scrisoare din 1519 adresata prietenului sau, matematicianul Jacob Ziegler, ,,Rafael a fost un
architect in adevaratul sens al cuvantului, inzestrat cu un talent atat de mare, incat a realizat si
inventat opera atat de extraordinare pe care si geniilor celor mai rafinate din acest domeniu le-ar
fi fost greu sa le egaleze. Timpul a fost cel care a conspirat impotriva recunoasterii lui Rafael
ca architect, majoritatea operelor sale pierzandu-se.
VIATA
Fiu al pictorului Giovanni Santi, de unde provine patronimicul ,,Sanzio, Rafael s-a
nascut la Urbio in 1483. Tatal sau a fost si el pictor de curte al principilor de Montefeltro. Urbio
a fost in timpul renasterii un important centru al vietii culturale italiene. Tatal lui Rafael,
constient ca talentul fiului il depaseste pe al sau, hotaraste sa il trimita in Perugia la atelierul lui
Perugino, ,,pictorul divin, din perspectiva lui Santi, dupa cum scrie in Cronica. In 1500
obtinuse deja titlul de maestru. In 1503 a stat la Siena, iar din anul urmator la Florenta, unde a
ramas pana in 1508, cand a fost chemat la Roma, prin intermediul lui Bramante, unchiul
acestuia, care lucra pantru papa Iuliu al II-lea, pentru a decora cu fresce Apartamentele Vaticane
cunoscute mai apoi sub numele de Le Stanze di Raffaello. Aici ia nastere una din cele mai
importante creatii ale sale, Scoala ateniana. La cererea personala a papei, frescele din Stanza
della Segnatura abordeaza temele: Adevarul, Bunatatea si Frumusetea. In scena infatisand
Parnasul, Rafael identifica
Frumusetea cu muzica si
poezia, Bunatatea este
exprimata de virtutile
fundamentale, iar
Adevarul, legat de
notiunea ratiunii, este
reprezentat de grupul
filozofilor din Atena
antica. Scoala din Atena
este o alegorie a filozofiei.
In centrul tabloului apare
platon, tinand intr-o mana
dialogul ,,Timaios iar cu
cealalta mana aratand spre
cer, lumea ideilor
desavarsite, alaturi de el
Aristotel tine in mana
stanga ,,Etica, iar cu dreapta arata spre pamant. Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare;
idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirma celalalt. Tavanul cu
casete al cladirii aminteste de noua Basilica Sfantul Petru pe care Bramante tocmai o
construieste.
Dupa alegerea papei Leon al X-lea (15131521), prilejurile de a-si incerca talentul de architect
au fost mai frecvente, incepand cu numirea sa in
calitate de conservator al antichitatilor romane (1515),
care se adauga celei de architect insarcinat cu lucrarile
pentru San Pietro, in locul lui Bramante. Acesta a fost,
de altfel, cel care l-a propus pe Rafael, caruia i s-au
alaturat Giuliano da Sangallo si Fra Giocondo. Sanzio
a elaborate cu aceasta ocazie diferite proiecte si, intre
1516 si 1517, a scris impreuna cu Baldassare
Castiglione ,,Scrisoarea catre Leon al X-lea, in care
propunea un fel de recensamant arhitectural, care sa
descrie planul si proiectiile edificiilor. Din pacate, nu
a avut timp sa finalizeze acest proiect, intrucat a murit
in 1520, cu un an inaintea papei. Decoratiile palatului
din Vatican ii aduc repede celebritatea.
OPERELE
Multe din operele arhitectonice ale
lui Rafael s-au pierdut sau au fost decisive
modificate. Printre acestea se numara
Biserica SantEligio degli Orefici din Roma,
modificata complet de Flaminio Ponzio, in
urma prabusirii sale in 1601.
Construirea colonadei lui Bernini la San
Pietro a daramat din temelii palatal lui
Giovanni Battista Branconio dellAquila,
consilierul artistic al papei Leon al X-lea.
Nu s-a pastrat decat o atestare grafica a
operei. Tot Rafael este autorul Palatului
Pandolfini din Florenta, care s-a pastrat cu
unele modificari ale proiectului initial.
La Roma, Rafael a primit cele mai multe comenzi de la papa Leon al X-lea, care i-a cerut
proiectarea, realizarea si decorarea Logiilor vaticane si a Vilei Madama.
Raffaello Santi sau Rafael Sanzio, cum a devenit el cunoscut ne ramane in memorie ca
fiind un pictor si un arhitect de seama al Renasterii italiene, unul din cei mai mari artisti ai
tuturor timpurilor, pe care moartea sa prematura il priveaza de o cariera exceptionala. Chiar daca
multe din operele lui arhitecturale nu mai exista, el va dainui prin picturile sale si prin
invataturile duse mai departe de catre discipolii sai, printre care si talentatul Giovanni da Udine.
Multe din operele sale devin subiect de admiratie si inspiratie, chiar si Delacroix, care era mai
interesat de efectele cromatice decat de finetea desenului, se inspira in tabloul sau Izgonirea lui
Heliodor nemijlocit din frescele lui Rafael din Vatican.
Bibliografie:
Sa intelegem arhitectura, Marco Bussagli, editura Rao
Cum sa intelegem arhitectura Studiu asupra interpretarii arhitecturii ca spatiu, Bruno Zevi, editura tehnica Bucuresti 1949
Note de curs Arhitectura spatiului interior, An IV, UAUIM
Note de curs Evolutia fenomenului arhitectural, An I, UAUIM
www.wikipedia.ro