- Apoi ati venit cei din urma, zice Domnul cu parere de rau.

Dragi imi
sunteti, dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu va mai pot da intradaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va
para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera; si cel cu bautura; si s-aveti
muieri frumoase si iubite. Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la
cumatrii si nunti, la care in vremea iernii era nelipsit.

Asa era si acel Nechifor Lipan care acuma lipsea. Asa au intampinat-o in
drumul ei pe Vitoria si altii, nu numai mos Pricop. La Borca a cazut intr-o
cumatrie. Le-au iesit in cale oameni, au apucat de capestre caii si i-au
abatut intr-o ograda. Erau aprinsi la obraz si aveau placere sa cinsteasca pe
drumeti si sa-i ospateze. Vitoria a trebuit sa se supuie, sa descalece, sa intre
la lehuza si sa-i puie rodin sub perna un costei de bucatele de zahar si pe
fruntea crestinului celui nou o hartie de douazeci de lei. S-a inchinat cu
paharul de bautura catra nanasi, a sarutat mana preotului, s-a aratat tuturor
celor care vreau s-o asculte ca are nacaz c-o datorie de bani de la Dorna, pe
care de atata vreme o urmareste si n-o mai poate implini, isi cheltuieste si
paralele de nafura ca sa razbata pe vremea asta de iarna. Nici pana la
Brosteni nu stie cum a ajunge. Noroc ca are acolo niste cunoscuti de la care a
putea imprumuta ceva, ca sa razbeasca pana unde are asemenea interes.
Mult se minuna preotul de asa fiinti fara inima si fara omenie.