Carlos Cruz-Díez

Carlos Cruz-Diez (nascut 17.08.1925 in Caracas) este un Op Artist si Cinetic Artist din Venezuela.
El traieste in Paris. Si-a petrecut cariera sa profesionala muncind si predand in doua parti, la
Paris si Caracas. Munca sa este reprezentata in muzee si site-uri publice internationale. Este
reprezentat de doua galerii americane: Sicardi Gallery in Houston, Texas, si Moka Gallery in
Chicago, Illinois.

Educaţie şi formare profesională

Cruz-Diez a studiat la Scoala de Arte Plastice si Aplicate din Caracas intre 1940 – 45, cu pregatire
in ambele educatii artistice si arte manuale. In 1947, el a studiat reclama in New York, in timp ce
se intoarce in rolul sau ca director artistic pentru agentia publicitara McCann Erickson din
Caracas, un rol pe care la avut intre 1946-51. In timpul carierei sale profesionale ajusa la
mijlocul evolutiei, Cruz-Diez a calatorit in Europa. In 1955-56, a vizitat Paris-ul si Barcelona,
unde a fost expus miscarilor artistice precum abstractia geometrica si ideile Bauhaus de a
combina arta si industria. Dupa vizita sa catre Europa, s-a intors la Venezuela si a deschis
Studioul de Arte Vizuale.
Timpul pe care la petrecut la McCann Erikson a contribuit la cresterea interesului pentru
culoare, pentru teoria culorilor, care in cele din urma a devenit una dintre componentele
definite ale muncii sale. A predat Istoria Artei Aplicate la Scoala Caracas de Arte Frumoase din
1953 pana in 1955. El a muncit de asemenea ca proiectant si ilustrator pentru ziarul El Nacional,
Caracas. Experienta sa profesionala in publicitate si expunerea la fotografie, combinata cu ideile
artistice noi dobandite in strainatate l-au inspirat sa exploreze conceptele culorii intr-un mediu
nou care a fost responsabil si de o reprezentare a cererilor asupra societatii moderne.

In 1957, el s-a intors la Venezuela si a lucrat la studioul sau, Studio de Arte Vizuale, si a inceput
sa investigheze rolul culorii in Arta Cinetica. El a lucrat de asemenea ca proiectant grafic pentru
publicatiile Ministerului Educatiei din Caracas. In timpul anilor 1959-60, el a predat de
asemenea Tipografie si Design Grafic la Scoala de Jurnalism, Central University of Venezuela,
Caracas. In 1965, Cruz-Diez, Centrul Cultural Noroit, Arras, Franta, ca un proiectant grafic. Pe
parcursul anilor 1972-73, el a predat Tehnici Cinetice la École Nationale Supérieure des Beaux-
Arts, Paris si “Universite d'Enseignement et de Recherches”. Din 1973 catre 1980, el a fost
Profesor Titular si Director a Unitatii de Arta a Institutului de Studii Avansate (IDEA), Caracas.

Influiente
Cat timp Cruz-Diez a fost la scoala, el a studiat opera lui Georges Seurat si Josef Albers, amandoi
artisti ce au experimentat relatia dintre culori, estetica si perceptia. In timp ce in Europa, el nu a
fost influientat doar de Miscarile Artistice, el a fost influientat si de imprejurimile europene, in
mod special de viata plantelor care era asa de diferita fata de viata plantelor din Venezuela.
(conceptele de arta) El ar fi fost, destul de probabil atras de variatia culorii si a formelor. Cruz-
Diez este des asociat cu doi artisti cinetici venezueleni, Jesus Soto si Alejandro Otero. Toti cei
trei artisti impartasesc similaritati estetice in structura si forma, si sunt considerati a fi securizat
pozitia Venezuelei in lumea internationala a artei. Cruz-Diez a sosit la Paris zece ani dupa Soto
iar conexiunile lor nationale si artistice sunt evidente.

Contextul Social-Politic
Desi cariera lui Cruz-Diez s-a consumat intre Caracas si Paris, tulburarile politice si dezvoltarea
in Venezuela i-au afectat in mod direct cariera. Venezuela, timp de decenii a fost sub dictatura
cu Juan Vincente Gomez din 1903 pana la moartea sa in 1935. Conducerea sa a influientat
institutiile academice de arta si a dat putine sanse de crestere a avangardei venezuele.
Succesorul sau, Eleazar Lopez Contreras a schimbat climatul artistic prin sprijinirea studiului
artistilor precum Cezanne si a altor pictori europeni moderni.

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, cativa artisti venezueleni au putut studia in strainatate, de
multe ori la Paris. In acelasi timp, cultura a inceput sa se schimbe datorita industrializarii si a
urbanizarii, care a fost direct legata de exportarea de petrol a Venezuelei. Noile provocari cu
care se confrunta dezvoltarea modernitatii a prezentat o audienta receptiva pentru Cruz-Diez,
care a permis o pauza pentru artistii traditionali ai Venezuelei. (Pictori traditionali inainte de
1950). Noul climat cultural, care a fost receptiv artistului cinetic, a fost direct condus la
progresele tehnologice noi reprezentate de artistii cinetici.

Pe parcursul anilor 1948-1958 Venezuela a existat sub o conducere militara – si artistii cinetici
venezueleni au fost adesea asociati cu un grup social de elita pentru ca ei au fost imbratisati de
catre guvern, au fost sprijiniti si au fost comandati de industrie si corporatii. Arta optica al lui
Cruz-Diez a devenit populara fata de elita politica, adeseori, deoarece arta s-a lipsit de orice
mesaj politic.
Descrierea stilului
Cruz-Diez a lucrat in mod constant dea lungul carierei sale axandu-se exclusiv pe culoare, linie si
perceptia privitorului. Stilul sau vizual poate fi usor indentificat dea lungul muncii sale
extinzandu-se catre intreaga sa cariera. Munca sa contine un element la care privitorul participa
in mod activ prin vizionarea muncii, deoarece culoarea se schimba si prezinta o senzatie de
miscare in functie de pozitia relativa a privitorului. Cruz-Diez foloseste efectul moarat pentru a
produce aceasta senzatie de miscare cu ajutorul compozitiei sale speciale de linii.

Din cauza ca imaginea muncii sale se schimba in timp ce privitorul isi schimba locatia, el se
refera la aceste efecte ale imaginii ca fiind “vibratii”. In 1959 Cruz-Diez a inceput sa lucreze in
radiatii de culoare, in esenta lumina colorata – care este creata sub forma de lungimi de unda,
si de vopsea abandonata ca un mediu. Cruz-Diez se referea adesea la mediul inconjurator, la
evenimente si la partea experimentala de a-i examina arta. Pentru ca el lucra cu lumina si
perceptia, mediul sau cel mai probabil avea nevoie sa fie controlat. Avand in vedere ca
perceptia piesei se modifica impreuna cu miscarea privitorului, imaginile individuale prezentate
erau considerate evenimente. Destul de interesant, acestia erau termeni folositi de grupul
Fluxus care aveau de asemenea o baza internationala, si activau cam in acelasi timp, sfarsitul
anilor cincizeci si inceputul anilor saizeci.
Pe parcursul carierei sale Cruz-Diez s-a axat pe patru tipuri de autodefinire a categoriilor artei
optice: Physichoromies, Choromointerferences, Chromosaturations si Transchromies. Toate
experimentele sale bazate pe culoare sunt concentrate pe variatia pozitiei observatorului in
relatie cu lucrarea, lumina directionata spre lucrare si relatia dintre culorile prezentate.

Din cele de mai sus mentionate, aparent, cea mai populara si posibil cea mai veche este
fizicromia, din care sunt toate intitulate “Physchromie” si numerotate pentru a le indica
unicitatea. El a creat de asemenea camere senzoriale deconditionate, care prevedeau o
experienta ce a inclus imaginea, sunetul si experienta tactila, o experienta fenomenologica
totala.

Fisicromía para Madrid, Madrid, Spain

Interpretarea
Cruz-Diez este adesea asociat cu Miscarea Artei Cinetice, care se bazeaza pe miscare, in special pe cea a
obiectului. Ca un Op sau Artist Operational, Cruz-Diez se bazeaza mai ales pe miscarea privitorului decat
pe miscarea in sine a obiectului de arta. Miscarea Op decurge direct din Miscarea Cinetica, si este
adesea considerata ca fiind o parte a Miscarii Cinetice. Cruz-Diez a fost consecvent dea lungul carierei
sale in urmarirea interesului sau pentru culoare, si prezentarea sensibilitatii sale oficiale. Munca sa
prezinta forme geometrice abstractizate cu un puternic accent pe culoare pentru a crea o experienta
vizuala.

Datorita atentiei lui Cruz-Diez asupra culorii, liniei si spatiului, opera sa are “forme semnificante”, cum
sunt definite de Clive Bell. Cruz-Diez descompune culoarea si forma in calitatile lor elementare si
angajeaza privitorul la un nivel emotional ca un raspuns unic la experienta privitorului in timp ce
interactioneaza cu opera de arta. Cruz-Diez angajeaza proactiv privitorul in aceasta experienta cu
ajutorul schimbarilor constante ale liniei si ale culorii.