Sunteți pe pagina 1din 6

Principalele orientari metodologice in abordarea si interpreatarea comunicarii la nivel

interuman
Grupari 4 principale scoli
1. Scoala psihoantropologica
2. Scoala psihosociala
3. Scoala neuropsiholingvistica
4. Scoala neuropsihanalitica (tranzactionala)
1. Isi are radacinile in lucrarile de antropologie culturala ale lui Margaret Medd
(Omul si cultura lui) si Ralph Linton (Fundamentele culturale ale personalitatii)
Reprezentanti recenti: D Hynes, J Winkin, J Gouno
Idei de baza:
- comunicarea este in esenta sa un act cultural care se desfasoara intr-o diversitate de
contexte la randul lor culturale;
- cultura, prin natura ei este rezultatul procesului de comunicare desfasurata in plan
istoric, reprezentand

4) si conf unei teorii a distributivitatii, membrii unei culturi participa in procesul C


precum instrumentistii intr-o orchestra dar fara dirijor orientandu-se spontan unii spre
altii. In raport cu aceste principii se introduce notiunea de spatiu de comunicare care
constituie contextul particular specific in care se leaga si se desfarsoara o interactiune si o
relatie comunicationala. Aceste contexte se prezinta intr-o gama intinsa diversificata
alcatuind o succesiune de cercuri intersectabile incepand cu cercul cel mai de jos denumit
context natural repr de interactiunea omului cu regnul animal si terminand cu cercul
superior denumit spatiu sau context public in care se stabilesc relatii de comunicare cu
caracter diferentiat si tematic. Toate spatiile comunicationale particulare pe care le
intalnim la nivelul societatii umane tind sa se includa intr-un spatiu comunicational supra
ordonat mondializat care repr extensia la nivel planetar a culturii de masa. Prin acest
spatiu supra ordonat se trece de la C intraculturala care se realizeaza in interiorul unui
spatiu geografic determinat in concordanta cu continuturile si criteriile unui model
cultural de oridin national sau etnic la comunicarea interculturala care se realizeaza pe
scara larga intr diferitele modele culturale nationale sau etnice. C interculturala prezinta
in sine toate caracteristicele unei C interpersonale cu deosebire ca ea este grevata sau
ingreunata de diferentele existente intre modelele culturale particulare. Cu cat aceste
diferente sunt mai mari si respectiv modelele culturale particulare mai indepartate unul de
celalat cu atat C interculturala devine mai greoaie, mai dificila. Diferentele care isi pun
cel mai puternic amprenta pe desfasurarea C interculturale sunt urmatoarele: apartenenta
etnica, ap religioasa si ap politica. In cadrul acestei orientari psiho culturale se introduc
conceptele de cultura centrala si cultura periferica care genereaza raporturi selectiv
discriminative in relatiile de C interculturala. Cultura centrala e considerata o cultura

dominanta, fanion care da directii si stabileste repere valorice in vreme ce cultura


periferica, mica e considerata a fi una de rang inferior si subordonata. De aici apare si se
manifesta in cadrul C globale generale asa nu numitul conflict inter cultural . Ciocnirea
dintre culturi.
Diferentele intreculturale se considera ca nu au numai un rol negativ de obstacole si
bariere in calea unei C interculturale autentice ci si rol de stimul pentru schimbare.
Culturile trebuind sa accepte necesitatea schimbarii si adaptarii reciproce ducand in final
la stergerea raporturilor de superior inferior sau de central marginal care exista si se
manifesta in momentul de fata. In zilele noastre asistam la o tendinta de expansiune la
nivel global, planetar al unui anumit model cultural respectiv america anglo saxon.
Expansiunea a inceput dupa al 2lea raz mond cand SUA a devenit una din cele mai
puternice forte. Tendinte de imperializare. Cultura americana a inceput sa fie propagata in
mod insistent si sistematic atat direct cat si subiacent nu numai in tarile legate direct de
SUA ci si in cele aflate sub alte sfere de influenta. Euroa occidentala a fost puternic
infiltrata si invadata de produsele culturii americane: filme, literatura, obiceiuri, traditii.
Aceasta miscare s-a desfasurat fara rezistenta pana prin anii 80-90 cand dintr-o data a
aparut contra reactia care a mers pana acolo incat la nivel de state au fost adoptate
masurari de contracarare a patrunderii puternice masive a culturii nord americane. In
fruntea acestei miscari de opozitie s-a situat Franta care a stabilit prin hotarari
guvernamentale, limitele pana la care pot sa fie admise pe teritoriul fr produse ale culturii
americane. Tarile mai slabe se lase in continuare influentate, cultura lor fiind inghesuita si
tot mai mult strangulata de cultura din afara. Observam si in Romania importuri masive
de filme, obiceiuri, muzica, cuvinte(termeni).
C in plan cultural, care e fundamentala are multe consecinte si in plan psihologic,
individual si grupal.
A doua orientare psihosociala e cunoscuta si sub denumirea de scoala de la
Palo Alto. Intre 1950 65 in SUA a avut loc o crestere considerabila a preocuparilor si
interesului pt cercetarea si analiza fenomenului de C pornindu-se de la teza de baza a
curentului filozofic sub denumirea de semantica potrivit careai toate relele din lume, toate
tensiunile si starile conflictuale sunt generate de deficienta in C sau de lipsa de C, de
neintelegere. Ca urmare in diferite centre univ si de cercetare au fost intreprinse
investigatii, analize, dezbateri alcatuindu-se un fel de retea care a fost denumita colegiul
invizibil. Rezultatele acestei retele de cercetare au fost preluate si sintetizate de 2 savanti
specialisti in domeniul psihiatriei si al psiho-terapiei: gr. Baterson si p. Watzlawick. Ei au
constituit impreuna cu alti colaboratori echipa de cercetare de la Palo alto care prin
lucrarile sale, s-a impus ca una dintre cele mai importante contributii in psihologia si
psiho-sociologia C la nivel uman.
Premiza scolii de la pala alto o constiruie teza potrivit carei relatia de C nu are un
caracter liniar, mecanic si unul interactiv cu traiectorii imprevizibile.
A doua premiza teza asa numitei comunicari paradoxale in raport cu dubla
constrangere. De ex: in cazul mesajului fii spontan receptorul se vede in fata unei duble
constrageri contradictorii: a asculta inseamna a nu fi spontan. A nu asculta inseamna a
respinge mesajul.

A 3a premiza: C tb abordat de o maniera sistemica evidentiindu-se nu atat elem


constitutive ale unui flux de mesaje ci mai ales relatiile de conditionare reciproca dintre
ele.
Pornind de la aceste premize au fost desprinse si formulate urmatoarele principii generale
ce tb sa constituie cadrul de referinta in analiza unei relatii de C specifice:
1) orice C este un fenomen interactional
2) orice comportament social are o valoare comunicativa
3) orice mesaj comporta 2niveluri de semnificatie unul informativ iar al doilea
exprimand relatia care ii leaga pe interlocutori(nivelul afectiv)
4) cele mai multe forme de patologie mintala provin din perturbari si disfunctii ale C
Pornind de la aceste principii repr scol Palo alto au formulat si dezvoltat o serie de
axiome care se inscriu ca o contrib majora la abordarea si interpretare interdisciplinara a
C. Aceste axiome se intemeiaza atat pe valorificarea ideilor teoretice exprimate de pe
pozitii psiho sociale cat si pe baza unor cercetari aplicative realizate intr-o maniera
sistemica in cadrul psihoterapiei de grup si de familie. Familia prim spatiu important
comunicational.
Prima axioma: nu putem sa nu comunicam. Nevoia de C e interna si profunda. Orice
comportament e purtator de mesaj. Mimica, gestica, tacerea, replierea, retragerea toate
acestea sunt purtatoare de mesaje si de semnificatii. Fie ca ele sunt produse voluntar,
intentionat sau involuntar.
A doua axioma: orice comunicare prezinta 2aspecte: continut si relatie a.i. al doilea il
inglobeaza pe primul si e metacomunicare. Orice comportament repr o angajare si
desemneaza o relatie. C pe langa faptul ca transmite o informatie induce si un
comportament. Aceste secvente operationale au fost denumite de catre Gr. Bateson cu
termenii de indice si ordin. Indicele exprima informatia indiferent daca e adevarata sau
falsa. Ordinul arata modul in care tb inteles continutul de catre participantii la actul
comunicarii. Pentru participanti e necesara definirea termenilor pentru a putea sa dea
finalitate C. Relatia e metacomunicare de nivel logic mai inalt decat informatia.
A 3a axioma: Natura unei relatii depinde de punctuatia secventelor de comunicare intre
parteneri. Punctuatia(pauza, accente, intonatii etc). Observatorul poate decupa o secventa
neintrupta de schimburi intre parteneri. In secventele scurte putem indentifica cuplurile
bihevioriste S-R stimul reactie. Dar in secventele lungi locurile celor 2termeni S-R devin
intersanjabile
A4a axioma: fiintele umane folosesc 2moduri de C: digital si analogic. Limbajul digital
poseda o sintaxa logica, foarte complexa si foarte comoda dar ii lipseste o semantica
adecvata relatiei. Cel analogic, dimpotriva, poseda o semantica adecvata relatiei dar nu si
sintaxa adecvata unei definitii neechivoce a naturii relatiilor. Orice C verbala e digitala.
Orice C non verbala e analogica. Limbajul verbal transmite mai bine informatia si mai
slab relatia. Limbajul non verbal, dimpotriva, transmite mai bine relatia dar mai slab
informatia.

A 5a: orice schimb comunicational este sintetic si complementar dupa cum el se bazeaza
pe egalitatea sau pe diferenta interlocutorilor. Dinamica interactiunilor simetrice
presupune nu doar raporturi actuale de egalitate ci si un proces de minimizare a
diferentelor. In relatia asimetrica C evolueaza in directia maximizarii diferentelor.
Existenta diferentelor intre parteneri produce diferite perturbatii ale efectelor finale ale C
si ale relatiei dintre ei.
A 6a axioma: C e ireversibila. Mecanismul pe care il angajeaza ea nu mai poate fi dat
inapoi. Ca urmare fectul produs de mesajele emise nu mai poate fi sters ci doar contra
pus efectului determinat de mesajul corector.
A 3 orientare psiho neuro lingvista s-a structurat dupa ani 1970 si ea se bazeaza
pe valorificare si sintetizarea unor idei si date din mai multe surse precum psihologia,
cibernetica, neurologia si lingvistica. Aceasta operatie de sinteza si de elaboare ulterioara
a fost realizata de catre 2 savanti americani Richard Bandler(lingvistica) si John
Grinder(matematica si infoamatica) ambii doctori in psihologie. Ei au dat denumirea
orientarii pe care au format-o programare neurolingvistica. Elaborarea unor programe
specifice de ameliorare a C elaborare care se realizeaza atat din interior de catre fiecare
individ in parte ca participanta la actul de C cat si din afara de catre instructor sau
psihoterapeuti. Neuro pentru ca toate programele se realizeaza prin intermediul
creierului. El asigura elaborarea si activarea programelor. Lingvistica - intrumentul
principa al C caruia se subordoneaza si C non verbala este limbajul articulat.
Cei 2autori au pornit de la analiza comportamentului celor mai buni terapeuti din
acel timp si au luat ca modele 3 asemenea psihoterapeuti renumiti: virgina satir,
psihoterapeut de grup, fritz perls, psihoterapeut de familie si milton ericson,
hipnoterapeut. Cei 2 au considerat ca ceea ce spun, ceea ce comunica acesti terapeuti e
mai important decat ceeea ce fac ei concret. De aceea ei au urmarit sa inregistreze
dinamica relatiei de C acesor terapeuti cu pacientii lor. Desprinzand si retinand
elementele care li s-au parut ca se leaga nemijlocit de obtinerea efectului terapeutic. Teza
de baza a conceptiei acestei orientari e: relationarea fiecarei persoane cu cei din jur e
mediata de harta sa interioara mintala, dar pt cei din jur aceasta harta ramane ascunsa,
necunoscuta. Scopul analizei relatiei de C tb sa fie acela de a ajuta pe fiecare sa-si
cunoasca aceasta harta mintala, interna si in acelasi timp de a ajuta pe fiecare sa inteleaga
harta interioara sau mintala a celorlalti. Ipoteza care se formuleaza: printre diferite
noastre simturi avem unul privilegiat in jurul caruia se organizeaza intregul nostru sistem
de reprezentare a lumii. Acest canal ar putea fi identificat printr-o analiza psiho
lingvistica si mai ales prin observarea atenta a miscarilor ochilor. Conditia unei C
adecvate si eficiente e ca aceasta sa intre pe canalul privilegiat al interlocutorilor. Au fost
desprinse 3 sisteme senzoriale principale in jurul carora se poate structura harta interioara
de reprezentare a lumii:
sistemul vizual care prin analiza, lingvistica se testeaza pe baza frecventei
aparitiilor in comunicare a unor cuvinte specifice precum: a vedea, a privi, a considera, a
clarifica, a ilustra, a aparea, a arata, a se lumina, a se revedea, persepctiva, orizotn, vag,
neclar, limpede, izovr luciditate, miraj etc

sistemul auditiv ca prin analiza ligvistica se testeaza in functie de frecventa de


aparitiea a cuv de tipul: a auzi, a asculta, a rezona, a orchestra, a armoniza, a acorda, a
suna fals, a descide urechile, nota falsa, inregistrare, discordanta etc
sistemul tactic chinestezic : a simti, a atinge, a apuca, a acapara, contact, greu,
usor, a vea fler, a avea inima buna etc
Teoria PNL se bazeaza pe observatia ca limbajul in procesul C tb sa simplifice
sentimentele si trairile pe care urmeaza sa le exprime. Si se intalnesc 3 modalitati prin
care in C se realizeaza acest lucru:
omisiunea care inseamna ca limbajul e selctiv in exprimarea trairilor. O
mare parte fiind neglijata pentru a face posibila C
distorsiunea: in C simplificam ceea ce spunem, pentru ca altfel aceasta ar
deveni prolixa, dar procesul simplificarii duce invevitabil la distorsiune
generalizarea: generalizam pt a evitata detalierea fiecarei conditii sau
situatii. In generalizare se renunta intentionat la amanunte, detalii.
Aceste mecanisme devin necesare pt o C fluenta si mai ales pt a face posibile o
serie de activitati cum e activitatea didactiva care se intemeiaza in mod permanent pe
principiul simplificarii realizat prin cele 3modalitati. Problema apar atunci cand oamenii
omit, distorsioneaza si generalizeaza in mod diferit. Ceva omis de catre o persoana pe
motiv ca e irelevant poate fi pretuit de o alta persoana. Cand apar asemenea probleme
PNL-ul recomanda formularea unor intrebari menite a completa informatii omise, a
remodela ceea ce a fost distorsionat si a explica ceea ce a fost generalizat dar pt a nu
parea agresiv sau pedant, ignorat intrebarile tb formulate cu tact si mai mult intr-o
modalitate indirecta. Ex: ma intreb sau sunt curios sa aflu cum.... etc. Ele tb sa fie de
asemenea la obiect. Daca cineva ne spune: familia mea e nemultumita de acest lucru, eu
tb sa adresez intrebarea: cine anume din familie? Sau: aceasta alegere e in mod evident
gresita. Eu: in mod evident pentru cine?
POZA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!11
In cadrul C non verbale ceea ce tb supus: - comportamentele macro si micro
Comportamentele macro sunt repr prin postura fizica, pozita capului, membrelor,
comportamentele de miscare(caracteristicel mersului) iar in cazul comport micro tb sa
observam expresiile emotionale ale fetei culoarea fetei, gradul de incordarea sau de
relaxare, surasul sau crisparea si miscarile globilor oculari, care au semnificatii specifice
ca de ex: miscarea in sus spre stanga semnifica ca pe plan mental se inventeaza sau se
construieste ceva, miscarea in sus spre stanga pe plan intern subiectul inventeaza sau
construieste ceva. In sus spre dreapta subiectul vede in minte ceva existent. Ochii
orientati in mijloc privind nelamuri, fara tina semnifica existenta unei imagini
construite sau deja vazute. Ochii pe axa de mijloc spre stanga faptul ca se inventeaza o
voce sau un sunet. Ochii pe axa de mijloc dreapta - aude sunete deja auzite sau familiare.
Ochii in jos spre dreapta- isi vb lui insusi.
Procesul C reclama ca fiecare din subiecti/interlocutori sa se afle intr-o anumita
stare neurologica care presupune o anumite maniera de a fi si de a se simti in plan fizic si
psihic. Corespunzator starea neurologica respectiva poate sa fie pozitiva, asociata cu
bucurie, cu stare de bine, fericire sau negativa asociata cu oboseala, tristete, deprimare
sau depresie. In fiecare persoana exista o stare mai profunda care e denumita starea
resursa si care poate sa fie activata si valorificata pt depasirea diverselor obstacole sau

dificultati de moment generate de experiente neplacute sau nedorite. Reactivarea acestei


stari-resursa poate sa fie realizata fie de catre subiectul insusi, daca el e astfel antrenat, fie
de catre un instructor sau un psihoterapeut. Rolul principal al terapeutului este tocmai
acela de a descoperi si a reactiva starile resursa atunci cand pacientul se afla intr-un
anumit impas. Creierul nostru contine cifra 1 urmata de 10milioane de km de 0-uri de
conexiuni posibile. De aici rezulta organizarea psihica unica fiecarui individ ireductibila
la organizarile celorlalti indivizi. De aceea C devine cu atat mai eficienta si benefica cu
cat reflecta mai bine individualitatea specifica a interlocutorilor. In procesul comunicarii
un rol important il joaca asa numitele ancore. Ancorele se realizeaza la nivelul creierului
au luat denumirea de ancore neurologice. O ancora neurologica e o conexiune si
conexiune intre un stimul si un tip de reprezentare vizuala, auditiva, chinestezica sau
olfactiva, care a fost asociata la un moment dat. In procesul C tb incurajate si utilizate
asemena ancore care ajuta la inlaturarea blocajelor si a barierelor interne in calea
exteriorizarii. Actiunea prin care se recurge la ancora e denumita ancorare. Printre
exemple de ancore se mentioneaza obiecte, semnale, mascote, amulete purtatoare de
semnificatii pozitive cu credinta ca ele aduc noroc. Ex: luam cu noi un anumit obiect
atunci cand mergem la examen(superstitie). Ancore pot fi: cuvinte, diverse sunete, culori.
Ericosn invita pacientul sa aleaga un nume pt starea sursa cu care tb sa intre in contact.
Daca o pers a ales pt o anumita stare sursa numele sabie nu e deloc ridicol sa il rosteasca
de fiecare data inainte de a intra in biroul sefului sau inainte de a merge la dentist sau
inainte de a suna iubita. Ericson utiliza si ancorarea chinestezica. Ex: punand mana pe
umarul pacientului care parasea cabinetul sau dupa o sedinta reusita de psihoterapie.
Pacientul regasea ca prin farmen starea respectiva buna cand venea la sedinta
urmatoare.si in timpul C obisnuite atingerile joaca un rol de ancore pt cel care urmeaza sa
exprime gandurile sale.
Pentru a asigura eficienta C PNL propune:
intrarea in relatie. Presupune stabilirea unor raporturi mai mult sau mai
putin simetrice, de egalitate si deschise, empatetice
calibrarea sau sincronizarea posturala si fizica. Adoptarea unor pozitii
reciproce care sa transmit incredere, disponibilitate.
Armonizarea verbala vocala. Stabilirea registrului tonal in care se
desfasoara C
Politetea. Adoptarea unei atitudini politicoase fata de interlocutor
Stabilirea obiectivelor comunicarii: ce urmarim, ce dorim. Obiectivele tb
sa fie realiste, pozitive si specifice
Folosirea metaforelor in cursul C.
Accentul principal pe fapte si mai putin pe opinii
Flexibilitatea in cursul C
Asertivitatea - sinceritate