Eseu

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga
Autor
Ion Creanga face parte din perioada marilor clasici, alaturi de Mihai
Eminescu, I.L.Caragiale si Ioan Slavici, el scriind povesti, povestiri, nuvele
si scrisori, printre care se remarca povestile Capra cu trei iezi, Fata
babei si fata mosneagului, ca povestiri Pacala si Prostia omeneasca,
iar ca nuvela Amintiri din copilarie.

Opera si aparitie
Opera data se numeste Povestea lui Harap-Alb si are ca an de aparitie
1877, publicata in revista Convorbiri literare.

Ipoteza
Opera literara apartine genului epic, iar ca specie literara este un basm
cult.

Teorie
Basmul este specia literara a genului epic in proza (foarte rar in versuri),
in care tema este confruntarea dintre bine si rau, actiunea este fabuloasa,
personajele sunt reale cu puteri supranaturale sau fantastice, fi nalul
aducand victoria binelui asupra raului.

Ca si caracteristici, basmul cult are un autor cunoscut, iar el se transmite

cu ajutorul tiparirii.

Ca si particularitati ale basmului avem in vedere urmatoarele : este folosit

timpul mitic in care faptele au caracter de repetabilitate. Reperele
spatiale sunt specifi cate, dar intr-un mod vag, neclar. Sunt folosite trei
tipuri de formule, initiala, mediana si fi nala. Apar doua taramuri, cel
ocrotitor, parintesc, in care fi ul este aparat si protejat si celalalt taram
(taramul de dincolo) in care isi ia soarta in propriile maini cautandu-si
destinul.

Personajele pot fi tiplogizate dupa diferite criterii: reale cu puteri

supranaturale sau fantastice, pozitive sau negative, protagoniste sau
antagoniste, ajutoare sau donatori, principale sau secundare, episodice
sau fi gurante. Apar cifrele magice si obiectele magice (totemice) care au
o valoare simbolica. Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar el
pronoteaza motive literare specifi ce: motivul imparatului fara urmasi,
motiul calatoriei, motivul apei vii si a pei moarte si motivul casatoriei. In
basm are loc antropomorfi zarea animalelor si se gaseste caracterul
moralizator.

Explicare titlu
Titlul operei este foarte sugestiv. Din punct de vedere morfologic, titlul
este compus dintr-un substantiv comun si unul propriu. Denotativ, titlul
semnifi ca o specie literara si un nume al unui protagonist de basm. Din
punct de vedere conotativ, titlul aduce actiunea operei mai aproape de
realitatea cotidiana prin substantivul poveste. Numele personajului este
un oximoron care evidentiaza schimbarea statutului social al personajului.
Personajul dobandeste acest nume dupa incalcarea sfatului parintesc
datorita inocentei si naivitatii (Alb). Statutul inferioir in care decade este
in opozitie totala cu fi rea, caracterul si educatia sa (Harap). In opozitie,
Harap semnifi a sluga neagra si alb ce arata lipsa maturitatii,
neinitierea personajului.

Narator
Si in aceasta opera ca in multe altele, naratorul nareaza in dubla
perspectiva naratorul omnisicent si omniprezent care nareaza la persoana
a III-a , devine subiectiv folosind persoana I sau folosind apelative care
arata simpatia pentru protagonist. Subiectiv, astfel in locul obiectivitatii.

Tema
Tema textului este lupta dintre bine si rau, iar motivele literare sunt
motivul imparatului fara urmasi, motivul mezinului, motivul probelor si
obstacolelor, motivul calatoriei, motivul apei vii si a apei moarte si
motivul casatoriei dar si al cifrelor magice.

Reperele spatio-temporale
Reperele spatio-temporale sunt mentionate vag, rezultand timpul mitic. In
text, avem ca si date despre locul actiunii urmatoarele cuvinte odata,
intr-o tara, intr-o alta tara, la poalele unui codru, un pod peste o
apa mare.

Incipit
Formula initiala Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei
feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o
alta tara, mai deparatata, Si imparatul, fratele craiului, se numea Verdeimparat; si imparatul Verde nu avea feciori, ci numai fete formeaza insusi
incipitul, care contine informatii vage spatio-temporale. Apar primele cifre
magice trei feciori. Ne sunt prezentate primele doua personaje craiul
si fratele sau imparatul Verde si se poate remarca limbajul popular
folosit de scriitor.

Craiul care avea trei feciori, avea un frate intr-o alta tara care la randul
lui avea trei fete. Verisorii nu s-au cunoscut niciodata intre ei. La
batranetea imparatului-Verde (fratele craiului), il roaga pe fratele sau sa-i
trimita pe cei mai vrednic dintre nepoti, sa-l lase imparat dupa moartea
sa. Feciorul cel mai mare se ofera cel dintai sa porneasca la drum, dar se
intoarce inapoi pentru ca ii iese in cale un urs. Acel urs era chiar tatal
sau, dar bineinteles, nu stia acest lucru. Dupa ce fi ul le explica motivul
intoarcerii, feciorul cel mijlociu se ofera sa plece, dar pateste exact ca si
fratele sau. Craiul se plange copiilor sai, pe motivul ca ii este rusine de ei.
Fiul cel mic, auzind aceste vorbe, incepe sa planga in sufl etul lui din cauza
cuvintelor spuse de tatal sau.

El cauta o metoda cum sa-l scape de rusine pe tatal sau. O batrana

garboasa de batranete ii iese in cale si incepe sa-i vorbeasca. Fiul de crai,
pentru a scapa de ea, ii da pomana, dovedind milostenia. Datorita
bunatatii sale, batrana ii da cateva sfaturi folositoare care ii maresc
curajul. Acesta merge la crai sa-i ceara voie sa plece la unchiul sau.
Auzind aceste vorbe, craiul nu-i prea incantat de idee, dar feciorul nu
renunta si ii cere armele, calul si hainele cu care a fost el mire. Acesta
merge in cautarea calului. Le pune la toti sa manance jaratic, iar primul
care avea sa se atinga de el, va fi calul care il va insoti. El observa ca
tocmai un cal batran si slab incepe sa manance, lovindu-l puternic pentru
a-l da la o parte. Pana la urma, renunta si il ia pe calul cupricina, care se
dovedeste a fi unul puternic. Tatal sau nu are o reactie buna cand isi vede
fi ul cu acest cal, dar il lasa sa pelce.

El pleaca la drum, mergand in pasul calului. Catre seara, ii iese in cale

ursul, dar calul se napusteste asupra lui, iar cand sa inceapa o adevarata
lupta, ursul isi arata adevara identitate, adica tatal feciorului, deghizat cu
o blana de uras, urandu-i noroc in calatorie. Podul peste care trece fi ul de
crai ii demonstreaza curajul, dar el totodata face trecerea de pe taramul

parintesc pe cel nesigur, al initierii. De asemenea, arata o trecere de la

copilarie la maturitate, avand astfel doar un sens si, marcand plecarea.
Padurea-labirint prin care urma sa calatoreasca, reprezinta primul pas
spre maturizare, este locul unde fi ul de crai incearca sa gaseasca drumul
cel bun pentru ca de aici, soarta/destinul ii sunt petleciuite, iar ispita in
care el cade este mare atunci cand un span ii iese in cale si il ademeneste
in capcana sa, promitandu-i ajutorul sau. Dupa ce fi ul il accepta pe span
alaturi de el in calatorie, ii ofera posibilitatea sa se racoreasca intr-o
fantana.

Fantana/grota reprezinta coborarea in infern, moartea simbolica a

personajului. Este posibila iesirea, dar sub o alta identitate cu un alt
statut social, totul fi ind pus sub semnul juramantului si fi ind onterpretat
ca o pedeapsa data personajului pentru ca a incalcat ceva anume. Fiul de
crai, asadar primeste o noua identitate, Harap-Alb, si devine sluga
spanului. Dupa ce ajung la unchiul imparat, spanul se da nepotul sau.
Spanul trezeste banuieli verisoarelor, dar viata merge mai departe. Spanul
il supune diferitelor proble si obstacole, din care Harap-Alb reuseste sa
scape. In prima proba, Harap-Alb este nevoit sa aduca salati din gradina
ursului, iar Sfanta Duminica este ajutorul sau. El sta intr-o casa cam o zi si
o noapte, timp in care Sfanta duminica prepara o licoare magica ce ii va
aduce ursului somnul cel lung. Urmatoarea incercare este vanarea
cerbului impodobit cu pietre pretioase. Sfanta Duminica il auta si de
aceasta data.

Spanul, se mira a doua oara de faptul ca Harap-alb este in stare sa faca

astfel de lucruri. Verde-imparat face o masa in cinstea nepotului sau.
Auzindu-se diferite vorbe si barfe despre fata imparatului Ros, spanul ii da
porunca lui Harap-Alb sa i-o aduca cu orice pretext. Harap-Alb ajuta fi inte
aparent neinsemnate, furnici si albine, dand dovada de altruism. Mai
tarziu, el da peste niste personaje simbolice, Gerila, Flamanzila, Setila,
Ochila si Pasari-Lati-Lungila pe care le ajuta sa se imprietenasca, aratand
cat este de atent cu oameni afl ati in suferinta.

Ei se comportau ca niste tarani humulesteni si sfatosi, si reprezinta

defapt, obstacole, dar in fi nal ii sunt de folos, obtinand fata imparatului
Ros. Cand ajung la imparatul Rosu, el ii supune la alte probe, unde HarapAlb cere ajutorul albinelor si furnicilor. Furnicile il ajuta sa desparta nisipul
de mac, albinele il ajuta sa diferentieze doua fete perfect identice, iar
Pasari-Lati-Lungila o pazeste pe fata imparatului pe timpul noptii. Pana la
urma, imparatul ii da fata, iar ei pornesc la drum. Intre Harap-Alb si fata
se nasc sentiente de iubire, el ii spune cine este el cu adevarat si in
sufl etul lui parca refuza sa-i dea frumusetea de fata spanului. Cand ei

ajung la crai acasa, spanul iese in calea fetei, dar ea il opreste si spune
tuturor adevarul. Spanului nu-i vine sa creada si se repede la Harap-Alb, il
loveste, dar calul lui il apara, omorandu-l. Harap-Alb este ajutat sa invie,
casatorindu-se cu fata imparatului.

Formula mediana Dumnezeu sa ne tie, ca cuvintul din poveste, inainte

mult mai este marcheaza faptul ca actiunea abia a inceput si inca mai
dureaza mult pana la fi nal.
Fiul de craiu, pe parcursul vietii sale, are diferita statuturi. La inceput,
este un simplu copil, fecior, in mainile tatalui sau, apoi este supus mai
multor probe alaturi de fratii sai, dar este singurul care reuseste sa treaca
peste ele. Datorita naivitatii si neglijentei vorbelor spuse de tatal sau,
ajunge sluga spanului si cade in ultimul rang al statutului social. De acum,
depindea intru totul de spanul care este insusi simbolul maturizarii, cel
care il face sa realizeze ce inseamna cu adevarat valoarea statutului
social. Pe fi nal, Harap Alb se maturizeaza si-si pierde notiunea de sluga
revening la un om liber, dar casatorit si matur.

Final
Finalul este reprezentat de formula fi nala Si a tinut veselia ani intregi, si
acum mai tine inca. Acesta arata eternitatea (timpul mitic). Finalul, insa,
are ca si caracteristici reginalismele be si manca si este o paralela
intre realitate si lumea feerica creata anterioir, dar la sfarsit este marcata
prezenta lumii cotidiene (cine nu se uita si rabda) unde cititorul este trezit
la realitate.

Personaje
Personajele din acest basm cult Harap Alb sunt numeroase si sunt
tipologizate dupa mai multe criterii. Fiul cel mic al craiului este personaj
principal, protagonist, pozitiv, rotund, dinamic si tipul naivului pe cale de
initiere. Spanul este personaj secundar, antagonist, negativ si tipul omului
viclean, manipulator si duplicitar. El reprezinta raul necesar fara de care
nu ar fi fost posibila initierea fi ului de crai. Sfanta Duminica este personaj
secundar, pozitiv, personaj ajutor si donator, iar prin intermediul acestui
personaj se evidentiaza proba milosteniei. Imparatul Rosu este personaj
secundar, pozitiv, plat si tipul tatalui protector, grijuliu, iar prin
intermediul acestui personaj sunt evidentiate calitatile eroului sau ale
altor personaje din jurul sau (curaj, istetime, perseverenta, devotament).
Craiul este personaj episodic, plat si tipul tatalui initiator. Fata imparatului
Rosu este personaj secundar, personaj real cu puteri supranaturale si tipul
fetei rasfatate. Imparatul Verde este personaj secundar si tipul

imparatului iubitor de supusi si naiv. Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila,

Pasari-Lati-Lungila sunt personaje episodice episodice, ajutoare si sunt
reale cu puteri supranaturale. Alte personaje episodice sunt fratii fi ului de
crai, verisoarele. Alte personaje ajutor sunt calul, furnica si albina si alte
personaje donatori sunt albina si furnica.

Ca si caracterizare, fi ul de crai este un tip obisnuit, harnic, cu un sufl et

milos si sensibil. El nu-si incalca cuvantul fata de span, dand dovada de
onestitate. El este constient ca a gresit, neascultand de sfatul parintesc.
Chiar daca nu are puteri supranaturale este ajutat de personaje
fantastice. Personajul actioneaza sub semnul profund al destinului, dar
sub propriile decizii, care au un rol important in initierea lui. SPanul,
intruchipeaza fortele raului, iar ca personalitatea lui falsa, averea lui
dobandita prin inselaciune, el isi falisifca statulul social, la care oricum nar fi ajuns niciodata.

Moduri de expunere
In acest text, sunt prezente toate cele trei moduri de expunere,
naratiunea, dialogul (monologul) si descrierea. Naratiunea, fi ind modul de
expunere prin care se realtaeaza intr-o succesiune temporala faptesi
intamplari, are rolul de a specifi ca cu exactitate fi ecare actiune,
intamplare la care personajele iau parte cu ajutorul unui narator obiectiv
sau subiectiv. Descierea este modul de epunere prin care sunt prezentate
toate caracteristicile unor obiecte, personaje sau chiar fapte. Rolul ei in
acest text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod
sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta cititorul sasi imagineze cum arata locul si personajele. Dialogul reproduce in mod
direct cuvintele personajelor. Prin folosirea lui, autorul isi lasa personajele
sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi. Monologul este vorbirea
unui singur personaj si are rolul de a exprima starile personajului care
vorbeste.

Limbaj
Limbajul este format din cuvinte arhaice, regionalisem, dar este completat
si de proverbe si zicatori sau cantece. Arhaismele garboava, rapciuga,
grebanos, ghijoaga si regionalisemele multameste, bodroganind,
parpalea infrumuseteaza limbajul textului. Ca si proverbe sau zicatori
avem La placinte, inainte/ Si la razboi, inapoi, Voinic tanar, cal batran/
Greu se-ngaduie la drum, Vita de vie tot invie,/ Iara vita de boz tot
rogoz, iar ca si cantece regasim Am sa zbor lin ca vantul,/ Sa cutreieram
pamantul, Pe deasupra codrilor,/ Peste varful muntilor, / Peste apa
marilor.

Oralitate
Oralitatea stilului, redata de verbele folosite de naratorul subiectiv dupa
cum v-am spus, prin care el ne averitzeaza ca asa va fi cum ne-a zis el.
Naratorul devine subiectiv folosind apelative prin care isi eprima simpatia
fata de personaje. Modalitatea prin care se realizeaza oralitatea sunt
interjectiile, diminutivele, proverbele si zicatorile, dar si frazele ritmatice
precum si regionalismele.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, textul apartine in totalitate acestei
specii.
In opinia mea, acest basm impresioneaza prin faptul ca personajul
principal reuseste sa se maturizeze cu ajutor altor pesonaje, precum
spanul si tatal sau, dar si cele simbolice Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila
si Pasari-Lati-Lungila. Asadar, basmul reuseste sa scoata principalele
trasaturi ale personajului principal cu ajutorul probelor si obstacolelor.