2.13 A.M. GMT (9.13 P.M.

EST)
FORT MEADE, MARYLAND
Thomas Hardey ura sa fie deranjat atunci cnd rezolva careul de cuvinte ncrucisate
din New York Times. Acesta era ritualul sau de duminica seara, care includea n pl
us si degustarea unui scotch de patruzeci de ani si delectarea cu un trabuc fin.
Un foc vesel ardea n semineu.
Se ntinse la loc n scaunul sau din piele si se uita lung la careul pe jumatate com
pletat, lovind usor n el cu penita stiloului Montblanc.
si ridica sprnceana la 19 vertical, un cuvnt din cinci litere.
19. Suma tuturor barbatilor.
n timp ce se gndea la raspuns, suna telefonul de pe birou. Ofta si-si mpinse ochela
rii de citit de pe vrful nasului pna sus la linia unde parul ncepuse deja sa se rar
easca. Probabil ca nu era dect una dintre prietenele fiicei sale care voia sa-i p
ovesteasca acesteia despre ntlnirea din weekend.
Aplecndu-se n fata, vazu licarind ledul liniei numarul cinci a telefonului, linia
sa personala. Doar trei persoane aveau numarul acela: presedintele, seful Statul
ui-Major-Reunit si, respectiv, loctiitorul sau la comanda Agentiei Nationale de
Securitate.
si puse ziarul mpaturit n poala si apasa pe butonul liniei apelate. Cu acea simpla
atingere, un cod algoritmic de comutare avea sa securizeze orice fel de comunica
re.
Ridica receptorul.
Hardey la telefon.
Domnule director.
si ndrepta pozitia corpului n scaun, precaut. Nu recunoscuse vocea de la celalalt c
apat al firului. Si cunostea vocile celor trei oameni care aveau numarul sau pri
vat la fel de bine ca pe cele ale membrilor familiei sale.
Cu cine vorbesc?
Cu Tony Rector. mi pare rau sa va deranjez la ora asta trzie.
Thomas si frunzari mental agenda personala. Viceamiralul Anthony Rector. Facu leg
atura numelui cu cinci litere: DARPA. The Defense Advance Research Projects Agen
cy1. Organizatia supraveghea ramura de cercetare si dezvoltare din cadrul Depart
amentului Apararii. Acestia aveau un motto: Fi acolo primul . Cnd venea vorba de pro
gresele tehnologice, Statele Unite nu puteau sa ocupe locul doi. Niciodata.
Un sentiment de neliniste ncepea sa puna stapnire pe el.
Cu ce va pot fi de folos, domnule amiral?
La British Museum n Londra a avut loc o explozie.
Continua sa-i explice situatia cu lux de amanunte. Thomas si verifica rapid ceasu
l de mna. Trecusera mai putin de patruzeci si cinci de minute de la explozie. Era
impresionat de capacitatea organizatiei lui Rector de a aduna att de multe infor
matii ntr-un timp att de scurt.
ndata ce amiralul termina, Thomas puse cea mai evidenta ntrebare:
Si care este interesul DARPA n cazul acestei explozii?
Rector i raspunse.
Thomas se nfiora ca si cum temperatura camerei ar fi scazut cu zece grade Celsius
.
Sunteti sigur?
Trimit deja o echipa la locul faptei sa urmareasca tocmai chestiunea acesta. nsa o
sa am nevoie de cooperare deplina din partea MI5 Sau chiar, mai bine
Alternativa ramasese suspendata n aer, nerostita nici macar prin intermediul unei
linii securizate.
Thomas ntelegea acum apelul clandestin. MI5 era echivalentul britanic al propriei
organizatii. Rector voia ca el sa arunce o perdea de fum, astfel nct echipa DARPA
sa se poata misca rapid nainte ca oricine altcineva sa suspecteze descoperirea.
Si asta includea agentia britanica de informatii.

Am nteles, raspunse Thomas ntr-un final.

Fi acolo primul.
Spera din inima ca ei sa duca la bun sfrsit misiunea asta.
Aveti echipa pregatita?
O sa fie gata pna dimineata.
Cum nu i se dadu nici un detaliu suplimentar, Thomas stiu cine avea sa se ocupe
de asta. Desena un simbol grecesc pe marginea ziarului sau.
S
O sa am grija sa aiba cale libera, spuse el la telefon.
Foarte bine.
Convorbirea se ncheie.
Thomas puse telefonul n furca, planificnd deja ce trebuia facut. Trebuia sa se mis
te repede. Se uita n jos la careul de cuvinte ncrucisate neterminat: 19 vertical.
Un cuvnt din cinci litere pentru suma tuturor barbatilor . Ct de potrivit era.
Lua stiloul si completa raspunsul cu majuscule.
SIGMA.
2.22 A.M. GMT
LONDRA, ANGLIA

Safia statea n fata baricadei, un cadru n forma literei A, vopsit n galben si negru
. si tinea bratele strnse la piept, ngrijorata, nfrigurata. Mirosea a fum. Ce se ntmp
ase? n spatele baricadei, un politist i tinea portofelul n mna si compara fotografia
cu femeia care statea n fata lui.
Stia ca tipului i era greu sa asocieze cele doua imagini. n mna, legitimatia de la
muzeu nfatisa o femeie studioasa de treizeci de ani, cu un ten de culoarea cafele
i cu lapte, avnd parul negru ca abanosul strns la spate ntr-o coada sic si ochi ver
zi ascunsi n spatele ochelarilor. Dar, n fata tnarului paznic se afla o femeie uda
fleasca, abia sculata din pat, cu parul desfacut, atrnndu-i neglijent pe fata, n su
vite lungi. Ochii ei pareau pierduti si tulburi, concentrati dincolo de bariere,
dincolo de frenezia personalului si a echipamentelor de interventie.
Echipele de stiri erau raspndite prin zona, nconjurate de haloul spoturilor lumino
ase ale camerelor de filmat. Cteva care de televiziune erau parcate pe jumatate p
e trotuare. n plus, printre masinile de interventie, ea repera si doua vehicule a
le armatei alaturi de personalul militar narmat cu pusti.
Posibilitatea unui atac terorist nu putea fi respinsa. Auzise asemenea discutii
printre cei din multime si de la un reporter pe lnga care trecuse ca sa ajunga la
baricada. Si nu fusesera putini cei care aruncasera priviri suspicioase n direct
ia ei, singura persoana de origine araba de pe strada. Avusese parte de experien
te cu terorismul la prima mna, nsa nu n maniera n care o suspectau oamenii acestia.
Sau poate ca ea interpreta gresit reactiile din jurul sau. Iar o forma de parano
ia, hiperanxietatea, era una dintre sechelele obisnuite ale atacului de panica.
Safia continua sa mearga prin multime, respirnd adnc si concentrndu-se asupra motiv
ului pentru care venise aici. Regreta faptul ca-si uitase umbrela. Plecase de-ac
asa imediat dupa ce primise telefonul, zabovind doar ct sa-si traga pe ea o perec
he de pantaloni largi de culoare kaki si o bluza alba cu motive florale. Se mbrac
ase cu un trenci Burberry, nsa, din graba, umbrela asortata cu acesta ramasese n s
uportul de lnga usa. Abia cnd ajunsese la parterul cladirii si iesise n ploaie si da
duse seama de greseala. Dar nerabdarea o mpiedicase sa mai urce napoi dupa ea pna l
a etajul patru.
Trebuia sa stie ce se ntmplase la muzeu. Muncise aproape un deceniu ca sa creeze c
olectia si ultimii patru ani ca sa puna la cale proiectele de cercetare n afara m
uzeului. Ct de mult fusese distrus? Ce mai putea fi salvat?
Afara, ploaia se ntetise din nou, nsa cerul noptii era mai putin amenintator. n mom
entul n care ajunsese la punctul de control, ce limita accesul, era uda pna la pie
le.
Tremura cnd paznicul se declara satisfacut de legitimatia ei.
Puteti sa treceti. Inspectorul Samuelsson va asteapta.
Un alt politist o nsoti catre intrarea sudica a muzeului. Se uita la fatada sprij

inita pe coloane. Avea rezistenta unei trezorerii de banca, o trainicie care nu

putea fi pusa sub semnul ndoielii.
Pna n noaptea aceasta
Fu condusa prin usa de la intrare si cobor pe niste scari. Trecura prin niste usi
inscriptionate cu accesul permis numai personalului muzeului. Stia ncotro era co
ndusa. Spre ncaperile subterane destinate pazei.
Un paznic narmat statea de garda la usa. Acesta dadu din cap la apropierea lor, n
mod clar asteptndu-i si le deschise usa larg.
nsotitorul ei o lasa n seama unui necunoscut: un barbat de culoare n civil, mbracat n
tr-un costum albastru banal. Individul statea n picioare, era mai nalt cu ctiva cen
timetri dect Safia si complet carunt. Avea fata aspra ca smirghelul si, dupa barb
a argintie si nerasa, se vedea ca, mai mult ca sigur, barbatul fusese luat din p
at.
El i ntinse o mna puternica.
Inspector Geoffrey Samuelsson, spuse el la fel de ferm ca si strngerea de mna. Va mu
ltumesc ca ati venit att de repede.
Ea dadu aprobator din cap, prea agitata ca sa poata vorbi.
Daca doriti sa ma urmati, dr. Al-Maaz, avem nevoie de ajutorul dumneavoastra n inve
stigarea cauzei exploziei.
De mine? reusi ea sa ngaime.
Trecu de o camera de recreere plina cu personal de paza. Se parea ca era acolo nt
reg personalul, caci fusesera convocate toate schimburile. Recunoscu mai multi b
arbati si femei, nsa ei se holbau acum la ea de parca ar fi fost o straina. Murmu
rul flecarelii lor amuti cnd trecu ea. Probabil ca aflasera ca fusese convocata, n
sa nu pareau sa stie motivul, mai mult dect l stia ea. Cu toate astea, suspiciunea
plana dincolo de tacerea asternuta.
Ea si ndrepta si mai mult spatele, vadit iritata. Acestia erau colaboratorii ei, c
olegii ei de munca. nsa, n acelasi timp, erau cu totii constienti de trecutul ei.
Umerii i se grbovira pe masura ce inspectorul o conducea prin hol catre ncaperea c
ea mai ndepartata. Ea stia ca gazduieste cuibul , asa dupa cum era poreclit de catre
personalul muzeului, o camera de forma ovala ai carei pereti erau complet acope
riti cu monitoare video de supraveghere. nauntru, descoperi o camera aproape goal
a.
l vazu pe seful pazei, Ryan Fleming, un barbat de vrsta mijlocie, scund, dar robus
t. Era usor de remarcat datorita cheliei si nasului coroiat, care-l faceau sa-si
merite porecla de Vulturul Plesuv. Acesta statea lnga un barbat nalt si subtire p
urtnd o uniforma militara, inclusiv o arma. Amndoi erau aplecati peste umerii unui
tehnician care sedea n fata unui banc cu monitoare. Tot grupul i arunca o privire
scurta atunci cnd intra.
Dr. Safia al-Maaz, custode al Galeriei Kensington, o prezenta Fleming.
ndreptndu-si umerii, i facu semn sa se apropie.
Fleming lucra la muzeu dinaintea Safiei. Un simplu paznic la nceput, el urcase di
ferite trepte ierarhice pna devenise seful pazei. n urma cu patru ani, mpiedicase f
urtul unei sculpturi preislamice din galeria ei. Aceasta dovada de vigilenta l fa
cuse sa-si cstige pozitia actuala. Familia Kensington stia sa-i recompenseze pe c
ei care dadeau dovada de corectitudine fata de ei. De atunci, el fusese deosebit
de protector cu Safia si cu galeria ei.
Ea se alatura grupului de lnga bancul cu aparatura video, urmata de inspectorul S
amuelsson. Fleming o atinse usor pe umar, cu o privire ndurerata.
mi pare rau. Galeria dumneavoastra, munca dumneavoastra
Ct de mult s-a pierdut?
Fleming parea bolnav. Pur si simplu i indica unul dintre monitoare. Se apleca spr
e el. Era o transmisiune n direct. n alb si negru, ea vazu imaginea holului princi
pal din latura de nord. Totul era nvaluit n fum. Barbati, mascati si cu costume de
protectie, umplusera ntreaga aripa a cladirii. Ctiva se adunasera n fata grilajulu
i de siguranta de la intrarea n Galeria Kensington si se uitau n sus la o silueta
scheletica, semannd cu o sperietoare de ciori, lipita de gratii.
Fleming dadu din cap dezaprobator.
Legistului o sa i se permita n scurt timp sa identifice ramasitele, nsa suntem sigur
i ca este Harry Masterson, unul dintre oamenii mei.

Scheletul continua sa fumege. Chestia asta fusese odata un om? Safia simti cum i
fuge pamntul de sub picioare si se dadu un pas n spate. Fleming o sprijini. Un inc
endiu de mari proportii si att de puternic nct sa arda un om pna la os era peste put
erea ei de ntelegere.
Nu nteleg, murmura ea. Ce s-a ntmplat aici?
Barbatul n uniforma militara de culoare albastra i raspunse:
Asta speram sa puteti clarifica dumneavoastra. Se ntoarse spre tehnicianul video. D
eruleaza napoi pna la ora 1.00.
Tehnicianul dadu aprobator din cap.
Militarul se ntoarse spre Safia n timp ce i se executa ordinul. Fata lui era dura,
respingatoare.
Sunt locotenent-colonel Randolph, reprezentantul Diviziei Antiteroriste a Minister
ului Apararii.
Antiteroriste? repeta Safia holbndu-se la cei din jur. A fost un atac cu bomba?
Asta nca ramne de stabilit, doamna, spuse locotenent-colonelul.
Tehnicianul interveni:
Totul e pregatit, domnule.
Randolph i facu femeii semn spre monitor.
Am vrea sa va uitati la asta, nsa ceea ce urmeaza sa vedeti este secret. ntelegeti?
Ea nu ntelese, nsa dadu oricum din cap.
Da-i drumul, comanda Randolph.
Pe ecran, o camera video prezenta ncaperea cea mai ndepartata a Galeriei Kensingto
n. Totul era n ordine, desi locul era ntunecat, luminat doar de luminile de urgent
a.
Aceasta nregistrare a fost facuta chiar dupa ora unu, spuse locotenent-colonelul.
Safia privi o noua lumina ce plutea n aer ntr-o ncapere nvecinata. La nceput arata de
parca tocmai ar fi intrat cineva, cu raza lanternei ndreptata n sus. nsa n curnd dev
eni clar ca sursa de lumina se misca de una singura.
Ce-i asta? ntreba ea.
Tehnicianul raspunse:
Am studiat caseta folosind diferite filtre. Se pare ca e vorba despre un fenomen n
umit fulger globular. Un glob de plasma care pluteste liber, aruncat de furtuna.
Asta e prima data n istorie cnd unul dintre nenorocitele astea de fulgere a fost
filmat.
Safia auzise de asemenea manifestari ale fulgerelor. Bulgari de aer ncarcati, lum
iniscenti, care se deplasau pe orizontala deasupra pamntului. Apareau n cmp deschis
, n interiorul caselor, la bordul aeronavelor, chiar si n interiorul submarinelor.
nsa asemenea fenomene rareori provocau pagube. Ea si arunca privirea spre celalal
t monitor, cel care transmitea imagini n direct de la locul incidentului. n mod si
gur nu aceasta fusese cauza exploziei.
n timp ce cugeta la asta, pe monitor aparu un nou personaj, un paznic.
Harry Masterson, spuse Fleming.
Safia trase adnc aer n piept. Daca Fleming avea dreptate, acest om era acelasi cu
cel al carui oase fumegau pe monitorul celalalt. Vru sa nchida ochii, dar nu putu
.
Paznicul urmari lumina incandescenta a fulgerului globular. Parea la fel de uimi
t ca si cei aflati acum n aceeasi ncapere cu ea. si duse statia radio la buze, dnd r
aportul asupra celor vazute, nsa nregistrarea video nu era nsotita si de fundal son
or.
Dupa care fulgerul globular se opri deasupra unuia dintre soclurile de prezentar
e a exponatelor, unul pe care era expus un artefact din fier. Se pravali peste a
ceasta, plpi si se stinse. Safia tresari, dar nu se ntmpla nimic.
Paznicul continua sa vorbeasca n statia radio dupa care ceva paru sa-l alarmeze. S
e rasuci pe loc chiar cnd vitrina de prezentare se facu tandari si mprosca tot ce
era n jur. Imediat urma o a doua explozie ca o vapaie alba, dupa care imaginea de
pe ecran se nnegri.