1. Care este obiectul de studiu al politologiei ?

Obiectul de studiu al tiinei istoria gndirii politice l reprezint ideile, sistematizate conform unor
principii i reguli de procedur (tiinific) n cadrul teoriilor, doctrinelor i concepiilor, avnd ca
obiect realitatea sociopolitic. Studiul concepiilor, doctrinelor i teoriilor trecutului este realizat sub
aspectul genezei, 13 evoluiei istorice i a raporturilor acestora cu realitatea sociopolitic actual.
ntr-un sens mat extins, obiectul de studiu al disciplinei const n examinarea ideilor
(teoriilor/concepiilor/doctrinelor) despre putere, stat i drept, analizate prin prisma apariiei i
evoluiei istorice a construciilor teoretice.
Problematica politologiei, complexa si diversificata, impune elucidarea unor probleme, precum:
sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice, democratia, regimurile politice, societatea
politica socie-tatea civila, cultura si actiunea politica, doctrine politice privind organizarea si
conducerea societatii etc. Politologia studiaza sfera politica in toate manifestarile ei, nucleul stiintei
politice fiind studierea conflictelor.
2. Care sunt functiile politologiei ?
Ca stiinta generala despre domeniul politic, politologia are anumite functii:
Teoretico-cognitiva, deosebit de importanta pentru ca prin aceasta functie se realizeaza
cunoasterea si ntelegerea fenomenului politic, si, de aici, interpretarea ct mai corecta a
acestui fenomen ; prin intermediul acestei functii are loc sistematizarea cunostintelor despre
fenomenele politice ce servesc ca temelie pentru elaborarea strategiei dezvoltarii socialpolitice si economice.
Metodologica , ntelegndu-se prin aceasta caile, mijloacele, metodele privind organizarea si
conducerea politica ct mai eficienta a societatii; aceasta elucideaza legitatile aparitiei
politice, formele si metodele de antrenare a oamenilor in politica.
De prognoza , care se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii de amploare,
menita sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile ce survin n cadrul raporturilor
sociale pe plan national si international si a noilor cerinte de progres ale societatii;
educativa, care sa vizeze implicarea responsabila a fiecarui cetatean n activitatea politica n
cadrul careia sa primeze spiritul patriotic, democratic, respectarea valorilor general umane,
respective educarea patriotismului si a spiritului civic.
Descriptiva, politologia acumuleaza datele caracterisitice evenimentelor din realitate care
sint supuse unor studii amanuntite
Instrumentala, ofera diferite modalitati de intretinere a unui dialog direct intre elita si
popor.
3.Explicati corelatia politologiei cu alte stiinte
Att n antichitate, ct i n Evul Mediu, ntre tiinele care studiau societatea nu exista o specificare,
o individualizare coerent i consistent. Drept urmare, elementele i cunotinele despre societate,
stat, politic au fost tratate nedifereniat, i, n cel mai bun caz, elementele specifice filosofiei sau
politicii se intersecteaz, se suprapun cu cele economice, sociale sau religioase.
managementul politic, are ca preocupare elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor adecvate
n vederea realizarii unei conduceri politice eficiente. n acest scop procura materialul informativ
necesar si ofera criterii riguroase pentru fundamentarea deciziilor politice. Pentru realizarea
obiectivului sau utilizeaza concluziile teoretice ale praxilogiei si rezultatele investigatiilor
sociologice de ramura, apeleaza interdisciplinele celor mai variate domenii ale cunoasterii sociale si

tehnologiile moderne ale acesteia (Teoria sistemelor, Cibernetica, Teoria informatiei, Teoria actiunii,
stiintele deciziei etc.). De asemenea, realizeaza corelatii cu stiintele aplicative speciale:
managementul administratiei, politica economica, politica demografica, politica culturala etc.)
sociologia politica, are ca obiect de studiu fenomenul politic n perspectiva totalitatii, a sistemului
social global, pe care l integreaza n functionalitatea sociala generala si, pe aceasta baza,
evidentiaza interactiunea complexa dintre procesele politice si ntreaga structura sociala. Data fiind
complexitatea politicului, ca si multitudinea relatiilor sale cu alte fenomene sociale, modul de
abordare sociologic apare complementar celui politologic si, prin urmare, necesar si legitim.
Sociologia politica analizeaza structurile si procesele politice n comparatie cu alte fenomene
analoge, de regula de la specie la gen: antropologia politica studiaza etapele procesului de trecere
de la societatile lipsite de structuri politice specializate la cele cu structuri si formatii politice
diferentiate. Ea porneste de la conceptia despre om ca "homo politicus" (zoon-politikon), urmarind
sa descopere dincolo de variatiile istorice si geografice ale organizatiilor politice cunoscute,
proprietatile lor comune, pentru a formula legi comune permanente ale politicului
psihologia politica (parte componenta a psihologiei sociale), care studiaza simtamintele
exteriorizate n atitudini si comportamente cu caracter politic, prezente la nivelul grupurilor,
categoriilor sociale, natiunilor etc. De asemenea, cerceteaza cu metode specifice aspectele
psihologice ale relatiilor, proceselor, actiunii politice etc., psihologia liderului, aspectele psihologice
ale puterii, autoritatii, conformismului, indiferentismului, protestului politic, manipularea,
prejudecatile social-politice, etc.
geografia politica, studiaza harta politica a lumii si evolutia ei istorica, caracteristicile dezvoltarii
politice a diferitelor tari si zone cultural-geografice cu prelungirea influentelor lor n realitatea
economico-sociala, interactiunea dintre fenomenele politice si factorii geografici.
istoria politica, ramura a stiintei istorice, studiaza istoria vietii politice, fie n perspectiva istoriei
universale, fie n aceea a istoriei nationale sau zonal geografice.
istoria doctrinelor (ideilor politice), care realizeaza studiul doctrinelor (ideilor) politice, continutul
lor concret-istoric si influenta pe care au exercitat-o n diferite mprejurari istorice.
4.Ce este politica ?
Politica conform Oxford prcatica artei sau a stiintei de a dirija si administra statele si alte uniati
politice.
Politica conform Webster este arta sau stiinta despre conducere , activitate sau afaceri ale
Guvernului, politicianlui, partidului politic; conducerea sau participarea in treburile politice adesea
la niver profesionist; metode sau tactice legate de administrarea Guvernului sau statului.
Politica stiinta, arta, practica sociala, domeniu sau sfera aparte a societatii prin intermediul
institutiilor de stat.
5.Care sunt particularitile i aspectele principale de explicare a politicii ?
Exista trei aspect de baza ale politicii :
Competitia pentru a obtine anumite resurse de multe ori pe contul altora
Necesitatea de acoperire pentru adoptarea deciziilor
Natura puterii politice
Principii :
organizarea unui sistem politic bine articulat si structurat n relatii, institutii si

conceptii, prin intermediul caruia societatea si asigura functionalitatea si progresul. Este un

fapt stabilit de realitatea istorica, relevat de literatura de specialitate, ca, fara un sistem
politic, societatea n-ar putea functiona. n fapt, nu exista societate, comunitate umana, fara
un sistem politic;
organizarea si conducerea democratica a societatii. Experienta istorica a Obiectul de
studiu al politologiei - domeniul politic dovedit ca, de regula, numai n conditiile unei
organizari si conduceri democratice sunt posibile progresul social, bunastarea si prosperitatea
cetatenilor;
armonizarea intereselor tuturor cetatenilor, grupurilor si categoriilor sociale.
Promovarea progresului istoric nu se poate realiza dect n conditiile satisfacerii intereselor
tuturor, att a celor generale, ct si a celor de grup sau individuale. Aceasta si poate gasi
expresia numai prin armonizarea unor asemenea interese n concordanta cu cerintele
progresului general al societatii;
unitatea organica ntre libertate si responsabilitate. Unitatea dintre libertate si
responsabilitate constituie un principiu de baza, deoarece progresul social nu poate fi
asigurat dect prin manifestarea libertatii n mod responsabil de catre membrii societatii,
indiferent de pozitia lor pe scara ierarhiei sociale;
unitatea organica dintre organizarea si conducerea democratica a societatii si
bunastarea si prosperitatea tuturor cetatenilor. O organizare si conducere democratice
sunt probate n primul rnd de capacitatea lor de a asigura bunastarea si prosperitatea
cetatenilor, la rndul lor, bunastarea si prosperitatea nu-si pot gasi rezolvarea favorabila dect
n conditiile unui cadru de organizare democratica
6. Etape ale dezvoltarii gindirii politice
Redarea celor mai importante momente ale gndirii politice este un proces ce permite nelegerea
modului n care a aprut i s-a dezvoltat politologia ca tiin. n acest sens, studierea istoriei gndirii
politice este structurat n funcie de diferitele etape de progres social i deci de dezvoltare a
civilizaiei umane:
1) perioada antichitii, caracterizat prin apariia elementelor constitutive ale gndirii politice;
2) perioada medieval sau feudal, caracterizat prin dominaia fenomenului religios asupra celui
politic, dar i perioada/epoca Renaterii, de care se leag punerea bazelor politologiei ca tiin
politic modern;
3) epoca moderna, caracterizat prin extinderea sferei de cuprindere a cunotinelor politice, iar
politologia se afirm ca tiin/teorie politic aparte (n aceast perioad politica se prezint sub
forma unor centre ale puterii ierarhizate pe ansamblul vieii sociale, iar puterea ca un fenomen
gradual, cu intensiti diferite, fenomene i procese sesizate i analizate de gnditori de-a lungul
istoriei civilizaiei umane);
4) perioada contemporan politologia cunoate o larg dezvoltare i se contureaz ca tiin sociouman distinct.
7. Ideile politice in Orientul Antic
Primele preocupari de gndire politica si, deci, de elemente ale stiintei politice, le ntlnim n
Orientul antic, unde, prin secolul al XXV-lea .Hr., se remarca primele consemnari cu referire la
organizarea si conducerea politica a societatii, ndeosebi, a organizarii statului si a exercitarii actului

de guvernare. n perioada respectiva, statul mbraca formele monarhiei despotice, si primele

preocupari n domeniu au fost legate de aceasta forma de stat, concretizate n elaborarea unor coduri
si nvataturi privind legitimitatea si autoritatea monarhului, caruia i se atribuia origine divina.
Un reprezentant de seama al acestor teorii din vremea respectiva a fost Ptah-hotep, care
recomanda norme si principii pentru aristocratia egipteana, n organizarea si conducerea statului,
fundamentate pe argumente religioase, prin care trebuia ca cei "inferiori" sa se supuna celor
"superiori", considerati ca fiind predestinati cu aceasta conditie sociala.
Tot pentru Egiptul antic este semnificativa o scriere intitulata "Cuvntarea lui Amenemhat", ce
reprezinta un ndrumar de sfaturi politicomorale, prin care faraonul si initia fiul n arta guvernarii,
n alegerea demnitarilor, n organizarea si conducerea armatei.
Asemanator ndrumarului egiptean de sfaturi, ntlnim n Mesopotamia codul lui Hammurabi, de
la sfrsitul secolului al XVIII-lea .Hr. (descoperit n 1901 la Susa), ce reprezinta un cod de reguli si
legi privind organizarea statului, a dreptului de proprietate si a raporturilor dintre diferite categorii
sociale, fiind cel mai vechi cod de legi cunoscut pna n present
Un alt moment de referinta n evolutia gndirii politice a Orientului antic l ntlnim n China. Este
vorba mai nti de secolele XVII-XII .Hr., perioada n care a circulat o lucrare nsemnata, "Stzin"
(Cartea cntarilor), n care sunt cuprinse 305 ode continnd note de protest mpotriva rnduielilor
existente si prin care se exprimau ndoieli fata de binefacerile oferite de divinitate.
Este vorba apoi de doctrina filosofului chinez Confucius (551-479 .Hr.), care cuprinde elemente
si reguli privind relatiile dintre clase, dintre conducatori si supusi, opinndu-se pentru regulile unei
bune guvernari si ndemnnd la resemnare. De asemenea, doctrina daoista reprezentata prin Lao-Tz
(secolul al VIlea .Hr.), potrivit careia n natura si n viata sociala actioneaza legea universala "Dao",
care, independent de vointa si constiinta oamenilor, realizeaza un proces rational si ordonat,
recomandnd oamenilor calea non-actiunii.
India antica ne ofera, de asemenea, elemente importante n gndirea politica si deci n constituirea
politologiei ca stiinta. Astfel, n secolul al III-lea .Hr., se nscrie lucrarea "Arthasastra", atribuita lui
Kautilya, n traducere "Stiinta politica", n care erau formulate sfaturi si principii calauzitoare regilor
n activitatea de conducere a statului.
Tot pe aceasta linie se nscrie si lucrarea "Legile lui Manu", pastrata ntr-o versiune din secolul al
II-lea .Hr., care se refera la regimul politic de casta si la datoria monarhului de a veghea la aceasta
ordine sociala
8. Cine este numit Machiavelli al Indiei antice?
Kautilya
9. Ideile politice din Grecia Antic
Din punct de vedere metodologic, n formarea i dezvoltarea gndirii filosofico-politice din Grecia
antic pot fi delimitate trei perioade:
1) Perioada timpurie (preclasic, presocratic), sec. IX-VI .Hr., ce corespunde procesului istoric de
constituire a primelor formaiuni statale i reprezint, n esen, etapa de trecere de la gndirea
mitologic, specific culturii antice, la gndirea raional a realitii naturale i
2) Perioada medie (clasic), sec. V prima jumtate a sec. IV .Hr., reprezentativ fiind filosofia
sofitilor, a lui Socrate, Platon i Aristotel.
3) Perioada trzie (elenist), a doua jumtate a sec. IV sec. II .Hr., marcat de cderea polis-urilor

greceti sub dominaia Macedoniei i a Romei antice. Drept trstur specific a gndirii filosoficopolitice servete individualismul, n baza cruia sunt afirmate libertatea spiritual a individului i
doctrina dreptului natural bazat pe egalitatea i libertatea omului .
Grecia antica n gndirea politica si, ca atare, n constituirea si dezvoltarea politologiei ca stiinta,
Grecia antica detine un loc de prim ordin. Este perioada n care s-au format si lansat idei politice de
importanta deosebita, a caror valoare este si n Politologie prezent de actualitate. Datoram valorile
gndirii antice grecesti unor mari nvatati precum Homer, Pitagora, Democrit, Heraclit, Socrate,
Protagoras, Platon, Aristotel etc.
Homer (probabil ntre secolele XII si VIII), poet epic grec, a carui opera marcheaza nasterea culturii
grecesti si anticipeaza asupra ntregii sale dezvoltari. n continutul operei homerice, "Iliada" si
"Odiseea", se ntlnesc multe elemente politice valoroase care depasesc pe cele expuse n tratatele
propriu-zise. Astfel, exista referiri privind conducerea cetatii pe timp de pace si razboi, se
mentioneaza trei forme de guvernamnt ca firesti - monarhia, aristocratia, democratia - si trei forme
corupte - tirania, oligarhia si demagogia. Homer nclina spre monarhie.
Un loc de seama n gndirea politica l detine Herodot (secolul al V-lea d.Hr.) care, dupa unii
politologi, de exemplu Marcel Prelot, ar trebui considerat nu numai parinte al istoriei, ci si al
politologiei. Herodot defineste formele de guvernamnt: democratie, oligarhie si monarhie,
analiznd totodata cu argumente virtutile si neajunsurile fiecarei forme de guvernamnt.
Pitagora (c. 580-500 .Hr.), matematician, om politic si filosof grec. Se remarca si printr-o serie de
idei legate de organizarea si conducerea politica a societatii, ndeosebi, privind forma de
guvernamnt. Pitagora gasea forma de guvernamnt aristocratica cea mai corespunzatoare
Heraclit (c. 540-475 .er.), filosof materialist. Conceptia politica a lui Heraclit se referea la faptul ca
guvernarea trebuie sa fie exercitata de catre cele mai bune persoane pentru ca acestea cunosc
adevarul. Conducerea societatii, considera Heraclit, trebuie sa se bazeze pe legi scrise care sa fie
respectate de catre toti.
Democrit (c. 460-370 .Hr.), filosof, reprezentant al materialismului si ateismului. Referitor la
politic, argumenteaza necesitatea statului si dreptului, care sa fie concepute si organizate pe baze
democratice
n perioada clasica a Greciei antice (secolul V-IV .Hr.), s-a afirmat gruparea sofistilor. Sofistii au
formulat o serie ntreaga de metode si mijloace privind organizarea si conducerea statului, unii
sustinnd aristocratia, altii democratia
Socrate (469-399 .Hr.), filosof si mare gnditor politic. Se numara printre primii cugetatori care
considera politica o arta, o arta regeasca prin care o minoritate de ntelepti si nvatati comanda
oamenii pe calea autoperfectionarii.
Platon (427-347 .Hr.), filosof, unul dintre cei mai mari gnditori ai antichitatii, discipol al lui
Socrate. Conceptia filosofica a lui Platon constituie fundamentul unei utopii sociale aristocratice.
Statul ideal imaginat de Platon Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic trebuia sa fie
mpartit n trei caste: 1) "filosofii" - conducatorii; 2) "gardienii" - aparatori ai statului; 3) agricultorii
si meseriasii. Sclavii nu faceau parte din stat. Platon a ramas celebru prin lucrarile sale: "Statul",
"Republica" si "Legile". Platon considera politica drept arta de a-i conduce pe oameni cu
consimtamntul acestora. Aceasta arta politica, sustinea el, poate fi practicata numai de oameni

initiati. Statul trebuie sa aiba la baza actiunilor sale interne si a raporturilor din exterior politica,
apreciata ca stiinta
10.Ideile politice ale lui Platon.
Din punctul de vedere al gndirii politice, trei dialoguri sunt semnificative: Republica (Politeia),
Legile (Nomoi) i Omul politic1 , subliniind, printre altele, n prima din acestea ca oper de cpti a
gnditorului, c arta politic este arta de a-i conduce pe oameni, cu sau fr legi, n mod liber sau
prin constrngere, iar filosofia s devin preliminarul indispensabil al politicii.
Astfel, Platon ine cont n Republica de necesitatea predominrii raiunii (nelepciunii) n viaa
public (i n viaa individual) i a nlturrii surselor coruptoare i dezbintoare (proprietatea,
generatoare a tendinelor de mbogire) pentru categoriile cu funcii de conducere i aprare n stat.
Analiznd Scrisorile lui Platon (ndeosebi scrisoarea a VII-a i a X-a), observm ca temei al
dialogurilor sale este domeniul politic i al treburilor de stat.
Statul ideal este prezentat de gnditorul atenian sub forma unui imens organism (unitate perfect),
care cuprinde ntreaga existen social-politic i i extinde supremaia asupra tuturor manifestrilor
umane: puterea i competenele statului devin nelimitate, nsumnd ntreaga via a cetenilor.
Statul ideal este acela n care fiecare dintre ceteni se identific prin interesele sale cu comunitatea
social. El, statul, gsete temei n legi echitabile i a crui form de organizare este aristocraia.
Democraia nu este forma ideal de guvernare, deoarece masa popular poate fi asemuit cu un
animal sclav (inconstant n funcie de lingueli sau pedepsele pe care le primete), iar desemnarea
magistrailor se face n funcie de capacitatea oratoric a acestora i nu n funcie de rigoarea etic a
lor (discuiile care au loc n Adunrile populare sunt inconsistente, fiind subiective, imprecise,
contradictorii n funcie de interesele personale urmrite).
Platon susinea c exist o succesiune natural a formelor de guvernare: o aristocraie care abuzeaz
de putere i se pervertete n timocraie ,de unde rezult oligarhia (forma cea mai corupt de
guvernare de ctre cei puini), care devine n cele din urm democraie (ca domnie a majoritii).
Excesul de democraie se transform n anarhie (guvernarea fr legi), care este mediul propice de
apariie a tiranului. Abuzul de putere n tipologia platonic este definit prin neglijarea de ctre cei
ce-o exercit a legii (nomos). ntr-o form ideal de guvernare domnete legea, pe cnd n una
corupt aceasta este inexistent.
11. Ideile politice ale lui Aristotel
Aristotel (384-322 .Hr.) printele tiinei politice (politologiei tradiionale), dar i un exponent
profund al filosofiei politice.
Dac politica este tratat n opera sa fundamental (n Politica) prin metoda inductiv, pornind de la
descrierea faptelor particulare, aa cum, se procedeaz i n tiinele naturii, n Etica Nicomahic i
Etica Eudemic temeiul eticii lui Aristotel graviteaz n jurul naturii i mijloacelor de realizare a
binelui suprem, instituit ca scop absolut, spre care tinde totul
Definete omul ca animal politic (zoon politikon) ca i conceptualizare care apare n unele scrieri
i traduceri despre Aristotel , dar care a fost criticat deseori, propunndu-se traducerea mai bun a
definiiei omului ca fiin social prin natura sa.
Aristotel privea statul nu ca pe o oper artificial a omului, nu ca pe un produs al contractului (ca
Licophon, n epoc) sau al consensului, ci ca pe un produs al dezvoltrii naturale, fireti: statul ia

natere din nevoile vieii, realizndu-se cea mai desvrit form de uniune a omului, dictat chiar
de natura acestuia.
Aristotel sesizeaz c n orice stat exist trei pri sau elemente, de buna organizare a crora depinde
vitalitatea ntregului: adunarea general, corpul magistrailor i corpul judectoresc, de aceea unul
dintre cele mai mari merite ale gnditorului rezid n teoria celor trei puteri care ar semnifica de fapt
ideea separaiei puterilor n stat pe care se bazeaz tot dreptul constituional modern
Aristotel este cel care instaureaza observatia premeditata ca metoda stiintifica n studiul formelor de
guvernamnt, ntreprinznd o analiza comparata a diferitelor tipuri de constitutii. Prin toate acestea,
Aristotel contribuie la inaugurarea unui studiu pozitiv al politicii, la introducerea fenomenelor
politice
n
sfera
cercetarii
stiintifice.
12.Cine sunt parintii fondatori ai politologiei?
Platon si Aristotel
13.Ideile politice din Roma Antica
Romanii au excelat in drept ,administratie si strategie ,dar au neglijat stiinta politica.Ceea ce s-a
remarcat in gindirea politica a Romei Antice au fost ideile lui Cicero conform carora forma ideala de
guvernare ar constitui-o colaborarea dintre monarhie si aristocratie, situatie n care s-ar ajunge la o
echilibrare a puterilor n stat pe baza promovarii dreptatii.
14.Gindire politica medievala
In epoca medievala gindirea politica se dezvolta sub dominatia ideologiei religioase,avind ca
problema principala stabilirea raportului dintre stat si biserica.Astfel,se considera ca statul
pamntesc este cel laic, si bisericesc, cel divin.Statul laic trebuie sa se supuna celui divin.
Principalii reprezentanti ai acestei idei sunt:Aurelius Augustinus,Toma D'Aquino si Dante Aligheri.
15.Ideile politice Renascentiste
Epoca renascentista a revolutionat gindirea politica,avind ca reprezentati de seama pe N.Machiavelli
si J.Bodin.Machiavelli a fost cel care a aratat,in lucrarea sa "Principele", ca in politica dicteaza
interesele si forta ,nu considerentele morale.El a sustinut necesitatea previziunii,separarea puterii
laice de cea bisericeasca si iesirea politicului de sub influenta religioasa.Bodin A pus n circulatie
termenul de stiinta politica,a proclamat principiul suveranitatii ,a sustinut monarhia ca forma de
guvernamnt. S-a pronuntat mpotriva farmitarii statelor feudale si suprematiei papale asupra
puterii laice
16.Cine a scos morala inafara politicii?
Niccolo Machiavelli
17.Ce stiti despre Niccolo Machiavelli
Niccolo Machiavelli-om politic si istoric italian, adept al necesitatii realizarii n Peninsula Italica a
unui stat national unitar sub egida monarhiei absolute. n opera sa"Principele", dedicata lui Cezare
Borgia , a zugravit cu luciditate epoca, aratnd ca n politica dicteaza interesele si forta, nu
considerentele morale. Machiavelli este considerat ntemeietorul stiintei politice moderne.
"Principele" este un veritabil tratat de politologie, care indica anumite principii de organizare
politica si guvernare precum: necesitatea previziunii politice; necesitatea unei conduceri ferme
bazate pe abilitate si forta; separarea puterii laice de cea bisericeasca si iesirea politicului de sub
incidenta fenomenului religios.
18.Caracterizati gindirea politica moderna
Perioada moderna se caracterizeaza prin largirea sferei de cuprindere a politologiei ,a evolutiilor
burgheze, a nlaturarii monarhiilor absolutiste si instaurarii principiilor statului de drept.
A fost reprezentata de 1)Montesquieu-sustinea monarhia constitutionala,prezinta statul ca o
institutie naturala si fundamenteaza principiul legitatii care reglementeaza relatiile dinte guvernanti
si guvernati.2)Voltaire-sustinea ca libertatea gindirii si cea individuala sunt drepturi naturale,si
propune ca in conducerea societatii sa se alieze despotii si filosofii pentru a indrepta relele

existente.3) Rousseau-considera ca statul servea doar intereselor celor bogati,sustinea ca in stat

suveran poate fi doar poporul unit printr-o vointa comuna(contractul social) ,si faptul ca pentru
indreptare relelor in societate trebuia sa existe o republica a micilor proprietari egali in drepturi.
Tot in epoca moderna apare socialismul utopic(Thomas Morus ,R.Owen,etc) care sustineau
egalitatea deplina a membrilor societatii, fara discriminare, care sa se realizeze prin nlaturarea
proprietatii private si guvernarea societatii de catre oamenii muncii, instaurarea acestei guvernari
printr-o lupta politica care nu exclude violenta, organizarea de comploturi si conspiratii.n Germania
se remarca Max Weber si C. Schmitt, care considerau ca esenta politicului consta n exercitarea
dominatiei nui om, sau a unui grup de oameni asupra societatii. M. Weber a introdus notiunea de
"fuhrer", care, de fapt, nseamna o dictatura a conducatorului.
19.Numiti reprezentatii politicii moderne si realizarile lor principale
intrebarea 18 + Karl Marx a gndit societatea ca un sistem bazat pe interdependenta dintre fortele si
relatiile de productie, fortele productive fiind determinante. Conflictul ntre fortele de productie noi,
reprezentnd germenii unei clase sociale noi si vechile relatii de productie se rezolva prin revolutie
care, excluznd vechea clasa dominanta, impune relatiile de productie proprii noii clase dominante.
20.Numiti scolile politologice occidentale
coala anglo-americana
coala Francez
coala german
coala italian
coala romaneasc
21.Ce stiti despre scoala anglo-americana din stiinta politica?
Principalii reprezentati sunt :R.Dali,Ch.Wright,S.Huntington
R.Dali-studiaza premisele aparitiei poliarhiei ,si sustine ca pastrarea in tara a institutiilor acesteia
este posibila daca mijloacele de constringere violente sunt lichidate si daca nu are loc amestecul unei
puteri straine.
Ch.Wright- studiaza masele si modul lor de informare in contextul vietii politice si sustine ca
mediatizarea excesiva poate conduce la apatie politic,astfel politicianul trebuie sa stie ce informatie
sa ofere omului de rin daca vrea sa obtina sprijinul necesar si sa mentina puterea in miinile sale.
S.Huntington- este supranumit "Machiavelli al timpurilor noastre",abordind problema teoriei
politice mondiale desfasurate in perioada ce urmeaza razboiului rece.
22.Aportul scolii franceze in gindirea politica
n general coala francez se specializeaz pe studierea regimurilor politice avind ca reprezentanti
pe: Duverger, Burdeau si Raymond Aron
Duverger-crede c partidele politice apar datorita procedurilor parlamentare. El evideniaz mai
multe feluri de guvernare: tradiional i neconstituional; guvernare absolut i limitat; guvernare
politic i nepolitic.
Burdeau- a ncercat, s demonstreze c trecerea de la puterea politic individualizat la cea statal
s-ar fi datorat modificrii de ctre guvernani a modului de transmitere a autoritii, ca urmare a
necesitaii de a gestiona dezechilibrele i instabilitatea produse de dezvoltarea rapid a societaii:
Raymond Aron- studiaz destul de mult regimurile politice, modul de funcionare a lor, puterea etc.
considera c Partidele sunt esentiae pentru ndeplinirea unei funcii a tuturorregimurilor
politice.Deasemenea el analizeaz problema coruperii regimurilor constituionale-pluraliste.
23. Care sunt curentele principale in politologia contemporana.
1)Liberalismul este ideologia politic ce promoveaz drepturile i libertile individuale ca valori
fundamentale n organizarea societii.
Reprezentanti: John Locke, Montesquieu, i Jean Jacques Rousseau (secolul al XVIII-lea). Ea a
aprut ca reacie la societatea de tip feudal, bazat pe privilegiile nobilimii.

Adepii: n secolul al XIX-lea liberalismul era ideologia politic a burgheziei.

2) Conservatorismul este ideologia care promoveaz tradiia, moderaia i armonia social.
Originile doctrinei conservatoare se gsesc n scrierile care au criticat Revoluia Francez, aprute
la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea. Englezul Edmund Burke este
considerat printele conservatorismului, prin lucrarea sa Reflecii asupra revoluiei franceze.
Adepii: n secolul al XIX-lea conservatorismul era ideologia politic a nobilimii.
3) Socialismul este ideologia care promoveaz egalitatea social prin limitarea proprietii private
n folosul statului sau al comunitii.
Originile socialismului se gsesc n scrierile ctorva gnditori francezi (Saint Simon, Charles
Fourier) i englezi (Robert Owen) din perioada 1820-1830, care propuneau construirea unei
societi n care s existe egalitate perfect, prin trecerea tuturor bunurilor n proprietatea unei
comuniti. Aceti gnditori au fost numii socialiti utopici. Filosoful german Karl Marx a pus
bazele, dup 1848, a ceea ce s-a numit socialism tiinific (sau marxist), cea mai cunoscut form
de socialism pn la jumtatea secolului XX. Socialismul a aprut ca reacie la liberalism i
conservatorism, scopul su fiind mbuntirea vieii muncitorilor.
Adepii: n secolul al XIX-lea adepii au fost muncitorii dar i civa intelectuali nemulumii de
societatea capitalist.
4) Naionalismul este ideologia care promoveaz interesul naional n faa intereselor individuale
sau de grup i n faa intereselor altor naiuni.
Originile naionalismului se gsesc n Declaraia Drepturilor Omului i Ceteanului, adoptat n
timpul Revoluiei Franceze de la 1789. Aici se specific faptul c toi oamenii sunt egali n drepturi
i c puterea politic vine de la naiune. Astfel, se trece de la conceptul de supus al regelui la acela
de cetean al unei naiuni.
24.Evolitia ideilor politice in Moldova.
Un rol important n formarea contiinei politice moldoveneti i revine cretinismului. Multe
secole la rnd biserica a contribuit i a stimulat dezvoltarea nvmntului, a cultivat adepilor si
respectul fa de carte. n perioada medieval gndirea politic era profund religioas. Ca purttoare
ale concepiei despre lume pot fi apreciate cronicile bisericeti, letopiseele, alctuite din
necesitatea consolidrii ornduirii existente, a impunerii puterii centralizate domneti, din dorina de
a conserva faptele omeneti i evenimentele timpului.
Istoria gndirii politice n Moldova se divizeaz n urmtoarele etape: Gndirea politic n sec. al
XV-lea al XVII-lea. Ideile politice sunt reflectate n cadrul micrilor eretice ale bogomolilor i
husiilor, n cronografia din sec. al XV-lea al XVI-lea, n operele cronicarilor din sec. al XVII-lea
Grigore Ureche i Miron Costin, n opera lui Nicolae Milescu-Sptaru.
Gndirea politic n prima jumtate a sec. XVIII-lea. Ideile politice i gsesc oglindire n epoca lui
Dimitrie Cantemir, n opera lui Antioh Cantemir, n operele cronicarilor din sec. al XVIII-lea Ion
Neculce i Nicolae Costin.
Gndirea politic de la sfritul sec. al XVIII-lea prima jumtate a sec. al XIX-lea. Idei politice se
conin n operele exponenilor iluminismului Gheorghe Asachi, Ionic Tutul, Andronache
Donici, Alexandru Hjdeu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Alexandru Sturza, Mihalil
Koglniceanu.
Gndirea politic n a doua jumtate a sec. al XIX-lea nceputul sec. al XX-lea. Numeroase idei
politice se cpnin n operele exponenilor social-democraiei Zamfir Ralli-Arbure, Nicolae ZubcuCodreanu, Mihail Negrescul, n operele exponenilor liberalismului Constantin StamatiCiurea,
Vasile Lacu, n operele lui Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu-Hadeu, Alexei Mateevici,
Constantin Stere, n documentele partidelor din Basarabia.
25.Ce intelegeti prin puterea politica.
Puterea politica reprezinta un atribut esential al sistemului politic de care depinde n mare masura
functionarea ntregului angrenaj social. Puterea politica constituie un subsistem al puterii sociale cu

rol determinant n reglarea si functionarea vietii sociale, ea reprezentnd capacitatea unor grupuri
de oameni de a-si impune vointa n organizarea si conducerea de ansamblu a societatii. Puterea
politica se exercita prin diferite mijloace politice, economice, ideologice, juridice, militare etc.,
aflate ntr-o strnsa interdependenta.
Puterea politic este categoria fundamental a politologiei. Ea reprezint cheia interpretrii
eseniale i predestinrii sistemului politic al societii. n tiina politic deja s-a statornicit ideea
precum c puterea politic constituie un subsistem al puterii sociale cu rol determinant n reglarea
i funcionarea vieii sociale, ea reprezentnd capacitatea unor grupuri sociale de a-i impune voina
n organizarea i conducerea de ansamblu a societii. Puterea politic, constituind problema
central a sistemului politic, are capacitatea de a asigura stabilitatea, ordinea, bunstarea, progresul
social .
26. Care sunt izvoarele si trasaturile caracteristice ale puterii.
Izvoarele: puterea, bogatia, situatia ce o ocupa in societate, organizarea, cunostintele si informatia;
Trasaturile caracteristice: -dominatia vointei de putere; -existenta unui aparat specific de
conducere;- suveranitatea organelor puterii in raport cu alte state; -monopolul intre reglementarea
vietii sociale; -posibilitatea constringerii in relatia: societate si personalitate.
27. Numiti tipurile principale de putere. Putere economica, Putere politica, Putere de drept,
Putere militara, Putere spirituala, Putere familiara.
28. Care sunt tipurile puterii politice. Autoritara, democratica, totalitara
29.Caracteristicile tipurilor puterii politice.
Democrata- Puterea se realizeaza de reprezentantii cetatenilor in conformitate cu legislatia in
vigoare;
-Alegerea purtatorilor concreti a puterii; -este admis tot ce nu e interzis de lege.
Autoritara- nu se supune controlului; -oamenii sunt instrainati de putere; -este admis tot ce nu se
raporta la politica
Totalitara universal ce nu cunoaste frontier , controlul si violent;- atitudinea oamenilor este
contopirea cu puterea; -este admis tot cei ordonat de putere restul este interzis.
30. Numiti principiile fundamentale ale puterii politice.
Separarea puterii; Conservarii; Legitimitatii; Eficientei; Realitatii; Previzibilitatii; Autocriticii ;
Masurarii; Responsabilitatii; Tolerantei; Colegialitatii; Conjuncturii; Tainuirii; Substituirii;
Maretiei Interioare Lipsei de libertate interioara Constringerii Pozitivitatii
31.Functiile puterii politice. Definirea strategiei dirijarii sociale;- adoptarea solutiilor concrete
pentru toate sferele dezvoltarii secolului;- dirijareaoperativa si coordonarea proceselor sociale;controlul asupra criteriilor principale a stabilitatii si orientarii dezvoltarii secolului
- functia programatica, decizionala care consta n elaborarea unor programe, a liniilor directoare n
care elementul esential l constituie decizia, n conformitate cu care trebuie sa se actioneze
-Functia organizatorica consta n capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice cele mai
adecvate si de a mobiliza grupurile sociale asupra carora si exercita puterea pe ntru a actiona n
conformitate cu programul adoptat;
-functia ideologica, de educare a oamenilor n spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit si
prin care se ncearca obtinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptata;
-functia coercitiva, de constrngere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni sa
actioneze n conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a mpotrivirii celor ce se opun;
-functia de control, de urmarire a modului n care linia stabilita este respectata si a masurilor ce se
impun, n conformitate cu legea;
-pregatirea de specialisti care sa se ocupe n exclusivitate de organizarea vietii sociale n
conformitate cu vointa puterii politice, ndeosebi n exercitarea guvernarii
32.Explicati ce intelegeti prin legitimitiatea puterii.
Legitimitatea reprezint un principiu de ntemeiere i justificare a unui sistem de guvernmnt care

presupune, pe de o parte, contiina guvernanilor c au dreptul de a guverna i, pe de alt parte, o

anumit recunoatere a acestui drept de ctre cei guvernai. Ea a fost strns legat de interesele
sociale, avnd un coninut concret istoric, reprezentnd o apreciere asupra concordanei dintre
obiectivele pe care i le propune puterea politic, metodele i mijloacele cu care aceasta ntreprinde
aciunile sale i cerinele progresului democratic.
33.Ce este puterea politica si care sunt trasaturile ei.
Puterea politica constituie un subsistem al puterii sociale cu rol determinant n reglarea si
functionarea vietii sociale, ea reprezentnd capacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune
vointa n organizarea si conducerea de ansamblu a societatii.
Puterea politica are anumite trasaturi care o indivizualizeaza fata de alte forme de putere din
societate, precum: -se manifesta la nivelul cel mai general al societatii, asigurnd organizarea si
conducerea ei la nivel global; - prin forta de care dispune, detine capacitatea de a coordona celelalte
forme ale puterii, pe care le slujeste, n scopul asigurarii concertarii acestora spre o conducere
unitara cu caracter suveran; -se exercita, de regula, pe baza unei legislatii asigurate prin constitutie
si alte legi; - se manifesta n mod organizat, prin intermediul unor institutii politice (stat, partide
etc.).
34 Ce este puterea de stat si care sunt trasaturile ei
Puterea de stat este o forma a puterii sociale , care se sprijina pe un aparat special de constringere si
se raspindeste asupra intregii populatii ; reflectarea concentrara , nucleul puterii politice .
. Puterea de stat desemneaz ansamblul sau sistemul relaiilor de putere constituite ntr-o societate
istoricete determinat, exprimnd autoritatea pe care un individ sau un grup de indivizi o are asupra
altora pentru realizarea unui scop comun, asumat de membrii colectivitii sau impus acestora de
ctre cei care exercit puterea. Puterea de stat este o putere de constrangere .
Trasaturile :
1.Organizarea , activitatea indreptata spre realizarea scopului
2.Existenta unui aparat de dirijare si constringere
Ca trasaturi generale ale puterii de stat retinem:
caracterul de putere;
caracterul coercitiv;
putere sociala;
putere de a exprima si realiza vointa ca vointa de stat;
caracterul organizat;
suveranitatea;
35. Clasificarea si criteriile intereselor politice.
Interesul politic este atitudinea selectiva a omului , a grupului social fata de unele fenomene ,
procese politice, fata de activitatea politica,intemeiata pe principiile sale conceptuale , pe
convingerile, normelor sale .Acesta este un izvor launtric , un motiv al comportamentului politic
care indeamna pe oameni sa formeze scopuri politice si sa savirseasca actiuni concrete in scopul
realizarii lor.
Clasificare dupa mecanismul realizarii , formele comportamentului politic :

1. Participarea politica este actiunea unitara sau repetata a individului asupra puterii politice :
participarea la alegeri,participarea in activitatea organizatiilor obstesti ,Participarea la
referendum miting ,democratie ;contractele cu reprezentantii functionarii guvernului ;
scrierea scrisorilor activistilor politici autoritari.
2. Activitatea politica- munca profesionala in cadrul diferitor institutii politice indreptate spre
schimbareea si perfectionarea reltiilor politice existente in societate in interesul grupurilor
mari . : activitatea in structurile statale; activitatea in aparatul de partid si a organizatiilor
obstesti .

Interesele politice se clasifica dupa anumite cristerii :

1. Nivelul generalitatii ( individuale ; de grup; de clasa ; nationale ;sociale)
2. Posibilitatile realizarii(reale;imaginare)
3. Domeniul de functionare( a politicii interne; a politicii externe)
4. Raportul fata de dezvoltarea sociala ( progresiste; reactionare; conservative)
5. Caracterul subiectului( de stat; de partid; a organizatiilor sociale , a miscarilor obstesti)
36.Ce este sistem politic
Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile
politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de
ansamblu a societatii si functionalitatea ei. Diferitele comunitati umane, ajunse la o anumita treapta
de dezvoltare, nu mai pot exista si functiona fara sa fie organizate ntr-un sistem politic, aceasta
constituind o necesitate, o lege generala a progresului istoric. Constituindu-se ca un sistem de
organizare si conducere de ansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca att
societatea n ntregul ei, ct si fiecare subsistem n parte, interesele generale ale societatii, ct si cele
individuale. Majoritatea politologilor lumii contemporane nteleg prin sistem politic ansamblul
relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiilor politice si al raporturilor dintre ele, existente
la un moment dat ntr-o societate.
37 Care este structura sistemului politic.
Sistemul politic este compus din : relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice.
a) Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale n care indivizii, grupurile sociale si
comunitatile umane intra deliberat pentru a se implica n organizarea si conducerea societatii n
ansamblul ei. Relatiile politice se deosebesc, prin urmare, de restul relatiilor sociale, prin anumite
caracteristici: au un caracter programatic si organizat. Prin urmare, relatiile politice sunt acele relatii
care se stabilesc n raport cu puterea politica prin intermediul unor institutii si organizatii politice.
Relatiile politice sunt ntre partide, ntre diferite institutii politice, care exprima vointa si interesele
diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea societatii; relatii ntre cetateni si
puterea de stat; relatii ntre partide si stat, care sunt de guvernamnt sau de opozitie; relatii ntre state
b) Institutiile politice constituie o alta componenta a sistemului politic, indicnd gradul de
organizare politica a societatii la un moment dat. Principala si cea mai veche institutie politica este
statul.. De regula, institutiile politice (stat, partide, alte organizatii) se constituie n cadrul unui
sistem national, al unor natiuni. Institutiile politice, att pe plan mondial ct si pe plan international,
se pot afla n relatii de alianta sau opozitie.

c) Conceptiile politice , o alta componenta a sistemului politic, constituie reflectarea n viata

spirituala a modului de organizare si conducere a societatii. Elementul esential al conceptiilor
politice l constituie doctrinele politice.. Valoarea conceptiilor politice se oglindeste, de fapt, n
programele si platformele partidelor politice, n natura organizarii si conducerii politice a societatii.
Componentele sistemului politic :
Subsistemul institutional
Subsistelul idiologic
Subsistemul normativ
Subsistemul cultural
Subsistemul comunicativ
38.Care sunt functiile sistemului politic.
Functiile sistemului politic de reglare, organizare si conducere a societatii se manifesta
contradictoriu, ntruct ele reprezinta o expresie a pluralitatii intereselor individuale, grupurilor
sociale, comunitatilor umane care trebuie oglindite n mod corespunzator si armonizate, n scopul
gasirii celor mai adecvate solutii.
Functiile sistemului politic :
1. Stabilirea scopurilor , sarcinilor societatii
2. Organizarea activitatii sociale in scopul realizarii programelor adoptate.
3. Distribuirea valorilor materiale si spirituale
4. Sa elaboreze programe de activitate in corespondenta cu interesele majoritatii
5. Controlul respectarii legilor, normelor , intreruperea actiunilor ce depasesc normele politicii
dominante
6. Formarea constiinteai politice
7. Asigurarea securitatii interne si externe a stabilitatii regimului politic
8. Formularea normelor si legilor comportamentului cetatenilor si a grupurilor politice
9. Sa integreze elementele societatii in jurul scopului si valorilor societatii
10. Sa mobilizeze resursele sociale conform intereselor tuturor paturilor sociale
11. Sa coordineze interesele statului si a gruparilor sociale
39 Clasificarea sistemelor politice si criteriile acestei clasificari.
Sistemele politice se clasifica in dependenta de 4 criterii:
1. Sursa puterii politice
Constitutia democratica
Autocratica
2. Atitudinea fata de realitate
Conservativ
Reformist
Progresist
reactionar
3. Nivelul culturii politice si ale structurii politice (Almond)
Anglo-american
Continental-european
Partial industrial

 Totalitar
4. Caracterul si orientarea procesului politic
De comanda
Al concurentei
Al concilierii sociale
Al compromisului
40 Subsistemul institutional al sistemului politic si structura lui.
Subsistemul institutional este ansambll institutiilor si oragnizarea puterii politice
Structuta subsistemului institutional este :
Statul
1.organele legislative
2. organele executive
3.organele judiciare
Infrastructura politica
1.partidele politice
2.asociatiile de amatori
3.miscarile si organizatiile social-politice
Mijloacele de informare in masa
1.televiziunea
2. radioul
3.presa
Biserica
41 Caracterizati subsistemul ideologic al sistemului politic.
Subsistemului ideologic - include un set de idei politice, teorii , concepte opinii , convingeri ale
participantilor vietii politice care in i s dezvolte o varietate de instituii sociale i politice. Acesta
joac un rol important n determinarea obiectivelor politice i cum s le ating.
nivelurile acestui subsistem sunt :
1. Teoretic(idiologia politica) care este reprezentat prin : opiniile principiile ideile teoriile
lozincile ,idealurile , conceptele .
2. Empiric (psihologia politica) care este reprezentat prin : sentimente dispozitie prejudecati
emotii pareri traditii
Structura subsistemului idiologic este :
1. Ideile si opiniile individuale
2. Opiniile de grup si clasa
3. Conceptele sociale
42 Caracteristica si structura subsistemului normativ al sistemului politic.
Subsistemul normativ alsistemului politic concentreaza normele si traditiile care domina si regleaza
viata politica a societatii
Structura acestui subsistem este :
1.normele juridice , constitutia legile actele normative
2.normele activitatii organizatiilor obstesti
3.obiceiurile gtraditiile nescrise
4.normele etico-morale

43.Ce este subsistem cultural si care sunt caracteristicile lui.

Subsistem cultural este definit prin ansamblul valorilor materiale i spirituale create de societatea
omeneasc de-a lungul istoriei. El cuprinde n sens larg, obiceiurile, normele, instituiile i
organizaiile prin care se propag valorile culturale n societate.
Subsistem cultural - este un set de modele politice specifice pentru societate, valori, atitudini,
moduri de comportament, scopuri.Acesta politkultura contribuie la stabilitatea sistemului social,
continuitatea vieii politice, succesiunea generaiilor politice.
Stabilitatea sistemului politic al societatii
Unitatea dintre diferite paturi sociale
Temelia bazei sociale a puterii politice a elitei guvernante
Posibilitatea previziunii a reactiei maselor la anumite decizii de conducere
Reproducerea vietii politice a societatii in baza continuitatii
44 Subsistemul comunicativ si caracateristicile lui.
subsistemul comunicativ al sistemului politic reprezinta ansamblul atitudinilor , formelor de
conlucrare , de colaborare ce se stabilesc intre clase, grupuri sociale , natiuni , indivizi in legatura cu
participarea la dezvoltarea si realizarea puterii politicesi n scopul satisfacerii intereselor lor n
raport cu puterea politic
Formele principale dupa orientarile sociale
1. Relatiile politice orientate spre intarirea sistemului politic existent
2. Relatiile politice se expremia interesele opozitiei moderate sau revolutionare