10.02.

2011
Capacul
Nu am nc rspunsul. Chiar or fi date, chiar o fi aleatorie complet trecerea lor?...
dar multe viei raman uitate. Apar, exista si dispar aproape fr sa tie nimeni.
De ce-ar fi important? Ca orice prezumie, rspunsul la ntrebarea de mai
nainte, trebuie dat pozitiv aa ca: de ce sa nu fie? Nu-i vorba de nimic ru,
aparent, sa existe o astfel de ntrebare. Se poate considera compasiune fata de o
persoana exact la fel ca cea ce-o privete, dar trind pe o alta scara sociala, mai
nalta, mai joasa, depinznd si de unde se face privitul. Mai e un aspect ns:
daca realitatea e nconjurtorul, daca adevrul e un atribut al ei si deci
combinnd caracteristici ale celor doua extragem o posibila concluzie de genul:
esena este realitatea nsi; atunci cum poate arata altfel din perspective
diferite o axioma?
Nu voi avea rspunsul. Chiar or fi date, chiar o fi aleatorie complet trecerea lor?...
dei tot din ceasuri sunt fcute, zilele n-au trecut vreodat la fel pentru mcar
doua persoane. De la primul gnd, pana la ultima fapta toate au mers diferit.
Chiar daca ar fi existat o copiere a resurselor disponibile, a mediului nconjurtor
al fiecruia tot nu s-ar fi putut. Le deosebesc ntrebri cum ar fi: oare pentru
celalalt cum arata culoarea asta? Totul e altfel perceput. Numai realitatea nu. Ea
e de sine stttoare. Pentru mediul nconjurtor nu exista diversitatea simurilor.
E pur si simplu acolo gata sa fie folosit, neles sau mai corect ar fi fost: neles,
folosit.
Mare jale, de fapt pictura de zmbet
Mari minuni toate, mari, poate mici, poate deloc, poate aa arata un cuvnt
cnd se tocete. Dintr-o data nimic. Asta da minune. Azi ruri, pduri, cer senin
si-un pic de furtuna ca cine tie: o fi si asta preferata unora; a doua zi cu uimire
constatare: a disprut tot. Surprinderea e ca se includ aici si hainele de pe tine.
Eti gol. Aa cum te-a lsat mama natura. nc trieti, viaa e darul ei aa ca
nelege de ce ii pricepi rostul in momente din astea si dei eti vai de capul tu
eti fericit. Constai ca orict de mare ar fi urgia, e suficient ca respiri. Att. La
baza mereu te poi ntoarce si mai nelegi acum si de ce amintirile bazei tale
raman si alea ale agitaiei dispar intr-o sptmn.
N-ai cum sa crezi ca n-ai cnd ai de fapt de toate. Nu mai exista apreciere ar fi
mai corect de spus. Nu mai exista pre al celor bune. Nu mai exista respiraie
mcar intre nghiituri, ca o caricatura cel puin a cumptrii. Azi nu mai curge,
se scurge. Doua stri printre nimic. Bine-ai venit, bine-ai venit mersul nclat,
ferirea de noroaie, ritm cardiac zbuciumat, plgile spirituale, 24 are o zi, tiu de
azi diminea 20. Gol loc prin tine unele timpuri. Zi o metoda simpla, zi ceva de
umplere. Nu trimite la rugciune, nu trimite la cerit mila de undeva de sus.
Ajunge ziua toata. Acu e seara si sunt alte 20. Tot din alea mici, ca alea-s pentru
tine. Cele 24 sunt pentru noi. Cnd se-nelege de ce aa e bine? Cnd cretem
noi? Sa facem mpreun.
Prin pdure nu se roag nimeni. Oare de aia dispare? Ca nu mai e nici unul fugit
prin ea sa-i poarte de grija. S-au fug prea muli, nu-i loc si de copaci si se taie?
Mai zice ea Bine-ai venit! sau urla Du-te! (naibii! asta e de la mine.), ce-o
mai spune oare? N-am mai ntrebat, nu tiu acu unde-or fi hainele? Si la ce-or
trebui daca nu-i nimic, ca nu-i nici frig, nu-i nici cald, nu-i nu-i nici ruine. Ar
trebui poate sa mai fie, dar nu mai e sigur. Dei n-as mai vrea parca. Nu pe toata.
Cea care dicteaz lucrurile bune, ce-a de-nceput ar mai merge. Pe cea matura,
ruinea diplomat, as gsi-o strina de celelalte gnduri, as crede-o cu moravuri
uoare mai degrab, din aia n-as mai vrea si cu toate astea e stpn pe
societate ca sa nu ne dam in cap de cate ori trecem prin cate-un loc ntunecat
cu toii, ca unii mai ating din semeni in semn de dojana al orei trzii alese de
plimbat cu cate ce se nimerete, scopul fiind de a rmne leinat, adic uor de
manipulat. Din greeal evidentul lovete cu o corespondenta intre pitul prin
viaa social tot aa hai-hui si consecinele ordinii la care poi ajunge supus.

Conteaz pe unde te pune sfntul a umbla si vigilenta luia de trebuie sa-ti dea
in cap. In rest decurg de la sine treburile. Nimic de comentat.
Simple momente de dezndejde. Capacul a ceea ce-ai sperat pana acum cinci
secunde. Gnduri bune, optimiste se duc. Matematica. Teribila tiina. Spune tot.
Cel mai greu mi se pare, matematica alturi de care e de mers pe-aici.
Matematica ncurca uneori starea de echilibru din sufletul fiecruia. E singura
cale de rezolvare, dar n-are nvtori prea muli disponibili, iar de descoperit
individual poate fi necunoscuta cea mai mare. Aproape dispare orice rsuflare.
Devine artificial de respirat in noua stare. Devine ura nepotrivirea dintre individ si
natura, devine izolare. Timpul descoperit curgnd intr-o singura direcie este o
simpla consecina, dar e unica, e cea mai mare. Lui ii scap toate neluate de
cineva, ii ajung in fata, sunt trimise la casare. Att de uor. Unde e atunci
presupusa valoare a posesiunilor daca trei rnduri att arata cum se duc
preioasele tale vise? Ca despre ele vorbeam de fapt. Ambiia? E jurmntul
contra imperfeciunii contientizate. E cel mai preios jurmnt de ascultat.
Cnd? In clipa de matematica de mai sus. Credina? Pentru prima data o utilitate.
O posibila rezolvare poate fi-n alte mulimi de numere, calcule superioare.
Negsite. Dar cum sa le caui, daca nu ai crede ca exista?
Pictura in plus. Momentul cnd are un sens din afara o poezie. Cnd se aplica
lumii si nu asupra ta. Cnd suntem noi cu adevrat. Cnd scap informaia de
toate filtrele subiectivitii, cnd e-n fata nelesul, statuia rezultatului ferm.
Gndirea fcut bine, sntos si nesemnificativa ntrebare: unde a fost educaia?
Singura e cea despre care gndim lalolalt cnd o definim, aa ca una de oricare
altfel e nula, nu greit, e inexistenta pur si simplu si reapucnd ideea principala
repet cnd ntreb: unde a fost educaia? N-a fost. Nimic de comentat pentru ca
nenelegnd nu se poate. Unde a fost? Sfat omenesc: - Mergi mai departe
nepoate! Asta e, n-a fost... Vezi cum te descurci. Daca vrei sa-ti fie normal
omenesc, mergi mai departe, simte ce-nseamn si fa-o!
Un ntreg univers nici nu tie ca eti, nici n-o sa tie ca-i fost. Crezi normaliti,
admira realitatea, castig-i aprecierea rezolvnd necunoscute, nu uita cine eti si
bucura-te individual de reuite chibzuite.
Nopile reci de vara. Ce multe au trecut, cat de frumoase trebuiau sa fie si-au
fost, dar dintr-o umilina proprie au tcut, s-au fcut nevzute. Caut-le
amintirea daca ai cum. Daca tii de unde se poate lua. Comunicarea 0,1
(expresia cuiva) nu ni se poate aplica, stocarea e-n funcie de ce-ai vzut. E greu
dac ai adormit