Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1. Definitii
0 definitie sintetica a acestui efect este cea data de Scheller (1980): Placebo reprezinta o
forma medicamentoasa identica cu cea a unui medicament dar fara substanta activa a
acestuia. In Hoper's Medical Dictionary din 1811 termenul era definit ca o medicatie prescrisa mai
mult pentru a placea decat spre a-i fi utila bolnavului.
In dictionarul medical de Zetkin-Schalade (1978) citat de Janowski colab. definitia este mai
corespunzatoare. Placebo apare ca un mijloc de control, necesar cercetarii terapeutice, fiind definit
ca un medicament aparent (Schein-medikament)- adica dotat cu infatiqarea si gustul unui
adevarat medicament care permite in cazul unei prescrieri corespunzatoare (scopului
cercetarii) -deosebirea Intre actiunea reala a medicamentului i cea exercitata in planul psihic al
bolnavului.
Consideram ca trebuie incluse in definitie efectele acestei actiuni care sunt legate de
amendarea sau diminuarea unor simptome, fie somatice, fie psihice, ale bolnavului (sau
inducerea unor simptome" la subiectul sanatos, supus cercetarii tiintifice).
2. Etimologie si istoric
Placebo este echivalentul cuvantului ebraic ethaalik" i reprezinta forma - la viitor - a
verbului latin placeo, placere i poatefi tradus prin: voi placea", sau, mai liber, voi fi placut"
(agreabil) similar in germana cu ich werde gelding", expresie prin care autorii germani Stendel
(1956) Shapiro (1964) - ambii citati de Janowski si colab. - defineau sensul cuvantului Placebos nume dat acelor cant6reti medievali (secolul XII) care intonau, la messele funerare, Psalmul 116 ce
contine versetul: Placebo domine in regione vivorum". Cuvantul Placebo, astfel preluat, are sensul
de agreabil, precut - in sens de promisiune - deci poate defini a0eptarea unui bolnav - cand i se cla
un medicament - la actiunea utila, placuta a acesteia.
Tot in evul mediu medicina acelei epoci folosea diverse remedii - total I ipsite de actiune
efectiva terapeutica, precum praful de mumie - conform unui citat din O.W.Molames - ar fi
trebuit aruncat in mare, dar, deli ar fi mai bine pentru omenire, ar fi mai rau pentru peti.
In secolul XVIII incepe actiunea de evaluare a mijloacelor terapeutice la sanatosi
(Loffler), fiind mentionat acest termen Placebo in sensul actual (Kroneberg - 1986).
In 1932, Martini fundamenteaza notiunea de efect Placebo dand curs unor cereri ale intreprinderilor farmaceutice care doreau o evaluare corecta a actiunii farmacodinamice a noilor
preparate medicamentoase (Verum), inclusiv delimitarea de influentele sugestiei (aceste din urrna
proprietati studiate cu preparate inactive, denumite Placebo).
Substante de acest fel au fost folosite in continuare in lumea medicala. In 1945 s-a folosit in
scopul ameliorarii starii clinice a pacientilor, au fost lansate primele antibiotice (solicitarea streptomicinei dep4ind cu mult stocurile). In sectiile de ftiziologie se administra streptomocina doar celor
carora li se prognoza o posibila ameliorare, celorlalti administranduli-se o substanta Placebo. Starea
ambelor categorii de pacienti s-a ameliorat, vindecarea producandu-se doar la cei ce au beneficiat
de tratament cu antibiotice. In 1953 substantele Placebo au fost folosite si in psihiatrie, atunci
Iansandu-se si prirnul neuroleptic - clorpromazina.
In zilele noastre analiza efectelor Placebo se face, atat pentru completarea sau inlocuirea
actiunii unor medicamente Ia omul bolnav, cat si prin studierea actiunilor farmacodinamice ale
noilor medicamente - Ia bolnavi si la unele loturi de sanatosi.
Prima substanta folosita ca placebo a fost apa si actiunea sa benefice" se baza pe prestigiul
profesional al medicului carprecomanda administrarea apei ca fiind un remediu foarte bun.
5. Eliberarea de endorfine este efectuata, in cadrul E.P., pe o alts cale decat cea realizata
din cursul oricarui (sau cu predilectie, al unui anumit) stres psihic?
Rezumand, date mai recente evidentiaza cele 3 mecanisme majore care explica aparitia
placebo:
1. modelul opioid. Analgezia (disparitia durerii) indusa placebo poate fi anihilata de
naloxon (antagonist opioid).
2. modelul conditionarii reflexe. Hrobjartsson si Gozsche au demonstrat ca efectul
placebo este datorat conditionarii reflexe a unor aspecte exterioare ale medicului
(inclusiv halatul alb, gesturile sale) si ambianla cunoscuta a cabinetului, etc.
3. modelul expectatiei. Corespunde implicatiei pozitive a unor marl sperante pe care si le
pune bolnavul intr-un medic cu prestigiu sau intr-un medicament renumit, dar si a unor
asteptari concrete asupra unei presupuse actiuni a medicamentului.
numerotare a bolnavilor, aflata pe o lista tinuta de calm cel care detine secretul" si pe care este
indicat in dreptul fiecarui bolnav ce fel de preparat primeste.
De exemplu, in cazul unui lot de 20 bolnavi subdivizat in lot proband (medicament activ =
M) si lot Placebo (P) o astfel de Inregistrare arata astfel: M = 1, 3, 7, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 20 si P =
2, 4, 5, 6, 8, 9, 16, 17, 18, 19.
Medicul analizeaza obiectiv efectele preparatului administrat (necunoscut - dna este P sau M
nici de catre el si nici de catre bolnav) grupandu-le, conform unei scale de evaluare (gradul
ameliorari i clinice si/sau at parametrilor de laborator), in favorabile si nefavorabile (cu gradatiile pe
care le stabileste, de exemplu: excelente, bune, mediocre, absente). In plus, noteaza si efectele
secundare.
Dupa stabilirea acestor date de evaluare clinics, se deschide lista cu tipul de preparat luat de
pacientii din fiecare categorie de rezultate terapeutice si efecte secundare, prelucrandu-se statistic
diferenta dintre cele doua loturi M si P.
De regula lotul P obtine ameliorari in jur de 30-35% iar cel din lotul M, daca preparatul
medicamentos evaluat este eficace, trebuie sa obtina rezultate favorabile intr-un procentaj care - in
functie de numarul bolnavilor Indus' in fiecare lot - sa indeplineasca exigentele statistice (la un P <
0,01 uneori exigentele cresc la P < 0,001). Cel mai adesea procentul de eficacitate at noului
medicament depaseste 65-70% in repetate ocazii (studii multicentrice).
Bibliografie selective:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Ader R., Cohen N. CNS - immune system situations: conditioning phenomena, Behavioral and Braesi
Sciences, 1995, 8, 379-95.
Hrobjartsson, A., Gotzsche, P.C. Is the placebo powerless? An analysis of clinical trials comparing
placebo with no treatment. New England Journal of Medicine 2001 May 24; 344(21): 1594-1602.
lamandescu I.B. Efectul Placebo, Infomedica, 1995, 2, 94-98.
lamandescu I.B. Psychoneuroallergology, Romcartexim, Bucuresti, 1998.
Janowski K., Oehme P., Bigus S., Gores E. Neue Gehichpunkte in der Placebo - problematik,
Medicamentum, 1989; 89: 6-13.
Luban-Plozza B., Laederach-Hoffmann K., Knaak L., Dickhaut H. H. Der Arts als Arznei, Deutsche Artze
Verlag, Koln, 1996.
Percek A. Stresul relaxarea, Ed. Teora, Bucuresti, 1992.
Rickels
Dowing
Metodologische
Aspekte
bei
der
PrOfung
der
Antidepressiva,
p.183-200 In: Kielholtz P. (red.) Depressive Zustunde. H. Huber, Bernn 1972.
9.
Schapiro A.K. In: Clark WG, Del Giudice J., eds. Principles of psychopharmacology. New York:
Academic Press, 1978.
10. Seiwert C. The placebo effect: It's not all in your head, HMS Beagle, Posted May 25, 2001. Issue 103.
COMPLIANTA TERAPEUTICA
Date conceptuale
Societatile moderne, in functie de nivelul de dezvoltare (direct proportional cu acesta)
rezerva o importanta parte din venitul social - indiferent de sursele sale,de stat sau private acoperirii unor cheltuieli legate de tratarea unor boll severe, cu potential invalidant sau letal, ca $i a
unor boll cu potential epidemic, amenintand colectivitatea.
De regula, aceste cheltuieli nu sunt recuperate decat in planul unei eventuale recuperari
sociale a unor categorii de bolnavi cronici: TBC, astm, infarct miocardic, hepatita cronica, etc. sau,
mai ales, bolnavii chirurgicali.
Costurile tratamentelor in astfel de boll este, cel mai adesea, suportat de colectivitate, ca de
ex. medicatia acordata gratuit in urgente, medicatia compensate" (de fapt subventionata), etc.,
motiv pentru care o eventuala "risipa" a fondurilor respective - prin rezultate sub a$teptari ale
actului medical - nu este indiferenta pentru toti aceia care contribuie, oricare ar fi procentul, la
crearea acestor fonduri.
In ultima instanta, eficienta actului medical este legata de gradul in care ansamblul
recomandarilor, prescriptiilor $i instructiunilor date de medic (pe baza stabilirii diagnosticului $i a
experientei sale terapeutice - ambele pasibile, $i ele de inerente dar minime erori) - este tradus in
fapta de catre pacient, obligat prin statutul sau social s doreasca $i s actioneze pentru vindecarea
bolii sale.
Considerand ipotetic recomandarile ca fiind ideale (cu rezerve, menite sa suscite eforturi ale
unor foruri competente, spre o perfectionare continua a pregatirii corpului medical), este de dorit ca
pacientul sa tinda sa indeplineasca in proportie de 100% recomandarile primite, atat in ceea ce
prive$te modul sau de viata $i regimul dietetic, compatibile cu boala de care sufera, cat si - mai ales
- efectuarea corecta $i complete a tratamentului medicamentos sau cu alti agenti terapeutici.
In acest mod el i$i indepline$te datoria sa de bolnav, atat fata de sine, cat $i fata de familie
$i societate care II scutesc de responsabilitati $i II sustin material (concedii de boala, medicamente
puse la dispozitie gratuit sau cu pret redus, servicii medicale gratuite, etc).
Din acest moment al desfa$urarii actului medical $i anume aplicarea recomandarilor
terapeutice putem sa evaluarn complianta terapeutica, sub forma unui raport procentual Intre
numarul prescriptiilor terapeutice (inclusiv igienodietetice) primite $i al celor urmate (Tunsater) dar
$i sub forma unei rezultante comportamentale decurgand din interactiunea bolnavului cu medicul
(care ii face recomandarile terapeutice) $i cu diverse grupuri de presiune sociala.
Din aceasta perspective psihologica, dupe cum se va vedea, exists o multitudine de factori,
dependent' de medic mai ales, de bolnav - cu o pondere majors in ulti ma instants in eficienta
propriu-zisa a actului medical.
Analiza acestor factori a cailor de optimizare a lor - pornind de Ia influentele
distructive asupra finalitatii actului medical - se desf4oara pe terenul
unor concepte de psihologie (in special socials) privWe societatea in cel mai Inalt grad, motivat de
considerentele de mai sus.
Dup5 Feldman (1985) compliania este un ansamblu (set) de schimb5ri cornplementare ale
unui individ", datorita presiunilor explicite sau cererilor din partea celorlalti (a grupului) de a se
alinia unui punct de vedere sau comportament".
Termenul de complianta se diferentiaza de cel de "conformitate" (apropiat in limbajul
comun, de "conformism"), acestea din urma desemnand tot schimbariale comportamentului unui
subject dar realizate ca urmare a unor presiuni discrete (implicite) ale grupului social si conducand
adesea Ia acceptarea personals a pozitiei grupului.
Diferenta de esenta Intre complianta si conformitate apare in planul convingerilor intime ale
subiectului, care - in cazul compliantei - poate sa nu creada cu adevarat (deci sa nu fie convins de
catre grup) in ceea ce el traduce prin raspuns public, Ia presiunea grupului (Kiesler - 1969)
In literatura anglo-saxona, se remarca faptul ca termenul de "complianta terapeutica" tinde
s5 fie inlocuit progresiv, in ultimii ani, de cel de "aderenta" (adherence), insistandu-se pe ideea c5
termenul clasic de complianta aduce cusine o note de supunere oarba, fare asumare si mai ales
intelegere/acceptare interioar5 de catre pacient a demersului terapeutic. Oricum am numi-o
abordarea moderns a bolii si bolnavului, de nature a creste complianta (aderenta) la tratament,
ramane una centrata pe pacient, si care ii respects sistemul de valori si credinte, ca si rutinele
existentiale, vizand mentinerea sau cresterea calitatii vietii acestuia, in ciuda imbolnavirii.
In randul medicilor, exists o preocupare relativ scazuta, ca fenomen general, pentru noncomplianta.
Tributari unei mentalitati uneori excesiv de tehniciste si directive, medicii sunt si victimele
efectului, real sau nu, minimal pe care non-complianta II are in anumite boli, in economia
prognosticului final (ex. bolile reumatice si chiar hipertensiunea arterials).
Pacientli care adopts atitudini de dezinteres fata de sanatatea lor sau o atitudine
problematizanta fata de boala, crezand in farmece, deochi si tarnaduitori, au o complianta
terapeutica scazuta.
comportamentali - comportamentele nocive fata de sanatate (fumat, alcoolism, consum
de droguri) determine non-complianta.
motivational' - motivatia extrinseca, neasumata scade aderenta Ia tratament. personalitatea - de exemplu tipul comportamental A si tulburarile de personalitate
paranoids i antisociala au implicatii negative asupra compliantei terapeutice, pacientii
subestimand medicul si indicatiile acestuia.
In schimb, persoanele conformiste si optimiste au o complianta crescuta.
b) Sanatatea mintala
pacientii psihotici au o complianta scazuta datorita absentei constiintei bolii.
functiile cognitive sunt afectate la pacientii cu retard mental si demente conducand la
hipo- sau non-complianta
depresia secundara bolilor somatice scade aderenta Ia tratament.
d) Varsta
Adolescentii si varstnicii au predispozitie mai mare la nonaderenta.
Bibliografie selective:
1.
2.
Chesney, MA (1997). Compliance: How You Can Help. HIV Newsline 3: 67-72.
Hays at http:// /health /surveys /MOS.adherence.measures.pdf
3.
4.
5.
6.
Homedes N (1991) Do we know how to influence patients' behaviour? Tips to improve patients'
adherence. Family Practice, Vol 8, 412-423.
Feldman R. S. , Social Psychology, Mc Graw Hill, New York, 1985.
lamandescu I. B., Popa-Velea 0., - Complianta terapeutica, in: Dimensiunea Psihosociala a Practicii
Medicale, Ed Infomedica, BucureVi, 2003
lamandescu I. Camil , Complianta terapeutica la astmatici. Lucrare de diploma, Facultatea de PsihologieSociologie, Universitatea Hyperion, (coord. Prof. P. Golu), BucureVi, 1996.