Sunteți pe pagina 1din 6

Absolutismul

monarhic
Absolutism monarhic Form de guvernmnt n
care monarhul i asum o putere discreionar, conferit
prin deinerea cumulat a atribuiilor de tip legislativ,
executiv i judiciar i suprimarea oricror forme de
opoziie. Aceast putere nelimitat era justificat prin
invocarea voinei divine.
Regele Ludovic al XIV-lea al Franei (1643-1715) a
fost
reprezentantul
clasic
al absolutismului monarhic
Absolutismul creeaz un
puternic aparat de stat, vizibil i
relativ independent n raport cu
clasa nobililor, dar care ocrotete i
consolideaz n fapt interesele
generale ale acestei clase. Apare i
se dezvolt n perioada de destrmare a strilor feudale i
de transformare a strilor oreneti mijlocii n clasa
burgheziei moderne. n general, absolutismul, sprijininduse pe nobilime i folosindu-se de puterea economic a
burgheziei n dezvoltare urmrete slbirea aristocraiei
feudale n scopul crerii unei puteri centralizate autoritare
prin lichidarea strii de destrmare feudal i a luptelor
nobiliare interne.

Absolutismul apare n cele mai multe ri europene la


sfritul secolului al XV-lea, ajungnd s cunoasc
formele sale clasice n timpul Elisabetei Tudor (Dinastia
Tudor (1558 - 1603), Ludovic al XIV-lea (1643 1715) Dinastia Bourbon, Petru I cel Mare (1682 1725) Dinastia Romanov, .a.m.d..
Absolutismul monarhic va fi nlturat n
apusul Europei prin revoluiile burgheze din rile de
Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Frana (secolul
XVIII). n centrul i estul Europei, absolutismul se va
menine mbrcnd forma absolutismului
luminat (despotismul luminat) care, prin reforme, va
prelungi n timp i existena monarhiei absolutiste, dar i a
formelor feudale.
n rile romne, un astfel de despot luminat a
fost Constantin Mavrocordat care, ntre 1730 - 1769, n
cele 10 domnii, a ntrit puterea domneasc printr-un
sistem de reforme sociale, fiscale, administrative i
judectoreti.
Monarhia absoluta este regimul in care puterea de stat,
absoluta si invizibila, este incarnata de rege ale carui
competente sunt limitate de legile traditionale, dar nu pot fi
controlate nici de nobilime, nici de reprezentantii corpului
social sau politic din Adunarea Starilor Generale. Ideile
sale de baza sunt unitatea si legea, expresie a ordinii si
controlului asupra societatii. Limitele puterii
regale(executiva, legislativa, juridica) rezultau doar din
responsabilitatea sa in fata lui Dumnezeu-sursa unica a

autoritatii monarhice. Monarhul este astfel dezlegat


(sensul etimologic al termenului absolut) de orice
raspundere terestra, liber de a legifera si decide singur.
Absolutismul monarhic se cristalizeaza treptat ii Spania
sub domnia lui Filip al-II-lea (1556-1598) si in Franta,
incepand cu Henric al-IV-lea (1589-1610).Stapan al unui
imens imperiu colonial, regele Spaniei s-a preocupat de
constituirea unei birocratii eficiente, pe care sa o poata
controla cu strictete.
Biserica catolica si in special Inchizitia au contribuit la
consolidarea acestui tip de guvernare autoritara. In
Franta, arhitectii absolutismului monarhic sunt cei doi
cardinali ministri: Richelieu (1585-1642), ministrul lui
Ludovic al-XIII-lea si Mazarin (1602-1661). Dupa moartea
celui din urma, noul rege, Ludovic al-XIV-lea, a decis sa
guverneze singur.
Ludovic al-XIV-lea si ministrul sau Colbert (1619-1683),
ilustreaza cel mai bine acest regim politic. Economia,
statistica populatiei, armata, religia si politica externa sunt
toate controlate strict de catre rege, ajutat de consilii. Se
dezvolta, astfel, o birocratie administrativ-functionareasca
platita, legata de stat si devotata intereselor lui. Cu
ajutorul intendentilor numiti de rege se asigura
functionarea si armonizarea sistemului central de

guvernare cu cel teritorial.


Regele a inlaturat din Consiliile de stat, care il ajutau in
guvernare, pe toti aceia care prin prestigiul si rangul ce-l
aveau ar fi putut constitui o concurenta pentru autoritatea
sa.S-a inconjurat in schimb de persoane provenite din
randurile burgheziei innobilate, devotate statului si avand
pregatire juridica sau administrativa. In fapt, Ludovic se
baza pe un cerc restrans de colaboratori caci principiul
cumulului permitea ca aceiasi persoana sa detina mai
multe functii.
Politica lui Ludovic a fost influentata de starea permanenta
de razboi. Aceasta l-a obligat pe rege sa gaseasca mereu
solutii financiare, ceea ce a dus in cele din urma la o
centralizare accentuata, in special in domeniul fiscal si
economic. In economie, Colbert pune in practica ideile
mercantilismului, curent economic ce sustinea ideea
interventiei masive a statului in activitatea economica si
stimularea comertului extern si a manufacturilor.
Absolutismul francez se caracterizeaza prin intarirea
rolului statului si identificarea lui cu regele, prin incercarea
de control si uniformizare a tuturor activitatilor sociale, de
la economie la religie, pana la viata intelectuala. Controlul
supusilor este punctul sau central. Ludovic al-XIV-lea a
intarit administratia provinciala si centrala, a reorganizat

politia si sistemul de statistica demografica. Inregistrarea


supusilor insemna a-i controla mai usor, a percepe mai
repede impozitele si a avea o idee clara asupra
eventualului potential militar. Armata franceza devine
permanenta, iar dotarea sa este cea mai buna din Europa.
Ludovic a incercat sa-si impuna controlul si asupra
credintei supusilor sai, urmarind ca prin uniformizarea
religioasa catolica sa-si atinga scopurile politice.
Revocarea Edictului de la Nantes a insemnat insa
deschiderea unui razboi intern cu gruparile protestante dar
si pierderea unui potential demografic si economic
important. Peste 200000 de protestanti vor emigra in
Olanda, Anglia si statele germane, unde vor constitui o
opozitie intelectuala si politica deschisa si critica la adresa
regimului absolut.