Sunteți pe pagina 1din 2

2.1.

Diversitatea biologică naturală a Republicii Moldova.

Diversitatea biologică naturală a Republicii Moldova este condiţionată de poziţia ei geografică. Teritoriul republicii este situat la interferenţa a trei zone biogeografice:

central - europeană – reprezentată de Podişul Central al Codrilor (54,13% sau 18, 3 mii km 2 din teritoriul republicii);

euroasiatică – de regiunile de silvostepă şi stepă (30, 28% sau 12, 23 mii km 2 );

mediteraneană – de fragmente de silvostepă xerofite din partea de sud a republicii (15, 59% sau 5,27 mii km 2 ). Biodiversitatea este vastă la toate nivelurile de organizare a materiei vii – genotipic, populaţional, genomic, biocenotic, ecosistemic şi peisagistic. Majoritatea taxonilor biodiversitari sunt situaţi la extremităţile arealurilor lor naturale, fapt ce sporeşte vulnerabilitatea lor faţă de factorii antropici. Deosebit de vastă este şi biodiversitatea plantelor de cultură şi a animalelor domestice (intraspecifică, specifică, agroecosistemică). Semnificativ e şi faptul că suprafaţa ocupată de ecosistemele naturale, inclusiv cele acvatice (lacustre, palustre, fluviale), nu depăşeşte limita de 15% din tot teritoriul republicii. Deoarece aceste ecosisteme sunt foarte fragmentate şi situate adiacent ecosistemelor antropizate (agrare şi urbane), nivelul degradării lor este foarte ridicat.

Astfel specificul biodiversității Republicii Moldova, atât din punctul de vedere a multitudinii, cât și al vulnerabilității ei la nivel ecosistemic și specific este impus, în fond de 4 grupe de factori obiectivi și subiectivi, principalii fiind:

poziția geografică (amplasarea în apropierea munților Carpați, Mării Negre și Câmpiei Est-Europene);

poziția de tangență a 3 subdiviziuni fizico-geografice (pădurile de foioase central-europene, silvostepa mediteraneană, stepa est- europeană), valorificarea vastă a teritoriului (ecosistemele antropizate constituie cca. 85% din tot teritoriul republicii);

poluarea intensă a ecosistemelor seminaturale și antropizate.

În Republica Moldova repartizarea biodiversității ecosistemce și specific mai

cu seamă forestiere și de stepă este neuniformă. Flora Republicii Moldova cuprinde 5 513 specii de plante, dintre care 1 989

specii sunt plante superioare, iar 3 524 specii plante inferioare. Ecosistemele forestiere au cea mai bogată compoziţie floristică, urmate de ecosistemele de stepă. Compoziţia floristică a ecosistemelor forestiere include peste 1 000 de specii de plante vasculare spontane. În fondul forestier al Republicii Moldova există, după provenienţă, trei categorii principale de arboreturi:

arboreturi naturale fundamentale;

arboreturi derivate;

arboreturi artificiale.

Arboreturile naturale fundamentale se caracterizează prin cea mai bogată diversitate floristică şi prezenţa unui număr mai mare de plante rare, periclitate şi vulnerabile. Arboreturile derivate au o diversitate floristică mai redusă decât cele fundamentale, iar arboreturile artificiale conţin un număr mai mic de specii de plante decât arboreturile naturale fundamentale şi cele derivate. Diversitatea floristică determină în mare măsură şi diversitatea faunistică în ecosistemele silvice. Pădurile mai păstrează o capacitate ecologică satisfăcătoare pentru multe specii de animale. Ecosistemele silvice sunt populate de circa 172 specii de vertebrate terestre (47, 8 la sută din numărul lor total din Republica Moldova). Mamiferele constituie 47 de specii (64, 4 la sută), păsările – 106 (37, 9 la sută), reptilele – 9 (64, 3 la sută) şi amfibienii – 10 specii. Ecosistemele forestiere şi ierboase azonale s-au format pe versanţii calcaroşi ai fluviului Nistru şi râului Prut şi afluenţilor lor, şi ocupă cca. 23 000 ha. Aici au fost identificate zece specii de plante incluse în „Cartea Roşie a Moldovei”. Ecosistemele de luncă, numite şi stepele de luncă, formate din specii hidrofile de negară penată (Stipa pennata), negară piramidală (Stipa trisa), negară frumoasă (Stipa pulcherrima) şi păiuş (Festuca valesiaca), cu un număr mare de ierburi cu flori, sunt cele mai caracteristice pentru poienile mici ale gârneţelor. Fauna ecosistemelor de stepă şi de luncă este formată din 98 specii de animale vertebrate terestre. Diversitatea floristică petrofită s-a format pe versanţii calcaroşi ai râului Prut, fluviului Nistru şi afluenţilor lor. Suprafaţa acestor ecosisteme este de cca. 23 000 ha. Flora acvatică şi palustră se extinde pe un teritoriu de 95 000 ha şi prezintă forme destul de variate. Unele specii de plante acvatice se înrădăcinează în straturile subacvatice, iar altele nu sunt legate de substrat şi pot migra; acestea din urmă se împart în subacvatice şi natante (47 specii a 11 genuri și 7 familii). În prezent sânt evidențiate speciile rare, luate sub ocrotirea statului în număr de 484 de taxoni, dintre care 242 au fot incluse în Cartea Roșie a Republicii Molodva. În ultimii ani suprafața ariilor protejate a sporit considerabil și constituie 1, 96% din tot teritoriul republicii. Sporirea suprafețelor ariilor protejate (mii ha) pe glob a avut loc începând cu anul 1970 la 200.000, până la 800.000 în anul 1980, 1200000 în anul 1990 și 1400000 ha în anul 2010. Evoluția suprafețelor protejate la nivel regional din anul 1970 până în anul 2010 a fost în Africa – 90000 – 200000 mii ha, Asia și Oceania – 50000 300000 mii ha, Europa 20000 150000 mii ha, America de Sud 60000 200000 mii ha, America de Nord 70000 – 260000 mii ha, Antarctica și Antarctida – 90000 100000 mii ha.