Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihopatologie
Agresivitatea si psihopatologia sociala
manifestari:
- toleranta scazuta la frustrari,
- comportament dizarmonic, antisocial,
- nivel educational redus,
- imaturitate psiho-morala,
- deprinderi disfunctionale de a munci constant si ordonat,
- nevoia de a mentine un status ridicat si o imagine de lider.
persoana nu-si doreste sa moara, ci reuseste astfel sa se elibereze de o tensiune
emotionala foarte puternica.
forme de auto-ranire:
- autoironia = stima de sine scazuta,
- autoacuzarea = depresie, elemente de schizofrenie ori alta tulburare de
personalitate,
- autopedepsirea = culpabilitate,
- autoflagelarea / automutilarea.
1
nivele de auto-agresivitate:
- fantasme auto-agresive (la nivel ideativ)
- intentii auto-agresive
- comportament auto-agresiv, care poate fi:
forma manifestata (evidenta) = violenta fizica, atitudine negativa (negativism
verbal, refuzul mancarii, medicamente, etc)
stabilirea interventiilor psihologice tinand cont de toti factorii care pot bloca
asimilarea cunostintelor si reusita producerii de schimbari,
Comportamentul suicidar
- autoranirea deliberata = modalitatea prin care individul isi provoaca rani dureroase,
distructive, acte cu consecinte de auto-ranire, dar fara intentia de a muri.
- factori de risc:
la populatia generala:
- tulburari emotionale (este de doua ori mai prezenta la femei decat la barbati,
unde este prezenta o relatie inversa intre mortalitatea feminina scazuta prin
suicid si rata crescuta a depresiei si a numarului mare de tentative, respectiv,
rata suicidului crescuta, pe fondul unui numar scazut de tentative de suicidere).
- motivatia si intentia :
tentativele neletale de suicid = strategii manipulativ-agresive de rezolvare a
problemelor interpersonale sau pentru a influenta relatiile.
- etape de terapie:
preventie primara = are rolul de a:
- optimiza personalitatea detinutului,
- asigura circuitul informatiilor si a interventiilor,
- asigura formarea in domeniul suicidologiei a personalului,
- selecta si forma detinutii de sprijin.
interventia in criza = implica masuri de urgenta (mutarea in camera de protectie,
internarea la infirmeria penitenciarului, pana la transferul la un spital),
- !!! etapa postdetentiei prezinta un risc crescut de suicid, deoarece detinutul isi
schimba, din nou, total statutul sau.
- !!! trigger-ul poate fi apropierea zilelor aniversare ori a evenimentelor despre care
persoana afla ca vor avea loc in mediul sau de suport, experiente neplacute, pierderi
semnificative.
- !!! suicidul psihotic, in special la detinutii cu shizofrenie, este atipic si poate induce in
eroare prin modul bizar de executie, violenta leziunilor si asemanarea cu autoagresiunea.
- !!! trebuie avut in vedere impactul avut de vizitele familiare asupra detinutului cu risc
crescut de suicid.
Comportamentul heteroagresiv
detinutul este "imbracat" in tatuaje, ce arata apartenenta lui la anumite principii ale
unui grup.
- cauzele agresivitatii:
furia,
impulsivitatea.
- factori cauzali:
psihopatologici = etilismul cronic, narcomanii ori asocieri medicamentoase,
conditii medicale generale, conditii psihiatrice (tulburarile clinice - Axa I -, tulburarile
de personalitate - Axa II -), modelele comportamentale invatate,
nervozitatea,
nevoia de a intimida,
pastrarea reputatiei,.
- situatii cu rol in dezvoltarea factorilor particulari ai mediului penitenciar:
asteptarea supraevaluata (legate de sosirea postei, iesirea la activitati / la medic),
inconsecventa detinutilor in luarea deciziilor,
perceptia statutului de detinut (distrugerea reputatiei prin caracteristicile specifice
mediului),
- !!! evaluarea detinutilor violenti, aflati in stare agresiva, se realizeaza doar de catre
medicul psihiatru.
- !!! este importanta stabilirea unei bune comunicari intre reprezentantii sectoarelor de
siguranta detnerii, cel medical si cel de reintegrare sociala cu privire la starea
persoanei private de libertate cu potential violent.