emite afirmatii despre sine, indeosebi in spontan o anumit personala si autoconstientizare. Responsabilitatea in a dialoga Terapeutul gestaltist are rispunderea modului in care se nandu-se pe sine si implic’indu-se in du-t in egal masura si pe client si ponsabil in acest dialog. Raspundérea pentru dialog 1 lisa si se desfiigoare ca un fenomen natural autentic. Dialogul este trait, simfit, pe viu file de dialog sunt foarte simbolic& expresi cuvantul. Metafora (in expresie prin mijloace expresiv-nonverbale consti contributie a gestalt-terapici. in privinja metodelor folosi G. Corey (1991, p. 245) real si yexperimente”. Astfel, ex anumite emotii ale clientul experimentele, prin contrast, se dezvolti client-terapeut, Aceste experimente au drept obiectiv Iuerul asupra conflictelor si blocajelor clientului, incurajénd sponta- de terapeutii ges istinctie intre ,exercifi=” 82 se schimba, in acest sens autoconfruntarea devenin« trebuie privité ca fiind orientata spre reprezinti 0 expresi i ientului. Respectul a invaita mai mult despre el insusi. 4.4. Congruenta din perspectiva psihoterapiei centrate pe client C. Rogers (1968) in experien{a, constiings‘© mai profunda infelegere de sine. Cu cét se va infelege mai bine, cu atat va atinge un nivel mai inalt de congruenta. Psi cconceptul de congruent’, C. Rogers (1968, p. 240) prezinti urmitorul model de comunicare in psihoterapie: 1) Comunicarea terapeutului in relatia cu clientul stu este ‘mareatt de gradul de congruenti care se manifest la tra icarea terapeutului este mai clara, va rispunde cu mai multi el va fi mai dispu in urmare, cu cét asculte intr-o man acest stadiu, clientul se simte cA, in masura in care se exprima mai bine pe el insu (intr-o maniera, defensiva sau cu. congruenta), terapeutul va ‘nfelege mai bine modul siu de a percepe problema in discutie. 84 Cu alte cuvinte, terapeutul va putea sa vada lumea prin proprii ochi ai clientului, 6) Pentru client, faptul de a se simti inteles inseamna c& terapeutul stu manifesti o considerafie pozitiva fata de el. 8) in masura in care clientul experimenteazA aceasta relatie terapeuticd cu elementele ei caracteristice (a, b, c), comunicarea nismele defensive vor dimi cu o tot mai mare congrus 9) Comunicénd distorsioniri defensive, asculte cu 0 mai mare atent (repetarea punctului 4, din punctal de vedere al clientului). misura in care clientul este mai capabil si asculte, 5 (unul pentru celilalt). 12){n acest lant de evenimente pot si intervind unele rapeufiun domeniu in care acesta este noncongruent, atunci terapeutul jonari defensive venite din partea situatie, toate procesele descrise anterior se vor derula invers. Mai mult, cu fiecare de maturitate emotional esta participa la procesul de schimbare a imagine. Terapeutul’ nu joacd rolul unui ghid, judecstor sau model in relatie, ci serveste drept rezonator si ‘amplificator \a eforturile de redresare ale clientului. fird afi tentat s8 modeleze respectiva schimbare dup’ comportamentala 1. Psihoterapia comportamentali propriu-zisi De asemenea, datorits faptului pacientul nu are timp si reflecteze Premisa fundamental de la care porneste psihoterapia comportamentala este aceea cA orice comportament, normal sau 87involuntar, repetate $i mediu. in vederea vindecarii sak psihoterapia comportamentala. Terapet erau vazuti drept ,,ingineri comportament care au inregistrat succes in terapie au sta ‘cu terapeutul lor inainte ca tehnica desens 88 A fie aplicata. Dollard si Miller (1950) afirmau, intr-o maniera tranganti, c& anxietatea pacientului poate fi redusi in mare risurd daci terapeutul mu adopt 0 manierd autoritard si coercitivd, iar Martin (1971) a incercat, mai terapia comportamentala cu terapia rogersiana care acordi 0 Fimas, in mare parte, la un ni determinat blocarea reali ce terapia comportamentald s-a consti bune decat un terapeut rece”. Se pune ins intrebarea daca terapeutul behavi te fi redus la astfel de dimensiuni seci?! Emmelkamp § un statut inalt do terapeutul este Conform lui Mahoney (1974), terapeutul nu trebuie si incerce 89eprosabil” sau ,ipsit de probleme” in fata trebuie si manifeste un stil adecvat de a stresante, ip (1996 p. 17), relatia pacient-psihoterapeut in de orientare comportamentala poate fi privits in -atalizator $i component terapeuticd. in acest LLL. Inhibifia reciprocé (contra-condifionarea) Se bazeazii pe instalarea unui réspuns antagonist fata de cel obisnuit, la un stimul care genereaz§ raspunsuri inadaptate. Mai coneret, aceasti tehnici permite d. ‘comportamentale antagoniste anxietafi urma unui accident de dezvolta 0 stare de fobie Ia folosirea autovehiculului. fntr-o atmosfera de securitate afectiva obses anxiogene: fobii jiverse disfuncfii sexuale etc. 1.2, Inhibifia conditionaté (practica negativii) iei forméarii imp, legea inti Din aceasta perspectiva, repetarea Se refer la aplicarea (in sens invers) a reactive (de protectie), avand loc o inhibitie conditionata. Se creeaza un dezgust co raspunsul primar devenit simptom, Prin co ‘se poate obfine un raspuns invers, negativ fata de cel primar condifionat, dar mai puternic decat acesta, pe care il anuleaza. De exemplu, dup manifestarea spontana a balbismului, paci- entul trebuie s& se balbaie in mod voluntar, credndu-se astfel 0 1.3. Aversiunea conditionatd Modelele negative de comportament sunt inlturate prin ine au o mare loacelor chimice In acest sens, se yerea unui interval intre stimul si aparitia rispun- / pentru ca in intervalul astfel creat sa se dezvolte 0 aversiune si o respingere fata de obignuinta patologica (de pild’, probele de aversiune din cazul dezintoxicarii etilice sau soneria, 91b. Stabilirea ierarhiilor De comun acord cu pacientul, terapeutul stabileste 0 ierar- hie a situatiilor generatoare de anxietate pentru subiect, in ordine descrescatoare, de la situatia cea mai anxiogend pana la cea mai pufin anxiogen’. c. Procedeul desensibilizdrii {in timpul relaxarii pacientului, terapeutul ti descrie acestuia ingind _pro- comportamente dezirabile nati nu au tendinta si se loar strict la cele asupra cdrora. 1eze fiecare situatie s-a actionat direct. 1.4, Desensibilizarea sistematicd Desensibilizarea poate avea loc si in vivo, pacientl find reale pe care si le-a imaginat 1 de psihoterapie. Durata medic a unci ire este de 30 de minute, gedintele find mparabil cu aparitia | anxiogeni reali sau i sistematice cuprinde urmatoarele la alte tehnici de relaxare,nersia sau inundarea (tehnica stingerit comportamentelor nedorite) consti in confruntarea si supunerea prelungits a la stimalul condi iogen pana la stingerea in practica hin meae torilor considera c& expunerea prelun, eni in vivo se dovedeste superioara c ‘ns& subiecti pentru care expunerea reali la stimuli anxiogeni este prea dura. Jn cursu 1.6. Training-ul asertiv jin esenti, acest antrenament consta in antrenarea unor litafi de relationare in situatile interpersonale pe pacient. Acesta este invaitat si-si exprime si adecvat gindurile si sentimentele. De altfe comportamentul asertiv reprezinti calea de mijloc intre agresivitate gi supunere. Se referd ta solicitarea propriilor persoane si membri (raspuns conditionat) stimita de persoana ameninfitoare. In acest mod, relatia dintre stimul si anxietatea conditionata este dizolvata. 2. Psihoterapiile de relaxare re sistematicd, precum $i focalizate in directia optimizarii performantelor fizice gi psihice ale subiectior. De la debutul acesteia (inceputul anilor 1920), psihote ii elementelor lor . Fiecare autor isi propune si adapteze aceste tehi , addugind sau eliminand anumite elem: Gacobson, 1934; Schultz, 1920; Kretschmer, 1963; Caycedo, 1960).in punct de vedere electroencefalografic, timpul relaxarii o modificare a ritmului alfa, pana la apar ‘generalizarea ritmului teta. De aceea, speci id 8 ay starea de relaxare mai mult de starile de concentrare decat de cele de somn sau de presomn, izand starea In care se gaseste subiectul in timpul utem desprinde urmitoarele caracteristici generale destindere si calm (asa numita stare ,,pos nirvanicd?), ia terapeutica este bazati a relaxirii, Terapeutul 96 trebuie si fie cét mai persuasiv in administrarea sugestiilor terapeutice. Foarte important& este verbalizarea de cétr Peut a efectelor si beneficiilor pe care le va obtine paci urma relaxirii (verbalizare care are, la rindul sugestiv si autosugestiv). 2.1. Sugestie si sugestibilitate ‘onotatie peiorativa in acceptiunea sa sau medicala, leste natura relatiei dintre vorba despre un raport inconstiente sexual) pe care subiectul le ,éransferd” asupra personei care il sugestioneaza. drept o asociatie de idei declangati si caracterizata printr-o ingustare a © absent a unei influente inhibitoare igera inseamna a lisa sd se infeleaga” sau ituire de idei si chiar de actiuni, ~~ care modifica sistemul nervos. Pentru Pavlov (1954), sugestia consti in declansarea de modificéri dinami rmediuil, evocdtrii constiente sau inconstiente a unei imagini, Pentru 97autorul mai sus menfi cel mai caracteris sugestia este ,reflexul conditionat omului”. 4 Sugestia este de asemenea o relay Schultz (1920) considera sugestia drept o ..relatie inter- personal” in care trairile reciproce sunt influentate fntr-o maniera determinant, prin stabilirea unei identititi, prin acel not” care se formeazi. = care ne influnefeazi viata, este un .fapt funda- prin sugestie intelegind subiect, ca _urmare a {in categoria fenomenel ‘uman ~ modificarea atitudi teste de masurare a sugestibilitatii (Seashore, 1895; Binet, 1900; Hull, 1933; Eysenck, 1947) comportamentul sugestiv si sugestibilitate privita ca disponi conforma mesajului ipseste, nu mai este vorbe de sugestic, ci de un comportament fort. Dupa V. A. Gheorghiu (1982), urmatoarele predispozitii sau trisituri favorizeaz& receptivitatea la sugestie: a) Inchipuirea ~ capacitatea omului de a-si féuri imagini gi poate fi antrenat& de cele mai diferite dorinfe, credinte, stiri de expectanti si sustinute de cele mai variate mobiluri de aparare: refugierea in iluzoriu, ascunderea in spatele cuvintelor, supraestimarea aspectelor fenomenale. b) Transpunerea — capacitatea omului de a se comuta un anumit mod si comportare tea de a reveni, de 1odul experiential si comportamental acest punct de vedere, S. Marcus faptul cd transpunerea presupune empatie, si invatare social. Transpunerea poate angaj ‘ningul autogen, hipnoza, yoga). Prin urmare, putem presupune c& sugestiile intervin in dimensionarea si adancirea oricérei forme de transpunere. 99cele ale normelor de gruy inconstient). Indeoscbi expresiile inconstiente ale tendintei 4 de conformare dezvaluie 0 mi de legituri cu influenta tun complex de convingeri — prejudeciti) sau poate actiunea unor situafii derutante sau a unei influente persuasive, ©) Captarea ~ in care se asigura orientarea selectiva a persoanei urs provocativa, rezultatul fiind F n a absorbita de aceasta aceea cd, odati cu orientarea asiguri dirijarea conduitei conformitate cu iradierea exercitati de aceasta sursi, Orice fiinfi umana posed’ aceste trisituri intr-o masura i mica. fn schimb, doar o anumita structurare a 995, p. 70) afirma c& sugestiile sau_hipnozi trebuie si indeplineascd (@pud Jencks, 1977): i fie acceptate de subiect ape S& fie individualizate in functie de problematica fiectrui subject si urmireascé, pe c&t posibil, ciclurile respiratorii si nu fie prea lungi Si fie pozitive (subconstientul nu primeste negatii) si fie plastice (si impresioneze) te si simple si fie convingitoare faptul ca fark o infelegere empaticd a problem: su, terapeutul nu va ie si depund un efort empatic dirijat in unor formule sugestive aducdtoare demisoaré prin viteza de reactie fati de sugestie si prin termenul de sugestion confunda sugestia cu metoda, precum iscutd a toxicomanulu antrena 0 stare de hipersuge ipnotice care provoact! 0 hipersu- itatea secundaré masurati prin teste senzoriale r progresive (Bi care subiectul luenta sugestiva exercitata asupr are se referd | important in provocarea unei stiri de hipersugestibilitate, 2.2. Metode de relaxare ne propunem si realizam o scurti trecere in lor metode de relaxare. Pentru inceput, dorim izarea cA actualmente, se int&reste tot mai mult eestor metode, deplasindu-se accen- terapiei la cea a autoterapiei. Cu alte ,, metodele de relaxare au in centrul atentiei autoperfec- tionarea si profilaxia. 2.2.1. Relaxarea analiticd (E. ae Metoda pleaca de la atrage dupa sine modifi mediul unui aparat denumit electroneuromiograf, se realizeaz misurarea potenfialelor electrice de actiune ale unui mugchi n (1934) defineste relaxarea prin si product tensiune in fiecare muschi al corpului, tensiune care este urmati apoi de relaxare; — subiectul invafi care diferitelor sarcini (de exemplu, conducerea magide relaxare incearca, prin sc&derea tonusului muscular, gradul de incordare psihicd. Dup& C. Haumont (1989), metoda lui Jacobson este beneficia de relaxarea progresiva si subiectii cu un coeficient intelectual mai sedzut, Aceast metoda de relaxare nu oferi ihice severe, datoriti dificul- titilor de concentrare a atentiei specifice psihoticilor. 2.2.2. Antrenamentul autogen (J. H. Schultz) Antrenamentul autogen continua s& fi psihoterapeutice cu cea mai largi rispandi nicile de autohipnoz’ propuse de Oska urmator, Regulile indelung studiata metodei Intervalul 104 internati (Miller-Hege- ick faptul c& se pot realiza ‘tratamentului ambulator. relaxarea si se realizeze intr-o de excitanti senzoriali, cu luminozitate slaba $i mic, subiectul putind adopta una din urmatoarele trei trei-patru ori pe zi in cazul paci jarulut” (asezat pe scaun, coloana usor si brafele rezemate pe conpse). Antrenamentul autogen cuprinde urmatoarele dou cicluri de exer Schultz, considera c& aceste ex interval de sase pind la zece siptiméni, objind, in urma pra lor, un calm inte se Insusese intr-un subiectul reusind si i 0 stare 105de exersare si stipanire a superior, a cirui insusire complet dureaza aproximativ 3-6 ani, ‘4. Dupa aproximati (area psihoterapie”): 1. concentrare pe cul 2. concentrare pe culori impuse de terapeut 3. concentrare pi idei abstracte imentului propria” (a stiri afective preferate ne atest faptul ci antrenamentul 1 succes fn toate affect i fnregistrate in cazul wozelor. De asemeni persoanelor cu defecte intelectuale notabile (demen{i sau oligofrenie) ori celor care nu au o mi de vindecare ‘indeajuns de puternica. Antrenamentul autogen poate fi utilizat atat in psihote cat si preventiv, in pregitirea psi a sporti amortizarea rezonan(ei starilor afective negative, in 106 capacitatii de concentrare i autoreglare a starilor psi in perioadele de efort indelungat care impun o mare mobilizare rosexici (conducerea anumitor aparate, activitate concentrata), © deconectare de 5-20 de minute poate © senzatie de refacere si inviorare exterioar8. Cu alte cuvinte, antrenamentul Autogen poate constitui o bund metoda de gimnasticd a spiritului aplicata concentrérii”. Wy 2.2.3. Hipnoza activit in trepte (Kretschmer) 4 fiata de K. Brodmann (1898) este dezvoltaté tot mai mult astézi pe fundalul antrenamentului autogen, find apreciati ca 0 metoda de psihoterapie eu largi fat de hipnoza clasicd este aceea ci se rsele pacientului susceptibile de ersonale. In acest sens, aceasti imum influenta heterogend, realizin- du-se 0 veritabil autohipnozi. Hipnoza activa in trepte presupune urmatoarele etape: |. Investigarea profund& a personalitatii prin intermediul tehnicilor proie 2. Inducerea relaxari greutate si cBldurd Diferenta esent pune un accent deose a fi de it prin intermediul exercitiilor de tul si continuarea inde- lor de relaxare, obfinerea distanfei_dintre patologica si Eu-I pacientului. Dupa constienti- i morbide, Eu-l trebuie si obting distantarea, indiferenta. superioritatea 107»Concentrarea indiferenfei” fata de orice simptom inkatura eventualele riscuri upra anumitor regiuni din corp. 2.2.4, Reeducarea psihotond (Ajuriaguerray MU jaz o convorbire preliminara cu paci se realizeazi in pre finalul terapici, 2.2.5. Psikoterapia de sintezé si reconstructie (Vito) WA Dupa Vitoz (1960), nevrozele gi psihozele au ca origine nu ipsa de control cer exterioare”. Receptivitatea se opune emi de ginduri) care defineste constiinta adult’, in acest caz receptivitatea trecdnd pe planul al doilea. Pacientul este invitat si redevind receptiv, lasind deoparte interpretiril senzoriale si sf priveasca lumea exterioara asa cum simu © percep cu adevarat. Dup& C. Haumont (1980), in psihoterapia de sintezi terapeutul nu trebuie sé- relajia sa cu terapeutul. opera pacientului implicat in procesul de vindecare, 2.2.6. Pedagogia relaxarit sau eutonia (Alexander) MIA 1e urmatoarele etape: reeducarca simtului vazului, destinderea sistemului muscular, iscarea naturala, 22.1. Sofrologia (Caycedo) bo Sofrologia se refer la un ansamblu de metode prin care se produce 0 modificare a stirii constiinfei, avand ca efect realizarea unei stiri de seninatate, armonie si echilibru, Starea 109rau prezentate drept trei stiri morbide ale unei isterii provocate in mod arti c& somnul si transa hipnotici nu au nici o legiturd intre ele. O alté idee importanta derivata din cercetarile sale experimer soz’ poate fi sugestie nonhipnoticd (intr-o forma atenuata). moderne asupra hipnozei ne daci nu cumya ar trebui sé gandim hipnoza la degrabi decat la singular. Actualmente, coexist shipnoze”, fiecare cu dimensiuni terapentice distincte. Pentru icare, redim scurti trecere tn revisti a cétorva Franta, Porot (1952, Manuel alphabétique de psy- limiteaza hipnoza somn incomplet de tip special si provocat in mod artificial” 112 Asociatia Medicala Britanicd (1955) ofers o definitie deseri Punnd accent pe modificarile induse in starea i »O stare pasagera de atentie modificati la un sul stare care poate fi produs& de o alti persoana $i fenomene pot apare spontan sau ca rispuns la anumiti verbali sau de alti naturi. Aceste fenomene se referd la 0 modificare a i lara de inti, modificata prin intermediul unui sistem inductor pus lune de catre hipnoterapeut sau de catre subiectul Insusi ipnoza). Aceasti stare poate lat, sa lansat ipoteza conform cdreia hipnoza nu ar exista de fapt. Ceea ce existi este fie doar 113; Chertok, 1981 4 starea de veghe ‘intr-o stare hipnotica, cu caracteris ‘unor procedee de inductie (fixarea pr somn si de relaxare). Starea de manifestarea unor fenomene eae cu atit atentie special naturii relafiei hipnoterapeut — subiect in cadrul ici, subiectul aduce cu se vor extinde pang in va reaminti de persoane . Este suficient ca o ie pentru ca reactia numai de ceea ce crede acea persoand cd este specific pentru hipnoza, dar si de ceea ce ea considera ca ar corespunde dorintei (1996, p. 167), in lumina acestei ist, dar ca etichetd pentru un context, 11Sstare” sau de ;transi") cu o alta, cea de ,rol”, fara ca prin aceasta s&: se printr-un-mecanism de autohipnoza sau se 1od spontan. procesare simuttana si paraleld a inform lineare, L.E. Unestahl (1987) considera ci este prematur si definim hipnoza ca 0 comutare la nivel emisferic. Autorul ropune utilizarea a dou& modalitati distincte de functionare a modul dominant (D) — responsabil de realizarea modul alternativ (A) ~ responsabil de inclusiv a fenomenelor de tip hipnotic. consti proceselor logice prodiceréa insig Din aceasti perspe: alituri de cele de ie, creatie, meditate. ‘Scoala lui M. Erickson americane de hipnoza clinica, profe- itea Wayne State (Massachusetts), lucrarile sale au avut o influent& considerabila asupra $col de la Palo Alto. Membrii Institutului de Cercetari: Mi (Watzlawick, Bateson, Haley si Weakland M, Erickson (1901-1980) drept parintele abordirilor paradoxale. Tehnica sa de inductie hipnotics, 116 iva, fenomenele hipnotice sunt plasate fondatii in exclusivitate pe limbaj si pe practicarea hipnozei in calitate de terapie scurta, a permis deschiderea unor noi cai in domeniul psihoteray hhasterea a cea ce se cheamé terapia ‘Son are numeroase puncte de legatur’ cu psihoterapie. Interesat son nu consider’ terapia ca Enea opera terapet {abordare i) si nu este fondatd pe analiza transferului apia strategicd elaboraté de Erickson {nlaturd prejudecata conform céreia hipnoza a si regresivd aflati sub controlul terapeu spectiva, psihoterapia apart peutul furnizéndu-i doar po: fn hipnoza ericksoniana, mecanismelor care realizeazi sinteza noastrd Induct receptivitatea la hipnoza a paci izolate din cadrul acestor scale.jin tabelul de mai jos, vom prezenta cotarea suscepti hipnotice dupa scala propus& de Davis si Husband (193 profunzimea hipnozel hipnoticé Standford (SHSS), autori Weitzenhoffer si Hilgard (1962) si Harvard (HGS), autori Shor si Orne (1971 probe aplicate la ea seala Harvard ia n manus (se anvleazd litstea doar in anumite zone ‘+ amnezic post-hipnotica ‘© modifcari tn sfera personality * transi profunda de * capacitate de a deschide och fart tip somnambulic) 1 modifica transa * sugesti post-hipnotice bizare aceeptate de subject 28 © clderea copula] « 72. Tnchiderea ochitor 3. coborirea ‘mainilor “4 imobilizarea bratului ‘S.Tnelepiarea, egetelor 6 rgiditates bratului 7 apropierea brajelor 30 Actualmente, fn domeniul hipnozei clinice si experimentale ‘se utilizeazi cel mai frecvent scalele de susceptibilitate 11g ‘8 inhibifia verbala | 9robe aplicate | ope aptcate la oui seven hipnotizabilitatea lor cresednd progresiv, pentru a atinge un Ree, ‘seala Harvard (dupa scala Harvard) maximum la pubertate. Perioada 14-21 de ani este considerata 7 Taucinatia + idem = subjectul executa migelri ca i ie rapida, putdndu-se atinge o poziiva si cum ar dori si akinge ime a stirii hipnotice. Cercetitorii sustin c& (se sugereaza rnusea respectivas a descreste treptat cu varsta adulta, cA aude bézitul nei mugte) Sexul 10. catslepsia | » Hem * och sibiestulal mda ‘Nu se constatii nici o diferent notabila in ceca ce priveste pleoapelor Inchisi chiar daca ise sexul subjectului (sau al hipnoterapeutului) referitoare la uunei corelafii post-hipnotica Hipnoti atinge un anu oat concentra asupra alitatea, rasa le ara faptul c@ persoanele care ar desfgura 0 fenomenologiei hipnotice. Varsta minim pentru a fi hipnotizat se situeazd intre 5-6 ani. La 7 ani, copiii sunt in general foarte buni subiecti, itatea, se afirma c& popoarele 1¢ ar fi mai hipnotizabile decét cele anglo-saxone. De 120 121asemenea, asi hipnoza decat europer ienii ar fi subiecti mai buni pentru Hipnotizabititatea si personatitatea Nici un ‘studiu nu a permis definirea unui ,profil de ersonalitate” care si permita o anumita predi capacitatea unui subject de a fi hipnotizat. Ar putea fi despre un talent, cum este cel pentru muzicé sau desen (E.R. Hilgard, 1968). se considera c& persoanele hij » mai atrase spre grup, cé F care il determina pe un terapeut si icestea pot fi extrem de variate. Autorii doringa incor ti ca o psihoterapie de hipnoanalizei sau a iptom idant (atacuri de panica, insomnii). fn schimb, abordarea hipnoanalitic& considera c& simptomele prezente sunt expresia Lunor conflicte refulate, aceste simptome (psihice sau somatice) ionarilor negative din trecutul structurndu-se pe baza cor pacientului 2.3.4. Vicualizarea si imageria mintalé ficut proba in $.U.A. prin 80). Radiolog,anxiogend). Scopul este acela de a permite subiectului sa retrliascd ,pozitiv” respectiva experienti generatoare de stres. atunei céind i se cere paci reprezinte lor terapeutice, 2.3.5. Structura hipnozei . . . = dehipnotizarea (convorbirea post-hipnotica) Convorbirea preliminardé probleme psihosexuale antecedente heredocolaterale ajuta hipnoza in vederca el simptom. in cazul in care pacientul afirma ca nu Poate fi hipnotizat, terapeutul nu trebuie ,.s@ prinda mingea care i se aruncd?” 124 burare, pentru a se putea trece ulterior la construirea (V. “A. Gheorghiu) si si nu se angajeze intro discutie i, cu efecte negative iat utilizand analogia tui $i cum te-ai afla intr-o sali de asteptare ent la nimie.” ‘cum méinile mele Lasd-te condus de rau mu se poate intémpla. Eu voi sta in inde. care au tendinta de a-si inclina corpul in directia sugerata. Inductia hipnotica propriu-vistt Presupune concentrarea pe un obiect de dimensiuni mici, pe un stimul monoton (pendul, metronom), pe o anumiti zona 2 corpului, cat si administrarea unor formule sugestive de calm, inductei 125tehnici: reprezentarea unei care se scufunda usor in api, nte deasupra corpului (Hoareau, 1993), idreptelor” sau a ,covorului zburittor” inistreazasugestile terapeuti drepte sau stdngi". Pacientul va fi intrebat in legitura cu 126 originea conflictului stu, semnalele involuntare ajutindusl si-gi furnizeze ispuns pozitiv Ia orice stare at Deva lungul terapiei, pacienta situafii in care renunfi si mai méndnce in exces, prin dezvoltarea unui reflex de linigte si calm. Dehipnotizarea Dehipnotizarea se realizeazi intr-un mod gradat, printt-o ‘mult, 2 — Cand voi ajunge cu numéra= oo 1 - Acum esti pe deplin treaz, re. Din acest moment, se verbal pe care unii pacienti 0 pot cazuri foarte rare in ‘care unii pacienti pot prezenta ameteli, cefalee, stiri de voma la 127revenirea din hipnozi. Aceste fenomene sunt interpretate drept rezistente la hipnoterapie. Dup: P. Vasilescu (1998, p. 66), rezistentele la re nozA pot avea mai multe cauze: ™ existenfa unor sentimente de ostilitate fati de terapeut; 1m sugestii post-hipnotice pe care subiectul nu doreste si le indeplineasca; tulburari. in sfera person fe a evita un cont (nevoia de a fi ; nevoia de a fugi de s& nu se ,anchilozeze” intr-un ortodoxism al oterapeuticd. Tehnica hipnotic& iteazi adesea potentindu-le, in acest mod, comportamentale, psihanalitice, jale). De asemenea, tehnica intensificarii relatiei terapeutice. Hipnoza se foloseste cu succes atét in faza de investigare a conflictelor, cAt i in stadiul terminal, atunci cand 2.3.6. Studi de caz jn continuare, ne propunem s& prezentim doua studi caz menite si ilustreze modul in care se aplica proy sedinfele de hipnoterapie. Este vorba despre doua paciente care 128 1, Pacienta S. M., fn varsti de 23 de ani, studenta, se prezinta la cabinetul de psihoterapie pentru a urma ,,cdteva sedinfe de hipnoz®” in vederea trat afecteazi. Conform D.S.M-IIL-R sunt stabilite urmatoarele criterii de diagnostic pentru aceasta tulburare: \capacitate recurenta de a rezista impulsurilor de dintre parint, finalizate prin divorjul lor, Mai femeam ca mama ss mu renunte la mine”. Multa vreme, pacienta a negat acest comportament, incercénd s& ascunda sau si camufleze aria afectata de la nivelul sderea parului este caracterizaté prin suvite scurte, apar impreuna cu firele de par normal. psihica — tendinte slabe spre moderate si emotivitate — tendinte moderate. Sedinga 1 ‘A debutat cu explicarea in ce consta hipnoterapia, spu- nindu-i-se pacientei c& tratamentul va fi gradat, iar succesele se vor instala treptat. Au fost realizate pentru inoeput exerciiile de greutate si céldura din cadrul antrenamentului autogen Schultz 129Sedintele 7-8 Dupa o absenté de o saptaimana, pacienta revine la cabinet si relateaza: cum duc mana spre firele de par, dar mu le mai smulg”. S-a reluat teh de smulgere a par Sedintele 2-3 condifionate in metoda it autogen Schultz. Relatirile pacientei aflate in stare de relaxare: ,,7rupul mew parc dormea, dar mintea imi raménea deosebit de vioaie’ nVocea dvs. intra in urechea mea si imi umplea tot caput”. Va eliberati de conditiondrile negative din trecut"; »Faceti zilnic exerciii de relacare”. Sedintele 4-5-6 Au fost dedicate aprofundarii transei hipnotice. S-a folos tehnica bazati pe numarare asociati cu o tehnicd de imager Sedinfele 9-10 Au fost folosite elemente din tehnica imagis (Graham, 1990) menite si ducd la formarea imaginii pozitive ropria persoana. in acest sens, a fost utilizat’ metoda 1aginezi cit ai 0 oglinddi in spate si una in fey. Anuncio privire rapida in oglinda din spate si ai imaginea 1a nedorita wxioasd, lipsita de incredere fata si ai imaginea clara a ersoanei care doresti sc fi (stipdnd pe tine, cu un par frumos, stralucitor pe care il lasi sé creasca |. Acum te identifict cu imaginea pozitiva a persoanei care doresti sd fli $i raiesti un sentiment corespunzitor de bine si de calm interior”. wincetezi sd-i mai rezolvi pro; smulgerea parului”; Ai un control perfect asupra miscarilor mdinilor tale”; +Muschii fejei se relaxeazat perfect, incepdnd cu radaicina firului de péir si pandi la barbie”, wAsociezi smulgerea parului cu 0 senzafie de durere si tensiune”. Sedinfele 11-12 Treptat, ideile sugerate in stare de trans& hipnotica au fost prescurtate, simplificate intr-o forma care si plstreze esenfialul sicare si fie repetata si-n afara contextului terapeutic: »Simulgerea parului ~ durere $i tensiun wMéi controlez perfect in orice situay Suis antrenamentul autogen Schultz, precum si 0 tehnic& de autohipnoza. 131 130A fost propus un program terapeutic structurat in trei faze: pacienté. Actualmente, S. M. este cisatorita gi se giseste intr-un it afectiv securizant. in partea finala a terapiei, partenerul ei a fost inclus tn programul terapeuti si recurgi la un sistem de recompense (intariri) in fata eforturilor sale, Desi sunt cunoscute exacerbarile frecvente ale tri p de aproximativ 0 jumitate de an, pacienta nu a ‘mai prezentat tulburarea respectiva. Prezentim descrierea unor i a modului in care au fost aplicate diverse 2. Pacienta A. M., in varsta de 27 de ani, student Sedingele 1-2 ieee! es Grates eb cram th co Mis ‘Au fost dedicate fazei de pregitire a schimbarii, prin 7 eplsoadorecurent do exces alimeatar ear au p sel precizarea scopurilor gi a duratei terapi b. sentimentul de lipsa de control asupra comportamentului alimentar; c. persoana se angajeazi regulat fie in vomare autopro- vocata, uz de laxative si diuretice, diet strict sau post, fie in exercitii viguroase pentru a preveni cresterea in greutate; 4. preocupare excesiva, persistent pentru conformatia si = stabilirea unui autocontrol asupra pattern. ‘mentar, prin intermediul unei agende in care pacienta noteazi alimentele ingerat ™ concentrarea asupra senzafiei gustuluihranei si supra senzatiei de safietate; m reducerea frecventei vomismentelor, prin fixarea unui ‘numér maximal si stabilirea orarului lor; gestiei (prin numararea inghi- se faptul c& tulburarea a debutat in urma timp dupa csatorie. De asemenea, se pul: pacienta cu hrané — considerati. drept sursi de securizare i da impresia de certitudine”). La inceputul Sedingele 3-4-5 S-a ficut trecerea la faza intermediara insusi, A fost in depresie — tendinte moderate, demonstrati- vitate — tendinfe slabe spre moderate. exprimarea unor rspunsuri pozitive sau negative. 133 132Teama inconstientd de a nu se este o persoana supraponderal imaginarea unei situafii_magice care provoaci subfierea: trecerea prin usi din ce in ce mai stramte. Sedinfele 9-10-11 ‘Au fost administrate sugestii cu caracter general de intirire de tipi imyifi bine in propriul corp”; “Dasi la o parte fri Inspirdind si apoi expirdnd profund, indepdrtagi ten- siunea”. Actualmente, 75 de kilograme gi a obfinut un control riguros asupra prop! comportament alimentar. De asemenea, practic unele tehni 134 de relaxare insusite de-a lungul desftisurdrii terapiei si considera cc se simte mult mai bine in propriul su corp. 3. Psihoterapia cognitiv-comportamentala wip D. Meichenbaum (1992), urmitorul context ognitiv-comportamentale: comportamentala s-a dezvoltat in conform expresiei determinat de gindurile, sentimentele, procesele fiziologice si 135consecintele acestora Conform CBT, cognitiile nu sunt considerate drept cauza primar a unui comportament dezadaptativ. Acest punct de vedere ar fi mult prea simpli ile fiind doar o parte integranta dintr-un proces complex in, 1990; Greenberg si Safran, 1987; Guidano, 1988; Mahoney, 1988; Meichenbaum, 1990; Muran, 1991). Gandurile noastre sunt in aceeasi masura influentate de sentimente, asa dupa cum sentimentele sunt influentate de propriile noastre ginduri. Cognitia si emofia sunt privite ca 3.1. Evenimente, procese si structuri cognitive Din perspectiva psihoterapiei cognitiv-comportamentale, iss (1984) afirma ci putem analiza in termeni de evenimente cognitive, procese cognitive si structuri cognitive. Evenimentele co; se refers la gindurile automate ale titudine. in aceste momente predominé as ‘mintald interna. Cognitiv-comporamental 136 (Meichenbaum § Tendinfele de confirmare se referd la faptul cf i promoveazi o anumité imagine despre sine si despre lume executive fn care se angajeaz§ 0 persoan, cat gi care aceste procese reflectéi persoana respectiva. Terapeutul CB ajuta pacientul si-si dezvolte capacitatea de ya nota”, evalua” propriile sale eindut ‘comportamente. De fapt, aceste verbe tranzitive trisitura centrala a discursulu ihoterapeutul ‘in asemenea terapeutul mentale implementate i psih in final, CBT subliniaz& rolul structurilor cognit coneepte imprumutati emotional’, atat in timpul sedintelor 1990). Cu alte cuvinte, schemele personale sunt entitati specific ivo. In acest sens, se realizeazi adevarate organizate care cuprind cun examinare ex, de terapie, cat si experienfe emotionale corective. | {intr-o maniera de tipul rezolvarii de probleme, psihoterapia -comportamentala exploreazé ce anume ar putea intre- pacientii in vederea modificarii propriilor lor convingeri portamente dezadaptative. tea aparitiei unor posibile comportamentale dezirabile. interpreteaz rezultatele de pe 0 ionalisté si obiectiva. Dup’ Neimeyer (1985) si Mahoney (1988), abordarea terapeuticd rationalist vizeazi monitorizarea si corectarea convingerilor irationale ale lor prin dispute logi ire, stringere de date - ‘Atunci cénd un depresiv spune: ,,Nimeni nu md place!”, a ice menite s& le geri. in contrast, aserfiune confine mai degrabi o descriere veri ' comportamentala are 0 orientare fenome- asupra lumii este explorati de care fi confirma con- 1a de a nu fi abandonat iva, terapeutul va ajuta pacientul 8 descopere te de a vedea lumea cu ochii pacientului, pattern-ul de q de a contesta, confrunta sau- interpreta B d& dovada de abilitate Pentru a intati o perioada lung’ de ‘mai empatic si mai act gestalt in cadrul acordand ‘erapeutului. intr-o sintezi mai recenti realizata de A. C. Bohart si L. S. Greenberg (1997) — ,£mpathy Reconsidered: New Directions in Psychotherapy”, empatia reprezint& un factor terapeutic esential in cont psihoterapiei cognitiv- comportamentale actuale, constau in a-l ajuta pe acesta di ‘creeazd el asemenea reali pentru asemenea construc pacientul trebuie si-l achi sale eronate despre domeniul abstractului, ci este cfutat intr-o activitate de 139 1383.2. Tehnici cognitiv-comportamentale Tehnicile terapeutice cognitiv-comportamentale se orien- teazi spre identificarea gandurilor negative automate ale pacientului $i modificarea acestor ganduri ne} comportamentelor aferente. Prin terapeutul fi demonstreazi pacientu sentiment si comportament, plecind de fa modelul cogni tulburarilor emotionale (A. T. Beck, 1967). Acest model a fost ‘Terapeutul este considerat a fi in relatia sa cu pacientul drept un profesor, trainer, ghid, antrenor. Acesta din urm& asuma un rol actiy in procesul de descoperire prin intermed automate prin ‘conceput pentru tratarea depresi in procesul de generale, sociale, a tulburarilor psihosomatice sau a dur eronice. azi frecvent scale de autoevaluare de tipul: | Experiente timpurii ¥ Formarea unor convingeri disfunctionale ¥ Incidental critic (S-stimul) ¥ Activarea convingerilor + Ganduri negative automate y si depresive ee Ee Y somatic cognitive afectiv motivational comportamental depresici (A. T. Beck) "Ma simi moder Sunt extrem siresat Nga sp au isy alc a sie) OS n10) ‘destesat Redam un model de fis de autoevaluare a unui pacient cu tulburare anxioasi: ispuns rafional ar coneluzle smentat Comical | Cefieesits | Notcast | Carecste simttsicit|momentulcon-] gindurle | raspunsul tis fost de |" untiriieu | negative cae | ta rion ru? | sitwaia [yaw tecut prin} a aceste anxiogent? |!" mince. |eindur? Cat catde mult, fe malt rei neler Figura 3. Modelul cogni credeai in le? caracteristica importanté a CBT o constituie importanta acordati conceptului de prevenire a rec&derilor (relapse prevention”). Impus de Marlatt si Gordon (1985), conceptul este toate formele de interventie CB. Daca terapeutul producerea unui eveniment negativ (pierderea ruperea unei legaturi afective), el trebuie sa-i ofere strategii de a face fata unor astfel de situatii. in CBT se considera ca schimbarea rezulté din auto- cunoastere, din infelegerea deriva din ie. Acest sistem de credinfe este strins legat de trsatr in de competenta personala si autostima individului si se sintetizeaza in fraze de 141{n opinia terapeutilor CB, 0 cauz majora a rec&derilor adunarea unor argumente insuficiente impotriva ganduri negative. Pentru a antrena aces contraargumente la gind role-playing”, pacientul furnizeazi argumente impotriva gandurilor sale negative, iar terapeutul il provoacd prin — contréargumente. Acest procedeu devine eficient in lupta — sale negative, Cand punctele slabe ale ificate, el invata si giseascé argumente , psihoterapeutul nu i sae ca un detectiv, in spi- Colombo. Cu alte cuvinte, tera- ie, il yfrage pe sfoara” comportamentale dezi ante la realitate, in acest lui Peter Falk din rol peutul il ,inroleaz” pe p probeze convingerile Acest proces de invafare este inalt Conform autorilor cognitiv-comportament nt ecuri el neputénd progresa. lor. Aga cum pentru Freud sunt ,calea regal de acces la inconstie pentru psihoterapia cognitiv-comportame: wea, disperarea, neajutorarea sau culpal care le regisim atét de des in dialogurile i pacientilor. in psihoterapia cognitiv-comportamentala, alianja tera- peutica define urmatoarele caracteristici menite s& asigure bunul ‘mers al terapiei: spirit de colaborare, c&ldur’, empatie, rezo- nanja emotional’, acceptare, speran(a, incredere (R. Ladouceur, . Fontaine i J. Cottraux, 1993). accent deosebit de important este pus pe procesele de cpcananactuceal adeseori, cu o anumiti experienti emotional’, constr ‘recut pe baza interactiunilor cu persoanele semnificative din viata sa. intr-o maniera exploratorie mai degrabi decét una CB analizeaza tmpreund cu pacientul nfa emotional ime: cu un pas inaintea pe care, in caz contrar, pacientul s poati sisi formuleazi intrebiri socratice despre cum ar putea sé El trebuie s& infeleaga c& pi au sens. din ee experi Cum am putea fn psihoterapia cognitiv-comportamentalé, vari ”” colaborativ, de echipa, este binevenit pentru relatie sunt considerate centrale att in procesul terapeutic ono? 143propriu-zis (care este, inainte de toate, o interactiune diadica), lor sunt compuse din mesaje venite din partea altor persoane sau din aprecieri ale consecintelor comportamentelor altora asupra lor. Astfel, sunt luate in discutie pauiern-urile comportamentale recurente ale pacientilor si modul in care aceste pattern-uri sunt reflectate, in mod constant, in relatiile lor interpersonale. Pentru ca pacienfii si devin constienti de modul {in care aceste comportamente se reflecti in relatia actuala cu recurg adeseori la te de terapeuti in cazul unor ineazi in mod constant eforturile, De ‘ntrebim ce putem face in calitate de terapeut cuo it supraponderala care mandnca trei batoane de ciocolaté tuit 0 suma considerabilé de bani pe care tocmai a discutat cu terapeutul ei despre punerea in practicd a unui plan de reducere a caloriilor)? Ce anume © motiveaz pe aceast pacient& s8 cheltuiascd timp infa de terapie, pentru ca apoi si manance in exces? Sau, oare cét de des nu fi spunem ibunatiteasc in cazul 1 plingerile acestuia in situatia cu care se confrunta? in vederea gasirii unui raspuns la aceste intrebiri, I. G. Fodor (1987) ap actiune terapeut-pacier pacienti si devind 144 Personale. Daca terapia cognitiv-comportamentalé nu prezinta tun model propriu-zis de anal ice si oferdi un model teoretic gi terapeutic care devine relevant pentru terapia comportamentalé Prezentaté anterior in cadrul acestei lucrari, Gestalt-terapia este 0 terapie bazati pe invitare care se (Van De Riet, Korb si Gorrell, 19 joodman, 1951), Ceca ce Gestalt-erapia gi terapia comportamentalé-au tn comun este conceperea terapeutului drept educator. in modur ambele orientari terapeutice apreciazi ca rolul terapeutul de a-t ajuta pe cl prin sporirea constientizir clientul se vas $i autosuportului, Harper, Bauer si . 279) noteazt in acest sens concentreaza pe proces (ce se. {intampla) wut (ce se discuta) Procesul se concentreaz& pe interactiunea dintre terapé client. Accentul se pune pe ceea ce este si mai putin pe ceea ce a fost, poate fi sau ar putea fi. inc lata in taxi (dupa incheierea sedingei ), terapeutul comportamental ‘plora motivatia pacientei care at-o si stea gis lucreze timp de o ord cu terapeutul sdu la stabilirea unui plan de reducere a caloriilor. O asemenea