Apostol Claudia Mihaela

Categoria X Organizarea auditului intern i controlul

intern an 2
1. Care sunt particularitile inventarierii stocurilor de materiale?
Raspuns
Stocurile de produse si productia in curs de executie
Producia n curs de execuie, denumit i producie neterminat, la sfritul fiecrei perioade
de gestiune, reprezint producia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare,
prevzute n procesul tehnologic, precum i produsele nesupuse probelor i recepiei tehnice
sau necompletate n ntregime. n cadrul produciei n curs de execuie se cuprind, de
asemenea, serviciile i studiile n curs de execuie sau neterminate. (temeiul legal: pct. 154 din
OMFP nr. 3055/2009).
Producia neterminat, comparativ cu celelalte categorii de stocuri, prezint anumite
caracteristici:
a) se determin la sfritul perioadei (lun, trimestru, an) la nivelul costului efectiv.
b) costul efectiv la care se evalueaz producia neterminat se stabilete numai dup expirarea
perioadei de gestiune.
Conform reglementrilor contabile naionale aplicabile, valoarea produciei neterminate se
determin prin inventarierea produciei neterminate la sfritul perioadei, prin metode tehnice
de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaiilor tehnologice i
evaluarea acesteia la costurile de producie. (temeiul legal: pct. 163 din OMFP nr. 3055/2009)
Stocurile de marfuri si ambalaje
Contabilitatea valorilor materiale se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea
inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
1. Metoda inventarului permanent, consta in inregistrarea miscarilor de stocuri (intrari si
iesiri in debitul si creditul conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare data stocul
nou, avand in permanenta informatia privitoare la existenta stocului.
Din sondaje sau inventarieri periodice se descopera diferentele sub forma de plusuri sau
minusuri, corectandu-se astfel soldul contabil.
In cazul inventarului permanent contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una
din urmatoarele metode (functie de necesitati):
a. metoda operativ-contabila (pe solduri). In acest caz la locul de depozitare se tine
evidenta cantitativa a bunurilor materiale pe categorii, iar in contabilitate se tine
evidenta valorica pe gestiuni, si in cadrul gestiunilor grupe sau subgrupe de
bunuri.
Verificarea exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din
contabilitate se face lunar, prin evaluarea structurilor cantitative, transcrise din fise de
magazie in registrul stocurilor si al caror totaluri sa corespunda cu totalul din fisele de
cont din contabilitate.
b. metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitica). In cazul utilizarii acestei
metode la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa pe categorii de bunuri, iar in
contabilitate se conduce evidenta cantitativ-valorica. Verificarea exactitatii si
concordantei inregistrarilor efectuate in cele doua evidente (depozit si contabilitate) se
face prin punctajul periodic lunar, dintre cantitatile inregistrate in fisele de magazie, cu
cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.
c. metoda global-valorica consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la
nivelul gestiunii (unde se conduce raportul de gestiune, intocmit pe baza documentelor de
intrare si iesire a bunurilor) cat si la contabilitate ( unde se conduc fisele de cont, analitic
pe gestiuni) si in acest caz, periodic (lunar) se face controlul concordantei inregistrarilor

dintre cele doua evidente, prin punctaj al raportului de gestiune cu fisa de cont a gestiunii
din contabilitate.
2. Metoda inventarului intermitent. Potrivit normelor contabile nationale, unitatile
patrimoniale mici si mijlocii pot utiliza aceasta metoda de contabilizare a stocurilor, care
presupune stabilirea iesirilor si respectiv inregistrarea lor in contabilitate, pe baza
inventarierii stocurilor la finele fiecarei luni. In acest caz iesirile (E) se determina ca
diferenta intre valoarea stocurilor initiale (Si) plus valoarea intrarilor (I) pe de o parte si
valoarea stocurilor finale (Sf) stabilite prin inventariere, pe de alta parte:
E = Si + I Sf
In cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea in cursul lunii a conturilor de
stocuri, pentru evidenta intrarilor si iesirilor din gestiune a bunurilor, precum si la
recalcularea stocurilor scriptice dupa fiecare intrare sau iesire.
Conturile de stocuri se folosesc numai la inceputul si sfarsitul lunii. In timpul lunii
intrarile de stocuri se contabilizeaza direct in conturile de cheltuieli.
Aceste stocuri finale (de la sfarsitul lunii) vor deveni stocuri initiale ale lunii
urmatoare si se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la inceputul lunii viitoare.
La sfarsitul perioadei (lunii), pe baza inventarului faptic, se compara si se
regularizeaza stocul din inventar cu cel contabil (scriptic) care se poate face in doua
moduri:
a. Cand stocul de inventar stocul contabil initial, diferenta se inregistreaza ca o
intrare la contul de stoc.
301 = 601 cu diferenta
sau se anuleaza stocul initial, trecandu-se pe costuri
601 = 301 stoc initial (final precedent)
si valoarea stocului la inventar se inregistreaza ca:
301 = 301 valoare inventar
b. Cand diferenta dintre stocul de inventar si stocul contabil initial este cu minus,
se inregistreaza ca iesire de stoc:
601 = 301 cu diferenta
Sau la inceputul exercitiului se anuleaza stocul existent iar valoarea de inventar se
inregistreaza ca intrare de stoc:
301 = 601

2. Comentai definiia auditului intern

Termenul de audit provine din limba latina de la cuvantul audit-auditare, care are
semnificatia "a asculta", dar despre audit se vorbeste de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din
timpul domniei lui Carol cel Mare sau al lui Eduard I al Angliei. Activitati de audit s-au
realizat in decursul timpului si in Romania, dar purtau alte denumiri.
Utilizarea termenului de audit in acceptiunea folosita in prezent este relativ recenta si se
plaseaza in perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, cand
intreprinderile erau afectate de recesiune economica si trebuiau sa plateasca sume
importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor
intreprinderilor cotate la bursa.
Marile intreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de Cabinete de Audit Extern,
organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile si bilanturile contabile
si a certifica situatiile financiare finale. Pentru a-si indeplini atributiile cabinetele de audit
efectuau o serie de lucrari pregatitoare de specialitate, si anume: inventarierea
patrimoniului, inspectia conturilor, verificarea soldurilor, diferite sondaje etc., care au
crescut semnificativ costurile auditarii.
Intreprinderile au inceput sa-si organizeze propriile Cabinete de Audit Intern, in
special pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuarii lucrarilor pregatitoare din
interiorul entitatii, iar pentru realizarea activitatii de certificare au apelat in continuare la
Cabinete de Audit Extern, care aveau dreptul asupra unei supervizari a activitatii
intreprinderilor. Pentru a se distinge intre auditorii cabinetelor de audit extern si cei ai
organizatiei supuse auditului, primii au fost numiti auditori externi, iar cei din urma au fost

numiti auditori interni, deoarece faceau parte din intreprindere.

Aceste schimbari au fost benefice deoarece auditorii externi nu mai isi incep activitatea
de la zero si pornesc de la rapoartele auditorilor interni, la care adauga noi constatari rezultate
prin aplicarea procedurilor specifice si apoi efectueaza certificarea conturilor organizatiei
auditate.
Cu timpul, auditorii externi au renuntat in totalitate sa mai efectueze actiuni de
inventariere si de inspectare a conturile clientilor si au inceput sa realizeze analize, comparatii
si sa justifice cauzele esecurilor, sa dea consultatii si solutii, pentru cei care erau responsabili,
pentru activitatea i 555g62f ntreprinderii. In acest fel, in timp, s-au stabilit obiective,
instrumente si tehnici si sisteme de raportare distincte pentru auditorii interni, comparativ cu
auditorii externi.
Dupa trecerea crizei economice, auditorii au fost utilizati in continuare, deoarece
dobandisera cunostintele necesare si foloseau tehnici si instrumente specifice domeniului
financiar-contabil. In timp, ei au largit mereu domeniul de aplicare al auditului si i-au
modificat obiectivele, ajungandu-se la ideea necesitatii existentei unei functii a activitatii de
audit intern in interiorul organizatiilor.
Noua functie de audit intern va mai pastra mult timp conotatiile financiar-contabile in
memoria colectiva, datorita ereditatii sale, respectiv activitatea de certificare a conturilor.
Rolul si necesitatea auditorilor interni a crescut continuu si a fost unanim acceptat,
motiv pentru care acestia au simtit nevoia de a se organiza si de a-si standardiza activitatile
practice. Astfel, in anul 1941, s-a creat in Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni
- I.I.A.[1],care a fost recunoscut international. Ulterior, a aderat Marea Britanie, iar in 1951
Suedia, Norvegia, Danemarca si alte state. In prezent, la acest institut s-au afiliat peste 90 de
institute nationale ale auditorilor interni si membri din peste 120 tari, in urma
obtinerii calitatii de C.I.A. - Auditor Intern Certificat, acordata de I.I.A., pe baza unor
examene profesionale.
Functia de audit intern s-a instituit in Anglia si Franta la inceputul anilor '60, fiind
puternic marcata de originile sale de control financiar-contabil. Abia dupa anii '80 -'90 functia
de audit intern incepe sa se contureze in activitatea entitatilor, iar evolutia ei continua si in
prezent.
In Romania, auditul intern a fost adoptat ca un termen la moda in domeniul controlului
financiar, insa cu timpul s-a reusit decantarea conceptelor de control intern si audit intern. In
prezent, exista o problema cu intelegerea sistemului de control intern, care fiind obiect al
auditului intern, inglobeaza toate activitatile de control intern realizate in interiorul unei
entitati si riscurile asociate acestora, asa cum rezulta din Figura nr. 1 - Rolul auditului intern
in entitatile publice.
In acelasi timp, trebuie intelese corect si notiunile de control extern si audit extern, care
functioneaza intr-o economie de piata concurentiala, cum este si cea romaneasca.
Functia de audit intern a cunoscut transformari succesive pana la stabilizarea definirii
conceptului. Aceste abordari progresive au scos in evidenta o serie de elemente, care
trebuie retinute pentru conturarea cadrului in care se inscrie auditul intern.
Din analiza evolutiei functiei auditului intern, pana in prezent, putem aprecia urmatoarele
elemente de implicare in viata entitatii auditate, si anume:
- consiliere acordata managerului;
- ajutorul acordat salariatilor, fara a-i judeca;

- independenta si obiectivitate totala a auditorilor.