Din culisele cinematografiei.

Prin ce peripeii a trecut echipa de la Burebista pe

platouri, dup ce Suzana Gdea a preluat friele filmului
La scurt timp dup festivitile triumfale ocazionate de mplinirea a 100 de ani de la
proclamarea independenei, s-a adoptat, la una dintre plenarele Comitelui Central al
Partidului Comunist Romn, cea din 26-27 octombrie 1977, hotrrea de a srbtori n
anul 1980 mplinirea a 2.050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat i
independent, sub conducerea lui Burebista. n acelai context se pregtea intens i cel
de-al XV-lea Congres Internaional de tiine Istorice, programat s aib loc la Bucureti,
n perioada 10-17 august 1980. Bineneles c din tot acest cadru festiv nu putea lipsi nici
cinematografia.
Cnd Sergiu Nicolaescu renun la proiect...
Mihnea Gheorghiu a scris imediat un scenariu literar dedicat regelui dac, Fierul i
aurul, care i-a fost oferit spre realizare lui Sergiu Nicolaescu. Conform documentelor
existente la Arhiva Naional de Filme, n dosarul de producie al peliculei, regizorul a
realizat decupajul su la finele anului 1978 i a estimat un buget necesar n valoare de 30
de milioane de lei. ntruct i cinematografia intrase deja n epoca economiilor drastice,
Consiliul Culturii i Educaiei Socialiste a stabilit ulterior c bugetul nu poate depi sub
nicio form 14 milioane de lei, n condiiile realizrii unui film n dou serii. Pentru c
Sergiu Nicolaescu nu finalizase nc celelalte proiecte n care era implicat la momentul
respectiv i a refuzat totodat s elaboreze un nou decupaj regizoral, care s se ncadreze
n suma fixat de forul condus de Miu Dobrescu i ulterior de Suzana Gdea, Dumitru
Fernoag, cel care conducea Casa de Filme nr. 5, a decis s-i dea filmul lui Gheorghe
Vitanidis, care a fost de acord s se ncadreze n buget. Sergiu Nicolaescu a recunoscut, n
paginile crii sale, Lupta pentru putere - Decembrie 1989, negocierile purtate pentru
realizarea filmului, ns susine c a renunat din cu totul alte motive dect cele
financiare. Lui Ceauescu nu i-a dat satisfacie Dacii, pe care l-a dublat cu
Columna i Burebista, scris de Mihnea Gheorghiu, care a inut s-i dovedeasc nc
o dat ataamentul i mulumirea pentru funcia de preedinte al Academiei de Studii
Sociale i Politice, nfiinat de Ceauescu pentru uzul su personal. Din auzite, se pare
c Ceauescu s-ar fi exprimat c dacii vzui de mine erau prea barbari. Mihnea
Gheorghiu, scenaristul lui Burebista, mi-a propus scenariul pentru realizare. Citindu-l,
am rs cu lacrimi de efortul pe care l fcea autorul s-i nnobileze pe vitejii daci,
aducndu-l pe bietul Burebista s se exprime ca la tribuna congreselor de partid, ca un
bun absolvent al Academiei tefan Gheorghiu, scria Nicolaescu. Chiar dac n
privina filmului Columna regizorul nu avea dreptate, aa cum am artat i n
episoadele anterioare ale serialului nostru, acesta fiind inclus n planul de producie n
acelai timp cu Dacii, ca o continuare fireasc a peliculei care a consemnat debutul lui
Nicolaescu ca regizor de lungmetraje, observaiile sale n privina perspectivei prin care
erau privii dacii n filmul din 1980 sunt juste.
Discuia scenaristului cu Mircea Eliade

Spre exemplu, ntr-un discurs de-al lui Burebista se parafrazeaz de-a dreptul refrenul
unui fost imn de stat, Zdrobite ctue (1948-1953), Muncitori i ostai, crturari i
plugari devenind Ostai, plugari i meteugari deopotriv.... Mihnea Gheorghiu, cel
care declanase, cu aproape dou decenii n urm, suita de filme istorice intitulat cu
oarecare emfaz Epopeea Naional Cinematografic, i asuma nc de atunci faptul c
Fierul i aurul era un scenariu cu totul altfel fa de precedentele care tratau epoca
respectiv. Din lectura scenariului se vede c ai nvestit personajele, n special pe
Burebista, cu reale caliti vizionare, ei i triesc epoca contieni de rolul pe care-l au n
viaa societii i n perspectiva istoriei, remarca Adina Darian ntr-o discuie cu Mihnea
Gheorghiu pe marginea viitorului film, publicat n numrul din decembrie 1979 al
revistei Cinema.
Premiera a avut loc la 22 septembrie 1980, la cinematograful Patria din Capital, iar
pelicula a reuit s vnd 4.749.744 de bilete pe parcursul difuzrii sale pe marele ecrane.
Ion Dichiseanu i-a rupt trei coaste la filmri
n distribuia filmului regizat de Gheorghe Vitanidis i-a fcut loc o ntreag pleiad de
actori consacrai: George Constantin, Ion Dichiseanu, Emanoil Petru, Ernest Maftei,
Mircea Anghelescu, Alexandru Repan, Constantin Dinulescu sau Vasile Niulescu. Ion
Dichiseanu, interpretul lui Calopor, fiul lui Burebista, fost gladiator i centurion n oastea
lui Spartacus, nu are ns doar amintiri plcute legate de aceast pelicul. Mi-am rupt
trei coaste atunci, a fost cam neplcut! S-au luat armsarii la btaie. Calul meu s-a cabrat,
am cazut i am ajuns la spital, i-a reamintit ndrgitul actor.
Bulgarii vor s ne-o ia nainte. Nu putem concepe aa ceva, Burebista e al nostru
Numit n funcia de preedinte al Consiliului Culturii i Educaiei Socialiste la 29 august
1979, Suzana Gdea a preluat rapid friele acestui proiect. Nu ntmpltor, n februarie
1980, Centrala Romnia-Film a decis s majoreze totui devizul pn la 20 de milioane
de lei. Cel mai longeviv machior din istoria cinematografiei autohtone, Mircea Vod, i
amintete culisele acestei decizii. Bulgarii pregteau i ei un film cu Burebista, vrnd s
trag toat spuza pe turta lor, cum se zice. Regatul lui se ntindea i n Bulgaria de azi. Tot
aa i cu cetile pontice, Dionysopolis fiind Balcicul de acum. Aa c a convocat Suzana
Gdea o edin sus acolo, n biroul ei de la Casa Scnteii. Am fost i eu, mpreun cu
regizorul i cu toat echipa. Ne-a spus: Bulgarii vor s ne-o ia nainte. Nu putem
concepe aa ceva, Burebista e al nostru! Nu mai conteaz ct va costa filmul, dar vreau s
ias repede. Nu m intereseaz s fie o capodoper, dar trebuie neaprat s-l facem!. Eu
n-am avut alt treab i m-am trezit vorbind: Tovara ministru, dar dacii tia aveau
brbi.... Aa, i care-i problema?. Pi da, dar ne trebuie pr!. Las c vorbesc eu la
Ardeanca, la fabric. Cei din echip mi fceau semn s tac din gur. Bineneles c
puteam folosi prul acela artificial, de la ppui, dar ea n-avea de unde s tie. Mi-a spus
Suzana Gdea: Tovare, mi place de tine, ai curajul s-mi zici ce-i trebuie. Ceilali
vd c nu zic nimic!. n sfrit. Ne-am pregtit, am luat un autobuz, am dormit o noapte
la Mamaia, iar diminea am trecut grania, la bulgari. Ca excursioniti cic, s vedem
cetile pontice. mi aduc aminte c am dormit la Albena, ne-am dus la Balcic, ne-am

interesat i care era treaba cu bulgarii, dup care am revenit la Buftea. Am luat pr - lung
de doi-trei metri - de la un depozit al Comitetului Central. Era adus din Germania, pentru
peruci, dar se putea coafa foarte bine. Am fcut cozile alea ale celilor. i vreau s spun
c n ultima zi de filmare, la Ciocneti, mi-au i furat bronzaii cozile personajului
Boian. Noroc c era ultima zi! Ce s v spun, totul s-a fcut pe repede-nainte la filmul
sta. S-au fcut ateliere pentru construit decoruri la faa locului, se crau vagoane ntregi
de scndur! Alt chestie. La Costeti, de exemplu, nu era drum construit pn la cetate.
S-au adus buldozere, excavatoare, imediat s-a rezolvat! A fost o mobilizare extraordinar,
iar filmul s-a terminat la vreme, a povestit Vod pentru Weekend Adevrul. Tot
Suzana Gdea a fost cea care, prelund friele produciei, le-a scris lui Ion Coman Ministrul Aprrii Naionale, respectiv Angelo Miculescu - Ministrul Agriculturii i
Industriei Alimentare, pentru a se asigura c pe platourile de filmare vor fi suficieni
militari i cai.
Numai dou luni de zile au durat filmrile, ntr-adevr a fost o mobilizare general. Am
fcut chiar i un grajd pe munte, pe la Costeti, unde filmam. Noi locuiam n Deva, iar
pn atunci inusem caii ntr-un sat. Dar i trebuiau muli oameni ca s urci cu ei pe
munte, gndii-v c pentru fiecare patru-cinci cu era nevoie de un ngrijitor. i atunci am
hotrt s realizm grajdul. Ceva destul de rudimentar, dar care ne-a scutit de multe
eforturi. L-am nnebunit pe nea Gic Pru (directorul filmului), care inea cu dinii de
fiecare bnu. Fac o parantez. mi amintesc cum venea el la elimbr, ntr-o Volg. Neau prins inundaiile din 1970 chiar la filmri. i ne ntreba: Cum e Sergiu?
(Nicolaescu). Iar noi, ca s-l inem departe de platou, i-am rspuns: Aoleu, pn acum
ne-a njurat!. i a plecat napoi la hotel! Revin la Burebista. in minte foarte bine
perioada i pentru c, atunci cnd lucram la film, a murit Tito. Avea Corina Chiriac o
melodie, Oprii timpul, iar n zilele acelea, cu moartea lui Tito, circula pe platouri un
banc: Oprii dricul, s se suie i Nea Nicu, a explicat, pentru Weekend Adevrul,
cascadorul Adrian tefnescu, care regret c filmul n-a avut mai deloc scene de lupte.
Cu ocazia turnrii filmului, dar i a celorlalte manifestri dedicate celebrrii a 2.050 de
ani de la crearea primului stat dac centralizat i independent, sub conducerea lui
Burebista, Sarmizegetusa Regia, vechea capital a Daciei, a fost supus unor ample
lucrri de consolidare i restaurare, n decursul anului 1980, la ordinul Suzanei Gdea.
Specialitii de la Muzeul Civilizaiei Dacice i Romane din Deva, arheologi i
restauratori, dar i arhiteci i ingineri de la Institutul de Proiectri Hunedoara au luat
parte la transformarea Samizegetusei Regia. S-a lucrat ns hei-rupist, iar alegerea
materialelor n-a fost chiar cea mai fericit. Astfel, Soarele de andezit a fost ntregit cu
ciment, s-au adus plci de beton n incint, pentru a-i nfrumusea aspectul, ba chiar s-a
construit i o platform de aterizare pentru elicopterul prezidenial. Tot atunci s-au plantat
i stlpii din lemn de stejar, replici ai celor originali, exact pe poziia acestora, stabilit
n urma cercetrilor conduse de academicianul Constantin Daicoviciu n 1950. De altfel,
fiul acestuia, Hadrian, a fost consultant istoric al peliculei.
Adrian Epure
30 octombrie 2016

http://adevarul.ro//din-culisele-cinematografie/index.html

mi placeVezi mai multe reacii

ComenteazDistribuie

Istoric suedez: Cel mai important artefact

al popoarelor nordice, al goilor, este o
carte scris de un preot din DACIA,
acum 1.650 de ani. Afl mai multe
Posted on 31 octombrie 2016 by Daniel Roxin in Dezvluiri, Enigme si mistere, Istorie,
tiai c // 1 Comment

Codex Argenteus sau Biblia lui Wulfilla este cel mai valoros manuscris al Suediei i unul
dintre cele mai valoroase din lume. Cartea, veche de 1.650 de ani, este extrem de
valoroas i pentru noi, deoarece a fost scris de un preot din Dacia...
Ceea ce este de-a dreptul uimitor este faptul c acest manuscris folosete n proporie de
90% aceleai litere greceti, latine i getice care exist i pe Tbliele de la Sinaia, i
rune gotice n proporie de 10% (dup cum ne spune regizorul Leonardo Tonitza n filmul
NIASCHARIAN S renatem). Acest fapt este o dovad clar a neapartenenei
germanice a preotului Wulfila, al crui nume era, probabil, Vulpil.
Prof. dr. Lars Munkhammar, istoric la Universitatea din Upsala, unde se gsete
manuscrisul: Wulfilla s-a nscut n 311 e.n. i a murit, probabil, n anul 381 e.n. iar la
mijlocul secolului IV a tradus Biblia. S-a nscut i a trit n Dacia, n Romnia de
astzi, i a devenit episcop al popoarelor gotice. La traducerea acestei Biblii a fost
folosit un alfabet rmas din acea limb. Wulfila a folosit la traducerea acestei Biblii o
limb veche despre care nu tim nimic. Menirea lui a fost s schimbe un popor
rzboinic, ntr-unul panic. Acest alfabet a fost folosit n Suedia, nu tiu pentru ct
timp dar, n paralel cu alfabetul latin, a fost folosit ca scriere sacr mult timp dup
Wulfilla (Interviu din filmul NIASCHARIAN S renatem)
Iniial, Biblia lui Wulfilla a avut 336 de pagini n care erau cuprinse cele patru
Evanghelii. Astzi, la Upsala, mai exist 187 de pagini. Documentul a fost scris pe un
pergament subire violaceu cu cerneal cu praf de argint i aur, de unde i numele de
Codex Argenteus. El a fost descoperit n secolul al XVI-lea n mnstirea benedictin din
Werden, Germania.
Aventura acestui manuscris a fost una pe msura valorii lui, dup cum ne spune Ziarul
Lumina: Pn n 1600, a trecut prin minile mpratului Rudolph al II-lea, dup care
a ajuns la Praga. n 1648, dup ce suedezii au ocupat Praga, au luat Biblia ca prad
de rzboi i au dus-o la Stockholm, fiind depus n biblioteca reginei Christina. Dup
abdicarea reginei, a fost luat de bibliotecarul Isaac Vossius i dus n Olanda. n

1669, ns, a fost cumprat de Magnus Gabriel de la Gardie, cancelarul Universitii

din Uppsala, care a readus-o n Suedia, unde se afl i n prezent.
Putei afla mult mai multe lucruri despre Wulfilla i acest manuscris urmrind filmul
documentar de excepie NIASCHARIAN S renatem. Video mai jos:
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

isterioasele tablite cerate gasite la Rosia

Montana. Limba latina se vorbea pe
teritoriul Romaniei acum 3500 de ani ?
14:57:00 Istoria secreta a Romaniei
Un produs
Traducere
Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile de mine
reprezinta o pagina de istorie care nu se potriveste cu teoriile ilogice ale celor care sustin
ca romanii au venit in Dacia aducand germenii culturii latine din care a luat fiinta poporul
roman si ca dacii nu exploatau aurul in galerii si nu stiau sa-l prelucreze. Concluzia
fireasca de aici ar fi cea vehiculata de amar de vreme prin cartile de istorie, anume ca
niciun tezaur gasit pe aceste meleaguri, nici faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice!
Istoria tripticelelor ( carti cu trei foi de lemn cerat legate intre ele) de la Rosia Montana a
fost povestita in detalii in cartea Romanica, de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926 la
tipografia Ion C. Vacarescu.
Documente unice de o valoare inestimabila
S-au gasit 50 de piese, dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din
nepricepere, ignoranta sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai
multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin. Prin continutul si
destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre proprietari de mine romani si
arendasi, baiesi priceputi, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar cel mai
important document despre colegiile funerare din antichitate o lista de bucate pentru un
ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare cumparare de sclavi si asocieri
in vederea exploatarii unor gauri de mina.

Am pus in ghilimele proprietari, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de

interesanta! Dam un exemplu: Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de
aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte.
Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care
pretinde ca aurofodina era a sa! In 1875, tablite asemanatoare mai fusesera descoperite
doar in Pompei, intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus, dar acestea erau
doar chitante. Impreuna cu cele de la Rosia Montana, constituie singura dovada a
vechimii si raspandirii scrierii cursive in latina prisca!
Limba latina prisca, pe buzele tuturor
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral cu comentarii si ilustratie grafica
de catre eruditul german Teodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este
faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele
constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d. Chr., despre
scrierea cursiva in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana
necunoscuta in lume. Tablitele cerate demonstreaza ca minerii peregrini iliro-dalmatini,
din marele neam al tracilor, ca si autohtonii, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu
romanii in limba latina prisca sau vulgara. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape
nimeni quia se litteras scire negavit nu stia a scrie literele -, ei se intelegeau verbal
asupra obiectului contractului.
Si asta in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o
intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac, in masa, limba latina prisca? Aceste
triptice au fost descoperite accidental, de aceea exista posibilitatea sa mai fie altele
ascunse in galeriile dacice. Asta ar insemna sa nu se dea nicio degrevare arheologica
pentru nicio exploatare invaziva, dar asa ceva nu se intampla decat in tarile cu guvernanti
educati, care stiu ce inseamna cultura. Tripticele au fost descoperite in mai multe mine.

La Larnic, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc
condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti. In
minele din Letea, langa triptice, a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu
varsta apreciata la 40 de ani. Intr-o mina dacica din Carnicul Mare, au fost descoperite
intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra.
Langa Rosia Abrudului, in mina Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, au fost gasite
cele mai multe triptice, impreuna cu obiecte casnice.
Ungurii de pe tablita greceasca
Unul din tripricele descoperit in minele Letea, in 1788, a ajuns la magisterul Paul
Laurentiu Kovacs din Abrud si familia acestuia l-a vandut in anul 1834 librarului anticar
Samuel Nemes. La acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a

incercat sa le falsifice. G. Popa-Lisseanu scria in Romanica despre incercarea

grosolana de falsificare a tablitelor:
Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele
vorbe barbare fara de niciun inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti,
rau formate, au aparut numele mai multor eroi din migratiunea huno-ungarica, in
incercarea de a croi o istorie halucinanta a unor asa-zisi sclavi maghiari adusi de romani
pentru a munci in mine!
Oltenismele latinii prisce
Textul fiecarui document se scria de doua ori. Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti
cuprinsul textului intern, fara a se desface sigiliile ce-l pecetluiau, iar scopul contactului
era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare
triptic este scris de aceeasi mana de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte
martori obligatorii, deoarece, este specificat in contracte, nici cei care sustineau ca sunt
proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii quia se litteras scire negavit (nu stiau sa
scrie literele).
O ciudatenie a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie folosirea
oltenismelor, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, un martor la
un contract de vanzare al unei femei, se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi,
adica perfectul simplu romanesc sau oltenismul semnai. In alte parti, gasim iarasi o
forma autohtona, siesi, scrisa sies sau sues. Si aici trebuie sa amintim de toporul
gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina prisca SVI MI PIE, al
meu, patriarhul! Datarea acestui topor este uimitoare pentru adeptii teoriei ca romanii iau latinizat pe daci: 1500-1375 i.Chr. Si atunci, cine pe cine a latinizat?
Latina prisca, din timpul zeului Saue
Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului
Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor. Acesta este incadrat de cuvintele
IM si PIO, patriarhul imortales, nemuritor. Acest zeu misterios cu doua capete a
fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate
al carui simbol dedicat era soarele. El apare si pe monede dacice anteromane sub
denumirea de Ianus.
Isidor, in lucrarea sa Origini, ne spune ca limba prisca, adica limba batrana, a fost
aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, din timpul lui Ianus, care i-a
civilizat. Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina :
Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!.

Enigmaticii scribi ai tripticelor

Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care
pretindeau ca gaurile de mina pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre
arendasi erau baiesi din tribul Pirustilor, asezat in Rosia Montana in vicus
Pirustarum. Alti baiesi, vreo cincisprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si
acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume
pomenite de tablite sunt barbare, originare Daciei. Este interesant cine erau arendasii
si cei care scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte pentru a intelege de ce
documentele n-au fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna,
acolo unde se tineau socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere!Istoricii sustin ca
minele romane erau exploatate direct de catre imparat, prin procuratori aurari.
Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie mai
buna.
In afara de acestia, exista o multime de particulari romani, tot liberti, care pretindeau ca
stapanesc gropi de aur. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca
cei care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratori, iar cei care
le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau
latina oficiala, culta! Si de ce au fost ingropate in galeriile miniere greu accesibile? S-a
spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile
sarmate si cu dacii liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la
centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate
presupune fie ca erau furtisaguri, facute pe la spatele comenduirii romane, fie ca
scribii erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de
proprietate.
Dacii au sapat galeriile
Incepand cu 1999, la Rosia Montana a cercetat o echipa de arheologi si specialisti
francezi de la Centre National de la Recherche Scientifique, de la Unite Toulousaine
dArcheologie et d Histoire (UTAH) si de la Universitatea Le Mirail, plus geologi de
la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din
Munchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca
metode de cercetare.
Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele Alburnus Maior.
Conform acestor specialisti, stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru
Rosia Montana. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din
cele mai vechi timpuri. Dar concluzia care ii da peste cap pe academicieni este
urmatoarea: In opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o
activitate miniera chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta
exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. Nimic nu ne impiedica sa credem ca
exploatarea miniera a fost initiata de daci.
De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei
retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura

noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru

care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate
acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la
Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced
cucerirea romana.
Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in
epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri
indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida
santierele lor in aceeasi maniera de abataj atat de caracteristica, cu proportii regulate,
calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica. Si atunci, cum sa nu ne
infurie acordarea degrevarii arheologice si reclama in care se spune ca Rosia Montana
are nevoie de bani pentru conservarea galeriilor romane?!
Sursa : national.ro