Binecuvantarea oferita de pomul cunostintei binelui si raului.

Este bine de precizat ca Dumnezeu nu incurajeaza ignoranta, iar daca slava lui
Dumnezeu sta in ascunderea lucrurilor, slava imparatilor sta in cercetarea lor.
Sunt oameni care spun ca adam si eva nu ar fi vinovati ca au mancat din pomul
oprit pentru ca ei nu stiau daca asta e bine sau e rau. Astfel de afirmatii nu au
suport pentru oprirea nu se referea la a sti ce e bine si ce e rau, nici nu era
restrictie la dezvoltare intelectuala.
Ceea ce Dumnezeu a spus este clar: pomul acela era aducator de moarte daca
mancau din el. In schimb, satan spune ca dimpotriva: neascultarea te face ca
Dumnezeu.
Nu despre o cunoastere intelectuala a ceea ce este bine si ce e rau vorbea acolo
Dumnezeu ci despre o cunoastere experimentala, prin comparatie.

Nu era usor pentru primii oameni sa asculte de aceasta porunca, mai ales ca li se
daduse libertate. Desi aveau libertate, exista totusi o restricie. Aceasta nu putea
sa le dea pace. Eva era macinata de curiozitate. Ce o fi dincolo de aceasta limita
a libertatii? Ce o fi dincolo de mancarea din acest pom.
Trebuie sa precizam ca in mijlocul gradinii era un alt pom, pomul vietii, fata de
care nu aveau in acel moment nici o oprire. Totusi curiozitatea Evei este atat de
mare ca zi de zi, in orice parte a gradinii s-ar fi aflat mereu ridica ochii si privea
spre acel pom. Cand intra in dialog cu sarpele Eva spune: Dar , despre rodul
pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: Sa nu mancati din el si nici sa nu
va atingeti de el ca sa nu muriti. Asadar, pomul cunostintei este vazut de eva ca
fiind in mijlocul gradinii, atat de mult o preocupa, iar preocuparea aceasta a dat
gres.
Sarpele a vazut preocuparea permanenta a Evei pentru pomul oprit si a folosit
aceasta aplecare a ei pentru a zadarnici planul lui Dumnezeu de viata pentru
omenire.
Pomul acela reprezenta o binecuvantare pentru ca era unul singur. Nu erau multi
pomi interzisi ca oamenii sa se incurce cand iau din rodul uni pom din gradina, ci
era doar unul oprit, acela acre le-a starnit curiozitatea.
Era binecuvantare pentru ca stiau fvoarte clar care este acel pom. Nu era o
loterie, si daca nimereau din greseala acel pom, despre acre nu stiau mare lucru,
pomul sa le fie fatal. Ei cunosteau mai dinainte care este acest pom si care ar fi
consecintele neascultarii de porunca.
Pomul era o binecuvantare pentru ca ii lasa omului alternativa. Omul era creat
liber, nu era un biet robot programat sa execute comenzile din soft, pana i se

uzeaza rotitele, fara sa incerce altceva. Aceasta libertate indica faptul ca omul
este o creatie superioara- coroana creatiei.
Cea mai mare binecuvantare conferita omului prin pomul oprit era tocmai
restrictia. Aceasta insemna ascultare totala de Dumnezeu, era posibila, iar omul,
asezat in gradina sa o pazeasca avea o sabie in mana. Cu aceasta uriasa sabie ar
fi putut pazi gradina de acest intrus.

Chiar Domnul Isus a folosit aceasta atunci cand a fost provocat de diavol, cand a
fost ispitit. Expresia Este scris arata ca restricia spusa de Dumnezeu trebuie sa
fie lege pentru fiecare credincios, nu o lege care ingradeste libertatea ci o lege cu
care credinciosul poate invinge ispitele diavolului. Daca primii oameni ar fi folosit
repetat aceasta sabie sa pareze atacurile lui satan, ei erau de neinvins.
Ramaneau tari in pastrarea credintei lor.
Daca un credincios nu foloseste armele pe care Domnul i le pune la dispozitie, la
indemana ca sa se apere, cum va scapa?

Efeseni- crestinul soldat- sabia Duhului care este Cuvantul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a zis:...

Mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri...

Primul om falimenteaza in lupta cu ispititorul. Avea la indemana aceasta sabie( a

Duhului) ca sa-l invinga. Nu a folosit sabia ci s-a lasat amagit.

Cand Dumnezeu anunta viitorul sarpelui cel vechi, zice: samanta femeii iti va
zdrobi capul. Daca femeia nu te-a putut invinge, samanta ei te va ruina.(De
aceea toate ostile intunericului s-au pornit impotriva lui Isus pe cand era inca
nenascut)
Isus este dus in loc pustiu sa dea piept cu provocarile diavolului. Ajuns acolo nu
trece mult timp pana il intalneste. Fara menajamente dar cu m,ulta siretenie
diavolul arunca momeala; in toate felurile.

De data aceasta s-a intalnit cu samanta femeii. Acesta, (Hristosul) stia cat rau a
facut omenirii si trebuia oprit. A sosit vremea cand samanta femeii incruciseaza
sabia cu ispititorul. Lupta este crancena; zile la rand. Atac dupa atac...Domnul
Isus i raspunde necrutator. Sabia Duhului este manuita corect. Este scris...
Oricat incearca Satan sa il departeze de vorbirea lui Dumnezeu, sansele lui sunt
tot mai mici. Diavolul ridica oferta cu fiecare ispita. Oferta este tot mai mare, dar
miza este uriasa. Miza era capul sarpelui.

Oferta-i generoasa nu l-a convins pe Isus. El stie sa astepte. Nu vrea imparatiile si

diavolul sa fie datatorul ci tinta este capul sarpelui. Cand sarpele este invins
deplin:Imparatia lumii a trecut in mainile Dumnezeului nostru si ale Hristosului
Sau.