ALEXANDRU LAPUSNEANUL

COSTACHE NEGRUZZI
Prima nuvela din literatura romana, Alexandru Lapusneanul de
Costache Negruzzi apartine prozei romantice, fiind publicata in perioada
pasoptista, in primul numar al revistei Dacia literara in 1840. Este inspirata
din istoria nationala, conform recomandarilor formulate de Mihail Kogalniceanu
in manifestul literar al romantismului romanesc, articolul- program intitulat
Introductie.
Alexandru Lapusneanul este o nuvela deoarece este o constructie
riguroasa, epica, in proza, cu un fir narativ central si un conflict concentrat. Se
observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, si de asigurare a
verosimilitatii faptelor prezentate. Personajele relativ putine si caracterizate
succint pun in lumina trasaturile personajului principal.
Este o nuvela romantica prin tema de inspiratie istorica, personaje
excepitionale in situatii exceptionale, construite in antiteza, culoarea epocii in
descrieri cu valoare documentara, gesturi spectaculoase si replici devenite
celebre.
Nuvela istorica este o specie literara cultivata de romantici, care se inspira
din trecutul istoric in ceea ce priveste tema, subiectul, personajele si culoarea
epocii.

Nuvela istorica are ca tema evocarea celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lapusneanul 1564-1569, un domnitor crud si sangeros care lupta
pentru impunerea autoritatii domnesti in fata boierilor, in Moldova secolului al
XVI-lea. Doua episoade care infatiseaza lupta pentru domnie in epoca
medievala sunt notabile: unul, concentrat in replica rostita de Lapusneanul:
Daca voi nu ma vreti eu va vreu la intalnirea lui cu solia de boieri, in capitolul
I, si scena uciderii celor 47 de boieri, in capitolul III.
Raportul realitate-fictiune este ilustrativ pentru viziunea despre lume a
scriitorului pasoptist, care se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei a lui
Grigore Ureche si Miron Costin. Din cronica lui Ureche, Costache Negruzzi
preia imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanul, unele fapte
si replici, dar modifica fictional realitatea istorica potrivit esteticii romantice si

ideologiei pasoptiste. Desi istoria atesta faptul ca la intoarcea lui Lapusneanul,

Motoc fuge in Polonia, unde este decapitat, Negruzzi il pastreza ca personaj ca
sa il poata caracteriza mai bine pe domnitor. Scena uciderii lui Motoc este
inspirata din cronica lui Miron Costin. O creatie a autorului este boierul Stroici,
lipsit de atestare documentara.

Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratiunea este la pesoana a III a

fapt care aminteste de relatarea cronicarilor. Naratorul omiscient, omniprezent,
sobru, detasat intervine rareori prin epitetele de caracterizare prin care
precizeaza ipostazele personajului voda, domnul, bolnavul, tiranul.
Titlul evidentiaza personalitatea puternica a personajului principal,
exceptional prin hotararea si cruzimea sa.
Din punct de vedere compozitional, naratiunea se desfasoara linear prin
inlantuirea secventelor narative, in ordine cronologica. Incipitul si finalul se
remarca prin sobrietate.
Echilibrul compozitional, clasic este realizat prin organizarea textului
narativ in 4 capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate
un motto cu rol rezumativ, fiind replici importante rostite de personaje. Capitolul
I ( expozitiunea si intriga) daca voi nu ma vreti eu va vreu raspunsul dat de
Lapusneanul soliei de boieri; capitolul II ( desfasurarea actiunii) ai sa dai sama
doamna avertismentul adresat de vaduva unui boier decapitat doamnei
Ruxandra pentru ca nu opreste crimele sotului sau; capitolul III ( punctul
culminant) capul lui Motoc vrem cererea norodului revoltat; capitolul IV
( deznodamantul) de ma voi scula pre multi am sa popesc si eu amenintarea
impotriva tuturor rostita de Lapusneanul care, bolnav, fusese calugarit si
pierduse astfel puterea domneasca.
Actiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere
puternice se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului. Capitolul I cuprinde
expozitiunea : intorcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei in
fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei 4 boieri trimisi
de domnitorul Tomsa : Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici; si intriga: decizia
domnitorului de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de boierii tradatori.
Capitolul al II lea corespunde ca moment al subiectului cu desfasurarea actiunii
si cuprinde intamplari declansate de la revenirea la tron a lui A.L cum ar fi : fuga

lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor Moldovei, confiscarea averilor

boieresti, uciderea unor boieri, fapte urmate de interventia doamnei Ruxandra
care il roaga pe domnitor sa inceteze cu omorurile si de promisiunea pe care
acesta i-o face.
Capitolul al III lea, respectiv punctul culminant, contine mai multe scene
romantice prin caracterul exceptional: discursul domnitorului, slujba religioasa
de la mitropolie, ospatul de la palat, uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui
Motoc de catre multimea revoltata si leacul de frica pentru doamna Ruxandra.
Capitolul al IV lea, deznodamantul, prezinta moartea tiranului prin otravire.
Dupa 4 ani de la cumplitele evenimente, domnitorul se retrage in cetatea
Hotinului. Bolnav de friguri, acesta este calugarit, conform obiceiului vremii.
Deoarece cand isi revine ameninta sa-i ucida pe toti, inclusiv pe fiul sau urmas
la tron, doamna Ruxandra accepta sfatul boierilor de a-l otravi.
Conflictul nuvelei pune in lumina personajul principal. Conflictul
principal, politic, lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Conflictul
secundar, razbunarea domnitorului impotriva vornicului Motoc, boierul care il
tradase in prima domnie, incepece in capitolul I si termina in capitolul III.
Conflictul social, intre boieri si popor, este limitat la revolta multimii din
capitolul III.
Contrastul dintre Lapusneanul si doamna Ruxandra, evidentiat in capitolul
al II lea, plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza ( inger-demon) specific
romantica.
Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate
naratiunii. Nuvela incepe cu intoarcerea lui A.L pe tronul Moldovei, in a doua sa
domnie, actiunea desfasurandu-se apoi la curtea domneasca si la mitropolie.
Ultimul capitol reda moartea domnitorului, patru ani mai tarziu, in cetatea
Hotinului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice, personaje
exceptionale in situatii exceptionale, construite in antiteza. In functie de rolul lor
in actiune, ele sunt puternic individualizate sau caracterizate succint.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj
romantic, exceptional care actioneaza in situatii exceptionale cum ar fi scena
uciderii celor 47 de boieri sau scena mortii domnitorului. Acesta intruchipeaza
tipul domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din contraste, avand

calitati si defecte puternice: crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun

cunoscator al psihologiei umane, abil politic. Prin forta sa exceptionala domina
relatiile cu celelalte personaje, in general manipulate de domnitor.
Doamna Ruxandra, boierul Motoc, Multimea revoltata
Stilul narativ se remarca prin sobrietate si concizie. Registrele stilistice
arhaic si regional confera culoare locala prin expresii populare, regionalisme
vreu arhaisme spahii vornic