Sunteți pe pagina 1din 33

Marfuri din piele si inlocuitori - productia pieli

MEMORIU JUSTIFICATIV

ameni preistorici vanau animalele pentru hrana


si le foloseau pieile ca .imbracaminte si
asternuturi si pentru acoperirea adaposturilor. Pieile
netratate putrezeau repede, dar s-au gasit diferite cai
de a preveni acest lucru precum expunerea pieilor la
fum sau la tratarea lor cu sare sau cu extracte din
scoarta de copac.
Productia pieli

Majoritatea pielii tabacite se obtin azi din piei de vite,


dar si de oi, porci, capre, rechini, aligatori, struti, serpi
si soparle. Pieile brute ale animalelor macelarite sunt
de obicei conservate pana cand sunt prelucrate. Cele
trei metode principale utilizate pentru a prepara
(conserva) pieile brute sunt uscate la aer, sararea
umeda si sararea uscata.
Pentru transformarea pieilor brute in piele tabacita, ele se inmoaie intai in apa si se spala, pentru a inlatura
agentii de preparare si impuritatile. Apoi se curata orice urma de carne ramasa pe partea interioara a pieli. Pentru a
inlatura parul nedorit (sau tepii), si stratul extern de tesut al pielii numit epiderma, pieile sunt imbibate cu var
nestins si apoi curatate. Spalarea si tratarea chimica inlatura varul nestins si actiunea enzimelor inmoaie pielea.
Procesul de transformare a pieilor preparate in piele tabacita este un tratament chimic numit tabacire. Tabacirea se
face cu tananti vegetali sau cu tananti minerali. Tabacirea cu tananti vegetali s-a utilizat pana in anii 1850.
Procesul poate dura de la 12 ore pana la 6 saptamani, pieile brute fiind imbibate in solutii tot mai tari din
extracte de plante. Acestea se obtin din diferiti arbori si arbusti, in special din lemnul de quebracho si din scoarta
de mimoza. Toate aceste extracte contin tanin (acid tanic) care se combina cu proteinele din piele si le transforma
in materialul stabil cunoscut ca piele tabacita. Principala metoda de tabacire cu tanati minerali este tabacirea ci
crom, introdusa in anii 1850. pieile brute sunt tratate cu o solutie de dicromat de sodiu.
Dupa tabacire, pieile sunt adesea despicate, rezultand mai multe straturi de piele. Acestea se vopsesc si
apoi se trateaza cu grasime pentru a impiedica pielea sa se usuce intr-o masa tare si inflexibila. Dupa uscare, pielea
este invelita cu o solutie de finisare, de obicei rasina acrilica, si adesea i se da luciu prin aplicarea unui strat de
acoperire din nitroceluloza.

A. MARFURI DIN PIELE SI INLOCUITORI


ARTICOLE DE INCALTAMINTE

Incaltamintea ocupa o pondere insemnata in consumul populatiei,


datorita rolului pe care il are de a proteja picioarele fata de agentii atmosferici (umezeala, frig, caldura) si
de a le feri de actiunile mecanice ale mediului inconjurator.
In acelasi timp, incaltamintea are un rol igienic, ortopedic (impiedica determinarea talpii
piciorului), usureaza mersul si infrumuseteaza picioarele.

1. CARACTERISTICILE INCALTAMINTEI
Standardul de viata actual al populatiei, precum si cerintele mereu crescande ale acesteia, necesita o
atentie deosebita asupra producerii incaltamintei. Pentru a satisface cat mai mult cerintele cumparatorilor
si pentru a creste mereu volumul desfacerilor in comert, este necesar sa se tina cont de urmatoarele
cerintele ale consumatorilor fata de caracteristicile incaltamintei:
Comportarea la purtare se refera la asigurarea unor proprietati de igiena si protectie a piciorului la un
mers normal. Incaltamintea trebuie sa fie impermeabila, dar sa permita totodata ,,respiratia piciorului', sa1 apere de frig, sa nu-i produca prea multa caldura, sa-i mentina umiditatea si temperatura
corespunzatoare.
Comoditatea. si confortul sunt cerinte influentate de proprietatile materialelor din care este confectionata
incaltamintea de greutatea si dimensiunile incaltamintei, de adaptarea incaltamintei la forma piciorului.
Cresterea duratei de exploatare a incaltamintei necesita folosirea unor materiale corespunzatoare
calitativ, a unui proces tehnologic bine executat, a posibilitatilor de reparare usoara a incaltamintei.
Aspectul estetic exterior conform liniei moderne, pentru a satisface pe deplin cerintele
cumparatorilor.
Toate aceste cerinte se vor putea realiza prin folosirea unor materii prime si
auxiliare corespunzatoare fiecarui sortiment de incaltaminte, prin folosirea unor
sisteme de confectionare si finisare adecvate, prin alegerea unor modele si
calapoade corespunzatoare.

2. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA PIEILOR FINITE FOLOSITE LA


OBTINEREA INCALTAMINTEI
Pieile finite (tabacite) reprezinta o materie prima foarte apreciata in obtinerea articolelor de incaltaminte
si marochinarie.
Caracteristicile pieilor finite depind de caracteristicile pieilor brute, determinate la randul lor de structura
si topografia pielii.

a. Structura pielii. Pielea este formata din straturi (fig. 1, a):


Epiderma, stratul exterior al, pielii care se indeparteaza in procesul de tabacire. Epiderma este legata de
derma printr-un strat neregulat numit membrana hialina, care determina, impreuna cu o parte a dermei,
aspectul natural al fetei denumit si desenul sau floarea pielii. EI este diferit in functie de tipul de
piele (fig. 1, b).
Desenul pielii ne permite sa determinam natura acesteia si modul ei de prelucrare.

Fig. 1 a Structura pielii vazuta la microscop:

1 epiderma; 2 derma; 3 hipod

Derma cea mai importanta parte structurala a pielii, care ramane in urma procesului de tabacire si
care are ca tesut principal tesutul conjunctiv format din fibrele: fibre si fascicule de colagen. Derma este

constituita din doua straturi: papilar (care impreuna cu membrana hialina alcatuiesc desenul sau floarea
pielii) si reticular care formeaza baza pielii tabacite. Acest strat determina rezistenta, grosimea,
flexibilitatea si moliciunea pielii tabacite.
Hipoderma stratul subcutanat constituit in special din celule grase si care se indeparteaza in procesul
de tabacire.
Calitatea pieilor finite depinde de grosimea si de adancimea firului de par in piele (la
porcine si caprine patrunde foliculul pilos pana la hipoderma, facand pielea
permeabila dupa tabacire) precum si de numarul, marimea si adancimea glandelor
sudoripare si sebacee care, in general, influenteaza negativ calitatea pielii.

b. Topologia pielii. Datorita diferentei de grosime a structurii neuniforme a pielii, regiunile topografice
ale acesteia se vor folosi variat pentru detaliile incaltamintei, in scopul obtinerii unor produse de calitate.
In functie de proprietatile fizico-chimice, pieile se impart in urmatoarele zone
topografice cu caracter omogen:
La pieile de bovine (fig. 2):
-

(cruponul (a) corespunde spatelui animalului; are grosimea aproape uniforma pe toata
suprafata, structura densa si rezistenta. Este partea cea mai valoroasa a pielii;
pielea de pe gat (b) este mai afanata mai rara, mai slaba;
poalele (d), pielea de pe cap (c), pielea de pe picioare (g), coada (f), iile (e) sunt regiuni
topografice de calitate inferioara, folosindu-se mai putin pentru articolele de incaltaminte.
La pieile de cabaline (fig. 3):
gatul (1) cuprinde pielea din regiunea spatelui si gatului, fiind neomogena;
crupa (2) este mai compacta, mai densa, dar cu doua zone mai tari, mai dense, care se
numesc oglinzi (3).
Pieile animalelor mari se tabacesc intregi (fig. 4, a), sub forma de jumatati denumite canate (fig. 4, b),

sub forma de hecht (fig. 4, c) respectiv cruponul impreuna cu gatul; sau cu regiuni topografice
separate (crupon, gat, poale).

Fig. 3 Structura topografica a pielii de cabal

Fig. 4 Forme de prelucrare a pieilor.


Pieile animalelor mici (ovine, caprine,
canine, porcine), datorita
caracterului mai omogen pe care-1
prezinta se tabacesc intregi. Valoarea
acestora se apreciaza dupa raportul
dintre crupon si celelalte parti
topografice ale pielii.

c. Factorii din timpul vietii animalelorinfluenteaza in special suprafata si grosimea pieilor, insusirile
dermei, prezenta anumitor defecte in partea finita. Dintre acesti factori mentionati: rasa, varsta si sexul
animalului, clima, conditiile de intretinere si hrana, perioada de taiere, modul de sacrificare si jupuire.

d. Conservarea pieilor. Datorita compozitiei chimice complexe, bogata in substantele proteice, pieile
crude sunt usor atacate de micro-organisme. Pentru evitarea degradarii lor, pieile crude, in functie de
destinatia lor, se supun conservarii prin diferite metode, obtinandu-se pieile brute. Cele mai folosite
metode de conservare sunt: uscarea, sararea, piclarea, congelarea.

e. Metoda de tabacire a pieilor brute. Tabacirea reprezinta procesul fizico-mecanic si chimic prin
care pielea bruta se transforma in piele finita, imputrescibila, cu insusiri calitative noi, superioare.
Fazele principale ale procesului tehnologic de tabacire sunt urmatoarele:
-

Operatiile pregatitoare tabacirii. Acestea au ca scop transformarea pielii brute in piele


gelatina, apta pentru a fi tabacita.
Tabacirea propriu-zisa care are ca scop transformarea pielii gelatina in pilele tabacita. In
aceasta faza fasciculele de colagen afanate fixeaza si retin substantele folosite in tabacarie,
rezultand, o piele imputrescibila, semipermeabila, moale, flexibila, rezistenta.

In functie de substantele care se folosesc la tabacire, distingem urmatoarele


metode principale: tabacirea vegetala, tabacirea minerala, tabacirea cu
grasimi (samoa), tabacirea combinata, tabacirea cu sulfo-cloruri.
In functie de metoda de tabacire folosita se obtin piei cu caracteristici
diferite, astfel:
Pieile tabacite vegetal se caracterizeaza prin comportare buna la apa, coeficientul de absorbtie
fiind redus, prin rezistenta la uzura, imputrescibile, pline, dar mai putin flexibile si au o culoare
galben, cafenie. Fiind piei tari, grele, groase, se intrebuinteaza pentru partea de jos a
incaltamintei, articole tehnice, marochinarie, articole sportive, bransamente.
Pieile tabacite mineral sunt piei subtiri, usoare, moi, extensibile, stabile, culoare gri-verzui, dar
se pot vopsi variat; rezistente la lumina, uzura, caldura, la spalare. Prezinta inconvenientul ca au
o absorbtie mare de apa si efect antiderapant. Sunt destinate pentru confectionarea fetelor de
incaltaminte, pentru imbracaminte, marochinarie, manusi etc.
Pieile tabacite cu grasimi (samoa sau semis) au culoarea galbena caracteristica, foarte suple,
durabile, extensibile. Sunt, de asemenea, poroase, lavabile, permeabile la apa si benzina si cu
tuseu de stofa. Sunt destinate pentru manusi, imbracaminte, incaltaminte sport, piei pentru
lustruit filtre de benzina etc.
Pieile tabacite combinat se obtin prin combinarea diverselor metode in scopul obtinerii unor
produse cu caracteristici noi, deosebite, al accelerarii procesului de tabacire si al reducerii
costului.
Pieile tabacite cu sulfocloruri au culoarea alba, foarte rezistenta la lumina, cu tuseu de stofa; au
extensibilitate mare si sunt rezistente la rupere, sunt lavabile, usoare, calduroase. Se folosesc
pentru imbracaminte, manusi dubluri etc.
Caracteristicile pieilor tabacite vegetal, mineral, cu grasimi si sulfocloruri sunt prezentate in
tabelul 1.

Tabelul 1
Nr.
crt.

Sistemul de tabacire a
Caracteristici
pieilor
-

Piei tabacite vegetal

Piei tabacite mineral (cu saruri de crom, de


aluminiu)
-

Piei tabacite cu
grasimi
(samoa)

Piei tabacite cu
sulfoclorura

comportare buna la apa


coeficient de absorbtie redus
rezistenta la uzura
pline, dar mai putin flexibile
culoarea galben-cafeniu

Intrebuintari
-

partea de jos a
incaltamintei
articole tehnice
marochinarie
articole sportive
harnasamente

subtiri, usoare
mai extensibile, cu tinuta
culoare gri
se pot vopsi variat
rezistenta la lumina, uzura, caldura
rezistenta la frecare, spalare
mare absorbtie la apa

partea de sus a
incaltamintei
imbracaminte
manusi
marochinarie
articole tehnice

culoare galbena
foarte suple
durabile
extensibile
poroase
lavabile
permeabile la apa si benzina
tuseu de stofa

manusi
imbracaminte
incaltaminte sport
piei pentru lustruit

albe, usoare, lavabile


tuseu asemanator celor tabacite cu
grasimi
extensibilitate mare
rezistenta la rupere
foarte rezistente la lumina

imbracaminte sport
manusi
piei pentru lustruit

Finisarea pieilor cuprinde operatiuni in urma carora pieile tabacite se transforma in piei finite. Scopul
operatiunilor de finisare este de a scoate in evidenta proprietatile primite de piei in procesul de prelucrare,
de a li se corecta unele defecte aparute in timpul tabacirii si de a li se conferi un aspect placut.

3. COMPOZITIA CHIMICA SI PROPRIETATILE PIEILOR FINITE


a. Compozitia chimica a pielii finite. Proprietatile generale si domeniile de utilizare a
pieilor finite sunt influentate astfel de compozitia lor chimica:
-

substantele proteice reprezentate in special de colagen combinat cu materialele


folosite la tabacire vor determina rezistenta, elasticitatea, comportarea fata de agenti
chimici, impermeabilitatea la apa, permeabilitatea la vaporii de apa, alungirea la
rupere, flexibilitatea;
are importanta in special la pastrarea pieilor si a produselor din piele;
substantele grase influenteaza absorbtia de apa, alungirea, rezistenta la rupere,
permeabilitatea;

substantele solubile, reprezentate de substantele tanante ne-combinate si de alte


substante netanante aflate in piele determina o rigiditate exagerata a pielii, ceea ce
duce la scaderea calitatii acestora si, corespunzator, reducerea domeniilor de folosinta.
b. Proprietatile generale ale pieilor finite. Cele mai importante calitati ale pieilor finite care le fac
utilizabile la fabricarea articolelor de incaltaminte sunt:
Grosimea determina destinatia pieilor tabacite. Se apreciaza in special cruponul care este mai omogen,
mai gros si, in general, cu insusiri superioare celorlalte regiuni topografice ale pieli. Se exprima in
milimetri.
Suprafata influenteaza randamentul la croire a pieilor incaltamintei si depinde de marimea animalului, de
prezenta unor defecte din timpul vietii animalului sau de procesul tehnologic de tabacire a pieilor. Se
masoara in metri si decimetri patrati.
Masa specifica. Daca este mai mica permite obtinerea unor articole mai usoare conform cerintelor actuale
ale consumatorilor. Aceasta proprietate depinde de tipul animalului, de modul de tabacire. Se exprima in
g/cm3.
Elasticitatea este determinata in special de metodele de finisare aplicate pieilor tabacite si contribuie la
pastrarea formei incaltamintei in timpul purtarii. Cea mai elastica parte topografica a pielii este cruponul.
Plasticitatea reprezinta importanta in cazul articolelor de incaltaminte, deoarece incaltamintea trebuie sasi pastreze forma. Pieile tabacite vegetal sunt mai plastice decat cele tabacite mineral.
Rezistenta la compresiune determina destinatia pieilor. Cea mai rezistenta este cruponul, fapt pentru care
se intrebuinteaza in special la confectionarea talpilor pentru incaltaminte.
Rezistenta la abraziune reprezinta rezistenta la frecare uscata si umeda a talpii, la contactul cu asperitatile
solului. Pielea cea mai rezistenta este cruponul tabacit cu tanati vegetali.
Rezistenta vopsirii se refera la rezistenta fata de diferiti agenti care intervin in timpul confectionarii si
purtarii incaltamintei. Se verifica in stare uscata, umeda, la indoire, la transpiratie.
Proprietatile chimice depind de provenienta pielii, de metoda de tabacire, de procesul de finisare in
general, pieile tabacite rezista mai bine la acizi decat la substante cu caracter bazic. Pieile tabacite cu
saruri de crom si puternic unse sunt mai rezistente la agentii chimici decat pieile tabacite vegetal;
solventii organici
dizolva si extrag grasimile din piele reducand durata de purtare a marfurilor din piele. Pieile tabacite
mineral suporta mai bine substantele de ungere decat pieile tabacite vegetal.
Conductibilitatea reglementeaza regimul de utilizare, pieile fiind un material rau conducator de caldura.
Conductibilitatea electrica. Pielea are conductibilitate electrica redusa, dar aceasta creste cu cat procentul
de umiditate din piele devine mai mare.

Absorbtia de apa este foarte importanta mai ales pentru pielea folosita la talpa incaltamintei.
Aceasta proprietate se datoreaza porozitatii si depinde de felul tabacirii si al finisarii.
Impermeabilitatea la, apa si permeabilitatea la vapori de aer sunt proprietati care influenteaza
gradul de utilizare a pieilor tabacite, determinand proprietatile igienice ale pielii.
Rezistenta la tractiune este necesara pentru solicitarile mecanice din timpul confectionarii si
purtarii incaltamintei. Se exprima in kgf/mm2. Cea mai rezistenta este pielea de bovine.

Alungirea la rupere este o proprietate a pieilor finite de care trebuie sa se tina cont in special la
croirea articolelor din piele pentru a se evita deformarea lor. In general, au o alungire mare pieile
de ovine si de porcine.
Rezistenta la sfasiere ne indica modul de comportare al pielii in timpul prelucrarii si purtarii
incaltamintei. Cea mai rezistenta este pielea de bovine obtinuta din crupon.
Flexibilitatea determina in mare masura calitatea pieilor, datorita indoirilor repetate la care
acestea sunt supuse in timpul confectionarii si purtarii articolelor din piele. Pieile de ovine avand
un tesut rar rezista la indoiri repetate.
4. SORTIMENTE DE PIEI FINITE FOLOSITE LA OBTINEREA ARTICOLELOR DE
INCALTAMINTE
In functie de elasticitatea lor, pieile finite se clasifica astfel:
a. Piei pentru partea de sus a incaltamintei. Aceste piei trebuie sa fie fine, subtiri, flexibile,
elastice, cu alungire buna la rupere si tractiune, rezistent la crapare, sa permita eliminarea
transpiratiei, sa aiba permeabilitate la vaporii de apa, sa fie cu fata ingrijita, finisata. Se tabacesc
de obicei cu saruri de crom, mai rar vegetal si combinat.
Principalele tipuri de piei folosite pentru confectionarea partii de sus a incaltamintei precum si
caracteristicile de baza ale lor sunt prezentate in tabelul 2.
b. Piei pentru partea de jos a incaltamintei. Caracteristicile pe care trebuie sa le prezinte
aceste piei sunt: sa fie dense, elastice, rezistente la compresiune, la indoiri repetate, la uzura, cu
absorbtie redusa la apa. In tabelul 4 sunt prezentate principalele tipuri de piei folosite pentru
partea de jos a incaltamintei.
Tipuri de piei folosite pentru partea de sus a incaltamintei
Tabelul 2
Nr.

Denumire

Crit.

piei finite

Animalul de la
care provine
-bovine

Box

Bizon

Iuft

Satin

Sevro

Caracteristicile principale
ale pieli
Moale, fina, culoare uniforma, desen marunt, porozitare
fina, rezistenta, fata naturala sau caracteristica

-bubaline
-bovine

Caracter plin, moale, pe suprafata prezinta un desen


caracteristic obtinut prin presare la cald, rezistenta,
bizonul uns este impermeabil

-bovine

Fata neteda plina, aspect mat, unsuros, impermeabil,


rezistent

-bovine

Moale, plin, vopsit, aspect satinat, fata neteda sau


presata

-caprine

Fata neteda, uneori presata, desen caracteristic, fina,

-cabaline; -canine

subtire, tuseu moale

-ovine

Fata neteda , naturala sau corectata, desen caracteristic,


subtire, supla, tuseu mai mare ca la sevro, proprietati
mecanice reduse

-taurine;-bubaline

Fata neteda, presata sau sifonata, acoperita cu un luciu


intens, cele mai bune pelicule sunt de lacuri
polieuretanice, lacul fin, aderent, elastic, rezistent la
varietati de temperatura, flexibil lucios

Serveta

Lac

-cabaline;-caprine
-porcine
-ovine; -caprine

Vopsita, moale, supla, fata sifonata

Piele sifonata
-camine; -porcine
-porcine; -bovine

Velur(antilopa)

Fata velurata cu spic mic, regulat, suplu, moale, aspect


catifelat

-cabaline;-caprine
-porcine
-bovine

10

Velur pe ambele parti, rezistenta mica, moale

Spalt velur
-porcine
-bovine

11

Nabuc

Aspect mai catifelat, alb sau vopsit in culori deschise,


moale

-caprine
-bovine; -porcine
12

Taval

Fata neteda, culoare naturala galben cafeniu, plin


suplu

-cabaline
-bovine; -cabaline

Moale, subtire, netabacita cu adelina formica, impiedica


transpiratia piciorului

-caprine
13

Mesina
-ovine; -canine
-porcine
Tabel 4

Nr.
Crit.
1

Denumirea pieilor
finite

Animalul de la
care provine

Caracteristicile principale ale pieli

Talpa

din piei taurine

Culoare naturala, flexibila, groasa, caracter


plin, rezistenta, impermeabila

din piei bubaline

Inferioara talpii de bovine, grasime

variabila, absoarbe usor apa, tuseul mai rar


si mai spongios

Talpa oglinda

Talpa velurata

din piei de cabaline

Obtinute prin partile de la crupon, grasime


uniforma, tesut compact, tare elastic buna
rezistenta la purtare

din piei de porcine

Structura paroasa specifica datorita


faliculilor pilosi, adanci si prezentei
glandelor sebacee, proprietati fizicomecanice inferioare, absorbtie mare de apa

din crupon de cal

Structura compacta, densa, buna rezistenta


la uzura, buna rezistenta la apa

din spalt de bovine

Obtinute prin tabacirea vegetala a spaltului


de bovine, finisat, velurat, flexibil, tesut
putin compact

5. INLOCUITORI DE PIELE SI MATERIALE AUXILIARE


FABRICAREA INCALTAMINTEI

FOLOSITE LA

Prin inlocuitor de piele se intelege produsul obtinut prin procedee industriale,


cu aspect si caracteristici asemanatoare pieilor finite naturale, constituit din
unul sau mai multe straturi, cu sau fara suport, in compozitia caruia
materialul de baza este un polimer sintetic. Se produc mai multe tipuri de
inlocuitori la noi in tara.
In functie de materiile prirne folosite, se clasifica astfel:
inlocuitori pe baza de material fibros (tip carton);
inlocuitori pe baza de cauciuc;
inlocuitori pe baza de materiale plastice:
- fara suport;
- cu suport textil;
- cu strat de acoperire;

tip MML:
- cu structura compacta;
- expandati;
- cu structura compusa;
- caserati;
- ignifugati;
- imersati etc.;
inlocuitori pe baza de materiale textile:
- neimpregnate;

a. Impregnate pe baza de material fibros (tip carton) au o structura fibroasa,


formata din fibre lungi, subtiri, elastice, rezistente, de origine vegetala sau animala.
Fibrele sunt incleiate cu cleiuri speciale, rezistente la apa.
Inlocuitorii pe baza de material fibros se clasifica astfel:
- dupa procedeul de fabricare: inlocuitori obtinuti din straturi (carton, mucava) si
inlocuitori obtinuti prin impaslirea fibrelor din piele (talpa artificiala);
- dupa natura fibrelor: inlocuitori din fibre de origine vegetala (carton, mucava,
carton special tip texon, carton pentru staifuri si bombeuri, carton pentru

geamantane), inlocuitori din fibre de origine animala, respectiv din fibre din piele
(talpa artificiala) si inlocuitori din fibre de colagen (piele gelatina dizolvata,
fixata si transformata ireversibil prin tabacire).
b. Inlocuitorii pe baza de cauciuc se obtin din amestecuri de cauciuc sintetic si
materiale auxiliare, vulcanizate. Se utilizeaza la obtinerea talpilor, tocurilor, precum si la
incaltamintea de cauciuc.
Inlocuitorii pe baza de cauciuc se folosesc mai mult la confectionarea talpilor
datorita proprietatilor lor: capacitate buna de amortizare, impermeabilitate la apa, durata
mare de folosire, rezistenta la uzura, masa
specifica mica, au posibilitati variate de finisare, se confectioneaza usor si prin procedee
moderne de mare productivitate. Cel mai important dezavantaj al acestor tipuri de inlocuitori
este impermeabilitatea la vaporii de apa si aer.
Sortimentele in care se livreaza acest tip de inlocuitori sunt sub forma de placi si foi; placi compacte
pentru talpi (tip crupon) duroflex, placi si foi tip crep, microporos (durocol), celodur, cauciuc buretos
pentru captuseli etc. si sub forma de talpi si tocuri vulcanizate in matrite: celulare, microcelulare, monolit
(translucid), talpi olandeze, talpi schi, tocuri etc.

c. Inlocuitorii pe baza de materiale plastice sunt inlocuitori foarte


utilizati la fabricarea incaltamintei si deosebit de solicitati de cumparatori, datorita
urmatoarelor caracteristici: masa specifica mica, rezistenta mecanica mare, insusiri
de izolare electrica, acustica, impermeabilitate la apa, aer, vapori, gaze, se pot
prelucra usor, se coloreaza frumos, se pot lipi cu adezivi, au aspect placut.
Principalii inlocuitori de piele din aceasta grupa sunt:
1) Inlocuitorii fara suport care, dupa materia prima, pot fi:
din PVC; sub forma de folii, folii expandate, talpi, tocuri, glencuri etc.;
din polietilena: talpi, sandale de plaja, papuci de casa, capace de tocuri;
din polipropilena, copolimer ABS (acril-butadien-stiren) si poliuretan sub forma de
talpi, tocuri, glencuri.
2) Inlocuitorii cu suport textil:
cu strat de acoperire. Se mai numesc si piei sintetice, datorita faptului ca se aseamana
mult cu pielea. Ca suport textil se folosesc tesaturi, tricoturi, textile netesute. Daca
suportul este dublat cu alte materiale se obtin produsele caserate. Inlocuitorii din aceasta
grupa se intrebuinteaza la incaltaminte, marochinarie, confectii, tapiterie, articole
tehnice. De exemplu: silur obtinut prin depunerea unei pelicule de poliuretan pe
suport de tricot: ,,difur pe suport de tesatura;
tip MML (Man Made Leather piele fabricata de om). Se numesc astfel, deoarece se
aseamana foarte mult cu pielea naturala.
Dupa structura lor, inlocuitorii de tip MML se impart in urmatoarele grupe:
-

inlocuitorii tip MML simpli cu structura compacta (neexpandata). Acestia au aspect de


piele, dar nu intrunesc proprietatile igienice ale acesteia. Suprafata este neteda sau
nelucrata, colorata diferit, imprimata. Au o grosime uniforma si cost redus. Se
comercializeaza in urmatoarele sortimente mai importante: musama, dermatin (ambele
obtinandu-se prin acoperirea unor tesaturi cu o pelicula de nitroceluloza), antilopa
artificiala, gralexul (obtinut prin acoperirea unor tesaturi cu un strat de cauciuc),
vinitextul, gutiplastul, velurul tip PVC, fibrolacul care imita pielea de foca, cardocul cu
aspect de catifea.
Inlocuitorii tip MML simpli cu structura expandata au tuseu si aspect asemanator pielii,
dar au foarte putina permeabilitate la aer si la vaporii de apa, fapt pentru care se spune
ca nu respira'. Exemple de inlocuitori din aceasta grupa: plastinul, scaiul.

Inlocuitorii tip MML compusi. Desi au permeabilitate mai buna si la vapori de apa
(desi aspira) sunt totusi inferiori pielii naturale. Absorbtia umiditatii este limitata
Inlocuitorii caserati, obtinuti prin depunerea pe un suport a unei folii de polimer sintetic
Inlocuitori ignifugati care, datorita structurii lor chimice speciale, in contact cu flacara
se carbonizeaza, fara sa arda cu flacara.
- locuitorii imersati obtinuti prin scufundarea suportului in amestecuri de polimeri sintetici.

d. Inlocuitorii pe baza de materiale textile care pot fi:


Din materiale textile neimpregnate. Acestea permit eliminarea transpiratiei piciorului prin schimbul de
aer cu exteriorul, au flexibilitate ridicata si masa specifica redusa. Proprietatile respective permit
incaltamintei sa indeplineasca unele dintre importantele cerinte, si anume, comoditatea la purtare.
Intrebuintarile acestor inlocuitori sunt foarte variate. Astfel: panza pentru pantofi sport, panza pentru
captuseli de incaltaminte si articole de marochinarie, tesaturi jacard cu fire de efect pentru fete de pantofi,
plusuri pentru pantofi de casa, postav pentru fete de sosoni, la confectionatul cizmelor, plasa din relon
pentru fete de pantofi, sandale, incaltaminte de vara, la diferite articole de
marochinarie.
Din materiale textile impregnate. In aceasta grupa includem: tesaturi si textile netesute din bumbac,
impregnate cu nitroceluloza, poliamide, rasini usor fuzibile etc. tesaturi impregnate cu ulei; tesaturi
impregnate cu nitroceluloza; tesaturi impregnate cu cauciuc (CHIRZA).
Inlocuitorii din piele din materiale textile impregnate se intrebuinteaza la fabricarea staifurilor,
bombeurilor, la carambii de cizme (chirza), la diferite articole de marochinarie.

5. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA ARTICOLELOR


DE INCALTAMINTE
a. Materii prime si auxiliare. La obtinerea incaltamintei se folosesc
variate materii prime si auxiliare, care trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de calitate in
functie de destinatia lor.
Cele mai importante materii prime de baza sunt pieile tabacite, datorita in special
caracteristicilor lor fizico-mecanice si igienice. Alaturi de ele avandu-se in vedere avantajele
economice, tehnologice, precum si unele proprietati, inlocuitorii de piele devin materii prime din
ce in ce mai utilizate la fabricarea incaltamintei.
Ca materii auxiliare folosite la obtinerea incaltamintei se folosesc:
materiale textile, ca: tesaturi, tricoturi, textile netesute pentru captuseli, tesaturi pentru
intarituri, panglici, sireturi, ate de bumbac, in, matase, fire chimice, pasla, postav pentru sosoni,
tesaturi de lana scamosate, tesaturi de bumbac, fire sintetice etc.;
materiale metalice care se grupeaza in: materiale care raman in incaltaminte (cuie, stifturi,
texuri, capse, carlige, catarame, butoni, flecuri, blancheuri, tocuri, scoabe etc.) si materiale
ajutatoare (ace pentru cusut, sarme si texturi pentru fixarea pe calapod, calapoade de metal);
materiale din lemn folosite in general sub forma de detalii sau accesorii in componenta
incaltamintei (tocuri, flecuri, talpi, cuie) precum si sub forma de piese care servesc la
obtinerea si pastrareaincaltamintei (calapoade, santuri);
materiale chimice intrebuintate la asamblarea, finisarea si intretinerea incaltamintei. Ele se
grupeaza in: solventi organici, adezivi, mate-riale de vopsit, de apretat, ceruri, material de
intretinere, solutii (de cauciuc, de policlorura de vinil etc.).
Pe langa aceste materiale auxiliare, exigentele mereu crescande ale consumatorilor fata de
incaltaminte determina crearea si utilizarea si altor materiale auxiliare cat mai variate pentru
imbunatatirea aspectului si satisfacerea cerintelor fata de incaltaminte.

b. Procesul tehnologic de fabricatie a incaltamintei. Fazele principale ale procesului tehnologic de


confectionare a incaltamintei sunt urmatoarele:
Pregatirea materiei prime si auxiliare pentru croire sau stantare. Consta in alegerea si sortarea
materialului pentru fete, talpa, parti intermediare, in functie de felul incaltamintei.
Croirea si prelucrarea detaliilor partii de sus a incaltamintei. Caracteristicile calitative ale materialelor
care, se folosesc pentru fetele incaltamintei sunt: elasticitatea, rezistenta, aspectul exterior placut, fara
defecte.
Piesele componente ale partii de sus a incaltamintei sunt (fig. 5):
varful acopera partea din fata a piciorului si, fiind supus mult actiunilor mecanice, trebuie sa fie suficient
de gros si rezistent;
caputa corespunde partii de indoire a piciorului si uneori poate forma cu varful un singur detaliu. Este
mult supusa la uzura, fapt pentru care se confectioneaza dintr-o piele densa rezistenta, moale, flexibila,
fara defecte;
carambii reprezinta piesele laterale ale incaltamintei. In functie de
sortimentul incaltamintei, pot fi: carambi scurti (la pantofi, sandale) si
carambi lungi (la ghete, bocanci, cizme). Nefiind supusi la solicitari
deosebite, carambii se pot executa din piei mai putin dense, dar fine;
staifurile, existente in regiunea calcaiului, formate din una sau doua
piese de inaltime mica si egala. Fiind o piesa care contribuie la
mentinerea formei incaltamintei (alaturi de caputa si varf), trebuie sa fie
confectionata din material rezistent;
limba fereste piciorul de presiunea sireturilor, impiedica apa si praful sa
patrunda in incaltaminte;
burduful este de fapt o limba de dimensiuni mai mari fixata la caputa si
carambi;
vipusca o bentita care intareste cusaturile din spate ale carambilor si staifurilor;
etichetele, piese care intaresc partea de sus a carambilor.
piesele decorative cu rol de a infrumuseta incaltamintea, care depind de model (fundulite, butoni,
catarame etc.).
In scopul maririi rezistentei la solicitarile mecanice din timpul
confectionarii si purtarii, precum si cu scop estetic, se folosesc
drept piese interioare ale fetelor incaltamintei, captuselile. Acestea
se executa de obicei din mesina sau panza, in culori deschise (alb,
bej, gri).
Croirea pieselor. Pentru partea de sus a incaltamintei croirea se face manual sau mecanic. Dupa croire
piesele se marcheaza cu un numar de serie si de comision in vederea montarii lor, piesele se subtiaza la
margini pentru a se putea coase si indoi usor, se ung, se indoiesc si li se adauga captuselile interioare.
Coaserea propriuzisa se executa cu masini de cusut. Uneori coaserea are si un rol ornamental,
folosindu-se tighete elastice, rezistente, estetice.
Stantarea si prelucrarea detaliilor partii de jos a incaltamintei. Materialele utilizate pentru partea de
jos a incaltamintei trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici de calitate: durabilitate, izolare termica,
rigiditate. Piesele principale ale partii de jos a incaltamintei sunt prezentate in figura 6:

brantul (1) este partea cea mai importanta, care vine in contact cu umplutura sau talpa, cu talpa
piciorului, sau cu acoperisul de brant;
- bombeul (2) evita deformarea partii din fata a incaltamintei. Fiind supus unor lovituri trebuie
sa fie elastic, dar si rigid;
staiful (3) previne deformarea incaltamintei la partea posterioara si suporta actiunile mecanice din
timpul incaltarii sau descaltarii;
umplutura (6) ocupa golul creat de marginea fetelor dupa asezare pe brant;
glencul (7) este o piesa rigida interpusa intre brant si talpa cu rol de a sustine bolta piciorului. Se
confectioneaza din lemn, metal sau carton intarit cu o lama de otel;
- tocul (9), piesa care are rolul de a ridica partea de calcai a incaltamintei fata de planul de sprijin. El are
forme foarte variate in functie de moda, avand diferite denumiri: italian, ortopedic, mosorel, Louis XV
etc.:

Fig. 6 - Piesele componente ale partii de jos a incaltamintei


a-vedere de ansamblu;
b-piese interioare;
c-piese exterioare;
1-brantul; 2- bombeul;
3-staiful; 4 - talpa interioara;
5-talpa intermediara;
6-umplutura; 7-glencul;
8-capacul tocului;
9-corpul tocului;
10-talpa exterioara;
11-12-ramele;13-pingeaua;
14-flecurile; 15-blacheurile
.

talpa interioara (4), talpa


intermediara (5);
talpa exterioara (10), componenta de
sprijin in timpul mersului, de sustinerea
corpului, preluand greutatea acestuia;
ramele (11-12) confectionate din
materiale flexibile care se deformeaza
greu, avand rol de strapungere la
coasere, de rezistenta fata de umiditate,
sau rol ornamental;
pingeaua (13) piesa cu lungimea de
aproximativ jumatate din lungimea
talpii de la varf spre calcai, existenta
numai la anumite sortimente de
incaltaminte;
capacul de toc (8) se aplica peste toc si
preia o parte din solicitarile de
comprimare si uzura.
Piesele componente ale partii de jos a incaltamintei se obtin prin stantare sau presare, dupa care se supun
altor operatiuni printre care: egalizare, slefuire etc.
Asamblarea partii de jos a incaltamintei. Aceasta faza a tehnologiei de fabricatie a incaltamintei se
executa prin diferite sisteme de confectionare, dupa cum urmeaza:
sistemul C.R. (incaltaminte cusuta pe rama) este o incaltaminte grea, durabila, usor de
reparat. Se intrebuinteaza pentru bocanci, ghete, cizme, in special pentru incaltaminte
barbateasca;
o sistemul C.B. (incaltaminte cusuta prin brant) se repara mai greu decat incaltamintea
din sistemul C.R., este durabila, dar grea si rigida. Se foloseste mai mult la incaltamintea
pentru barbati (bocanci, cizme, pantofi);
o sistemul I.L. (incaltaminte lipita). Este flexibila, rezistenta, cu aspect placut, eleganta,
se foloseste in special la incaltamintea pentru femei, la incaltamintea usoara pentru
barbati;
o sistemul I.J. (incaltaminte injectata) este un procedeu modern de mare productivitate, la
care talpa din P.V.C. este aplicata prin injectie in matrite, direct pe fata incaltamintei.
Incaltamintea rezultata este usoara, comoda;
o sistemul R.I. (incaltaminte cu rama intoarsa). Este rezistenta, dar cu productivitate
scazuta;
o Sistemul R.S. (incaltaminte cu rama fixata in scoabe) se foloseste pentru incaltamintea
speciala;
o sistemul I.F. (incaltaminte flexibila) confera incaltamintei flexibilitate, comoditate,
masa specifica mica. Este insa greu de repara
Ca variante ale acestui sistem mentionam: sistemul RECORD folosit la incaltamintea
pentru copii si sistemul FLEXICO;
o Sistemul 1.1. (incaltaminte intoarsa, la care fata se coase de talpa pe dos si apoi se
intoarce pe fata). Incaltamintea este usoara, comoda si moale. Sistemul se foloseste la
incaltamintea pentru copii, la opincute, papuci de casa;
o sistemul I.T. (incaltaminte trasa tubulara) se foloseste tot mai mult impreuna cu
variantele sale: sistemul ex-flex, sistemul soli-flex, sistemul Astra;
o sistemul I.V. (incaltaminte vulcanizata); incaltamintea este usoara, comoda, rezistenta la
apa, dar sensibila la solventi si incalzeste piciorul;
o sistemul T.B. (incaltaminte trasa prin brant) cu varianta sa sistemul T.R.T.
(incaltaminte trasa prin brant si lipita).
Finisarea articolelor de incaltaminte. Aceasta faza a tehnologiei de fabricare a incaltamintei permite
obtinerea unor articole de calitate, cu aspect frumos, apreciat de consumator. Se finiseaza separat fata,
talpa si tocul incaltamintei.
o

c. Defectele articolelor de incaltaminte. In urma procesului tehnologic de obtinere a incaltamintei,


pot surveni o serie de defecte printre care mentionam:
defecte de proiectare, care sunt grave, scazand mult din valoarea de intrebuintare a incaltamintei, deci
din calitatile ei, cum ar fi: incomoditate la incaltat si descaltat, pozitie incorecta a glencurilor, tocurilor,
amplasarea accesoriilor la locuri supuse multor eforturi etc.;
defecte datorate materiilor prime si auxiliare: fete patate, tinicheloase, rezistenta mica la apa, la uzura,
presaj neuniform, piele rara, zgarieturi, diferenta de nuanta, fata curgatoare, accesorii deteriorate
(fermoare, butoni, catarame);

defecte de confectionare: desprinderea talpilor sau tocurilor, cusaturi


strambe, piese nesimetrice, captuseala cu cute, asperitati pe talpa,
asperitati pe acoperis de brant necorespunzator, finisare incorecta
(pete, scurgeri de vopsea).

d. Marcarea ambalarea, depozitarea si transportul incaltamintei.


Marcarea se executa pe ambele bucati din pereche, pe partea dreapta a carambului sau pe acoperisul de
brant, specificandu-se marimea incaltamintei, numarul de program si de comision, numarul modelului,
anul fabricatie si semnul C.I.C. Pentru marcare se foloseste o foita aurie, argintie, hartie copiativa sau
imprimarea la cald.
Marimea incaltamintei se exprima in centimetri obisnuiti (care reprezinta lungimea si latimea talpii
calapodului, deci si a piciorului), in centimetri cizmaresti (1 cm cizmaresc egal 0,66 cm) sau in sistem
englezesc. Corespondenta intre aceste moduri de exprimare a marimii incaltamintei ,pentru adulti este
aratata in tabelul de mai jos.
Exemple de marcare a incaltamintei in interiorul carambului 25-6-003-034 (incaltaminte cu lungimea de
25 cm, latimea 6 cm, numarul de program 3 si de comision 34).
Incaltamintea se mai poate marca si pe talpa, pe ambele bucati din pereche
indicandu-se pe langa marime, marca fabricii, pretul de vanzare, numarul
documentului tehnic, normativ de calitate si eventual sistemul de confectionare.
Uneori marcarea se face pe o panglica vizibila si estetica, fixata in interiorul incaltamintei.
Prin numarul de comision marcat pe incaltaminte se intelege o cantitate definita de perechi de
incaltaminte de acelasi model, material, numar de marime, culoare, sistem de confectionare, care parcurg
impreuna acelasi program.
Prin program se intelege o cantitate anumita de perechi de incaltaminte de acelasi sortiment produsa in
conditii identice de productie.
Pe fiecare ambalaj (cutie) se specifica: denumirea si marca intreprinderii, denumirea produsului, numarul
modelului, marimea incaltamintei, materialul folosit pentru fete si talpa, culoarea fetei, pretul de vanzare
cu amanuntul, STAS sau NT, sistemul de confectionare.
Ambalarea. Fiecare pereche de incaltaminte se ambaleaza intr-o cutie de carton sau de mucava plianta sau
fixa in functie de tipul de incaltaminte. Incaltamintea cu fete velurate si de lac se inveleste in hartie si apoi
se introduce in cutii. Incaltamintea din inlocuitori (fete textile, polietilena) se poate ambala in cutii
colective din carton sau mucava, dar fiecare pereche se
introduce intr-o duzina de material plastic.

Depozitarea se face in incaperi uscate, aerisite la temperatura cuprinse intre 1025C, la o umiditate de
65%, la distanta de cel putin 1 m, de sursele de caldura. Cutiile se depoziteaza pe rafturi, gratare sau
palete, in stive de 10-20 cutii suprapuse, la o distanta de 1520 om de podea si cel putin 1 m de orice
sursa de caldura.
Transportul. Articolele de incaltaminte se transporta ou mijloace acoperite in conteinere sau lazi. Se
fac pachete in care se leaga cate 5 cutii, avandu-se grija sa nu se degradeze. Fiecare lot de livrare este
insotit de documentul de certificare a calitatii, intocmit conform dispozitiilor legale in vigoare.

6. SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE


Articolele de incaltaminte se comercializeaza intr-un sortiment variat: dupa materia prima, dupa
destinatie, dupa finisare etc. (schema 2). Principalele sortimente ale articolelor de incaltaminte sunt:
Cizmele - incaltaminte cu carambi inalti, in general, pana la jumatatea pulpei. Se confectioneaza cu fete
din piele sau inlocuitori din piele, pentru barbati, femei, copii. Talpa poate fi de bovine sau din piele
antiderapant si are izolatii mai bune.
Bocancii se aseamana ghetelor din punctul de vedere al inaltimii caramburilor, difera insa de ele prin
faptul ca pielea utilizata este mai groasa, calapodul este mai lat, iar in loc de limba au burduf, se incheie
cu siret sau cu o catarama. Pieile pentru fete sunt rezistente, impermeabile (iuft, bizon uns, box uns), iar
talpa este de bovine sau din inlocuitori, de obicei pe baza de cauciuc. Au calapodul mai lat.
Ghetele si semighetele se aseamana cu bocancii ca inaltime a caramburilor, dar in loc de burduf au de
obicei o limba. Fetele sunt din box, spalt, velur, bizon, iar talpa din inlocuitori. Captuseala la ghete poate
fi uneori si din imitatii de blanuri. Ghetele de vara, pentru copii pot avea fetele perforate, pot fi fara varf
si fara calcai.
Pantofii. Au cea mal mare pondere in totalul articolelor pentru incaltaminte si se caracterizeaza in general
prin latimea: caramburilor care este sub glezna. Caputa este intreaga, iar carambii scurti se incheie cu
siret, catarame, materiale elastice, butoni. Sufera mult influenta modei, atat in ceea ce priveste materiile
prime intrebuintate, cat si culoarea, modelul, forma si marimea tocurilor, a talpilor etc.
Sandalele sunt in general fara varf si staif pentru a se putea, aerisi piciorul, in sezonul calduros in care se
poarta. Sortimentul comercial este de asemenea influentat de moda, ca si la pantofi. In plus, sandalele
trebuie sa fie comode, usoare, igienice, rezistente, in culori foarte variate pentru a se asorta rochiilor de
vara.
Sabotii: incaltaminte cu caputa montata, fara caramb.
Galos. Incaltaminte de casa cu fete din par de camila.
Papucii. Sunt cel mai usor si comod tip do incaltaminte, a carei fata este formata de obicei numai din
caputa. Materialele pentru fete sunt din piei de porcine sau din inlocuitori de piele.
In grupa incaltamintei de casa se includ si pantofii cu blana in interior, pantofi cu fete din par de camila
(kamelhar), sosoni de casa cu fete kamelhar etc. In general, incaltamintea de casa trebuie sai fie comoda,
elastica si confortabila.
Incaltamintea din cauciuc se obtine prin procedee tehnologice speciale (lipire, vulcanizare). Se clasifica
in: incaltaminte de iarna (cizme, sosoni, galosi); incaltaminte usoara (pantofi si sandale populare);
incaltaminte sport (pantofi din panza pentru gimnastica, atletism, tenis, antrenament sportiv, pantofi si
ghete pentru baschet, pantofi de baie); incaltaminte de protectie (cizme de protectie S scurte , tip L
lungi si pana la sold). Incaltamintea din cauciuc se produce in general in culoare neagra, dar pentru
femei si copii poate avea si alte culori (alb, roz, galben etc.).

8. VERIFICAREA CALITATII ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE


Verificarea calitatii incaltamintei se face pe loturi. Un lot trebuie sa contina incaltaminte de aceiasi fel
(cizme, ghete, bocanci, pantofi ete.) si destinatia (barbati, femei etc.) confectionata din acelasi material,
in acelasi sistem de confectionare si cu acelasi model. Caracteristicile de calitate ale incaltamintei se
verifica pe baza de STAS, STR sau NT in vigoare, urmarindu-se totodata concordanta cu modelele
avizate si conventiile intre parti.
Se executa de regula verificari care nu distrug produsul; se urmareste aspectul, felul
materialului, dimensiunile, confectionarea, marcarea si ambalarea. Daca apar
incertitudini referitoare la calitatea incaltamintei se continua cu verificarile
distructibile ca: verificarea calitatii materialelor, a dimensiunilor, a confectionarii
(rezistenta fixarii talpii, tocului, a cusaturilor).
Verificarile nedistructibile se efectueaza asupra unei probe din lot
reprezentand 5%, perechi luate la intamplare, din diferite marimii si culori. Daca numai unul din
rezultatele verificarilor nu este corespunzator, verificarea respectiva se repeta asupra unei probe duble.
Daca in acest caz rezultatele sunt necorespunzatoare, se respinge lotul si urmeaza ca el sa fie
reconditionat, resortat etc.
Verificarile distructibile se fac asupra unei probe formata din 1% din numarul total de perechi oare
compune lotul, dar nu mai putin de o pereche. Si in acest caz, daca se constata chiar numai un rezultat
necorespunzator, se repeta verificarea respectiva asupra unei probe duble.
a. Verificarea conditiilor generale de calitate
Verificarea se efectueaza pe probe de incaltaminte nedesfacuta si consta in
examinarea tuturor conditiilor de calitate, vizual sau prin palpare, pe care trebuie sa
le indeplineasca incaltamintea.
In principiu, examinarea se efectueaza asezand incaltamintea in. mai multe pozitii, urmarindu-se masura
in care aceasta corespunde prescriptiilor de calitate prevazute in standardele pe
fiecare tip de produs.
Pozitiile in care se verifica aspectul incaltamintei sunt:
Pozitia 1 (incaltamintea se aseaza cu carambii spre examinator fig. 7),
urmarindu-se:

Fig.7
simetria, forma, cusaturile si inaltimea carambilor;
tragerea pe calapod in regiunea calcaiului;

finisarea marginii tocului si talpii;


asezarea (centrarea) tocului.
Pozitia 2 (incaltamintea se aseaza vertical in fata examinatorului, fig. 8),
urmarindu-se:
lungimea varfului, caputei, carambului si simetria reciproca intre
piesele ambelor bucati;
modul de asamblare si de coasere a pieselor;
modul de finisare si fixare a accesoriilor;

Fig. 8
fixarea capselor (respectiv a perforatiilor), a carligelor, a
cataramelor in ce priveste distanta dintre ele si fata de
marginea carambilor.
Pozitia 3 (incaltamintea se aseaza cu caputa in fata examinatorului,
fig. 9), urmarindu-se:
calitatea tragerii pe calapod in regiunea varfului;
forma si amplasarea bombeului;
fixarea corecta a talpii si a ramei.
Fig, 9

Pozitia 4 (incaltamintea se suprapune, fig. 10), urmarindu-se:

lungimea si latimea talpilor si a tocurilor;


grosimea marginii talpilor;
prelucrarea si finisarea marginii talpii si a tocului;
lipsa golurilor intre talpa si rama, talpa si toc sau intre flecuri;
aspedtul fetelor din partile interioare.

Pozitia 5 (talpile spre


examinator, fig. 11), urmarinduse:
modul de
fixarea
netezirea

prindere a talpii;
tocului;
talpii;
Fig. 11

distanta de la santul de ingropare a cusaturii sau la sirul de cuie pana la marginea


talpii.

Pozitia 6 (caramb la caramb, fig. 12), urmarindu-se:


inaltimea staifului, tocului, carambului (a
vipustii);
finisarea marginilor talpii si tocului
aspectul general al fetelor din
partile
exterioare.

Fig. 13.

Pozitia 7 (introducand mana in interior, fig. 13), urmarindu-se:


- aplicarea corecta a captuselilor;
netezimea brantului, a acoperisului de brant, talonetului;
absenta cuielor;
asezarea staifului, bombeului;
netezimea partilor suprapuse, a cusaturilor.

daca tocul se
suprafata;
daca
orizontala estela fel la ambele bucati ale perechii.

Pozitia 8 (se asaza pe o


suprafata plana, fig. 14)
urmarindu-se:
sprijina pe intreaga lui
ridicarea varfurilor fata de

b. Verificarea dimensiunilor
Se face cu ajutorul instrumentelor de masura (rigla,
compas, subler, echer). Ea consta in masurarea dimensiunilor principale ale
pieselor componente, urmarindu-se masura in care valorile obtinute
corespund celor prevazute in standardele si normele tehnice pentru produsul
respectiv. Se verifica: inaltimea carambului, a staifului, lungimea varfului a
talpii si a tocului, latimea tocului, inaltimea tocului.
c. Verificarea naturii materialului, a defectelor de confectionare si de proiectare.
Aceste verificari se executa numai in cazul in care sunt incertitudini
referitoare la natura si calitatea materialului folosit sau asupra modului de
confectionare si a corectitudinii de proiectare a incaltamintei.
Cele mai frecvente defecte ,care se pot constata in urma verificarii calitatii incaltamintei sunt:
piese componente asimetrice, deformari datorate tragerii defectuoase pe calapod, captuseli cu
cute, culori care nu se asorteaza cu fata incaltamintei, piese deslipite, brant cu denivelari sau cu
cuie, cusaturi incorect executate, forma talpii si a tocului neidentica la ambele bucati etc.
La incaltamintea de cauciuc verificarea se face in mod asemanator ca, si la incaltamintea din
piele.
Se verifica in plus aspectul lacului de la suprafata si etanseitatea.

Verificarea aspectului lacului se face asezandu-se peste partile lacuite ale perechii o hartie
subtire, peste ea o foaie de placaj si deasupra greutati oare sa asigure o apasare de
2000 gf/cm2. Dupa doua ore se verifica daca hartia se desprinde usor si nu lasa urme pe suprafata
lacuita.
Verificarea etanseitatii se executa la ambele bucati din pereche astfel: se introduc calapoadele
corespunzatoare, se cufunda incaltamintea intr-un vas cu apa astfel incat nivelul apei sa fie pana
la maximum 5 cm de partea superioara si se lasa 24 ore. Apoi, se scot din apa verificandu-se cu
mana sau vizual, daca incaltamintea s-a umezit sau nu, in interior.

B. ARTICOLE DE MAROCHINARIE
Articolele de marochinarie sunt produse executate din piele sau inlocuitori de piele, care
se folosesc ca accesorii la imbracaminte (cordoane, curele etc.) sau se intrebuinteaza la pastrarea
si transportul altor obiecte (portmonee, portstilouri, portochelari, serviete, posete, ghiozdane).
In vederea satisfacerii cerintelor mereu crescande ale populatiei, articolele
de marochinarie trebuie sa indeplineasca anumite cerinte ca, de exemplu: sa
fie usoare, incapatoare, sa nu se deformeze, sa fie rezistente,
multifunctionale, sa se intretina usor, sa aiba aspect placut in linia modei, sa
se poata asorta cu imbracamintea si incaltamintea cu care se poarta.
1. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE
a. Materii prime si auxiliare din care se confectioneaza articolele de marochinarie sunt pieile,
inlocuitorii de piele, materialele metalice, materialele refolosibile.
Pieile intrebuintate sunt cele de bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, canine, tabacite in
special prin sistemul mineral, cu grasime (samoa) si combinat (vegetal-mineral). Pieile rezultate
vor fi suple, moi, rezistente, elastice, cu alungire mare, rezistente la apa, la frecare umeda si
uscata. Pe langa tipurile de piei folosite pentru partea de jos a incaltamintei, in marochinarie se
mai utilizeaza si urmatoarele tipuri de piei prezentate in tabelul 5.
Tabelul 5
Nr.
Crit

Denumirea
pielii finite

Caracteristicile principale ale pielii

blanc

obtinut prin tabacire vegetala sau combinata se finiseaza in culoare naturala sau
vopsit, este dens, rezistent

glase

se finiseaza in culoare naturala sau vopsit, este moale, supla, elastica are fata
neteda, lucioasa sau velurata

marochin

se finiseaza cu desen in relief este supla, vopsita de obicei in


culori inchise finisata in culori vii, se numeste piele SAFIAN

napa

shiver (scaivar)

este moale, supla, extensibila rezistenta la apa se finiseaza pe fata si se vopseste

se obtine din spalt finisat prin acoperire are fata neteda sau presata

Ca inlocuitori de piele la fabricarea articolelor de marochinarie se folosesc in special pieile sintetice,


inlocuitori tip PVC, textiliana, articole textile (moar, ata de cusut), tesaturi caserate, carton dur vopsit,
placi ABS, sipotex, accesorii metalice si din material plastic.
Principalele cerinte de calitate ale inlocuitorilor de piele: greutate specifica mica, nuante uniforme, presaj
uniform, rezistenta la fre'care in stare umeda si uscata.

b. Procesul tehnologic. Desi este mai simplu decat la incaltaminte (are ca faze mai importante:
croirea, subtierea marginilor, lipirea sau coaserea si finisarea) daca nu se desfasoara atent poate duce la
producerea a numeroase defecte ale articolelor de marochinarie: nesimetria fetelor, cusaturi cu pasi sariti
si rupturi, urme de clei, captuseli neasortate cu materialul de baza etc.

2. SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE

Dupa destinatie si mod de executie distingem:


articole de marochinarie grea: geamantane, serviete, genti de voiaj, posete, sacose, ghiozdane,
valize diplomat, mape;
articole de mica marochinarie: portvizite, portochelari, portchei, portstilou, porttigari,
portpieptane, portbriceag, borseta, curele de ceas, penare, truse (cosmetice, de manichiura, de barbierit),
portcasete, portcalculaitor, cordoane etc.;
manusi: obisnuite, de sport, de voiaj.
In general produsele de marochinarie se obtin din materii prime si auxiliare similare, iar procesul
tehnologic de fabricare urmeaza aceleasi faze. Deosebirile esentiale intre articolele de marochinarie se
constata la forma, dimensiuni, modele, accesorii (cu sau fara captuseala, accesorii metalice diferite, cu sau
fara despartituri etc.).
Manusile reprezinta o grupa distincta in cadrul articolelor de marochinarie, ele executandu-se in special
din piei glase, napa, velur, iar captuselile :sunt din tricoturi, blanuri sau imitatii de blanuri. Manusile se
comercializeaza captusite sau necaptusite, cu un deget sau cu 5 degete, pentru copii, femei, barbati.
Numarul de marime la manusi reprezinta lungimea in cm a conturului mainii masurata intr-un plan care
trece prin articulatiile metacarpofalangiene. Marimile pentru copii sunt cuprinse intre 13 - 19 cm, pentru
femei 16 - 23 cm, pentru barbati 22 - 30 cm, din 0,5 in 0,5. Numarul de marime este inscris in interiorul
manusii sau pe o eticheta de panza tot in interior.

3. DEFECTELE ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE

Standardele in vigoare prevad conditiile tehnice generale de calitate ale articolelor de marochinarie, in
functie de care se face verificarea calitatii. Cu aceasta ocazie se constata defectele unor produse si se
apreciaza incadrarea corecta a produselor in cele 4 clase de calitate (de masa, superioara, extra si lux).
comparandu-se rezultatele cu cele inscrise in tabelul 6 de pe pagina urmatoare.

Tabel 6

Clasele de calitate
Defectul
1. La semifabricate din piele

Masa
La
marochinarie
din
semifabricate

Superioara

Extra

Lux

admisa

diferenta slaba de nuanta a pielii, intre piesele


admisa
componente ale fetei
diferenta de presaj, putin vizibila, maximum 10%
din suprafata fetei si 20% din suprafata captuselii din piele, nu admise
snituri sau scobituri pana la 1/3 din grosimea
exista
pielii pe partea carnoasa la piesele necaptusite

aceasta clasa

zgarieturi superficiale sau urme de boli


vindecate pe partile secundare, ca: dos capac,
burduf, dos limba etc.

maximum 3

de calitate

ingrosari de fire la tesaturi pentru captuseli si


noduri in interiorul pro-duselor, la partile
vizibile

admise

admise

admise

admise

se admit

se admit
1 ton

2. La semifabricate din inlocuitori


defecte de presaj, pori, noduri, fire ingrosate,
neuniformitati de presaj
diferenta de nuanta putin vizibila de l2 tonuri
pe scara de gri, intre piesele componente ale
produsului
striatiuni putin vizibile pe stratul cu lac PVC
ingrosari de fire la tesaturi pentru captuseli si
se admit
noduri in interiorul produselor in partile vizibile

se admit
2 tonuri
se admit

se admit

se admit

se admit

4. VERIFICAREA CALITATII ARTICOLELOR DE MAROCHINARIE


Verificarea calitatii se executa pe loturi formate pe modele si clase de calitate conform criteriilor de
clasificare in vigoare.
La baza receptiei calitative a loturilor sta mostra omologata si STAS sau NTR in vigoare.
Aspectul se compara proba cu mostra omologata si se verifica abaterile admise prin normele tehnice
ide ramura ale articolelor respective, constatandu-se incadrarea corecta in clasa de calitate.
Accesoriile metalice trebuie sa fie protejate uniform contra coroziunii sa nu fie basici, asperitati,
crapaturi, suprafete neacoperite, muchii taioase. Banda textila a fermoarului trebuie sa fie la aceeasi
culoare cu materialul de baza.
Dimensiunile se verifica cu instrumentele de masurat conform NT in vigoare.
Articolele de marochinarie trebuie executate ingrijit fara pete sau urme de adezivi, cusatura la 23 mm
de margine si paralela cu ea, sa nu fie pasi sariti, accesoriile metalice bine fixate etc.
Corespondenta materialelor cu mostra omologata se verifica intotdeauna deoarece este interzisa prin
STR reproducerea din alte materiale a modelelor create, omologate si ou preturi stabilite.

5. MARCAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA SI TRANSPORTUL ARTICOLELOR DE


MAROCHINARIE
Marcarea. Se executa in interiorul si exteriorul articolelor de marochinarie. In interior se folosesc etichete
textile, din piele sau din plastic, etichete autoadezive sau benzi imprimate ori tesute, care se pot fixa prin
lipire, coasere sau imprimare. Articolele de mica marochinarie nu vor fi marcate in. interior in exterior,
marcarea se face prin introducerea unei etichete normale in articol sau prin prinderea cu ata sau fir de
plastic a etichetelor pe produsul respectiv. Eticheta va cuprinde denumirea intreprinderii producatoare,
denumirea produsului, numarul modelului, denumirea materiei prime, STAS sau NT, calitatea, pretul la
consumator, data fabricatiei, stampila CTC.
Ambalarea. Are ca scop protejarea si mentinerea formei produsului in timpul transportului si depozitarii.
Articolele de marochinarie grea se ambaleaza bucata cu bucata, in hartie de ambalaj rezistenta sau in
pungi de polietilena. Produsele de marochinarie se impacheteaza bucata cu bucata de hartie si apoi 10
100 bucati in cutii colective de carton sigilate.
Depozitarea articolelor de marochinarie se face in magazii uscate, aerisite, la temperatura intre 1030C,
la o umiditate a aerului de 55 la suta, la o distanta de 0,5 m fata de sursele de caldura. Geamantanele,
valizele, trusele diplomat se depoziteaza pe rafturi, dar numai pe partea lor laterala (pe cant).
Transportul se face cu mijloace de transport acoperite, curate. Fiecare lot este insotit de documentul de
certificare a calitatii.

C. ARTICOLE DIN BLANA SI INLOCUITORI


Blanurile sunt piei de animale prelucrate pentru invelisul pilos caracterizate prin rezistenta,
aspect placut si conductibilitate redusa a caldurii.
1. PARTICULARITATI HISTOLOGICE ALE PIEILOR CU BLANA
Pieile animalelor care pastreaza invelisul pilos (parul) sunt asemanatoare, in linii mari cu
pieile prelucrate in tabacarii, cu unele particularitati structurale primite prin procesul de
argasire.
Blanurile prezinta comparativ cu pieile o derma foarte subtire, cu o structura deosebita,
neputandu-se face deosebire intre stratul papilar si reticular.
La pieile pentru blana, in procesul de argasire se indeparteaza numai hipoderma, derma si
epiderma raman, suferind apoi transformari ce le fac apte pentru a deveni blanuri.
2. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA BLANURILOR
Valoarea blanurilor este determinata de structura, forma, lungimea,
tipul, asezarea si pigmentatia parului, de rasa animalului, de varsta, sex,
conditii climatice si geografice, conditii de hrana si de viata, modul de
prelucrare.
Structura invelisului pilos la pieile animalelor cu blana este neuniforma in ceea ce priveste
desimea, lungimea, forma sau structura firelor. La majoritatea animalelor cu blana cel mai des
par se gaseste pe spinare si coada, in aceste parti parul fiind cel mai lung si cel mai, gros. Cel
mai scurt si cel mai aspru se gaseste pe cap si picioare, iar cel mai moale si pufos, pe abdomen.
Firul de par are structuri asemanatoare cu lana.
Tipul de par care se gaseste pe corpul animalelor cu blana difera prin lungime, grosime,
forma si culoare. Se deosebesc urmatoarele tipuri de par:
firul de par director cel mai lung, cel mai gros, neted si drept. Se mai numeste jar; se
gaseste in special pe spatele animalului;
firul de par tepos (spicul) mai scurt, elasticitate mai mare decat parul director;
firul de par pufos (lanos) cel mai scurt si cel mai subtire, are un tuseu matasos, fin;
firul de par intermediar se situeaza ca lungime intre firul pufos si firul tepos. Are forma
de lance;
firul de par tactil, nu prezinta interes pentru blanarie deoarece este lung si drept, asezat
de obicei in regiunea capului (de exemplu mustatile la pisica).
Dupa forma parul poate fi: fusiform, drept, buclat, in forma de tuburi, de bob, inelat sau desfacut,
in forma de ondulatii.
Culoarea constituie o caracteristica importanta a firelor de par. Pigmentatia difera de la un animal la
altul si chiar pe acelasi animal. In general, blanurile sunt mai inchise pe spate si mai deschise spre
abdomen, de asemenea, la radacina parul este mai deschis. Parul tepos nu are o culoare uniforma pe toata
lungimea lui, de obicei varful este mai deschis sau mai inchis la culoare, in functie de felul animalului.
Calitatea blanurilor mai este influentata, si de urmatoarele:
Rasa animalului. Astfel, oile karakul dau blanuri cu buclaj frumos, pe cand cele turcane dau blanuri cu
par aspru, neondulat si gros.
Sexul si varsta. Masculii dau blanuri cu fire abundente si pigmentate, mai accentuat decat femelele;
animalele de varsta inaintata au parul gros si mat, pe cand animalele tinere au parul fin si lucios.

Conditiile climatice si geografice. Animalele din tarile cui clima calda au parul rar si aspru, iar cele din
zonele temperate isi schimba, invelisul pilos (naparlesc) in anumite perioade ale anului. Blana animalelor
iarna este mai deasa si mai rezistenta. Animalele din regiunile reci au blana moale, pufoasa si deasa fata
de animalele din tarile cu clima temperata.
Conditiile de hrana si viata. Animalele bine hranite au par lung uniform, rezistent, sanatos, lucios. La
animalele bolnave, firele de par au grosime neuniforma, fara luciu si cu rezistenta redusa. De asemenea,
animalele care traiesc in captivitate au blana de calitate interioara.
Procesul tehnologic, de prelucrare cuprinde, in general, aceleasi faze principale ca si in cazul pieilor
pentru incaltaminte, cu urmatoarele deosebiri: nu se indeparteaza epiderma: tabacirea se face mineral sau
prin argasire; finisarea cuprinde operatii specifice imbunatatirii calitatii invelisului pilos si partii carnoase.
Vopsirea picilor cu blana are o importanta deosebita, deoarece in cazul blanurilor mai putin valoroase se
urmareste o imbunatatire a culorii pentru a imita blanurile scumpe (samur, jder, nurca), pentru a indeparta
defectele naturale de culoare, petele, culorile pestrite, lipsa de luciu etc. Procesele de finisare au rol
important in obtinerea unor blanuri aspectuoase si rezistente.

Innobilarea blanurilor si obtinerea imitatiilor de blanuri se aplica in special la cele de


ovine, care au cea mai mare pondere. Prin innobilare se urmareste indreptarea ireversibila a firelor de par,
modificarea caracterului lanos, mentinerea in timp a aspectului, a luciului, si a altor proprietati artificiale
(finete, buclaj, culoare etc.).
Buclele artificiale sunt sensibile la actiunea apei. In ultimul timp, importanta blanurilor innobilate si
a imitatiilor a crescut.
In prezent se obtin 'urmatoarele tipuri de blanuri innobilate si imitatii:
din
blanuri de ovine: blanuri innobilate, nutriet: blanuri semiinnobilate; imitatii de pantera, leopard, tigru (cel
mai bine se preteaza pieile de rasa turcana); imitatii de biber, oposum (piei din rasa stagosa).
din blanuri de caprine: imitatii de leopard;
din blanuri de iepure: imitatii de lutru;
din blanuri de vulpe: imitatii de lutru, de vulpi argintii, negre etc.
din blanuri de pisica: imitati de foca si sconcs.

3. TIPURI DE BLANURI
Sortimentul comercial de blanuri este complex datorita diversitatii animalelor furnizoare de
blanuri, cat si datorita posibilitatilor de prelucrare si innobilare. In tabelul 7 sunt prezentate
principalele tipuri de blanuri in functie de speciile de animale mai frecvent utilizate.
Principalele tipuri de blanuri se pot identifica usor, cunoscand caracteristicile de baza ale
blanurilor: culoare, abundenta invelisului pilos si tipuri de par, luciul, moliciunea etc.
Tabelul 7
Tipuri de blanuri
Nr.

Denumirea,
animalului
de la
Caracteristici

Modul de finisare

Crit.
care provine
1

Merinos lana fina, deasa

innobilate

Tigaie lana mai putin fina

(nutriet)
semiinnobilate

Turcana lana groasa, aspra


Blanuri

Stogosa si spanca

prelucrat pe partea
carnoasa
prelucrate pe

de ovine

partea carnoasa tip


velur, innobilate
prelucrat,
semiinnobilate,velur
a
Karakul
2

(Astrahan)
metis

Se obtine de la mieii karakul si metis karakul. Parul


este matasos, lucios, ondulat

natur

in diferite forme sau tipuri de bucle specifice rasei,


culoarea neagra, brumarie sau

karakul
alte culori (alb, auriu, argintiu)
Blana de diferite culori, provenita de la iepurii de
Natur
crescatorie sau salbatici, are par moale, fin lucios insa
putin rezistent (parul cade foarte repede)
vopsita sub forma
de imitatii
(nurca,sconcs)

Vulpe
4
rosie

Cea mai intalnita specie, cu mai multe varietati: rosie natur


de Kamciatka, de stepa, decampie etc. Blana are
culoare rosie, ruginie cu parul foarte des, puful de
vopsita subforma de
culoare
imitatii (nurca
gri deschis pana la gri inchis)

sconcs)

Vulpe
argintie

Blana este formata din spic de culoare neagra, cu un natur


inel alb-argintiu, aproape de varf, varful este negru,
stralucitor, iar pu-ful fin, matasos, de culoare cenusie
ca ardezia

Vulpe alba
(polara)

Blana foarte fina, moale, deasa, de culoare alba

natur

Vulpe
albastra

Blana cu par fin, des, moale, de culoare gri-albastrui


sau brun albastru

natur

Vulpe
platinata

Blana moale, de culoare albastru deschis pana la alb- natur


gri. Pe spate are par lung, alb cu varfurile negre spre
albastru, iar pe flancuri parul este alb

19

Lup

Blana cu parul lung, des, de culoare gri-cenusiu cu


nuante de maron inchis. Culoarea variaza dupa
anotimp si dupa zona de vegetatie. Se prelucreaza
pentru covoare, huse

natur

10

Urs

Blana de culoare brun-inchis, neagra, alba etc. Parul


este gros, aspru, des. Se foloseste pentru covoare

natur

11

Blana
de vitel

Se caracterizeaza prin par fin, matasos, putin ondulat, natur vopsiita


pielea de grosime uniforma, culoare specifica rasei

12

Blana
de manz

Se caracterizeaza prin par bine dezvoltat, lucios, neted natur


sau ondulat, de culoare maron

13

Nutria
(nutrii
salbatice . si
de crescatorii)

Blana de nutrie are puf moale, fin si fire lungi, dese


de culoare brun-roscata. In procesul de prelucrare,
blanurile de nutrie se taie pe spate deoarece pe
abdomen puful este des si mai frumos

natur

14

Hamster
(haroiog)

Se caracterizeaza printr-o piele subtire cu puf fin, fire natur


tepoase de culoare inchisa. Blana are culoare galbuie vopsita
pe spate, maron inchis spre negru pe abdomen cu pete
alb-galbui pe flancuri. Este o blana usoara si
rezistenta.

15

Blana
de vidra

Blana este formata din puf fin ca matasea, moale de


culoare bruna. Blanurile de vidra sunt cele mai
rezistente si durabile

natur vopsita

natur
vopsita

16

Jderul

Blana de culoare bruna-castanie pe partea dorsala si


brun inchis pe partea ventrala. Spicul este de culoare
mai inchisa decat puful. Blana se recunoaste usor
dupa pete de culoare deschisa de pe gusa. Blana de
jder de molift se numeste zibelina americana

17

Sconcs

Blana de sconcs are puful fin si des, de culoare brun- natur


negricioasa pana ia negru. Firele de par tepos sunt
lungi si dese de culoarea pufului. Caracteristica la
blana de sconcs este dunga alba ce se intinde de la nas
spre frunte, apoi se lateste pe crestet si ceafa si se
pierde spre mijlocul spatelui sau se intinde pana la
coada. Coada are par lung si gros, de culoare neagra.
Blana de sconcs este matasoasa si durabila. Se
prelucreaza pentru gulere si pentru haine.

18

Dihor

Blana este stufoasa constituita din puf de culoare


natur
galbuie si spicul de culoare bruna, cu o tenta de
cafeniu inchis. Culoarea nu este uniforma, parul fiind
mai inchis in zona gatului, pe spate si pe abdomen.
Exista o varietate de dihor de culoare mai deschisa
dihorul de stepa. Blana lui este rezistenta' si usoara
asigurand o durata mare de viata confectiilor.

19

Marmota

Blana de marmota are o culoare cenusie aspra, deasa, natur


foarte rezistenta. Extremitatile blanii sunt negre.
Exista varietati complet negre

20

Ondatra
(Bizam)

Blana cu par lung si lucios si puful fin, lanos si scurt. natur vopsita
La partea dorsala culoarea este bruna pana la galben,
iar pe partea ventrala, cenusie cu pete roscate

21

Blana de
tigru

Are culoare galben-roscat cu dungi caracteristice de


culoare cafenieneagra, intrebuintandu-se pentru
jachete si garnituri

22

Blana de
leopard

Are culoare galben-roscat cu pete caracteristice de


culoare cafenie-neagra, intrebuintandu-se pentru
jachete si garnituri

23

Blana de
pantera

Are culoare la fel cu blana de leopard, dar in loc de


pete are inele cafenii-negre si se foloseste pentru
diferite garnituri, jacheteetc.

natur

natur

natur

4. SORTIMENTUL, COMERCIAL DE CONFECTII DIN BLANA Sl INLOCUITORI


Se clasifica dupa urmatoarele criterii::
dupa modul de obtinere: articole de cojocarie si de blanarie;
dupa materia prima;
articole din blanuri fine:

obisnuite prelucrate natural;


cu fete din material textil;

confectii din imitatii de blanuri;


confectii din inlocuitori de blana;
dupa destinatie; confectii pentru copii, femei, barbati.
Articolele de cojocarie sunt confectii din blanuri larg raspandite in tara noastra. Din aceasta grupa fac
parte: cojoacele, subele, caciulile, misadele, pieptarele.
Cojoacele sunt confectionate din piei de ovine de rasa tigalie sau turcana tabacite in crom cu partea
carnoasa velurata.
Se executa in trei talii si patru grosimi: 44, 48, 52, 56, in diferite culori predominand culorile maro si gri.
Modelele variaza in functie de cerintele modei, pot avea gulere din alte blanuri (nutria, karakul).
Pieptarele si vestele sunt confectionate fara maneca din piei de ovine innobilate sau semiinnobilate pe
derma cu diferite ornamente.
Subele se executa din blana de oaie, cu fata din material textil in trei talii si trei grosimi. Pot fi lungi si
scurte de culori inchise (negru, maro).
Caciulile se confectioneaza din blana naturala, blana sintetica, blana combinata ou alte materiale.
Caciulile sunt captusite cu serj, atlas, piei de ovine de calitate inferioara. Se produc in diferite forme,
modele in functie de moda (tip calota, toca, cosmonaut, ascutite, sferica) si culori variate.
Marimile pentru barbati sunt 5662, pentru femei 5458, iar pentru copii 545556. Marimea
reprezinta circumferinta capului masurat la un centimetru deasupra urechii.
Misadele sunt confectii din blanuri, folosite pentru captusirea confectiilor din piele si material textil.

Articolele de blanarie sunt confectii din blanuri fine. Ele pot fi prelucrate natural, innobilate, preleecrate
pe derma sau imitati de blanuri.
Pentru femei si fete se confectioneaza jachete, cape, saluri, gulere, haine lungi, caciuli, mansoane, diferite
garnituri.
Se executa din blanuri de ovine si blanuri fine (karakul, jder, nurca, dihor, vulpe polara, argintie, hermine
etc.).
Hainele (jachetele) din karakul se executa in functie de moda, pe calitati dupa calitatea pieilor. folosite
(Lux, Lux A; B; C; D; E). Au gu-rele din blana karakul sau din blanuri de. vanat superioare. Tot pentru
femei se mai folosesc la confectionarea diferitelor articole imitatiile de blana, blanurile sintetice isi
inlocuitori (materiale textile captusite cu diferite' blanuri).
Pentru barbati si adolescenti se executa: gulere, caciuli, haine lungi sau scurte.
Hainele lungi si scurte pentru barbati se executa, din blanuri de ovine, in special, lucrate pe partea
carnoasa cu gulere astrahan (karakul), nutrie etc. Confectiile pentru barbati si adolescenti se mai executa
din imitatii de blanuri si blanuri sintetice. Pentru copii se executa: haine, caciuli, gulere mai ales din
blanuri sintetice, material textil captusite cu blanuri sintetice etc.

5. DEFECTELE CONFECTIILOR DIN BLANA SI INLOCUITORI


Confectiile din blanuri se sorteaza in functie de natura si marimea defectelor in urmatoarele calitati:
Extra, Lux, Calitatea I, calitatea a II-a si calitatea III-a.
Ca defecte se intalnesc urme de boli ale pielii vindecate, chelii (parti fara par) sau parti cu par rar, parti
slefuite prea adanc, taieturi superficiale, variatii de nuanta pe partea piloasa sau carnoasa, parti
decolorate, luciu neuniform sau mat, rarituri datorita cusaturilor, captuseli care
nu se asorteaza sau nu corespund din punctul de vedere al confectionarii, captuseala cu falduri sau prea
stransa, necorespondenta intre marimea confectiei cu marimea trecuta pe eticheta etc.
Culoarea parului la blanurile sintetice nu este uniforma: buclajul si luciul sunt necorespunzatoare,
parul nu este tuns uniform.

6. MARCAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA SI TRANSPORTUL ARTICOLELOR


DIN BLANA SI INLOCUITORI
Marcarea confectiilor se face prin etichetare.
Eticheta la confectiile mari (haine, jachete) se prinde cu un snur de nasture sau de
butoniera. Pe aceasta eticheta se trece: denumirea fabricil producatoare, denumirea
produsului, grosimea, talia, pretul de vanzare, data fabricatiei, C.T.C., nr. STAS-ului
sau N.L, numarul modelului etc.
Confectiile mari au in interior o eticheta din material textil unde se trece emblema fabricii producatoare si
eventual marimea si talia. In cele mai multe cazuri, eticheta din carton este dubla pe spate unde se trec
instructiuni de intretinere a blanurilor.
Gulerele sunt marcate tot prin etichetare pe partea interioara cu aceleasi date.
Ambalarea confectiilor se face in saci de polietilena. Confectiile mici, cu exceptia caciulilor, se
ambaleaza in pungi de polietilena sau cutii cu carton. Caciulile din blana superioara se ambaleaza in cutii
din duplextriplex. Fiecare ambalaj de transport trebuie sa contina o eticheta cu urmatoarele specificatii:
denumirea confectiilor; numarul de bucati din ambalaj; marimea, talia; clasa de calitate; data ambalarii;
pretul.

Depozitarea confectiilor cu blana se face in incaperi uscate, curate, bine aerisite si ferite de razele solare.
Temperatura din incaperile de depozitare trebuie sa fie de 523C, iar umiditatea relativa de 65%. In
timpul depozitarii se iau masuri preventive contra daunatorilor (insecte, rozatoare).
Confectiile trebuie asezate lai o distanta minima de 2 m de orice sursa de caldura. Hainele scumpe se
pastreaza pe umerase acoperite ou panza sau cu saci de polietilena, iar cele mici, gulere, caciuli pe rafturi.
Transportul confectiilor cu blana se face cu mijloace de transport acoperite, curate, aerisite. Hainele de
blana pot fi transportate in conteinere de transport special amenajate, in care confectiile sunt asezate pe
umerase.
7.

VERIFICAREA CALITATII CONFECTIILOR DIN BLANA

Verificarea calitatii confectiilor din blana se face in baza STAS 253169 care stabileste reguli pentru
verificarea calitatii, marcare, ambalare, depozitare si transport. Acestea privesc confectiile din piei finite
cu blana sau din materiale textile imblanite, destinate fondului pietei;
Verificarea calitatii confectiilor de blana urmareste modul cum sunt indeplinite caracteristicile de calitate,
specifice fiecarui produs, prevazut de standardele, norme interne, caiete de sarcini si alte conventii intre
parti, precum si corespondenta cu produsele omologate.
Verificarea calitatii se face pe loturi care trebuie sa contina confectii de acelasi fel (haine lungi, veste,
caciuli etc.) si destinatie (pentru barbati, femei etc.) confectionate din aceleasi materiale si avand acelasi
medie. Lotul poate contine confectii de marimi si calitati diferite, in acest caz, el este impartit in subloturi,
fiecare continand confectii de aceeasi marime si aceeasi calitate.
Verificarea calitatii consta in:

verificarea conditiilor tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca confectia si care pot fi


verificate cu ochiul liber (material, aspect, executie, corespondenta cu modelul omologat etc.);
verificarea dimensiunilor si a desimii cusaturilor;
verificarea naturii materialelor si a accesoriilor, a defectelor si a pieselor interioare care
implica desfacerea confectiilor;
verificarea ambalarii si marcarii.
a. Verificarea conditiilor tehnice (material, aspect, executie corespondenta cu modelul
omologat etc.) se face bucata cu bucata, prin asezarea confectiilor pe o masa (suprafata plana)
sau pe un manechin (unde este cazul). Fac exceptie confectiile marunte (caciuli, gulere, mansete)
la care verificarile se fac pe o pasla formata din 10% din numarul de bucati din lot, luate la
intamplare si care trebuie sa contina confectii de diferite marimi. Daca numarul bucatilor
necorespunzatoare nu depaseste 2/o din numarul bucatilor din proba lotul se accepta, iar in caz
contrar, lotul se inapoiaza pentru resortare.
b. Verificarea dimensiunilor si a desimii cusaturilor se face pe o proba formata din 5%
din numarul bucatilor din lot (dar nu mai putin de doua bucati), luate la intamplare si care
trebuie sa contina confectii de marimi diferite.
In cazul in care se constata chiar numai o singura bucata necorespunzatoare, verificarea
respectiva se repeta pe o proba dubla, daca in acest caz se constata vreo bucata
necorespunzatoare, lotul se inapoiaza pentru resortare.
Verificarea dimensiunilor se face cu panglica pentru croitorie si cu sabloane, unde este
cazul (confectiile trebuie sa fie in stare netensionata).

Verificarea desimii cusaturilor (numarul pasilor) se face in cel putin trei locuri diferite, cu
lupa textila ,sau cu ochiul liber (folosind daca este cazul un sablon).
c. Verificarea naturii materialelor si a accesoriilor, a defectelor si a pieselor interioare, care
implica desfacerea confectiilor se face numai in caz de dubiu asupra calitatii confectiilor. Aceste
verificari se fac pe o bucata din lot, luata la intamplare si care se desface cu grija. Daca chiar
numai unul din rezultatele verificarii nu este corespunzator, verificarea respectiva se repeta
asupra unei probe duble. Daca si in acest caz rezultatele sunt necorespunzatoare, lotul se
respinge sau poate fi pus in circulatie in afara standardelor sau normelor interne, in conditiile
stabilite intre parti.

Bibliografie
Merceologie:
Comert si Servicii:
Colectia Arborele Lumii

Lucia Vestemean; Aurora Ghita;


Eugenia Stupara; Vasile Gavriliu;
Vasile Bogdan: