Sunteți pe pagina 1din 7

SUBIECTELE DREPTULUI AFACERILOR

1. Intreprinzatorii ca subiecte ale dreptului afacerilor


1.1. Notiuni generale. Subiectul de drept este o parte a raportului juridic, indiferent de
faptul daca detine o pozitie activa sau pasiva, o pozitie dominanta sau subordonata ori
se afla pe pozitie de egalitate cu cealalta parte a acestui raport. Conform teoriei
generale a dreptului, "subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi decat oamenii - fie
individual, fie grupati in forme organizate" Raporturile juridice apar numai acolo unde
sunt oamenii, carora legiuitorul le recunoaste in mod natural statutul de persoana ca
fiinta unicala, careia legea ii valideaza aptitudinea de a avea capacitate juridica. Prin
urmare, dreptul contemporan acorda omului capacitate juridica, recunoscandu-l ca
subiect de drept, si il desemneaza prin notiunea de persoana fizica. Notiunea de
persoana, in sens juridic, este mai larga decat notiunea de om sau individ. Calitatea
de persoana si, implicit, de subiect de drept, este recunoscuta in mod abstract
persoanelor juridice, care sunt un produs al raporturilor dintre oameni sau, altfel spus,
un instrument juridic de realizare a scopurilor acestora. Persoana juridica este un
subiect abstract care, similar individului, participa la raporturi juridice. Persoana
juridica a intrat in viata cotidiana si a devenit o obisnuinta, astfel incat nimeni nu o
mai contesta.
Statul, unitatile administrativ-teritoriale sunt si ele persoane juridice, insa, pornind de
la functiile pe care le exercita, se numesc persoane juridice de drept public. Ele
participa la relatiile civile si relatiile comerciale pe picior de egalitate cu persoanele
private. Aceeasi calitate o au si anumite organe ale statului (Banca Nationala, Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare, Comisia Electorala Centrala, Curtea de Conturi, Camera
de Licentiere etc.) carora, prin lege sau in modul stabilit de lege, le este recunoscuta
calitatea de persoana juridica de drept public.
Statul, unitatile administrativ-teritoriale si celelalte persoane juridice de drept public
au calitatea de subiect de drept (parte a unui raport juridic) si atunci cand participa la
raporturile juridice ca purtatori ai autoritatii publice, detinand o pozitie dominanta fata
de persoanele private.
1.2. Subiecte ale dreptului afacerilor sunt persoanele fizice si juridice care au
calitatea de intreprinzatori. Sunt intreprinzatori, in sensul definitiei date de Dictionarul
enciclopedic, persoanele care se ocupa de afaceri iar in sensul legislatiei in vigoare,
persoanele care desfasoara activitate de intreprinzator. Calitatea de intreprinzator se
dobandeste prin inregistrare sau in alt mod stabilit de lege.
Dat fiind faptul ca dreptul afacerilor incorporeaza si normele de drept public, au
calitatea de subiect si persoanele juridice de drept public care inregistreaza,
autorizeaza, licentiaza, supravegheaza, controleaza etc. persoanele care desfasoara
activitate de intreprinzator, detinand in aceste raporturi o pozitie dominanta. Prin
aceste mecanisme juridice, statul si autoritatile publice intervin in relatiile economice,
realizand cel putin patru scopuri majore: asigurarea populatiei cu marfuri, produse si
servicii de o calitate satisfacatoare, inofensive pentru viata si sanatatea ei; strangerea
minimului de mijloace banesti si mijloace materiale pentru asigurarea bunei
functionari a statului; protectia si dezvoltarea concurentei; protectia mediului
inconjurator impotriva impactului negativ al unor activitati productive. Atingerea
acestor scopuri nu este posibila prin normele dispozitive ale dreptului privat. De
aceea, sunt decretate norme imperative obligatorii pentru toate subiectele de drept

Legislatia in vigoare nu defineste notiunea de intreprinzator ca subiect de drept, desi,


in textele legale, acest termen este folosit frecvent. In special, Codul civil foloseste
astfel de sintagme precum: intreprinzator individual, calitate de intreprinzator (art.26)
interesele intreprinzatorului (art.258 ), prevederile art.712,718, 719 nu se aplica fata
de un intreprinzator (art.720), contract cu un intreprinzator (art.749), pe cheltuiala si
riscul intreprinzatorului (art.751), de la un intreprinzator (art.803), diligenta unui bun
intreprinzator (art.1174), persoana fizica intreprinzator (art.1199) etc.
Prin utilizarea termenului intreprinzator, se realizeaza unificarea notiunilor utilizate in
legislatie care, in diferite situatii, referindu-se la persoanele care desfasoara activitate
de intreprinzator, foloseste termenii de agent economic, antreprenor, intreprindere,
comerciant.
Notiunea de intreprinzator si notiunea de agent economic. Potrivit dispozitiilor
din Codul fiscal, din Legea cu privire la protectia consumatorilor, Legea contabilitatii,
Legea cu privire la activitatea de audit etc., agent economic inseamna persoana care
desfasoara activitate de intreprinzator sau care tine evidenta contabila, sau care, in
genere, desfasoara o activitate economica. Astfel, evidenta contabila este tinuta de un
cerc mai mare de persoane, inclusiv de cele care nu desfasoara activitate de
intreprinzator, cum ar fi avocatii, notarii, organizatiile de binefacere, autoritatile
publice, organele altor state (ambasadele, reprezentantele etc.) Si activitatea
economica (in sens de activitate care are ca obiect bunuri materiale) este desfasurata
de un cerc mai larg de persoane. Rezulta ca notiunea de agent economic are un sens
mai larg, incluzand atat intreprinzatorii, cat si alte subiecte.
Notiunea de intreprinzator si notiunea de antreprenor. Legiuitorul a utilizat
termenul antreprenor pentru a desemna toate persoanele care desfasoara activitate
de antreprenoriat. Intelegem ca aceasta ar fi un sinonim al cuvantului intreprinzator.
Faptul rezulta din art. 2 al Legii nr.845/1992, potrivit caruia se inteleg cetatenii
Republicii Moldova, cetatenii straini, apatrizii, fie individual ori in comun, persoanele
juridice, considerate antreprenori. Termenul antreprenor insa mai are un sens juridic
consacrat, prin care se desemneaza partea contractului de antrepriza prin care
persoana se angajeaza sa indeplineasca o lucrare pentru clientul sau. Acest sens al
termenului antreprenor a fost dat in Codul civil din 1964 (art.356) si este in Codul civil
din 2002 (art.931 si 946). Prin urmare, antreprenorul este un intreprinzator, dar nu toti
intreprinzatorii sunt antreprenori. De exemplu, nu sunt antreprenori in acest din urma
sens industriasii (fabricantii) si comerciantii (cei care obtin profit din activitatea de
comert), acestia insa fiind intreprinzatori. Calitatea de intreprinzator a persoanei fizice
se dobandeste, potrivit art.26 din Codul civil, de la data inregistrarii sale in calitate de
intreprinzator individual sau in alt mod prevazut de lege. Astfel, consideram ca este
intreprinzator individual persoana fizica ce inregistreaza o intreprindere individuala in
Registrul de stat sau o gospodarie taraneasca in Registrul gospodariilor taranesti tinut
de autoritatea administratiei publice locale. Aceeasi calitate o atribuim persoanei
fizice care a dobandit patenta de intreprinzator la organul fiscal competent.
Persoana juridica cu scop lucrativ (societatile comerciale, societatile cooperatiste si
intreprinderile de stat si municipale dobandeste calitatea de intreprinzator prin
nastere, adica la data inregistrarii de stat si inscrierii ei in Registrul de stat al
intreprinderilor.
De la data inregistrarii (obtinerii patentei), intreprinzatorii au dreptul sa-si desfasoare
activitatea.

Desfasurarea activitatii de intreprinzator fara inregistrarea de stat se sanctioneaza


administrativ sau penal. Astfel, conform art.27 alin.(1) din Legea nr.845/1992, venitul
provenit din activitatea de intreprinzator fara inregistrare de stat se incaseaza integral
la bugetul de stat in temeiul hotararii judecatoresti. Conform art.162 din Codul cu
privire la contraventiile administrative persoana care desfasoara activitate de
intreprinzator fara a se inregistra se pedepseste cu amenda de la 10 la 25 de salarii
minime, iar daca ea obtinut profit in proportii mari sau deosebit de mari se pedepseste
potrivit art.241 din Codul penal.
2. Intreprinzatorul persoana fizica
2.1. Dispozitii generale. Potrivit art.26 din Codul civil, persoana fizica are dreptul sa
practice activitate de intreprinzator, fara a constitui o persoana juridica, din momentul
inregistrarii de stat in calitate de intreprinzator individual sau in alt mod prevazut de
lege. Aceeasi dispozitie are menirea de a inlocui intreprinderea individuala,
reglementata de art.14 al Legii nr.845/1992 Capacitatea de exercitiu deplina se
dobandeste la atingerea majoratului (18 ani). Pot dobandi aceasta capacitate
persoanele care nu au atins aceasta varsta, dar care s-au casatorit ori au fost
emancipate.
Persoana fizica are o capacitate civila universala care ii da dreptul sa incheie in nume
propriu orice act juridic neinterzis de lege, inclusiv acte caracteristice
intreprinzatorilor. Activitatea de intreprinzator nu presupune incheierea unor acte
juridice izolate, ci desfasurarea unei activitati regulate care implica incheierea de acte
juridice cu alti intreprinzatori, precum si cu consumatorii. Prin urmare, legea a instituit
obligatia celui care doreste sa desfasoare activitate de intreprinzator de a se inregistra
la organul de stat competent. Fara aceasta inregistrare, desfasurarea activitatii de
intreprinzator este interzisa si se sanctioneaza administrativ si penal. Asadar,
capacitatea persoanei fizice inregistrate ca intreprinzator individual are un spatiu mai
extins decat pana la inregistrare. In legatura cu aceasta extindere a capacitatii, legea
instituie o prezumtie a profesionalismului in efectuarea de operatiuni, punand in
sarcina intreprinzatorului obligatii suplimentare ce privesc protectia drepturilor
consumatorului, mediului, desfasurarea afacerilor in limitele concurentei loiale etc.
Nu au calitatea de intreprinzator actionarii, asociatii societatilor cu raspundere limitata
si nici membrii cooperativei de productie, deoarece aceasta calitate o au societatile
comerciale insele, iar a fi asociat nu inseamna a participa neaparat la activitatea de
intreprinzator a societatii. Detinerea actiunilor ori a unei parti sociale nu inseamna
practicarea activitatii de intreprinzator. Asociatul, daca nu este administratorul
societatii, are un rol pasiv, un rol de investitor in societate, se aseamana cu un
depunator la casa de economii ori cu un detinator al unei obligatiuni, dar care risca
mai mult decat acestia. 2.2. Intreprinzatorul individual titular al patentei de
intreprinzator. Persoana fizica este in drept sa desfasoare activitate de intreprinzator
daca a obtinut, in modul stabilit, patenta de intreprinzator. Aceasta este un certificat
nominativ, eliberat de autoritatea publica competenta, care atesta dreptul titularului
de a desfasura un anumit timp activitatea de intreprinzator indicata in ea.
Pentru a simplifica realizarea dreptului de a desfasura activitate de intreprinzator,
legiuitorul a pus in vigoare o lege prin care persoana fizica, indeplinind un numar
redus de formalitati si platind o anumita suma, dobandeste, pentru perioada
prestabilita, dreptul de a practica o anumita activitate. desfasoare activitate (sau
primariei daca in localitate nu exista oficiu al inspectoratului fiscal) o cerere, la care

anexeaza, in dependenta de genul de activitate, anumite acte. Astfel, pentru unele


genuri de activitate se prezinta: actul ce confirma calificarea solicitantului de patenta
(diploma), autorizarea autoritatii publice locale, actele ce confirma dreptul asupra
mijlocului de transport care va fi utilizat in activitatea de intreprinzator (contract de
arenda, actul de proprietate), contractul de asigurare obligatorie (in special asigurarea
de raspundere civila pentru mijloacele de transport), precum si bonul de plata a taxei
pentru patenta.
Patenta se elibereaza in termen de 3 zile de la data depunerii cererii si actelor
mentionate. O patenta se elibereaza pentru un singur gen de activitate indicat in
anexa la Legea nr.93/1998. O persoana poate obtine mai multe patente.
2.2.2. Drepturile si obligatiile titularului de patenta. Titularul desfasoara activitate in
nume propriu de la data eliberarii patentei si pana la data expirarii ei, daca, intre timp,
actiunea acesteia nu a fost suspendata.
Patenta este un act personal, care certifica dreptul doar al titularului de a desfasura
activitate de intreprinzator. Transmiterea patentei catre o alta persoana sau angajarea
in activitate a unor terti duce la incetarea valabilitatii acestui act. In schimb, cativa
titulari de patenta se pot asocia ca sa desfasoare in comun activitate de intreprinzator.
Activitatea in baza patentei nu presupune tinerea evidentei contabile si statistice si
nici efectuarea operatiunilor de casa.
Titularul este in drept sa desfasoare activitate in baza patentei de intreprinzator pe
intreg teritoriul tarii, daca in ea nu este stabilit altfel. In cazul in care este eliberata de
primarie, patenta este valabila numai pe teritoriul din jurisdictia acesteia.
Perioada in care titularul de patenta a activat se include in vechimea in munca.
In sarcina titularului de patenta sunt puse urmatoarele obligatii:
- sa respecte drepturile consumatorilor;
- sa respecte cerintele legale impuse celor care desfasoara genul de
activitate respectiv, inclusiv normele sanitare, de aparare impotriva incendiilor;
- sa prezinte, la cererea consumatorului si a organului de control, actele de
provenienta a marfurilor, factura, iar la cele pe care le-a importat, dovada de plata a
taxei vamale;
- sa desfasoare activitate numai in locul permis de autoritatea administratiei publice
locale;
- sa nu contracteze cu societatea in nume colectiv al carei asociat este si nici cu
societatea in comandita al carei comanditat este;
- sa nu comercializeze produse alcoolice si articole din tutun.
2.2.3. Incetarea valabilitatii patentei. Patenta inceteaza cazul in care:
- a expirat termenul pentru care a fost eliberata;
- titularul a decedat;

- titularul a renuntat ori si-a pierdut capacitatea de munca;


- titularului au fost aplicate sanctiuni administrative;
- s-a constatat ca in baza patentei a activat o alta persoana.
- nu a fost prelungita nici o data in decursul a 12 luni consecutive; 2.2.4.
Raspunderea titularului de patenta pentru obligatiile
asumate. Titularul de patenta raspunde pentru obligatiile asumate in activitatea de
intreprinzator cu tot patrimoniul sau, exceptie facand bunurile care, potrivit legii, nu
pot fi urmarite. Conform art.3 din Legea nr.93/2004, titularul patentei raspunde pentru
obligatiile aferente activitatii de intreprinzator pe parcursul termenului de prescriptie
stabilit de lege, indiferent de durata patentei.
In cazul in care titularul de patenta nu-si poate onora obligatiile ajunse la scadenta,
impotriva lui poate fi intentat un proces de insolvabilitate.
In calitatea de intreprinzator individual, titularul de patenta actioneaza ca un
profesionist, avand obligatia de a respecta drepturile consumatorului, din care cauza
Legea nr.105/2003 privind protectia consumatorilor se rasfrange si asupra lui. Astfel,
titularul trebuie sa dea consumatorului informatii veridice despre marfa sau serviciile
sale, sa remedieze ori sa inlocuiasca gratuit bunul sau serviciul vandut, de o calitate
necorespunzatoare,
sa
asigure
executarea
tuturor
cerintelor
legale
ale
consumatorului, adica sa indeplineasca integral obligatiile stabilite la art.8 si 9 din
Legea nr.105/2003.
2.2.4. Taxa pentru patenta de intreprinzator. Titularul de patenta este obligat ca,
pana a-si incepe activitatea, sa plateasca taxa pentru patenta. Marimea taxei lunare
este stabilita in anexa la Legea nr.93/1998, in functie de genul de activitate si de
localitatea in care se desfasoara activitatea. Taxa se plateste, respectandu-se
dispozitiile art.14 din lege, pentru cel putin o luna. Pentru unele genuri de activitate,
stabilite la art.7 din Legea nr.98/1998, se plateste patenta pentru cel putin 12 luni, un
termen maxim nefiind stabilit. Unele categorii de persoane (invalizi, studenti,
pensionari, persoane care au la intretinere multi copii) se bucura de facilitati.
In taxa intra urmatoarele impozite si taxe: impozitul pe venitul persoanei fizice,
impozitul pentru folosirea resurselor naturale; taxa pentru amplasarea unitatilor
comerciale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru dreptul de a presta
servicii la transportul calatorilor, precum si defalcarile la bugetul asigurarilor sociale
de stat. Trebuie mentionat faptul ca Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru
2004 stabileste contributia titularului de patenta de intreprinzator de cel putin 705 lei
pentru o persoana. Daca 30% din taxa platita pentru patenta este mai mica, titularul
este obligat sa plateasca diferenta. Celelalte impozite stabilite de legislatie titularul
patentei le plateste in modul stabilit.
2.3. Intreprinzatorul individual fondator al intreprinderii individuale. Potrivit
art.13 din Legea nr.845/1992, activitatea de munca individuala are caracterul muncii
de intreprinzator si se poate desfasura in forma de organizare a intreprinderii
individuale.
Intreprinderea individuala presupune activitatea de sine-statatoare a fondatorului si, in
opinia noastra, nu pot fi implicate mai multe persoane. Legea insa prevede expres
posibilitatea implicarii mai multor persoane (membri de familie ai fondatorului,

directorul, salariatii etc.), dar in astfel de conditii activitatea nu va mai fi individuala, ci


colectiva.
2.4. Gospodaria taraneasca de fermier. Potrivit art.2 din Legea nr.1353/2000
privind gospodariile taranesti (de fermier), gospodaria taraneasca este o intreprindere
individuala bazata pe proprietatea privata asupra terenurilor agricole si asupra altor
bunuri, pe munca personala a membrilor de familie, avand ca scop obtinerea de
produse agricole, prelucrarea lor primara si comercializarea, cu preponderenta, a
propriei productii agricole. Gospodaria taraneasca este o intreprindere individuala care
desfasoara activitate de intreprinzator in agricultura. In ea, munca salariatilor (altor
persoane decat membrii gospodariei taranesti) nu trebuie sa depaseasca 50% din
intreaga munca depusa timp de un an.
Constituirea gospodariei taranesti de fermier. Fondatorii, actul de constituire si
inregistrarea. Gospodaria taraneasca se fondeaza de catre o persoana fizica avand
capacitate deplina de exercitiu, care depune la autoritatea administratiei publice
locale (primarie) din localitatea unde isi are domiciliul sau unde se afla terenul cu
destinatie agricola o declaratie de constituire in forma autentica. Declaratia trebuie sa
contina datele stabilite la art.10 alin.(3) din Legea nr.1353/2000, primaria efectuand
inregistrarea in conformitate cu art.13 din lege si cu Hotararea Guvernului nr.977/2001
privind inregistrarea gospodariilor taranesti (M.O., 2001, nr.116-118).
3. Intreprinzatorul persoana juridica
In calitate de subiect de drept al afacerilor apare persoana juridica. Conform
dispozitiilor din Codul civil, persoanele juridice sunt de drept public si de drept privat,
situate, in raporturile civile, pe pozitii de egalitate.
Persoane juridice de drept public sunt: statul, unitatile administrativ-teritoriale, alte
autoritati publice. Desi sunt in drept sa participe la raporturi juridice civile, ele nu au
calitatea de intreprinzator si nu desfasoara afaceri in nume propriu.
Daca sunt de un interes public major, activitatile se decreteaza ca monopol de stat si
se permite a fi desfasurate exclusiv de catre intreprinderile de stat sau chiar de
organele statului. Intreprinderile de stat
se constituie de catre Guvern sau, prin delegare a imputernicirilor, de catre autoritatile
publice centrale, aplicandu-se prevederile Legii privind intreprinderea de stat. De
asemenea, statul poate constitui sau participa la constituirea unor alte persoane
juridice, cum ar fi societatile comerciale pe actiuni si societatile cu raspundere
limitata. Avand calitatea de fondator, asociat sau actionar, statul se supune tuturor
normelor juridice pe care le-a stabilit pentru aceste tipuri de persoane juridice.
Persoana juridica de drept privat. Potrivit art.59 din Codul civil, persoanele juridice de
drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) si scop nelucrativ (necomercial).
Divizarea persoanelor juridice de drept privat in societati comerciale si necomerciale
este cunoscuta legislatiilor dreptului continental de la aparitia primelor codificari.
Aceasta clasificare are la origine scopul pe care si-l propun fondatorii la constituirea
persoanei juridice.

Persoanele juridice cu scop lucrativ iau nastere (dobandesc calitatea de subiect) prin
inregistrare de stat si inmatriculare in Registrul de stat al intreprinderilor, fapt
demonstrat de certificatul de inregistrare, eliberat de Camera Inregistrarii de Stat. La
data constituirii, persoana juridica cu scop lucrativ dobandeste dreptul de a desfasura
orice activitate neinterzisa de lege, chiar daca nu este prevazuta in actul de
constituire, inclusiv activitatea de intreprinzator. In cazul in care pentru un anumit tip
de activitate se cere autorizatie speciala, persoana juridica va obtine aceasta
autorizatie (licenta).
Persoanele juridice cu scop lucrativ au, prin definitie, calitatea de intreprinzator, sunt
principalii operatori ai vietii economice si subiecte carora le este dedicata cea mai
mare parte din materialul prezentului curs. Natura juridica a relatiilor dintre persoana
juridica cu scop lucrativ si persoanele care au calitatea de fondator, asociat, membru
sau actionar consta in faptul ca ultimele au fata de persoana juridica un drept de
creanta complex din care se evidentiaza dreptul de a participa la activitate si
conducerea ei, dreptul la informatii privind activitatea persoanei juridice, si,
principalul, o cota din profitul obtinut, precum si din activele ramase in caz de
lichidare.
Persoana juridica cu scop nelucrativ (necomercial) se fondeaza pentru satisfacerea
intereselor spirituale, profesionale, culturale, stiintifice, sociale etc., ceea ce necesita
mijloace materiale, inclusiv banesti, obtinute din cotizatiile de membru, din donatii,
dar si din activitati economice aducatoare de profit. Prin urmare, in anumite conditii, si
persoanele juridice cu scop nelucrativ au dreptul, cu titlu de exceptie, sa desfasoare
activitate de intreprinzator.
Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizatii necomerciale, constituite
in forma de asociatii, institutii, fundatii, sindicate, patronate, partide, asociatii
religioase uniuni de persoane juridice etc.