Sunteți pe pagina 1din 137

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti

Facultatea de Agronomie

TOPOGRAFIE SI DESEN TEHNIC


- Suport curs -

CUPRINS

PARTEA I - GENERALITATI
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE
1.1. Obiectul masuratorilor terestre
1.2. Scurt istoric al masuratorilor terestre
1.3. Unitati de masura
1.4. Notiuni asupra erorilor in topografie
CAPITOLUL 2 - NOTIUNI DE GEODEZIE SI CARTOGRAFIE
2.1. Forma si dimensiunile Globului Pamantesc
2.2. Determinarea unei retele de sprijin topografice
2.2.1. Aspecte generale
2.2.2. Determinarea retelei de sprijin prin triangulatii topografice
2.3. Retelele geodezice
2.3.1. Functii, desfasurare
PARTEA II PLANIMETRIE
CAPITOLUL 3 MARCAREA SI SEMNALIZAREA PUNCTELOR
3.1. Necesitate si conditii de indeplinit
3.2. Bornarea punctelor
CAPITOLUL 4 - MASURAREA DIRECTA A DISTANTELOR
4.1. Lucrari de jalonare
4.2. Instrumente pentru masurarea directa a distantelor si tehnici de masurare
4.3. Precizia masurarii directe a distantelor
4.4. Ridicari topografice cu panglica de otel
CAPITOLUL 5 - MASURAREA UNGHIURILOR
5.1. Instrumente de masurat unghiuri
5.2. Precizia masurarii unghiurilor
5.3. Metode de masurare a unghiurilor cu teodolitul
CAPITOLUL 6 - MASURAREA INDIRECTA A DISTANTELOR
6.1. Masurarea stadimetrica a distantelor
6.2. Masurarea paralactica a distantelor
6.3. Masurarea electromagnetica a distantelor
CAPITOLUL 7 - RIDICAREA IN PLAN A TERENURILOR
7.1. Metode de ridicare. Generalitati. Clasificare
7.2. Probleme fundamentale ale planimetriei
7.3. Metode de determinare planimetrica a punctelor
7.3.1. Intersectia inainte
7.3.2. Intersectia inapoi si la limita
7.3.3. Metoda radierii planimetrice
7.3.4. Metoda drumuirii planimetrice
PARTEA A III-A - NIVELMENTUL
CAPITOLUL 8 - DATE GENERALE
8.1. Notiuni fundamentale: suprafete de nivel, cote absolute, cote relative
8.2 Clasificarea nivelmentului
CAPITOLUL 9 NIVELMENTUL GEOMETRIC
9.1. Principiul si clasificarea nivelmentului geometric
9.2 Aparate pentru nivelment
9.2.1 Nivele clasice
9.2.2 Nivele cu orizontalizare automata
9.3. Erori, precizii, tolerante in nivelmentul geometric
9.4. Nivelmentul geometric de mijloc

9.5. Nivelmentul geometric de capat


9.6 Metode de nivelment geometric
9.6.1 Nivelment geometric pe ax
9.6.2 Nivelment geometric pe banda
9.6.3 Nivelment geometric de suprafata
CAPITOLUL 10 - NIVELMENT TRIGONOMETRIC
10.1 Principiul si clasificarea nivelmentului trigonometric
10.2. Nivelmentul trigonometric pe distante mici
10.3. Nivelmentul trigonometric pe distante mari
CAPITOLUL 11 - REPREZENTAREA CELOR 3 DIMENSIUNI PE PLANURILE
FORMAT 60/60 CM SAU 60/80 CM
11.1. Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel
11.2. Forme de relief
11.3. Panta
BIBLIOGRAFIE

PARTEA I - GENERALITATI

CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE
1.1. Obiectul masuratorilor terestre
Pentru ca terenurile sa poata fi cat mai rational folosite este necesar ca ele sa fie
reprezentate spre a fi cat mai bine cunoscute ca marime, continut si forma in expresia lor
grafica. Reprezentarea trebuie sa asigure obtinerea imaginii terenurilor pe o suprafata plana,
intr-o forma grafica conventionala, prin reducerea in aceeasi proportie a distantelor.
La baza reprezentarilor acestora, denumite topografice (topos = loc) stau masuratorile
topografice ce se efectueaza in teren asupra elementelor ce trebuie sa fie reprezentate si se
numesc detalii topografice. Detaliile topografice pot fi naturale (muntii, dealurile, vaile, apele
naturale, povarnisurile, limitele naturale de orice fel) si artificiale (drumurile, podurile, caile
ferate, casele, zidurile, indiguirile, canalele, fantanile, sapaturile precum si orice constructie
sau delimitare facuta de om).
Masuratorile topografice sunt urmate de anumite prelucrari si tocmai la urma se obtine
reprezentarea denumita plan topografic. In ansamblul lor operatiile de masurare, calculele si
raportarea constituie ridicarea topografica.
In sectorul forestier ridicarile topografice se efectueaza nu numai pentru a obtine o
evidenta a padurilor in ceea ce priveste intinderea si pozitia lor, ci mai ales pentru a servi
nevoilor de gospodarire silvica precum si la efectuarea unor lucrari ca: intocmirea
amenajamentelor, proiectarea cailor de acces (drumuri, funiculare, canale, etc.), proiectarea
lucrarilor de corectare a torentilor, a lucrarilor de ameliorare a terenurilor degradate,
delimitarea suprafetelor de exploatare, etc.
Daca aplicarea proiectelor necesita trasari pe teren, acestea se fac de asemenea prin
operatii topografice.
De topografie tin, asadar, nu numai operatiile de ridicare in plan denumite si operatii
topografice directe, ci si operatiile de trasare denumite si operatii topografice inverse.
Atat ridicarea cat si trasarea necesita un sistem de referinta cartezian legat de suprafata
pamantului.
1.2. Scurt istoric al masuratorilor terestre
Stiinta masuratorilor terestre este dintre cele mai vechi. In societatea sclavagista stiinta
masuratorilor atinsese un stadiu de dezvoltare suficient pentru a se putea reconstitui hotarele
din luncile inundate ale Eufratului si Nilului ca si pentru a se putea asigura irigatiile,
construirea soselelor, viaductelor, piramidelor, etc.
Chiar conceptia privitoare la forma pamantului era realista iar masuratorile efectuate
au dus la dimensiuni destul de apropiate de cele acceptate azi ca fiind cele mai probabile.
De la dezmembrarea imperiului roman (395 d.C.) nu se inregistreaza decat foarte
putine evenimente de seama in ce priveste masuratorile. Se mentioneaza totusi lucrarile
efectuate de arabi in Mesopotamia in secolul al IX-lea.
Feudalismul a insemnat nu numai franarea, ci sub multe aspecte chiar decaderea
stiintelor. Hartile intocmite in acea vreme, lipsita de o baza stiintifica, reflecta cat se poate de
fidel stadiul necorespunzator al stiintei masuratorilor terestre.
Incepand cu secolul al XVI-lea, dar mai ales al XVII-lea, o data cu noul suflu al
dezvoltarii economice, se cer planuri tot mai bune, cu reprezentari la toate scarile, inclusiv
mari. Din aceasta perioada se mentioneaza construirea hartilor lui Mercator importante pentru
navigatie, descoperirea lunetei de catre Galileu importanta pentru construirea aparatelor
topografice si astronomice, introducerea metodei triangulatiei de catre Esquivel in Spania,
apoi de catre Snellius in Olanda, etc.
Secolul al XIX-lea inseamna triumful stiintei masuratorilor terestre ca stiinta exacta.
Din aceasta perioada se mentioneaza diversele masuratori asupra pamantului pentru a i se

deduce forma si dimensiunile (Delambre, Bessel, etc.) precum si efectele lui asupra
masuratorilor, s-au perfectionat aparatele de masurare si reprezentare si s-au iventat altele noi,
s-au dezvoltat metodele de calcul si s-a descoperit metoda celor mai mici patrate (m.c.m.p.)
care da posibilitatea obtinerii celor mai probabile rezultate, functie de datele de care dispune,
s-a dezvoltat cartografia (stiinta reprezentarii in plan a scoartei terestre), etc. Tot de secolul al
XIX-lea se leaga descoperirea fotografiei si adaptarea ei la nevoile masuratorilor si
reprezentarilor terestre.
Azi stiinta masuratorilor in ansamblul ei cuprizand si fotogrammetria, dispune de
utilaje variate din ce in ce mai corespunzatoare cu obiectivul urmarit precum si de metode ce
permit o buna rezolvare a tuturor problemelor ce se pun masuratorilor.
La noi, Gh. Asachi in Moldova (1816) si Gh. Lazar in Muntenia (1818), au organizat
primele cursuri de inginerie geo-topografica. De numele lor si al elevilor lor se leaga practic
primele masuratori efectuate pe baze stiintifice.
In anul 1864 se introduce sistemul metric si se incep vaste masuratori agrare. Valoarea
acestor lucrari a fost totusi scazuta, atat ca urmare a faptului ca mijloacele folosite au fost
rudimentare, cat si a faptului ca au avut caracter local, nefiind legate intr-un sistem unitar.
In anul 1908 ia fiinta Casa Rurala care a introdus masina de calculat, compensarea
empirica (Broniman) precum si calculul parcelar pe baza de coordonate.
Desavarsirea unitatii nationale dupa primul razboi mondial a marcat o etapa noua in
dezvoltarea stiintei masuratorilor la noi. Ardealul si Bucovina erau dotate nu numai cu retele
geodezice ci si cu planuri cadastrale. Reforma agrara ce a avut loc a necesitat masurarea a
circa 6 milioane ha de pamant. A fost necesara formarea urgenta de cadre, de tehnicieni,
dotarea cu aparatura si organizarea masuratorilor.
In anul 1930 s-a introdus pentru toata tara proiectia stereografica pe un singur plan iar
in anul 1933 a aparut regulamentul geodezic. Intre cele doua razboaie mondiale principalul
volum de ridicari topografice s-a facut fie pentru intocmirea evidentei cadastrale (evidenta
pamanturilor), fie pentru nevoi militare. Cea mai importanta institutie pentru masuratori de la
noi, "Directia cadastrului" a capatat o orientare juridica.
Directia cadastrului intocmea planuri la scara 1:2500 si 1:5000 fara nivelment iar
Institutul Geografic al Armatei s-a ocupat de extinderea, racordarea si definitivarea retelei
geodezice (in acest scop a colaborat si Serviciul geodezic de pe langa Directia cadastrului)
precum si de intocmirea planurilor directoare de tragere (cu relief) la scara 1:20000 si a
hartilor la scara 1:50000, 1:100000, 1:400000 si 1:1000000.
Pentru nevoi specifice fiecare minister sau institutie s-a organizat sectar dupa nevoi si
posibilitati.
In anul 1951 s-a introdus sistemul proiectiei cilindrice transversale Gauss-Krueger
care este un sistem international de proiectie si s-a adaptat ca elipsoid de referinta elipsoidul
Krasowski care este cel mai apropiat de figura pamantului.
1.3. Unitati de masura
Pentru lungimi. La noi unitatea de masura pentru lungimi este metru cu multipli si
submultipli lui, care a fost adoptat inca din 1864. Majoritatea masuratorilor vechi s-au facut in
stanjeni.
stanjenul muntenesc 1 stj = 1.966500 m sau
1 m = 0.508518 stj
stanjenul moldovenesc
1 stj = 2.230000 m sau
1 m = 0.448430 stj
stanjenul ardelenesc 1 stj = 1.89648384 m sau
1 m = 0.5272916 stj
Unitatile de masura engleze si americane:
1 mila = 1760 picioare = 1609.34 m
1 mila marina = 10 cabletown = 1852.2 m
1 yard = 3 picioar = 36 inches = 91.44 m

1 inch (tol) = 2.54 cm


1 foot (picior) = 0.3048 m
1 acru = 4067 m2.
Pentru suprafete. Unitatile de masura ce deriva din sistemul metric al lungimilor
printre care 1 ar = 100 m2, 1 ha = 100 ari = 10000 m2 si 1 km2 = 100 ha.
Pentru unghiuri. Unghiurile se masoara in grade si radiani. Impartirea in grade poate fi
centesimala si sexagesimala. In gradatia sexagesimala cercul este impartit in 360 grade,
gradul in 60 minute, minutul in 60 secunde, adica 1 = 60', 1' = 60'' sau 360 = 21600' =
1296000''.
In gradatia centesimala cercul este impartit in 400 grade, gradul in 100 minute iar
minutul in 100 secunde, adica 1g = 100c, 1c = 100cc sau 400g = 40000c = 4000000cc.
Marimile corespondente in cele doua sisteme:
g
1 = 1 ,1111...
1g = 054' = 54'
1' = 0g,01852 = 185cc,2 sau
1c = 000'32'',4 = 32'',4
1'' = 0g,000309 = 3cc,09
1cc = 000'00''32 = 0'',32
Radianul este unghiul caruia i se opune un arc egal cu raza cercului pe care-l descrie si
se obtine facand raportul dintre valoarea unghiulara si cea liniara a cercului de raza unitara,
adica:
=

360
2.

respectiv

400 g
2.

In secunde valoarea acestui factor (de transformare)

' ' =

180 60 60' '


= 206 265' '
3.14

si

cc =

200 100 100


= 636 620 cc
3.14

1.4. Notiuni asupra erorilor in topografie


Erori si scopul abordarii lor. Daca o marime este masurata de mai multe ori, chiar in
aceleasi conditii, de fiecare data se obtine o alta valoare, nu riguros aceeasi. Asadar marimile
obtinute din masuratori sunt afectate intotdeauna de erori.
Cauzele erorilor sunt multiple si se datoreaza: aparatelor de masurat (erori
instrumentale), observatorului (erori personale) si influentelor mediului in care se fac
masuratorile (erori de mediu), precum si variatiilor acestor cauze. Valoarea adevarata (reala,
perfecta) X a marimilor nu este accesibila practicii de aceea este doar o notiune teoretica.
Important este faptul ca practica se multumeste cu valori apropiate, intr-un anumit grad, in
raport cu scopul pentru care se fac masuratorile.
Cunoasterea gradului de apropiere de valoarea adevarata constiuie unul din obiectivele
calculului erorilor.
Eroarea valorii masurate a unei marimi, fata de o anumita valoare a acelei marimi
considerata ca justa, este diferenta in marime si semn dintre valoarea masurata l si acea
valoare de referinta X0.
e = l - X0
De exemplu, daca masurarea unei distante a dat l = 78.33 m iar valoarea considerata ca
justa a acelei distante este X0 = 78.35 m rezulta e = 78.33 - 78.35 = -0.02 m.
Corectia este egala si de semn contrar cu eroarea.
c=-e
In cazul dat c = - e = - (-0.02) m = + 0.02 m. Adica valorii l = 78.33 trebuie sa i se adauge +
0.02 m pentru a se obtine X0 = 78.35 m.
Pentru o valoare masurata l marimea considerata ca justa poate fi una obtinuta din mai

multe masuratori, sau cu instrumente mai perfectionate, sau prin metode mai precise. Dar nici
valoarea de referinta nu este perfecta deoarece si ea a fost obtinuta din masuratori si este
asadar afectata si ea de erori.
De aceea cunoasterea cauzelor de erori, a felului cum afecteaza ele masuratorile
precum si a felului cum se propaga este de o deosebita importanta.
Calculul erorilor are ca scop:
- sa stabileasca instrumentele (precizia lor) care trebuie sa fie intrebuintate in
masuratori pentru a se obtine anumite precizii;
- sa calculeze numarul de masuratori care trebuie efectuate asupra unei marimi cu un
instrument dat pentru a se obtine precizia ceruta;
- sa stabileasca precizia masuratorilor efectuate, precizie care, in functie de
instrumentul intrebuintat, reflecta priceperea si atentia operatorului;
- sa ajute la stabilirea tolerantelor si a normelor de lucru, etc.
Ecart. Ecart maxim. Tolerante. Prin ecart se intelege diferenta dintre doua valori
oarecare ale unui sir de valori obtinute prin masurarea repetata a aceleiasi marimi. Ecartul
maxim reprezinta diferenta dintre valoarea cea mai mare si cea mai mica a sirului de valori.
Toleranta este ecartul maxim admisibil.
Clasificarea erorilor. Erorile pot fi privite din punctul de vedere al marimii lor si din
punctul de vedere al cauzelor si a modului cum se propaga.
Din punctul de vedere al marimii, erorile pot fi mici (tolerabile) si mari (intolerabile).
Erorile mici, numite si erori propriu-zise sunt nepotriviri mici, inevitabile, profund legate de
activitatea inginereasca. Ele constituie obiectul calculului erorilor. Erorile mari, numite si
greseli sunt nepotriviri grosolane, intolerabile.
Din punctul de vedere al cauzelor si modului cum se propaga se disting erori
sistematice si erori intamplatoare.
Erori sistematice, intamplatoare si grosolane (greseli).
Erorile sistematice sunt erorile provocate de cauze permanente si au in fiecare caz o
marime determinata constanta sau variabila dupa o lege anumita.
Erorile sistematice sunt erorile controlabile ale aparatului de masurat, ale metodelor de
masurare precum si ale influentelor controlabile ale mediului in cadrul caruia se fac
masuratorile.
Erorile sistematice de marime constanta sunt provocate de eroarea de lungime a unui
instrument de masurat lungimi, intinderea sistematica de alta valoare (dar constanta) a
instrumentului de masurat lungimi decat la etalonare si temperatura de masurare alta decat cea
de etalonare (dar constanta). O astfel de eroare este foarte periculoasa deoarece ea se
insumeaza cu fiecare masuratoare. Astfel, daca eroarea sistematica unitara ce caracterizeaza
instrumentul este esu si el se cuprinde de n ori in distanta D, eroarea sistematica totala a
rezultatului va fi:
est = esu . n
De exemplu: fiind de masurat distanta de 120 m cu o ruleta de 20 m care confruntata
cu un etalon s-a dovedit a avea nu 20.00 m ci 20.02 m, se produce o eroare sistematica de 2
cm la fiecare aplicare a panglicii, ceea ce da e st = 2cm
e st = ( 20.00 20.02)

120
= 0.12m .
20

Corectia

rezultata

120
= 12cm . Rezulta ca
20

c = ( 0.12m) = +0.12m .

Asadar distanta masurata de 120 m va fi corectata cu +0.12m devenind 120.12 m.


Cazul erorilor sistematice de marime variabila (bineinteles dupa legi determinate si nu
intamplatoare, cand nu ar mai fi sistematice ci accidentale) este ceva mai complex. Ele sunt
provocate in general de instrumentele de masurat unghiuri (de exemplu eroarea de
orizontalitate axului secundar al teodolitului, eroarea de excentricitate a alidadei fata de limb,

etc.). Asemenea erori precum si efectul lor pot fi intotdeuna identificate si eliminate, unele
prin rectificarea instrumentului si in general toate prin metoda de lucru.
In general erorile sistematice de orice natura ar fi ele, sunt intotdeauna controlabile si
prin urmare efectul lor poate fi anulat (uneori prin calcule cand se aduc corectii, alteori prin
metoda de masurare). Daca se neglijeaza pot avea consecinte grave asupra rezultatului
deoarece, asa cum s-a vazut, legea propagarii lor este foarte defavorabila.
Erorile intamplatoare (accidentale, aleatoare) sunt erorile care insotesc intotdeuna
orice masuratoare, care se produc accidental cand intr-un sens, cand in altul, a caror marime si
sens de producere nu pot fi cunoscute.
Erorile intamplatoare sunt consecinta a numeroase cauze avand fiecare un efect slab.
Aceste cauze tin de fluctuatiile accidentale ale influentelor mediului in care au loc
masuratorile, ale aparatelor de masurat si de fluctuatiile de atentie ale operatorului precum si
in general de posibilitatile operatorului si performantele instrumentului.
Erorile intamplatoare nu sunt controlabile, totusi considerate in ansamblul lor, ele se
supun legilor probabilitatii si anume:
- probabilitatea producerii erorilor negative este egala cu probabilitatea produceri
erorilor pozitive;
- probabilitatea producerii erorilor mici este mai mare decat probabilitatea producerii
erorilor mari.
Totodata este evident ca pe masura ce se utilizeaza un instrument mai perfectionat, pe
masura ce metoda de masurare este mai precisa si masurarea se face in conditii de mediu
favorabile de catre operatori cu aptitudini, bine instruiti, in aceeasi masura erorile vor fi mai
mici.
Erorile intamplatoare nu pot fi anulate, insa tinand seama de legile probabilitatii,
efectul lor poate fi micsorat. Calculul erorilor si teoria erorilor in general se refera la erorile
intamplatoare.
Greselile - ca erori mari - sunt de obicei consecinta neatentiei, sau mai grav a
nepriceperii operatorului precum si a deranjarii nestiute a aparaturii, a neglijarii unui izvor
important de erori, a citirii sau inscrierii gresite a valorilor in carnet, etc. Orice valoare ce
depaseste toleranta este considerata gresita. Pentru a se evita strecurarea greselilor este
necesar ca toate operatiile de masurare si calcule sa fie controlate.
Masuratori directe, indirecte si conditionate. Masuratorile sunt directe atunci cand
marimea de masurat se obtine prin aplicarea directa peste ea a instrumentului de masurat. De
exemplu o distanta ce se obtine cu o ruleta ce se intinde in lungul ei.
Masuratorile sunt indirecte atunci cand marimea de determinat nu se obtine direct din
masuratoare ci in functie de alte marimi masurate. De exemplu: laturile nemasurate ale unui
triunghi oarecare in care s-au masurat unghiuri si o latura, etc.
Masuratorile sunt conditionate atunci cand marimile rezultate trebuie sa indeplineasca
anumite conditii precise. De exemplu suma unghiurilor intr-un triunghi plan trebuie sa fie
200g, etc.

CAPITOLUL 2 - NOTIUNI DE GEODEZIE SI CARTOGRAFIE


2.1. Forma si dimensiunile Globului Pamantesc
Geoid. Elipsoid. Inca din antichitate se stia ca pamantul este rotund. Mai mult chiar,

facandu-se abstractie de relief, pamantul era socotit o sfera. Ulterior s-a dedus pe cale
teoretica (Huygens, Newton) si s-a confirmat si constatat pe cale experimentala, adica prin
masuratori, ca datorita fortei centrifuge generata de rotirea pamantului in jurul axei sale,
pamantul este mai largit la ecuator si turtit la poli. Aceasta forma este foarte apropiata de
aceea a unui elipsoid de revolutie in jurul polilor cu semiaxele elipsei meridiane a si b (fig.
2.1).

De fapt, Pamantul are o forma a sa proprie denumite geoid (geos=pamant).


Geoidul definit printr-o prima aproximatie, drept figura ce ar rezulta din prelungirile
pe sub continente a nivelului oceanelor presupuse linistite, este o figura de echilibru
perpendiculara in orice punct al ei la directia verticalei data de firul cu plumb. Suprafata
geoidului numita si suprafata de nivel zero, se ia ca suprafata de referinta pentru determinarea
cotelor (a inaltimii punctelor, respectiv a adancimii lor) si tot pe ea se proiecteaza suprafata
terestra prin proiectante verticale.

Contrar unei prime aparente, suprafata geoidului este neregulata. Neregularitatea


geoidului se datoreaza eterogenitatii masei pamantului, denivelarilor scoartei terestre,
valurilor si curentilor oceanici. Neputand fi exprimata printr-o relatie matemetica el este
definit fata de suprafata geometrica cea mai apropiata de forma lui, care este, elipsoidul de
revolutie.
Elipsoidul este o suprafata geometrica conventionala, fata de care se defineste geoidul
cu elementele proiectate pe el.
Daca s-ar face o sectiune verticala prin "pamant" s-ar distinge trei suprafete: suprafata
topografica, suprafata geoidului si suprafata nereala, conventionala, a elipsoidului (fig. 2.2).
Ecuatia elipsei meridiane ce genereaza elipsoidul este:

x2 y2
+
=1
a2 b2

unde:
x si y reprezinta coordonatele unui punct oarecare de pe elipsa intr-un sistem
rectangular cu originea in centrul elipsei, a si b fiind semiaxele elipsei.
Masuratorile efectuate in vederea determinarii unui elipsoid cat mai apropiat de forma
si dimensiunile globului pamantesc, pentru a fi luat ca elipsoid de referinta, au dat valori in
concordanta cu numarul de masuratori si distribuirea lor pe suprafata pamantului precum si cu
nivelul stiintei si tehnicii la data respectiva. In tabelul ce urmeaza se dau rezultatele unor
determinari. Cu s-a notat turtirea =

a b
.
a

DIMENSIUNILE ELIPSOIDULUI DE REFERINTA


Autorul
Anul
semiaxa a (m)
semiaxa b (m)
Delambre
1800
6375653
6356564
Bessel
1841
6377397
6356079
Clarke
1880
6378249
6356515
Hayford
1909
6378388
6356912
Krasovski
1940
6378245
6356863

turtirea
1:334,0
1:299,2
1:293,5
1:297,0
1:298,3

La noi incepand cu anul 1930 s-a utilizat elipsoidul Hayford, denumit si elipsoidul
international, iar din anul 1951 elipsoidul Krasovski. Elipsoidul, ca figura geometrica de
referinta a globului pamantesc, are o insemnatate deosebita. Pe elipsoidul de referinta sa
definesc pozitiile punctelor in sistemul international al coordonatelor geografice geodezice.

Coordonatele geografice. Pozitia unui punct oarecare de pe globul pamantesc se


defineste prin coordonatele lui geografice pe geoid cand se numesc coordonatele astronomice
(latitudinea si longitudinea ), (fig. 2.3) sau pe elipsoid cand se numesc coordonatele
geodezice (latitudinea B si longitudinea L). Longitudinea astronomica a unui punct este
unghiul pe care-l face in planul ecuatorului, planul meridianului punctului respectiv cu planul
meridian origine, ce prin conventia internationala din 1884 este acceptat cel ce trece prin
punctul Greenwich (observatorul astronomic de langa Londra). Longitudinile astronomice ale
punctelor A si P sunt A si P. Longitudinile pot fi estice sau vestice fata de Greenwich si se

10

masoara de obicei in grade sexa de la 0 la 180.


Latitudinea astronomica a unui punct este unghiul format de verticala locului, data
de firul cu plumb, perpendiculara la geoid in punctul respectiv, cu planul ecuatorului.
Punctele A si P au latitudinile A si respectiv P.
Latitudinile si longitudinile geodezice B si L se definesc la fel, cu deosebirea ca se dau
pe elipsoid. Astfel latitudinea geodezica B a unui punct se defineste ca fiind unghiul format de
perpendiculara la elipsoid (in punctul respectiv) cu planul ecuatorului.
Coordonatele astronomice si cele geodezice difera foarte putin intre ele; adeseori sunt
egale.
Intre coordonatele geografice si cele plane (x, y) exista evident o corespondenta
matematica precisa.
O determinare completa a pozitiei punctelor de pe suprafata terestra necesita
cunoasterea si a cotelor punctelor adica a inaltimii lor fata de suprafata de echilibru a
geoidului.
2.2. Determinarea unei retele de sprijin topografice
2.2.1. Aspecte generale
Dupa cum s-a aratat, ridicarea in plan necesita intotdeauna o retea de sprijin. Daca
reteaua geodezica din regiunea de ridicat, nu este folosibila, se poate crea o retea de sprijin
prin metode topografice.
Daca suprafata de ridicat este mai mare decat cateva sute de ha, dar nu depaseste
cateva sute de km2, metoda de determinare a retelei de sprijin prin metode topografice este
aceea a triangulatiei topografice. Daca suprafata de ridicat este mai mica decat cateva sute de
ha, reteaua de sprijin se determina printr-o drumuire inchisa orientata si sprijinita.
Pentru suprafete mult prea mari, este neaparat necesar sa existe triangulatie geodezica.
Pentru suprafete foarte mici ridicarea poate fi, eventual, efectuata prin metoda radierii dintrun singur punct.
Pentru ca ridicarile astfel efectuate sa poata fi prinse ulterior in reteaua geodezica este
necesar ca un minimum de 3 - 4 puncte ale retelei de sprijin determinata pe cale topografica sa
fie puncte ale retelei geodezice. Bineinteles ca daca suprafata este mare, mai mare decat
cateva zeci de km2, vor fi necesare mai multe puncte comune.
2.2.2. Determinarea retelei de sprijin prin triangulatii topografice
Notiuni introductive. Metoda se numeste a triangulatiei deoarece determinarea
elementelor si in final a coordonatelor punctelor se face pe baza relatiilor ce leaga unghiurile
de laturi intr-un triunghi sau intr-o retea de triunghiuri. Prin urmare, intr-o retea de
triunghiuri, daca se masoara o latura (o baza) si toate unghiurile triunghiurilor pot fi calculate
toate laturile retelei.Pentru a se calcula coordonatele punctelor ce formaza reteaua (varfurile
triunghiurilor) este necesar sa se cunoasca si orientarile laturilor. Acestea se calculeaza in
functie de unghiurile triangulatiei si orientarea unei laturi.
Reteaua de triunghiuri, numita si canevas, poate avea diferite conformatii: de poligon,
de lanturi de poligoane, de patrulater, de lanturi de patrulatere sau de lanturi de triunghiuri sau
combinatii din toate acestea (fig. 2.4).

11

Forma retelei este de obicei determinata de forma terenului, dar si de modul de


interpretare al operatorului. Operatiile triangulatiei si succesiunea lor sunt urmatoarele:
a) intocmirea proiectului, recunoasterea terenului, definitivarea proiectului si plantarea
bornelor si semnalelor;
b) efectuarea masuratorilor:
- masurarea unghiurilor;
- masurarea bazei;
- determinarea orientarii unei laturi;
c) calculul triangulatiei;
- compensarea unghiurilor in retea;
- calculul orientarilor;
- calculul laturilor si bazelor;
- calculul coordonatelor.
Retelele geodezice
Functii, desfasurare
Rolul retelelor geodezice. Din punct de vedere topografic, punctele geodezice
reprezinta reteaua de sprijin, necesara si suficienta, pentru orice ridicare ( de orice precizie, la
orice scara si pentru orice suprafata).
Retelele geodezice (cele de ordinul I) servesc si la determinarea formei si
dimensiunilor globului pamantesc in ansamblul lui.
Desfasurari. Retelele triangulatiei geodezice de stat se dezvolta succesiv, fiind de
patru ordine si anume: I. II, III si IV.

12

Reteaua geodezica de ordinul I se desfasoara fie sub forma de lanturi de triunghiuri si


patrulatere (fig. 2.5) dezvoltate aproximativ de-a lungul meridianelor si paralelelor, fie, mai
modern, sub forma de retele compacte. La noi triangulatia geodezica de ordinul I este
constituita din trei lanturi de triunghiuri meridiane si trei lanturi de triunghiuri paralele
compensate unitar si dintr-o retea complementara (tot de ordinul I) care realizeaza aceeasi
densitate de puncte si in golurile dintre lanturi.
Marimile functiei de care se determina reteaua de puncte si care trebuie masurate sunt:
toate unghiurile triunghiurilor, cate o latura sau o baza de dezvoltare la fiecare intretaiere de
lanturi precum si azimutarea bazelor sau ale unor laturi la intretaierea lanturilor. Daca
lanturile sunt lungi este bine ca azimutele sa fie masurate si la mijlocul fiecarui segment de
lant.
Lungimea segmentelor de lant (pana la intretaierea cu alt lant) nu trebuie sa
depaseasca 200 km.
In privinta marimilor ce se masoara se fac unele precizari.
Unghiurile nu vor fi mai mici de 45g (40) cautandu-se sa se realizeze triunghiuri cat
mai apropiate de cele echilaterale iar in patrulatere unghiurile de legatura trebuie sa fie mai
mari de 35g (30). Masurarea unghiurilor se face prin metoda Schreiber cu ponderea 36 si
numai pe lumina de Heliotrop sau far de noapte, cu teodolite de tip Wild T3 sau echivalente.
Laturile vor avea lungimea medie de 25 km la munte si 20 km la ses. Latura sau baza
de dezvoltare trebuie masurata cu mare precizie, cu firul de invar.
Azimutele obtinute prin observatii astronomice servesc la orientarea retelei (laturilor)
din aproape in aproape astfel ca si ele trebuie determinate cu o mare precizie 0'',5.

Reteaua geodezica de ordinul II se obtine prin indesirea retelei de ordinul I (fig. 2.6)
in asa fel incat sa se asigure o densitate de un punct la 120 - 150 km2.
Instructiunile in vigoare prevad, intre altele, ca unghiurile triunghiurilor sa fie mai
mari de 33g iar lungimea memdie a laturilor sa fie de 13 km. Unghiurile se masoara tot prin
metoda Schreiber, cu ponderea 24, vizand pe silueta.
Se recomanda teodolite de tip Wild T3 dar se admit si de tip T2 sau echivalente.
Reteaua geodezica de ordinul III se obtine prin indesirea retelei de ordinele I si II in
asa fel incat impreuna cu reteaua de ordinele I si II sa asigure o densitate de un punct la 50
km2. Se precizeaza ca marimea unghiurilor triunghiurilor sa nu fie mai mica de 26 g iar
lungimea medie a laturilor sa fie de 8 km. Unghiurile se masoara prin metoda reiteratiilor (9

13

reiteratii) cu teodolite de 2cc-5cc.


Reteaua geodezica de ordinul IV se obtine prin indesirea retelei de ordinele I, II, si III,
astfel incat sa se obtina o densitate de un punct la cel mult 20 km 2, ceea ce practic inseamna
cel putin 5 puncte pe trapezul la scara 1:25000. Lungimea medie a laturilor triunghiurilor va fi
de 4 km si nu mai mica de 2 km. O observatie importanta este aceea ca, pe cata vreme
punctele de ordinul II de exemplu nu pot fi determinate decat in exclusivitate din puncte de
ordinul I, punctele de ordinul IV pot fi determinate in grup cind unele din ele s-ar putea sa nu
aiba legatura decat partiala sau deloc cu punctele de ordin superior I, II, sau III. Unghiurile se
masoara prin reiteratie (6 serii) cu teodolite de 2cc-5cc.
Retelele de ordinele I, II, III si IV se compenseaza riguros.
Lucrarile triangulatiei de ordinul V, care realizeaza, dupa caz, o densitate de un punct
la 25 - 50 ha in orase si 100 - 400 ha in extravilan, se compenseaza riguros, empiric sau deloc,
partial sau total, conform instructiunilor.

PARTEA II PLANIMETRIE

14

CAPITOLUL 3 MARCAREA SI SEMNALIZAREA PUNCTELOR


3.1. Necesitate si conditii de indeplinit
Prin marcarea punctelor intelegem materializarea lor la teren, fiind necesara pentru ca:
- punctele odata alese sa fie utilizate atat la determinarea lor cat si la determinarea altor puncte
a caror determinare se sprijina pe ele;
- sa serveasca lucrarilor de aplicare pe teren precum si oricaror eventuale lucrari ulterioare.
Punctele propriu-zise se marcheaza la sol prin borne sau tarusi. Intrucat acestea nu pot
fi vazute de la departare si nu pot fi nici vizate, este necesar ca pe timpul cat dureaza, cel
putin, masuratorile sa fie marcata si verticala punctelor prin semnale. Deci, borna marcheaza
punctul in pamant, iar semnalul marcheaza verticala punctului deasupra pamantului.
Bornele sunt confectionate din beton armat sau piatra, iar semnalele sunt
confectionate, de regula, din lemn.
3.2. Bornarea punctelor
Punctele retelei de sprijin si indesire, se marcheaza prin borne. Forma si dimensiunile
bornelor sunt reglementate de standardele in vigoare.

Pentru a se preintampina pierderea punctului, o data cu eventuala disparitie sau deplasare a


bornei se face si un bornaj la subsol, cu caramida cu cruce (fig. 3.1). Borna se planteaza
deasupra caramizii pe verticala crucii. Peste caramida se preseaza carbuni, nisip sau alt
material deosebit pentru recunoastere (strat de semnalizare). Pentru a se asigura
coverticalitatea crucii (bulonului) de pe borna (care marcheaza punctul) cu crucea de pe
caramida de la subsol, se utilizeaza 4 tarusi in cruce, sfori si un fir cu plumb (fig. 3.2). Dupa
fixarea caramizii la subsol, la verticala firului cu plumb, se indeparteaza sforile (fara a se
atinge tarusii) se planteaza borna ca in figura si se controleaza tot timpul cu sforile; crucea de
pe borna trebuie adusa la verticala incrucisarii sforilor intinse.

Bornarea se face in asa fel incat borna sa ramana afara circa 5 - 10 cm pentru a putea fi

15

usor gasita si in plus o muchie sa fie asezata pe directia nord-sud, cu inscriptionari conform
STAS.

Punctele de mai mica importanta se pot marca si cu tarusi din teava sau chiar din lemn
de esenta tare. Dimensiunile tarusilor pot varia intre 30 si 40 cm lungime (dupa compactitatea
solului) si 3 - 5 cm diametru. Pentru identificare se numeroteaza (fig. 3.3). Tarusul ramane
afara circa 5 - 7 cm pentru a putea fi usor de gasit.
Deoarece tarusii pot dispare sau pot fi miscati se recomanda sa se foloseasca cate doi
tarusi pentru marcarea unui punct si anume: tarusul care marcheaza punctul (cu cui batut in
cap) sa fie batut la rasul pamantului (fig. 3.4), iar celalalt tarus, numerotat, numit si martor, sa
fie batut alaturi la 10 - 20 cm pe directia nordului, in asa fel incat sa ramana afara circa 7 cm
pentru recunoastere. In plus, daca se lucreaza in padure, se va face cioplaj pe cel mai apropiat
arbore.

Semnalizarea punctelor
Pentru a putea fi vizate de la departare, punctele trebuie semnalizate. Semnalizarea
punctelor retelei de sprijin precum si a celor de indesire propriu-zisa se face prin semnale
permanente (constructii rigide) pe toata perioada de masuratoare, pe cand celelalte puncte se
semnalizeaza cu semnale portabile (jaloane).
Jalonul este un semnal portabil, confectionat din lemn usor ecarisat de 2 m lungime
eventual chiar 3 sau 4 m si de 3 - 4 cm diametru pentru cele de 2 m sau mai gros pentru
celelalte. Sectiunea este hexagonala, octogonala sau chiar triunghiulara. La un capat jalonul
este prevazut cu un sabot de fier care permite infigerea si fixarea jalonului in pamant prin
apasare, rotire sau chiar izbire. Pentru a fi perfect vizibile si usor identificabile chiar de la
distante de cateva sute de metri (in mod curent jaloanele se utilizeaza pentru distante mici de
zeci sau chiar sute de metri), jaloanele se vopsesc in rosu si alb pe sectoare de cate 20 cm
eventual de cate 50 cm la cele lungi. Daca jalonul nu poate fi infipt in pamant cand se
lucreaza in drum, in oras, etc., precum si atunci cand trebuie tinut pe tarus, repere sau borne,
va fi tinut in pozitie verticala cu mana sau cu un trepied metalic (fig. 3.5).

16

Semnalul in cutie este un semnal confectionat dintr-o bila sau lemn ecarisat (fig. 3.6)
care se introduce intr-o cutie ingropata in pamant in pozitie verticala. Cand trebuie sa se
stationeze in punct cu un instrument de masurat unghiuri si directii, semnalul se scoate din
cutie si se stationeaza centric pe cutie.
Pentru a fi perfect vizibil si usor de identificat, semnalul este varuit pe toata lungimea
cu var alb pregatit cu clei. Mijlocul semnalului pe o lungime de 1 m se vopseste in negru. La
varful semnalului se fixeaza fluturele format din 2 scandurele vopsite in negru si 2 varuite in
alb (fig. 3.6).

Sectiunea semnalului variaza cu inaltimea lui si cu lungimea vizelor.


In general se va cauta sa se confectioneze semnalele cele mai potrivite din punct de
vedere tehnic, dar si cele mai economice. Semnalele lungi sunt indicate in special acolo unde
vizibilitatile sunt slabe (terenuri de ses acoperite). Sectiunile cele mai obisnuite ale semnaului

17

sunt cele rotunde sau cele de 7/9 cm, 8/8 cm, 8/10 cm, eventual chiar 6/8 sau 10/12 la limita.
Sectiunile rotunde variaza de la 7 la 14 cm la picior unde se cioplesc in 4 muchii pentru a se
putea fixa in cutie.
Semnalul se instaleaza intotdeauna in pozitie verticala. Verticalitatea se obtine cu firul
cu plumb. Se stie ca un punct si o linie determina un plan. Ochiul observatorului impreuna cu
firul vertical determina un plan vertical. Daca semnalul (impreuna cu cutia) este adus in doua
plane verticale perpendiculare intre ele, devine si el vertical.
Semnalul (piramida) cu 4 picioare. In principiu acest semnal nu este altceva decat
semnalul descris mai sus, insa inaltat pe o capra cu 4 picioare, pentru a-i putea mari inaltimea
si rigiditatea, atunci cand este nevoie (fig. 3.7).

Piramida se construieste in asa fel incat popul central sa fie perfect vertical si in
ansamblul ei piramida sa fie simetrica din orice directie ar fi privita. Marimea piramidei
depinde de inaltimea ce trebuie atinsa.
Semnalul (piramida) cu 3 picioare nu este simetric dar este economic.
Semnalul in arbore este asemanator primului semnal descris, insa in loc sa fie fixat
intr-o cutie la sol este inaltat pe arbori (fig. 3.8). Bineinteles ca in aceasta ipoteza semnalul
trebuie sa fie cat mai usor pentru a putea fi urcat si fixat vertical in conditii bune.

18

Pentru fixarea semnalului in arbore se cauta craci groase care se curata de ramurile
mai mici pentru a avea rigiditate. Semnalul se fixeaza in cuie si se leaga cu sarma.
Pentru identificarea arborelui se taie in coaja tulpinii un triunghi in care se scrie
numarul de ordine.
Capul negru al semnalului se proiecteaza la sol cu teodolitul din doua pozitii
aproximativ perpendiculare. Planele verticale se materializeaza la sol prin cate doi tarusi.
Borna se ingroapa la intersectia lliniilor determinate de cele doua randuri de tarusi.
Daca semnalul se proiecteaza la sol in perimetrul tulpinii bornarea se face excentric.
Piramide inalte. Uneori este necesar ca semnalele sa fie inaltate mult deasupra
pamantului. In asemenea situatii se construiesc piramide inalte. Este cazul lucrarilor de
determinare a retelelor geodezice cand se vizeaza la distante mari, in general mai mari de 5 10 km, cand trebuie depasite atat constructiile si vegetatia (padurile) din teren de pe directia
de viza, cat si efectul curburii pamantului.
In general la o piramida se disting doua constructii independente: pilastrul pe care va
sta instrumentul de masurat unghiuri si directii si piramida propriu-zisa care reprezinta
semnalul la care se vizeaza. Privitor la piramida propriu-zisa se constata o constructie suport
ce se termina cu una asemanatoare cu piramida cu 4 picioare descrisa anterior (fig. 3.9).

Piramidele inalte fiind foarte scumpe se vor construi numai atunci cand problema data
nu admite alte solutii mai ieftine.
Alte semnale. Turlele constructiilor monumentale, turlele bisericilor etc. fiind inalte si
cu bune vizibilitati, vor fi folosite intotdeauna ca semnale.
Consideratii asupra semnalelor. Semnalele trebuie sa fie constructii cat mai ieftine
posibil, dar sa asigure totodata din punct de vedere tehnic o cat mai buna si sigura desfasurare
a lucrarilor. Dintre conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca un semnal se
enumera: sa fie vertical, bine identificabil si usor de vizat; sa fie construit in asa fel incat sa nu
impiedice vizibilitatea in directia punctelor ce trebuie vizate (picioarele semnalului, daca are),
sa fie rigid; sa permita instalarea in buna conditii a instrumentului de masurat unghiuri si
directii.
Semnale centrice si excentrice. S-a aratat ca punctul este materializat prin borna, iar
semnalul reprezinta doar verticala punctului. Aceasta ar insemna ca semnalul este centric cu
borna. Cu exceptia semnalului in cutie cand borna este excentrica semnalului sau invers, in
celelalte cazuri constructiile sau bornarile (daca se fac ulterior) se cauta sa fie centrice.
Desigur ca nu se reuseste intotdeauna, iar uneori este chiar imposibil: cazul semnalelor in

19

arbore ce se proiecteaza in perimetrul tulpinii.


Semnalele excentrice pot fi excentrice pe o directie: ex. Nord (cazul semnalului in
cutie) sau pe o directie oarecare (semnalul in arbore sau chiar piramide).
Intotdeauna este foarte important sa se cunoasca elementele excentricitatii. In
problema semnalizarii excentrice sau a bornarii excentrice se utilizeaza busola de buzunar.
Asezarea semnalului in cutie fata de borna existenta sau invers se face de obicei pe directia
nordului cand trecerea de la coordonatele uneia la a celeilalte se face prin simpla adaugire sau
scadere pe coordonata nordului X in timp de Y ramane neschimbat. Pentru a se lucra destul de
precis se recomanda ca excentricitatea sa nu depaseasca 1 m.

Bornarea excentrica a punctelor care se proiecteaza in perimetrul tulpinilor se face


astfel: in imediata apropiere a tulpinii se ridica perpendiculare pe aliniamente de proiectare la
sol a semnalului pe cele doua directii si marcate cu tarusi t 1 si t1' si respectiv t2 si t2'. Astfel se
obtine punctul E unde se borneaza (fig. 3.10). Pozitia relativa a bornei E fata de aceea a
semnalului C se poate determina fie numeric fie mai practic pe un grafic la scara mare 1:5,
1:10 in functie de orientarile 1 si 2 ale celor doua aliniamente proiectate la sol masurate pe
teren cu busola de buzunar si in functie de distantele d1 si d2 masurate de asemenea pe teren cu
ruleta. Intocmirea graficului se face pe hartie milimetrica cu ajutorul unui raportor si a unui
distantier.

20

CAPITOLUL 4 - MASURAREA DIRECTA A DISTANTELOR


Masurarea distantelor este o operatie de baza in topografie. Distantele pot fi masurate
direct
cu diferite instrumente ce se aplica pe teren cu ruleta, panglica, etc. Distantele pot fi masurate
indirect pe cale optica, fara sa mai fie necesar sa se parcurga distanta de masurat. Masurarea
indirecta
se trateaza ulterior.
Ambele metode sunt intrebuintate in mod curent, avand fiecare avantaje si
dezavantaje. Astfel,
masurarea directa este, in general, mai precisa, dar mai greoaie, in special, in
terenuuri accidentate,
pe cand masurarea indirecta prezinta avantaje operative tocmai in terenurile
accidentate unde precizia masurarii a distantelor scade simtitor.
4.1. Lucrari de jalonare
Prin jalonarea aliniamentelor se intelege marcarea aliniamentelor pe teren prin
jalonare (aliniamentele fiind liniile de sectiune ale terenului cu plane verticale).
Problema jalonarii aliniamentelor este prezenta in cazul masurarii directe a distantelor
mari precum si in lucrarile de trasare.
Jalonarea aliniamentelor
Aliniamentul de jalonat este definit intotdeauna fie printr-un punct si o directie, fie
(mai adesea) prin doua puncte. In fig. 4.1 se arata un aliniament jalonat in perspectiva in teren
plan sau cvasiplan.

Daca aliniamentul de jalonat este determinat de doua puncte A si B, se distinge cazul


cand intre ele exista vizibilitate si cazul cand nu exista.

Jalonarea in cazul cand intre punctele ce determina aliniamentul exista vizibilitate.


Punctele A si B ce determina aliniamentul sunt marcate prin jaloane verticale. Daca
operatorul se gaseste in A el va dirija un lucrator ce va jalona din B spre A (fig. 4.2).
Jaloanele ce se instaleaza pe aliniament trebuie sa fie verticale si efectiv tangente la viza
tangenta la jaloanele A si B (fig. 4.3).

21

4.2. Instrumente pentru masurarea directa a distantelor si tehnici de masurare


Lantul cu zale. Lantul cu zale este un intrument de masurat lungimi, putin precis,
demodat, greu manevrabil si usor deformabil (fig. 4.4). Lungimea lantului poate fi de 10, 20
sau chiar 50m.

Lanturile se compun din vergele de otel zincat de 10, 20, 30 sau chiar 50cm lungime,
curbate si legate intre ele cu inele rotunde.
Cu timpul, din cauza intinderii, inelele se ovalizeaza, provocand o alungire a lantului.
Panglica de otel de 50 m. Cel mai utilizat si cel mai important instrument in
masuratorile topografice curente, ca si pentru masurarea bazelor de triangulatie este panglica
de otel. Panglica este formata dintr-o banda subtire, de otel calit, putand avea latimi intre 16 si
20 mm si grosimi intre 0,40 si 0,80 mm.
La ambele capete ale panglicii exista cate un inel puternic, de bronz sau alama, cu
diametrul de 3 - 4 cm, prin care pot fi introduse niste intinzatoare numite si portpanglici.
Diviziunile panglicii sunt inscrise pe ambele parti , din metru in metru, pe mici placute
de alama, de forma elipsoidala, bine prinse in nituri. Gradatia este facuta in ambele sensuri ,
incat in oricare
parte s-ar gasi originea de masurare, lungimea sa poata fi citita direct. Astfel, daca pe
o parte scrie 18 m pe cealalta corespunde 32 m.
Decimetrii sunt marcati prin mici gaurele, iar jumatatile de metru prin butoni sau
nituri.

Panglicile de constructie mai veche au originea chiar la mijlocul inelului de intins,

22

marcata printr-o crestatura pe ambele parti. Panglicile de constructie mai recenta au originea
gradatiei la circa 20 cm distanta de inel, fapt care avantajeaza mult operatia de masurare si
chiar precizia obtinuta.
Unele panglici, folosite la masuratori in orase, au originea la partea exterioara a
inelului de intins, pentru a se putea masura din perete in perete.
Panglica este gradata si numerotata la o temperatura de 20, sub o intindere de 6 - 15
kg la capete. Panglica se pastraza infasurata pe o roata (cruce) la loc uscat , ca sa nu
rugineasca (fig. 4.5,a).
Lungimea panglicii variaza cu tensiunea de intindere si cu temperatura.
Variatia lungimiii panglicii i, in mm, in functie de forta de intindere se calculeaza cu
relatia:
i =

l 1000
( P Pe )
ES

in care:
I este lungimea panglici, in mm;
E - coeficientul de elasticitate a otelului 2 000 000 kg/cm2,
S - sectiunea panglicii, in cm2;
P - tensiunea ce se aplica panglicii, in kg;
Pe - tensiunea de etalonare a panglicii, in kg.
Daca panglica are 0,6 mm grosime si 2 cm latime, adica de sectiune S = 2 cm x 0,06
2
cm si 50 m lungime, etalonata la o tensiune de P = 10 kg si este supusa la o intindere de P =
20 kg, alungirea i, a panglicii calculata cu relatia de mai sus va fi de circa 2 mm, adica
panglica se alungeste cu circa 2 mm cu fiecare spor de tensiune de 10 kg.
Variatia lungimii panglicii t, in mm, functie de temperatura se calculeaza cu relatia:
t = l ( t 20)
in care:
l este lungimea panglicii, in m;
- coeficientul de dilatare liniara a otelului, de circa 0,0115 mm/m la o variatie de
temperatura de 1;
t - temperatura la care se masoara;
20 - temperatura de etalonare.
Daca variatia de temperatura este la un moment dat t - 20 = 5, calculand cu relatia
de mai sus se obtine t 3 mm pentru panglica de 50m.
Firul Ciurileanu. Instrumentul se compune dintr-un fir lung de 100 m. cu dispozitiv
de corectie de temperatura si dinamometru pentru intindere constanta. Instrumentul da
rezultate bune in masuratorile agricole la campie. Instrumentul trebuie manevrat cu grija
pentru ca altfel face repede bucla si se rupe. Ruleta de panza si metal de 10, 20 si 2 m. Ruleta
se compune dintr-o panglica de otel cu otel (cu fire metalice in tesatura) ce se ruleaza intr-un
toc de piele, carton presat sau metalic.
Ruletele se intrebuinteaza la masurarea dinstantelor mici, la ridicarea detaliilor ca si la
masurarea inaltimii aparatului si a lungimii semnalelor.
Alte instrumente. Mai pot fi mentionate ca instrumente de mare precizie: firul de
invar; ca intrumente de precizie: rigla de lemn, sticla, metal si ca instrumente expeditive:
podometrul, roata si compasul.
Riglele ca instrumente de precizie de 4 - 5 m lungime, au fost inlocuite aproape
complet cu firele de invar. In teren orizontal riglele se aseaza cap la cap de-a lungul unei sfori
intinse pe aliniament iar in teren inclinat se aseaza orizontal pe suporti speciali (fig 4.6).

23

Compasul (capra, stanjenul) este un instrument expeditiv folosit in masuratorile


agricole. Seamana cu un compas fiind alcatuit din doua brate reunite intr-un maner (fig. 4.7).
Distanta e dintre varfurile A si B ale compasului este intotdeauna fixa si anume de 2 m, sau 1
stanjen. Viteza de masurare cu compasul este egala cu aceea a mersului unui om la pas.

Roata de perimetru cunoscut si inzestrata cu un contor de ture este purtata in lungul


distantei de masurat dand distanta aproximativa.
Podometrul este un instrument purtat in buzunar ce inregistreaza nuumarul pasilor. Se
foloseste in lucrari expeditive si de control aproximativ.
Anexe. Ca instrumente auxiliare folosite la masurarea dinstantelor se mentioneaza:
intinzatoarele, fisele, dinamometrele, jaloanele.
Intinzatoarele numite si portpanglici sau portlanturi sunt niste bastoane de lemn sau
fier, lungi de 1-1,2 m si diametru de 3-3,5 cm. Intinzatoarele se introduc in inelele panglicii
ajutand la intinderea acesteia pentru masuratoare (fig. 4.5,c).
La un capat intinzatorul are un sabot de fier care asigura intinderea si fixarea
intinzatorului in pamant, in pozitia dorita.
Fisele sunt niste vergele de fier (fig. 4.5,b) curbate in inel la un capat si ascutite la
celalalt capat, pentru a putea fi usor infipte in pamant. Lungimea fiselor este de 30-40 cm iar
grosimea de 5-6 cm.
Dinamometrele sunt instrumente cu ajutorul carora se poate aplica o anumita tensiune
(in kg).
Firul de invar. Construit intr-un aliaj de 64% otel si 35% nichel, firul este practic
insensibil la variatiile de temperatura (coeficientul de dilatatie fiind de 17 ori mai mic decat al
otelului) fapt pentru care se numeste invar.
Masurarea foarte precisa a distantelor cu firul de invar se intemeieaza pe aceea ca un
fir relativ subtire, flexibil dar practic inextensibil, daca este liber sprijinit la cele doua capete
ale sale sub tensiuni egale si constante, are o lungime a corzii constanta.
Lungimea firului este de 24 m, eventual 48 m. La capete firul este prevazut cu cate o
rigleta de 8 cm, gradata milimetric. Citirea gradatiilor pe rigleta se face in dreptul unui cap cu

24

reper instalat pe un trepied (fig. 4.8).

Intinderea firului se face uniform cu ajutorul unor greutati de 10 kg. ce se atarna la


cele doua capete prelungite cu sfoara peste scripeti (fig. 4.9). Cu firul se masoara in terenuri
aproximativ orizontale. Citirea valorilor pe riglete se face simultan de cate doi operatori.
Intotdeauna se fac mai multe citiri (pana la 5) in alte pozitii ale rigletei pentru aceeasi pozitie
a reperilor.
Aliniamentul pe care se masoara se jaloneaza in prealabil cu teodolitul si se picheteaza
cu tarusi din 24 in 24 m, folosind panglica.

Precizia ce se poate realiza poate atinge chiar 1 mm pe km. Daca se foloseste in


masuratorile geodezice trebuie aplicate unele corectii de temperatura, de gravitatie, de
lantisor, de etalonare, corectii ce pot fi neglijate in masuratorile topografice.
Verificarea si etalonarea instrumentelor. In general orice instrument de masurat
trebuie controlat si etalonat inainte de intrebuintare.
Verificarea se face controland instrumentul "la mana", din aproape in aproape, pentru
a constata starea lui daca dispozitivul de apucare si intindere este in buna stare, daca
instrumentul nu este fisurat sau daca evetualele reparatii precedente s-au facut in bune
conditii.
Etalonarea consta din confruntarea lungimii instrumentului cu un etalon. In lipsa unui
etalon, etalonarea se va face la Directia Metrologiei. In general etalonarea etalonarea se face
la o temperatura de 20 grade si sub o tensiune medie de 10 kg. Diferenta constatata cauzeaza
o eroare sistematica al carei efect poate fi inlaturat prin calcul.
Tehnici de masurare a distantelor
Masurarea trebuie sa se faca riguros pe aliniament. De aceea trebuie sa existe vizibilitate intre
punctele ce delimiteaza distanta de masurat iar terenul sa fie accesibil masuratorii.
Daca distanta se masoara cu panglica, este necesar ca in prealabil aliniamentul sa fie
pichetat, adica marcat cu tarusi la toate schimbarile de panta, pentru a se masura sectiuni in
aceeasi panta.
Masurarea distantelor cu panglica de otel. Panglica se duce pe teren infasurata pe
un cerc cu cruce, unde se deruleaza cu multa atentie sa nu faca bucla, pentru ca la cea mai
mica neatentie bucla fortata duce la ruperea panglicii. Se introduc apoi intinzatoarele in inele.
Dupa ce panglica este bine intinsa, in momentul cand al doilea lucrator are zero al panglicii pe

25

reperul de plecare, anunta. In acel moment primul lucrator, care intre timp scosese fisa din
cerc, infige fisa in pamant in dreptul valorii 50 m, se ridica si pleaca inainte, avand grija sa nu
atinga fisa cu panglica pe care o trage dupa el. Primul lucrator a luat cu el inelul de 11 fise, iar
ultimul lucrator a luat un inel fara nici o fisa, pe care insa va insira fisele pe care le va scoate
de pe aliniament, imediat ce au fost folosite.
In momentul cand ultimul lucrator a ajuns langa fisa infipta in pamant de catre primul
lucrator, se opreste. Isi fixeaza langa fisa intinzatorul, insa mai in urma cu 20 - 25 cm, il
orienteaza din nou pe primul lucrator pe aliniament, intinde panglica si in momentul cand zero
al panglicii este in dreptul fisei, anunta iarasi. Primul va infige o noua fisa in dreptul diviziunii
50 m, se ridica si pleaca mai departe. Cand pleaca, ultimul lucrator scoate fisa din pamant si o
introduce in inelul lui. Operatia se repeta intocmai.
Distanta d intre repere (tarusi) va fi usor de gasit daca la ultima citire de pe panglica la
reper se adauga de atatea ori 50 m, cate fise are in inel ultimul lucrator. Drept control,
numarul de fise din inelul ultimului lucrator plus cele din inelul primului, trebuie sa dea 11
fise.
Corectiile ce se aduc masuratorilor cu panglica. Masuratorilor cu panglica li se
aduc doua corectii si anume: corectia de etalonare si corectia de temperatura.
Corectia de etalonare. Daca la etalonare se constata vreo diferenta, adica o eroare e, la
lungimea totala a panglicii de 50 m, corectia va fi egala cu eroarea e luata cu semn schimbat,
inmultita cu numarul de cate ori s-a cuprins panglica in distanta D masurata, adica:
ce = e

D
.
50

Daca la etalonare, panglica a fost gasita mai lunga, eroarea este negativa, deoarece e =
50 - L si deci corectia pozitiva, adica rezultatului obtinut i se va adauga cantitatea c. Intradevar, o panglica mai lunga va intra de mai putine ori intr-o lungime, dand un rezultat mai
mic, astfel ca este necesara o adaugire pentru a se elimina eroarea, si invers.
Exemplu. Daca panglica a fost gasita de 49,98 m, e = 50,00 - 49,98 = +0,02m si s-a
masurat o distanta D = 850, se obtine corectia
ce = e

D
850
= 0.02
= 0.34m .
50
50

Distanta corectata va fi 849,66 m.


Corectia de temperatura. Deoarece temperatura influenteaza lungimea panglicii si in
consecinta rezultatul, este necesara o corectie proportionala cu diferenta dintre temperatura de
etalonare si cea din timpul lucrului. Intrucat la fiecare 5 diferenta de temperatura, panglica de
50 m se modifica cu 3 mm si deoarece etalonarea se face la 20 rezulta conform celor aratate
anterior:
Ct =

T 20 D m

3 mm .
5
50 m

Exemplu. Daca la o temperatura de 28 distanta masurata a fost gasita de 400 m,


corectia va fi:
Ct =

28 20 400

3 mm = 38.4 mm 4 cm .
5
50

Distanta corectata va fi 400,04 m.


Reducerea distantelor la orizont. Prin masuratoare se urmareste distanta redusa la
orizontala (orizont), deoarece acesta se reprezinta in plan. Reducerea distantelor la orizont se
face de obicei in functie de unghiul vertical (unghiul ce-l face linia terenului cu orizontala).
Unghiurile verticale se masoara separat pentru fiecare sectiune de aceeasi panta
(declivitate) cu ajutorul unor aparate de masurat ungiurile verticale.
Distanta redusa se obtine facand produsul distantei sectiunii respective masurata direct
pe teren (urmand panta terenului), cu cosinusul unghiului vertical al acelei sectiuni, conform

26

fig. 4.10.

d0i = di cosi
iar D0 = d01 + d02 + ... + d0n
Exemplu:
d = 76.23 m
= 8g20c16cc
cos = 0.991713
d0 = 0.991713 x 76.23
d0 = 75.60 m.
Reducerea distantelor la nivelul marii. Daca ridicarea se face in cadrul geodeziei,
daca distantele sunt mari si instructiunile o prevad, se face si reducerea distantelor la nivelul
marii, adica la suprafata de referinta zero.

Daca in fig. 4.11


O este centru Pamantului;
R - raza Pamantului = 6379 km;
L - lungimea masurata si redusa la orizont;
h - inaltimea punctelor in raport cu nivelul marii (considerat zero), in zona in care s-a
executat masuratoarea;
l - lungimea redusa la nivelul marii.
Din cele doua triunghiuri asemenea formate, rezulta relatia:
l
R
R
=
de unde : l = L
.
L R+h
R+h

Practic se calculeaza corectia c = L - l care se va scadea din lungimea masurata, deoarece L c = l.


c = Ll = L

h
h
L .
R+h
R

27

Daca:
L = 1200m si h = 600m (altitudine),
c =1200

720 m
0.600
=
= 0.11 m.
6.379
6.379 km

L devine l = 1199,89 m.
4.3. Precizia masurarii directe a distantelor
La masurarea directa a distantelor se pot produce erori sistematice al caror efect poate
fi identificat si eliminat, erori intamplatoare al caror efect poate fi micsorat si evident se pot
produce si greseli.
Greseli. Greselile provin de obicei din neatentia celor ce fac masuratoarea si datorita
mai ales: a tinerii gresite a socotelii fiselor cand distanta este mare, a citirii pe partea
descrescanda a gradatiilor, neobservarea unei bucle a panglicii, inscrierea gresita in carnet.
Pentru a nu se strecura greseli, cel putin in cazul masuratorilor foarte importante, se
recomanda repetarea masuratorii, cand cele doua valori obtinute trebuie sa se incadreze in
tolerante. Totodata, prin medie se obtine valoarea cea mai probabila.
Erori sistematice. Cele mai obisnuite erori sistematice la masurarea distantelor provin
din: neetalonarea instrumentului sau etalonarea gresita, neglijarea influentei temperaturii,
iesirea din aliniament, si pichetarea necorespunzatoare a traseului de masurat. Problemele
etalonarii si temperaturii au fost analizate.
Erorile intamplatoare. Erorile intamplatoare sunt cele mai numeroase, fiind
provocate de multe cauze. Acestea nu au frecventa definita si nici marime sau sens constant,
dar se mentin de obicei in anumite limite tolerabile, iar in totalitatea lor, de multe ori, se
compenseaza.
Dintre cauzele erorilor intamplatoare asupra carora operatorul trebuie sa fie atent, se
citeaza: neverticalitatea fiselor, intinderea inegala a panglicii, citirea gradatiilor pe panglica,
variatiile de temperatura, etc. Sporirea atentiei de lucru si repetarea masuratorilor micsoreaza
efectul erorilor.
Eroarea pe unitatea de lungime si eroarea pe lungimea totala. In terenuri de ses sau
putin inclinate, precizia masurarii unei distante cu:
firul invar este de 1-3 mm pe km;
riglele este de 3-10 mm pe 100 m;
panglica este de 1-3 cm pe 100 m.
Eroarea creste cu panta terenului.
Daca acestea sunt erorile pe unitatea de lungime, pentru a gasi eroarea admisibila
pentru o lungime oarecare, se
inmulteste eroarea pe lungimea unitara cu radical din distanta, supra lungimea unitara.
Daca:
e este eroarea pe lungimea unitara,
et - eroarea pe lungimea totala,
L - lungimea totala,
l - lungimea unitara, se poate scrie:
et = e

L
.
l

Exemplu. Exprimand eroarea in metri, pentru panglica de otel rezulta


et = 0.03

L
.
100

Pentru o distanta masurata de 900 m, avem o eroare de:

28

et = 0.03

900
= 0.09 m = 9 cm .
100

Eroarea relativa totala va fi ert =

0.09
1
=
.
900 10000

Erori de ansamblu. Facand abstractie de greseli, precizia de masurare a unei distante


este influentata evident atat de erorile sistematice es, neglijate sau neidentificate, cat si de
erorile accidentale ea.
Eroarea de ansamblu se calculeaza cu relatia care a fost stabilita la erorile
intamplatoare dar este valabila si aici:
et = e s2 + ea2 .
La stabilirea tolerantelor cand distanta masurata se confrunta cu una considerata ca
justa (de exemplu: masurarea cu un instrument mai precis sau dedusa prin calculul din
coordonatele unor puncte ale retelei de sprijin sau indesire) trebuie sa se aiba in vedere de
asemenea ambele cazuri de erori si anume: pentru eroarea accidentala o marime medie
corespunzatoare aparaturii si metodei folosite iar pentru eroarea sistematica o marime
corespunzatoare de asemenea aparaturii si metodei dar in nici un caz sa nu depaseasca
precizia posibila de atins si necesara pentru cazul respectiv, cand formula tolerantei ia forma
relatiei:
T = e s D + ea D .
4.4. Ridicari topografice cu panglica de otel
Jalonarea combinata cu ducerea perpendicularelor (cu echerele) sta la baza ridicarilor
numite echerice sau arpentaj care sunt ridicari topografice simple folosite curent la ridicarea
detaliilor in terenuri plane (si putin accidentate) ca si la rezolvarea unor probleme de trasare.
Perpendicularele se ridica cu echerele. Echerele topografice sunt instrumente cu
ajutorul carora se traseaza in teren anumite unghiuri fixe de valoare data.
Echerele. Se disting echere cu viza directa si cu viza prin relfexie. Din prima categorie
face parte echerul arpentorului, iar din a doua echerul cu oglinzi si echerul cu prisme.
Echerul arpentorului este un instrument topografic simplu, fara luneta cu ajutorul
caruia se poate face ridicarea si coborarea unei perpendiculare pe un aliniament dat, precum si
aplicarea unghiurilor de 50g. Este construit de obicei din alama si are format prismatic
octogonal sau cilindric, eventual sferic.

Pe cele 8 fete se gasesc ferastruici inguste al caror plan central este materializat printrun fir. Ferestruicile opuse au desenul invers si doua cate doua formeaza planuri de viza. La
partea inferioara are o piesa tronconica detasabila cu ajutorul careia se fixeaza echerul pe un
baston sau pe un trepied usor (fig. 4.13).
Ridicarea unei perpendiculare pe un aliniament. Fiind de ridicat o perpendiculara pe

29

aliniamentul MN se instaleaza echerul aproximativ vertical in punctul din care trebuie sa se


ridice perpendiculara si se roteste in asa fel incat un plan de viza determinat de doua
ferestruici sa se suprapuna peste directia MN adica, privind prin echer din directia N, sa se
vada jalonul din M. Apoi se priveste prin ferestruica ce da perpendiculara pe aliniament si in
prelungire se fixeaza un jalon in punctul P (fig. 4.14).

Coborarea unei perpendiculare dintr-un punct P pe un aliniament R - S (fig. 4.15) este


o operatie mai dificila, deoarece se face prin incercari.

Se va cauta sa se instaleze echerul simultan, atat pe aliniamentul in cauza R - S, cat si


in planul de viza normal pe primul ce cuprinde punctul P. Punctul P' se gaseste pe
aliniamentul S - R atunci cand privind prin echer succesiv din directia R si din directia S - fara
a-l misca - se vor vedea jaloanele din punctele S si respectiv R.
Precizia ridicarilor cu echerul arpentorului este slaba din cazua ca planul de viza este
grosolan materializat. Se recomanda sa nu se faca ridicari sau coborari de perpendiculare
decat pana la 20 m, maximum 30 m. Intrebuintarea echerului este greoaie.
Echerul cu oglinzi este construit pe principiul dublei reflexii a unei raze de lumina pe
oglinzi plane (fig. 4.16).

Astfel, unghiul pe care-l face raza incidenta cu raza reflectata, dupa ce a suferit reflectari pe
cele doua oglinzi este egal cu dublul unghiului pe care-l fac oglinzile intre ele.
In triunghiul ABN
=i+r
In triunghiul ABO'

30

=2i + 2r
de unde
= 2 .
Daca =50g atunci =100g.
Acesta este echerul cu o singura pereche de oglinzi cu ajutorul caruia se pot ridica
perpendiculare pe o directie oarecare determinata de statia A si un punct oarecare B jalonat
(fig. 4. 17). Observatorul va vedea imaginea jalonului din B sub un unghi drept. in prelungirea
razei emergente - prin vedere libera - va dirija asezarea jalonului C.

Dezavantajul echerului cu o singura pereche de oglinzi este acela ca nu asigura si


asezarea pe aliniament, atunci cand operatorul se gaseste intre jaloanele ce materializeaza
aliniamentul.

Pentru aceasta s-au construit echere cu doua perechi de oglinzi suprapuse, care sunt in
asa fel montate (fig. 4.18), incat in momentul cand operatorul vede imaginea jaloanelor
exterioare A si B, suprapuse prin oglinzi, este semn ca se gaseste exact pe aliniamentul celor
doua puncte A si B. Jalonul din C vazut liber pe directia razelor emergente, face impreuna cu
statia un unghi drept cu aliniamentul AB. Cu ajutorul echerului cu doua perechi de oglinzi se
pot ridica si cobora perpendiculare cu multa usurinta. Eficacitatea acestor echere este socotita
la 40 - 50 m.
Exista si echere cu trei oglinzi dispuse in asa fel incat realizeaza exact acelasi lucru ca
echerul cu 2 perechi de oglinzi.
Echerele cu prisme pot fi de asemenea de diferite conceptii si realizari.

31

Echerul cu prisme triangulare rectangulare isoscele prezentat in fig. 4.19 cand raza
sufera o singura reflexie interioara. Se poate demonstra ( = 100g + 2i) ca unghiul pe care-l
face raza emergenta cu incidenta este functie de unghiul de incidenta, deci imaginea formata
este nestabila. Raza care sufera doua reflexii totale interioare (fig. 4. 20) va da: = 100g

adica unghiul pe care-l face raza emergenta cu cea incidenta este drept, independent de
marimea unghiului de incidenta, formand asadar o imagine stabila.
Echerul cu prisme cel mai raspandit si mai bun este echerul cu prisme pentagonale
(fig. 4. 21). Urmeaza a se arata ca unchiul format de raza emergenta cu cea incidenta este
drept. Conform celor aratate la echerul cu oglinzi = 100g.
In patrulaterul AEHI cu 2 unghiuri drepte se scrie: 100g + (100g + e) + 100g + (100g - r)
g
= 400
sau: e = r .
sin i
sin
= n si
= n,
Intrucat:
rezulta: i = .
sin r

sin e

32

In patrulaterul AIME' se poate scrie:


100g + (100g - i) + (200g - ) + (100g + ) = 400g
Tinand seama de relatia de mai sus rezulta:
= 100g
Exista echere cu o singura prisma pentagonala insa cele mai bune si totodata mai
raspandite echere sunt cele cu doua prisme pentagonale suprapuse, cand servesc deopotriva
punerii pe aliniament cat si ridicarii sau coborarii perpendicularelor. Modul de lucru cu o
singura prisma este asemanator cu acela al echerelor cu o singura pereche de oglinzi, iar
modul de lucru cu doua prisme pentagonale este asemanator cu cel descris la echerele cu doua
perechi de oglinzi.
In timpul lucrului, instrumentul este tinut in mana, aproximativ vertical. Pentru ca
punctul sa se proiecteze la sol se atarna un fir cu plumb sau se aplica o tija speciala. Cele mai
cunoscute echere cu prisme pentagonale sunt echerele Wild (fig. 4. 22) si Zeiss. In timpul cat
nu se lucreaza, ambele sisteme de echere au fetele prismelor protejate contra loviturilor si a
prafului. Cu ajutorul acestor echere se pot ridica si cobora perpendiculare in bune conditii
pana la distante de 70 - 80 m.

Exista si echere speciale cu ajutorul carora se pot masura orice fel de unghiuri. Un
astfel de echer este compus din doua prisme suprapuse, dintre care una este mobila in jurul
axului vertical. Unghiul se citeste pe un cerc gradat.

33

CAPITOLUL 5 - MASURAREA UNGHIURILOR


In topografie se masoara directii orizontale si unghiuri verticale. Directiile orizontale
servesc la determinarea pozitiei planimetrice a punctelor iar unghiurile verticale servesc la
determinarea pozitiei altimetrice precum si la reducerea distantelor la orizont.
Unghiul orizontal pe care il fac doua directii oarecare in spatiu este unghiul diedru al
planelor verticale ce cuprind cele doua vize (fig. 5.1).

Intr-adevar, oricare din directiile 1 - 2i cuprinse in planul vertical v2 cu oricare din directiile 1
- 3i cuprinse in planul vertical v3 formeaza unghiul orizontal .
Unghiul vertical i pe care-l face o viza oarecare cu orizontala se obtine in planul
vertical respectiv.
Intrucat orice instrument este prevazut cu un dispozitiv de vizare, viza determina atat
planul vertical care o cuprinde cat si inclinarea ei.
5.1. Instrumente de masurat unghiuri
Generalitati. Instrumentele de masurat unghiuri se numesc goniometre
(gonio=unghi). Un goniometru este inzestrat cu un dispozitiv de vizare si cu cercuri gradate
dintre care unul orizontal pentru masurarea unghiurilor orizontale si unul vertical pentru
masurarea unghiurilor verticale .
Goniometrele folosite in topografie s-ar grupa astfel:
a) Instrumente cu ajutorul carora unghiurile orizontale se obtin din doua vize
succesive: grafometrul, pantometrul, tahimetrul si teodolitul.

34

Pentru a se obtine unghiul din punctul O (fig. 5.2.), se stationeaza cu instrumentul in


punctul O, se vizeaza succesiv la semnalul din A apoi la cel din B si se citesc gradatiile pe
cerc. Din diferenta celor doua citiri a si b rezulta unghiul .
=b-a

b) Instrumente cu ajutorul carora unghiurile se obtin dintr-o singura viza: sextantul.


Instrumentul este in asa fel construit incat vizandu-se din O la A (fig. 5.3) si actionand oglinda
mobila O2 se aduce pe aceeasi directie si imaginea punctului B prin oglinzile O1 si O2. Pe
sectorul de cerc c al instrumentului se citeste de-a dreptul unghiul . Intr-adevar, in triunghiul
VO1O2 se poate scrie:
+ 100 + r + 100 - i = 200g
iar in triunghiul OO1O2
+ 2r + 200 - 2i = 200g
de unde = 2.
Sextantul se foloseste cu precadere in ridicarile marine si oceanice unde statia este in
miscare.
c) Instrumentele cu ajutorul carora se masoara de-a dreptul orientarile directiilor:
busola topografica. Pe cercul instrumentului, in dreptul capului nord al acului magnetic se
citeste de-a dreptul orientarea directiei vizate OA (fig. 5.4).

d) Instrumente numite goniografe care dau de-a dreptul marimea grafica a


unghiurilor: planseta topografica. Cu aceste instrumente nu se masoara propriu-zis
unghiurile, adica nu se obtine valoarea lor numerica ci se materializeaza de-a dreptul
proiectiile orizontale ale directiilor vizate pe planseta orizontala a instrumentului (fig. 5.5).

35

Dintre instrumentele mentionate, cea mai larga raspandire o au teodolitul si tahimetrul


iar in ridicarile forestiere, pe langa acestea un loc deosebit il ocupa si busola.
Teodolitul. Teodolitul (denumire preluata din limba araba) este cel mai reprezentativ
goniometru topografic.
Daca teodolitul este constrit in asa fel incat cu ajutorul lui sa se poata masura si
distante - pe cale optica - adica fara sa mai fie necesar sa se parcurga distanta de masurat,
teodolitul este totodata si tahimetru. Denumirea de tahimetru provine din limba greaca
(tachis=repede) adica un instrument cu ajutorul caruia se masoara repede.
O masuratoare efectuata cu astfel de instrumente care masoara simultan atat
unghiurile cat si distantele, este mai rapida. Deoarece lunetele teodolitelor sunt inzestrate cu
fire stadimetrice pentru a se putea masura distantele pe cale indirecta, se obisnuieste ca
acestor instrumente sa li se spuna teodolite - tachimetre.
In general teodolitul este un instrument ce serveste la masurarea precisa a unghiurilor
fiind utilizat, asadar, in lucrarile de determinare a retelelor de sprijin sau indesire pe cand
tachimetrul este un instrument de precizie mai mica ceea ce il face potrivit la ridicarea
detaliilor.
Exista numeroase tipuri de teodolite, de marimi si precizii diferite. Oricare ar fi tipul si
dimensiunile, organele principale sunt aceleasi (fig. 5.6).

Teodolitul are trei axe si anume: axul principal (vertical) VV', care trebuie sa fie
vertical in momentul cand instrumentul este instalat pentru lucru (in jurul lui se roteste partea
superioara a instrumentului pentru a putea fi dirijata in orice directie); axul secundar

36

(orizontal) hh' in jurul caruia poate oscila luneta astfel incat sa poata lua orice inclinare si
axul lunetei LL'. Unghiurile se masoara pe cele doua cercuri c0 cercul orizontal si cv cercul
vertical. Masurarea unghiurilor orizontale se fac in dreptul indicelui i0 de la alidada a pe
cercul orizontal c0 fixat de partea inferioara a aparatului. Denumirea de alidada provine de la
arabi si inseamna brat. Cercul vertical este montat solidar cu luneta astfel ca inclinarile lunetei
vor fi citite in dreptul indicelui iv fixat in furca alidadei fa. Vizarea se face cu luneta. Alidada a
cu furcile alidadei fa sustine partea superioara a aparatului compusa din: luneta, cercul vertical
si indicele sau indicii in dreptul carora se fac citirile. Partea inferioara a aparatului se sprijina
pe trei suruburi calante sc din care se actioneaza pentru verticalizarea axului principal VV'.
Avand in vedere modul de citire a gradatiilor, teodolitele pot fi grupate in:
- teodolite de constructie clasica (de tip vechi) cu cercuri gradate metalice si sistem de
citire a gradatiilor care variaza de la vernierul cu lupa pana la microscopul cu tambur;
- teodolite cu citire centralizata (de tip nou sau optice) cu cercuri gradate de sticla si
sistem de citire a gradatiilor format dintr-un singur microscop fixat pe luneta.
5.2. Precizia masurarii unghiurilor
Facandu-se abstractie de erorile instrumentale a caror cauza si efect au fost analizate,
aici se vor discuta numai erorile accidentale, deci inclusiv eroarea de diviziune a cercurilor ed.
Erorile unghiulare mai sunt cauzate de erorile de centrare es a instrumentului in statie
si a semnalului eS sau jalonului vizat. Fiecare viza este afectata de erori de vizare ev si citire ec
a gradatiilor. Efectul total al acestor erori asupra unei vize se calculeaza cu relatia:
e1 = e s2 + eS2 + ev2 + ec2 + ed2 .
Prin urmare eroarea ce va afecta un unghi ce se obtine din 2 vize va fi conforma
relatiei:
e2 = e1 2 .
Daca unghiul se masoara cu luneta in ambele pozitii se aplica relatia:
e2

e3 =

= e1 .

Daca unghiul se masoare de mai multe ori, de n ori, aplicand relatia de mai sus, se
obtine:
en =

e1
n

Aici trebuie avut in vedere ca efectul erorilor de statie es si semnal eS nu se micsoreaza


cu repetarea masuratorilor ci numai erorile de vizare ev si citire ec precum si erorile de
diviziune daca se schimba pozitia limbului.
5.3. Metode de masurare a unghiurilor cu teodolitul
Pentru determinarea unghiurilor pe care le fac anumite directii dintr-un punct, este
necesar ca instrumentul sa fie in prealabil controlat si rectificat.
Prima operatie este aceea de instalare a instrumentului (centrare) in statie si calarea lui.
Masurarea unghiurilor orizontale. Se distinge cazul masurarii unui singur unghi o
data, sau de mai multe ori si cazul masurarii mai multor unchiuri din acelasi punct de
asemenea o data sau de mai multe ori.
Masurarea unui unghi, o singura data, distinge doua variante: cu zerourile in
coincidenta pe prima viza si prin diferenta citirilor.
Masurarea unghiului ABC = prin diferenta citirilor se face in felul urmator (fig. 5.7).

37

Se stationeaza cu teodolitul in punctul C, se vizeaza punctul A si se inregistreaza


citirea a pe limb, apoi se vizeaza spre B si se inregistreaza citirea b. In timpul masuratorii,
limbul ramane nemiscat, fixat la ambaza. Deoarece unghiului , determinat de vizele CA si
CB, i se opune arcul ab si deoarece sensul gradatiilor este acela al mersului acelor
ceasornicului, este evident ca = b - a, adica unghiul se obtine din diferenta citirilor pe
cele doua directii. Vizarea si citirea gradatiilor se face in felul urmator: se dirijeaza luneta in
directia A. In momentul cand semnalul A a aparut in campul lunetei, se blocheaza rotirile
generale. In continuare se actioneaza din unul din suruburile de fina miscare a limbului sau a
alidadei fata de limb pana ce semnalul din A este suprapus sau incadrat riguros cu firul (firele)
reticular principal (vertical) (fig. 5.8).

Urmeaza citirea gradatiilor la ambele cercuri. Se deblocheaza cele doua miscari ale
instrumentuliui, cu grija, si se vizeaza spre B. Se blocheaza instrumentul cu parghiile de
blocare si se utilizeaza numai suruburile de fina miscare. Dupa ce s-a facut viza corecta pe B
urmeaza citirea gradatiilor b.
In cazul variantelor cu zero pe prima viza, se va avea grija sa se introduca zero la limb,
si se va viza spre A. Dupa ce s-a facut viza, se controleaza citirea, daca a ramas zero. Pentru a
se viza si spre B se va debloca miscarea alidadei. Citirea spre B va da unghiul .
Astfel se poate obtine valoarea unui unghi. Pentru a avea insa un control si totodata
posibilitatea obtinerii unei valori mai bune a unghiului, se va masura o data cu luneta in
pozitia a doua. Se stie ca masurarea unghiurilor cu luneta in ambele pozitii elimina o seama de
erori instrumentale, iar pe altele le miscoreaza. In plus se micsoreaza erorile de masurare,
adica de vizare si citire a gradatiilor.
Masurarea unui unghi cu luneta in ambele pozitii se face astfel (fig. 5.9): dupa ce s-a
masurat unghiul cu luneta in pozitia intai, cu sau fara zerourile in coincidenta, se elibereaza
miscarea alidadei fata de limb, se da luneta peste cap si se vizeaza cel de-al doilea punct,
adica B. Se inregistreaza citirea, care va diferi cu aproximativ 200 g. Se deblocheaza alidada si
se revine in sens invers spre A, care va fi vizat din nou. O astfel de masuratoare cu luneta in
ambele pozitii reprezinta o serie.

38

Pentru a se obtine unghiul se face mai intai media citirilor, apoi diferenta mediilor.
INSCRIEREA VALORILOR UNGHIULARE
Statia
Viza
Pozitia
I
a Pozitia
II
a Media
lunetei
lunetei
vernier I
vernier I
vernier II
vernier II
g
c
cc
C
A
78 22 50
278g 23c 00cc
78g 22c 50cc
g
c
cc
g
c
cc
278 22 00
78 22 50
g
c
cc
B
165 37 00
365g 37c 50cc
165g 37c 12cc
g
c
cc
g
c
cc
365 37 00
165 37 00
g
c
cc
g
c
cc
g
c
cc
= 165 37 12 - 78 22 50 = 87 14 62
Masurarea mai multor unghiuri dintr-un punct se face in tur de orizont (fig. 5.10). Se
alege drept viza de plecare semnalul care se vede cel mai bine (in general in directia nordului)
de exemplu A. Se vizeaza si se inscriu valorile citite in carnet. Se elibereaza alidada de limb,
cu grija ca limbul sa ramana nemiscat tot timpul, se vizeaza punctul urmator B in turul de
orizont I, care se parcurge de la stanga la dreapta si iar se citesc si se inscriu datele in carnet.

Astfel se continua operatiile pe intregul tur de orizont prin punctele C, D, etc, pana la viza de
plecare A, pe care se face controlul. Citirea de control pe viza de plecare, adica inchiderea nu
poate depasi toleranta. Conform normelor in vigoare, expresia acestei tolerante este:
T =e n

unde:

39

e reprezinta precizia teodolitului, iar n numarul de vize din turul de orizont.


Numarul maxim de vize admis intr-un tur de orizont este de 12 - 15.
Cel de-al doilea tur de orizont II al seriei se va efectua cu luneta in pozitia a doua si in
sens invers primului tur. Viza de origine va fi aceeasi A, iar in carnet se va scrie de jos in sus.
Inchiderea pe viza de plecare trebuie sa se inscrie in toleranta.
Pentru a se ajunge la unghiuri in functie de citirile inregistrate urmeaza sa se mai faca
anumite calcule. In coloana urmatoare a carnetului se va face media citirilor, apoi
compensarea vizelor (in statie), adica egalizarea vizei de inchidere cu viza de plecare prin
corectarea tuturor unghiurilor cu

e
, respectiv corectarea progresiva a vizelor.
n

Calculul poate fi urmarit in tabelul urmator:


MASURAREA UNGHIURILOR SI COMPENSAREA LOR IN STATIE
Punct Puncte
Citiri
Media
Compens.
statie vizate
in statie
Pozitia I a Pozitia a II-a a
1

2
A
B

C
D
A

lunetei
3
122.44.40
80
211.32.80
33.20
330.99.70
31.00.10
72.62.40
80
122.45.20
40

lunetei
4
322.44.60
45.00
11.33.00
40
131.00.00
20
272.62.50
70
322.45.00
40

Citiri medii Schita


compens.

5
122.44.70

7
122.44.70

211.33.10

-14

211.32.96

331.00.00

-28

330.99.72

72.62.60

-41

72.62.19

122.45.25

-55

122.44.70

Masuratorile fiind facute cu un teodolit de 50cc, toleranta este T = 50 cc 4 = 100 cc .


Toleranta nu poate fi depasita si nici nu este depasita pe nici una din coloanele 3 sau 4.
Pentru obtinerea unui unghi se vor scadea valorile corectate ale vizelor respective. De
exemplu unghiul CED va fi:
ED - EC = 72g 62c 19cc - 330g 99c 72cc
pentru a se putea face scaderea se va adauga un cerc intreg, astfel ca:
472g 62c 19cc - 330g 99c 72cc = 141g 62c 47cc.
Masurarea unghiurilor de mai multe ori se face atunci cand cu ajutorul instrumentului
ce se lucreaza nu se poate obtine precizia necesara dintr-o singura masuratoare, si in general
atunci cand se urmareste o precizie mare, cum ar fi in geodezie, etc.
Metoda topografica de masurare a unghiurilor de mai multe ori este metoda reiteratiei.
Aceasta metoda consta din masurarea unghiurilor de mai multe ori cu origini diferite pe limb.
Originile si respectiv intervalul i intre origini, se poate calcula. Carnetul de teren este
asemanator. La sfarsit se face media reiteratiilor.
Masurarea unghiurilor verticale.
Pentru masurarea unghiurilor verticale se vizeaza cu firul nivelor. Daca gradatia "zero"
se afla pe verticala citirea da unghiul vertical ce arata inclinarea vizei fata de verticala,
respectiv unghiul zenital z (fig. 5.11).
Pentru obtinerea unghiurilor verticale necesare reducerii distantelor este necesar sa se
vizeze la inaltimea I a instrumentului. Pentru nevoile nivelmentului se poate viza la orice
inaltime deasupra punctului cu conditia ca aceasta sa fie cunoscuta. Pentru procedare

40

uniforma, in cazul semnalelor se vizeaza la baza capului negru, iar in cazul mirelor la
inaltimea aparatului. Vizarea cu luneta in ambele pozitii elimina erorile instrumentale si le
micsoreaza pe cele accidentale.

CAPITOLUL 6 - MASURAREA INDIRECTA A DISTANTELOR


6.1. Masurarea stadimetrica a distantelor

41

Cazul cand axa de vizare este paralela cu linia terenului. Cu tahimetrul asezat in
punctul de statie A (fig. 6.1) se vizeaza la inaltimea I = BM a instrumentului pe mira tinuta
vertical in punctul B. Vizand pe mira la inaltimea I a instrumentului axa de vizare va avea
inclinarea fata de orizontala, egala cu inclinarea liniei care uneste cele doua puncte A si B
din teren. Se executa citirile C1 si C2 pe mira in dreptul firelor stadimetrice orizontale ale
reticulului si se calculeaza numarul generator H = C2 - C1.

De asemenea se masoara si unghiul vertical (sau z).


Daca se considera ca axa de vizare OM este perpendiculara pe mira (pozitia C'2MC'1),
atunci lungimea L = AB = OM are valoarea:
L = K1H' + K2
in care, la teodolitele tahimetrice moderne K1=100 si K2=0, iar H' = C'2 - C'1.
Atunci se obtine L = 100H'.
Deoarece unghiul este foarte mic, in triunghiul MC'2C2 unghiul din C'2 este
apoximativ drept si rezulta:
H' H
= cos
2
2

si

H ' = H cos ,

in care este unghiul de inclunare a mirei fata de pozitia ei verticala si este egal cu unghiul
de inclinare a axei de vizare.
Din ultimele doua relatii rezulta
L = K1 H cos = 100 H cos
Distanta orizontala D se determina cu relatia de baza
D = L cos .
inlocuind in aceasta relatie, valoarea lui L din relatia precedenta se obtine
D = K1 H cos2 = 100 H cos2 = 100 H sin2 z.
Cazul cand axa de vizare nu este paralela cu linia terenului. In cazul cand nu se
poate viza pe mira la inaltimea I a instrumentului, axa de vizare va avea un unghi de inclinare
' diferit de unghiul de panta a terenului pe directia AB (fig. 6.2).
Distanta orizontala se determina in acelasi mod ca in cazul precedent cu relatia
D = K1 H cos2 ' = 100 H cos2 '
(in care ' este unghiul de inclinare a lunetei cand se vizeaza la inaltimea S I pe mira).

42

Determinarea distantei si a diferentei de nivel cu tahimetre cu fire stadimetrice si


mire verticale
Atunci cand se folosesc mire orizontale pentru determinarea distantei si a diferentei de
nivel, numarul generator H se va calcula din diferenta citirilor facute pe mira in dreptul firelor
stadimetrice f1 si f2 (stanga si dreapta) de pe firul reticular orizontal (fig. 6.3).

Mira pusa in statie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:


- sa fie asezata cu un trepied exact deasupra punctului vizat:
- sa fie perpendiculara pe axa de vizare a lunetei (aveasta se realizeaza cu ajutorul unui
colimator fixat pe mira);
- se fie orizontala (aceasta se realizeaza cu o nivela sferica);
- sa fie asezata la inaltimea instrumentului (I = S) astfel ca ' = .
Din relatiile generale se obtine
D = L cos = K1 cos H = 100 H cos .
Avantajele si dezavantajele mirelor verticale
Avantaje. Mirele verticale (fig. 6.4) se manuiesc usor, avand lungimi mai mici de 4 m
si nu au nevoie de suport si colimator, putandu-se aseza usor in pozitie verticala; se pot aseza
in spatii inguste, in colturi, etc.
Dezavantaje. Pot fi acoperite in partea de jos sau de sus de vegetatie; citirile din partea
inferioara nu vor fi corecte, datorita refractiei atmosferice; erorile de neverticalitate ale mirei
produc erori mari in masurarea distantelor.

43

Avantajele si dezavantajele mirelor orizontale (fig. 6.5)


Avantaje. Citirile nu sunt afectate de eroarea de refractie verticala; o eroare mica de
neperpendicularitate a axei de vizare pe mira produce erori mici la masurarea distantelor.
Dezavantaje. Sunt greu de manuit si au nevoie, pentru punere in state, de un vizor si
un trepied (timp mai lung de instalare); nu se pot aseza in spatii inguste, in unghiuri sau
colturi.

In practica se prefera folosirea mirelor verticale, operatiile de masurare fiind mult mai
expeditive.
6.2. Masurarea paralactica a distantelor
Principiul de determinare paralactica a distantelor consta in masurarea unghiului
orizontal sub care se vede o mira orizontala de lungime constanta in punctul vizat cu un
teodolit de precizie.
Sa consideram o mira orizontala AC (fig. 6.6) si axa de rotatie O a lunetei unui
teodolit. Orientam mira AC astfel ca in planul AOC sa fie perpendiculara pe axa de vizare a
lunetei. Proiectam AC in ac pe planul orizontal care trece prin punctul O. Liniile de vizare OA
si OC se proiecteaza in Oa si Oc, iar inaltimea OH a triunghiului isoscel AOC se proiecteaza
in Oh (inaltimea triunghiului isoscel aOC).

44

Unghiul care se masoara cu teodolitul este unghiul diedru aOc = . Daca b este
lungimea mirei orizontale AC, L = OH este lungimea inclinata intre punctele O si H, iar D
este distanta redusa la orizont, in triunghiul dreptunghic aOh vom avea:
b

= D tg

de unde:
D=

b cot g
2
2

Calculul cu formula de mai sus da deci direct distanta intre A si H redusa la orizont. In
general b=2m, astfel ca

D = cot g

Prin urmare este suficient sa avem o tabela de corespondenta care sa dea valoarea
distantei D in functie de unghiul masurat precis cu teodolitul. Aceasta metoda de masurare
nu necesita deci nici un instrument special, in afara de o mira prevazuta cu un vizor in centrul
sau, pentru asigurarea perpendicularitatii sale pe dreapta OH.
Cu toate ca principiul care sta la baza acestui instrument este foarte simplu si cunoscut
de multa vreme, el nu a putut sa fie aplicat in practica decat odata cu perfectionarea
instrumentelor de masurat unghiuri cu precizie ridicata (teodolite de secunda).

Masurarea unghiului paralactic poate fi inlocuita si cu masurarea unei lungimi. Fie in


punctul O (fig. 6.7) instalat un teodolit, astfel ca axa sa de vizare sa fie perpendiculara la
mijlocul H al unei mire orizontale AC de lungime b. Punctand in mod succesiv cele doua
extremitati A si C ale mirei, prin deplasarea axei de vizare cu ajutorul unui surub micrometric

45

se va masura deplasarea n citita pe scala 3 (numarul de diviziuni corespunzator unghiului ).


Surubul tangential este fixat pe cercul alidad al teodolitului. Daca l este distanta de la axa
principala O a teodolitului la axa ac a surubului micrometric, vom avea
D
b
=
,
l
n q

unde q reprezinta valoarea unei diviziuni de pe scala.


Din expresia de mai sus se obtine
1 b

q n
l
in care q = c este o valoare constanta (de 10000 sau 20000) pentru un surub tangetial dat.
D=

Relatia de mai sus devine


D =b

c
n

Erorile la masurarea paralactica a unei distante


Eroarea de masurare a distantei este la randul ei functie de urmatoarele erori:
1) eroarea lungimii b a mirei;
2) eroarea de masurare a unghiului cu teodolitul;
3) eroarea de perpendicularitate a mirei pe axa de vizare a teodolitului;
4) eroarea de orizontalitate a mirei.
Influentele acestor erori se vor studia succesiv si independent una de cealalta in
masurarea distantei.
Eroarea datorata lungimii b intre reperele mirei. Diferentiind relatia
1

D=

b cot g

si considerand unghiul ca o constanta se obtine


1

dD =

db
2
2D
Dar cot g =
, astfel ca inlocuind in relatia de mai sus vom avea
2
b
D
dD = db
b
2

cot g

sau sub forma de eroare relativa:


dD db
=
.
D
b

Astfel eroarea relativa asupra distantelor, rezultand dintr-o eroare de lungime db a reperilor
mirei, este constanta. Aceasta eroare db introduce asupra masurarii distantelor o eroare
sistematica dD.
Daca se impune masurarea distantelor cu o eroare relativa de

1
rezulta dupa
20000

formula de mai sus ca fixarea reperilor pentru o mira de 2 m trebuie sa se realizeze cu o eroare
de 0,1 mm:
db =

dD
1
b =
2000 = 0,1mm
D
20000

Constructorii reusesc sa realizeze aceasta precizie in fixarea reperilor mirei, astfel ca


pentru aceasta eroare rezulta urmatoarele valori:
D = 50 m
dD = 2,5 mm

46

D = 100 m
D = 200 m

dD = 5,0 mm
dD = 10,0 mm

Eroarea datorata masurarii unghiului paralactic cu teodolitul. Sa diferentiem


1

relatia D = b cot g , considerand b constant:


2

dD
b
=
d
4

2
Unghiul fiind mic, se poate face aproximatia:
1
1

cot g

2.
sin
tg
2
2
2D
Stiind ca cot g =
, se obtine:
sin 2

dD
D
D2
=
d .
, de unde dD =
d
b
b

Aceasta eroare este periculoasa deoarece ea creste cu patratul distantei D. Se impune


deci o atentie deosebita in marirea preciziei de masurare a unghiului , efectuand mai multe
reiteratii sau mai multe repetitii cand aparatul este repetitor. Din relatia de mai sus se obtine:
dD
D
=
d
D
b

Eroarea relativa in masurarea distantelor nu este constanta pentru aceeasi eroare de


masurare a unghiului . Ea este functie de lungimea masurata.
Daca consideram b = 2 m si impunem, ca in cazul precedent, o eroare relativa de
1
rezulta ca unghiul trebuie sa fie masurat cu o eroare de
20000
dD b
d =

D D

pentru:
D = 25 m
d = 3cc
D = 100 m
d = 0,64cc
D = 200 m
d = 0,31cc
In practica, in general, masuram unghiul cu o eroare medie de 3cc pentru lungimi
pana la 100 m. In aceasta situatie eroarea de masurare a distantei va fi pentru:
D = 25 m

dD = 1,5 mm

D = 50 m

dD = 5,9 mm

D = 100 m

dD = 23,6 mm

D = 200 m

dD = 94,5 mm

dD
D
dD
D
dD
D
dD
D

1
16500
1

16500
1

16500
1

16500

Eroarea datorata masurarii unghiului crescand cu patratul distantei va trebui sa se


utilizeze portei cu atat mai scurte cu cat dorim o mai mare precizie (de exemplu intre 40 si 60
m).
Influenta neperpendicularitatii mirei pe axa de vizare a lunetei teodolitului. Sa
presupunem ca mira prezinta un defect de perpendicularitate in raport cu axa de vizare OH a

47

lunetei teodolitului (fig. 6.8). Unghiul ' pe care il vom masura din statia O va fi un unghi
eronat, ce ar corespunde unei mire de lungime A'M + NC' = b' care reprezinta insasi proiectia
mirei b = AH + HC datorita unghiului , deci
b
b
cos + cos = b'
2
2

b' = b cos

Prin urmare, eroarea de neperpendicularitate are ca efect o eroare in masurarea


unghiului egala cu
d = ' -
Considerand unghiurile si ' mici se poate scrie
=

b
D

si ' =

b'
D

si, cu ajutorul expresiilor de mai sus obtinem:


d =

b' b
b
= (1 cos )
D D
D

sau
d = 2

sin 2 .
D
2

Unghiul fiind foarte mic se poate face aproximatia sin 2

, aceasta conducand
2
4

la expresia:
d =
ori

b 2

D 2

b
2
= de unde : d =
.
D
2

Eroarea comisa asupra unghiului este data de relatia d =

b 2

si indiferent de
D 2

semnul lui (A' situat in urma sau inaintea lui A) d este intotdeauna negativ. Deci unghiul '
masurat va fi mai mic decat unghiul real.
Reluand relatia dD =

D2
d
b

si inlocuind d prin valoarea data de relatia

48

b 2

se obtine:
D 2
D 2
dD
.
2

d =

Defectul de perpendicularitate a mirei in raport cu axa de vizare are deci un caracter


sistematic, antrenand o eroare intotdeauna pozitiva asupra distantei D. Totodata acest caracter
sistematic este atenuat de faptul ca eroarea comisa este de al doilea ordin de micime in .
Din relatia precedenta obtinem:
cc cc

2dD
.
D

Considerand o eroare relativa in masurarea distantelor de


de neperpendicularitate 64c.

1
va rezulta o eroare
20000

Rezulta ca pentru asigurarea unei erori relative de masurare de

1
este necesar ca
20000

devierea mirei de la normala sa nu depaseasca 0,64 g. Se vede ca aceasta eroare este neglijabila
in comparatie cu eroarea de masurare a unghiului analizata mai inainte.
Influenta neorizontalitatii mirei. In cazul unei inclinari cu un unghi a pozitiei mirei
(fig. 6.9), on loc sa participe la masurarea unghiului paralactic lungimea b = AC a mirei,
participa lungimea MN = b', care reprezinta proiectia sa pe planul orizontal b' = b cos , astfel
ca rezultatul masuratorii reprezinta unghiul ' si deci vom avea o eroare dD in masurarea
lungimii D.

Notand cu d eroarea de masurare a unghiului vom avea: d = ' - . Unghiurile si


' fiind mici, eroarea d poate fi exprimata si sub forma
b' b
b

d = = (1 cos 2 ) = 2 sin 2 .
D

Asimiland sin
d

, care este mic, cu

exprimat in radiani se va obtine

b 2

.
D 2

Eroarea de orizontalitate se demonstreaza asadar in mod asemanator si este egala ca


valoare cu eroarea de perpendicularitate. Oricare ar fi semnul lui , eroarea d este in mod
constant negativa.

49

Dupa formula dD =
dD =

D2
d vom obtine marimea erorii distantelor:
b

D 2
.
2

Defectul de orizontalitate a mirei are deci, de asemenea, un caracter sistematic,


antrenand o eroare intotdeauna pozitiva asupra distantei D. Totodata acest sistematism este
atenuat datorita faptului ca eroarea comisa este de al doilea ordin de micime in . Ramane
asadar eroarea de masurare a unghiului paalactic ca o eroare preponderenta care antreneaza
asupra distantei o eroare ce creste cu patratul distantei masurate. Prin analogie cu eroarea de
perpendicularitae, va rezulta ca pentru o eroare relativa de minimum

1
este suficienta
20000

orizontalitatea mirei cu o eroare de 0,64g, ceea ce practic se poate realiza usor cu o nivela
sferica.
6.3. Masurarea electromagnetica a distantelor
Principiul masurarii distantelor geodezice cu ajutorul undelor electromagnetice
O unitate electronica G instalata in capatul A al distantei de masurat (fig. 6.10) emite
un fascicul de microunde sau de lumine catre receptorul R instalat in capatul B al distantei
cautate.
In cazul microundelor, receptorul are o functie activa, in sensul ca undele receptionate
sunt supuse mai intai unei transformari si apoi returnate unitatii G care le-a emis.

In cazul undelor de lumina receptorul este pasiv, constand dintr-un reflector optic
special care intoarce lumina pe acelasi drum. La sosirea in unitatea emitatoare undele prezinta
o intarziere fata de momentul emisiei. Intarzierea este proportionala cu spatiul parcurs si se
masoara electronic in unitatea G. Daca 2 este timpul total de parcurgere a distantei dusintors, atunci lungimea cautata D este data de expresia D = v, in care v este viteza de grup a
undelor electromagnetice in mediul de propagare considerat omogen. In aceasta ipoteza viteza
v este constanta si se calculeaza ca raportul v =

c
(in care c = 299792,5 km/s este viteza
n

luminii in vid, iar n este indicele de refractie de grup al undelor in mediul de propagare).
Valoarea n este functie de presiunea, temperatura si umiditatea aerului si lungimea de unda 0
a radiatiei electromagnetice.
n = n(P, t, e, 0)
Microundele sau undele de lumina folosite in acest scop, reprezinta asa-numitul mijloc
purtator al informatiei de masurare, sau altfel spus unde purtatoare a semnalului de
masurare. Transmiterea sau grefarea semnalului de masurare pe purtatoare se realizeaza
efectiv prin modificarea unuia din parametrii undei respective in ritmul semnalului,
operatiune cunoscuta sub numele de modulatie a purtatoarei. La aparatele de masuratori

50

geodezice prin unde se moduleaza de regula amplitudinea sau frecventa purtatoarei.


Din modul simplificat de prezentare a principiului metodei de masurare a distantelor
cu unde electromagnetice rezulta doar ca distanta cautata D se determina prin intermediul
timpului de propagare . La randul lui acest element fundamental se determina direct sau
indirect, prin intermediul altor elemente care instrumantal sunt mai usor de masurat,
conducand in acelasi timp la o precizie mai mare de determinare a timpului.
In cazul aparatelor uzuale pentru masurarea distantelor geodezice terestre, timpul de
propagare rezulta in mod indirect prin intermediul diferentei de faza dintre modulatiile
transmise si cele receptionate. Anume, notand cu t0 si t momentele de timp corespunzatoare
emisiei si receptiei semnalului, atunci conform teoriei generale a undelor, fazele celor doua
oscilatii la momentele respecitve de timp sunt
0 = 2fmt0 + 0 ; = 2fmt + 0
unde fm si 0 sunt frecventa modulatoare si respectiv unghiul de faza al oscilatiei. Defazajul
total al celor doua oscilatii este deci
- 0 = = 2fm (t - t0)
Introducand notatia generala = 2n + (unde n este un numar intreg iar
fractiunea de faza), avem
2n + = 2fm (t - t0),
de unde rezulta
t t 0 = 2 =

2n +
,
2f m

adica timpul de parcurgere a distantei intr-un sens este dat de expresia

n +
2 ,
=
2f m
in care numarul intreg n trebuie cunoscut, iar se masoara instrumental.
In cazul echipamentelor complexe pentru masurarea distantelor cosmice, de tipul
Pamant - sateliti, timpul d epropagare rezulta direct ca semidiferenta
=

1
(t t 0 )
2

unde t0 si t sunt respectiv momentul emisiei si receptiei semnalului de masurare sub forma
unui impuls.
Frecventa undei purtatoare, modul de determinare a timpului de propagare, tipul
modulatiei, puterea de rezolutie a timpului si deci a substantei, sunt elementele care stau la
baza clasificarii generale a aparatelor pentru masuratori geodezice prin unde.
Clasificarea generala a aparatelor pentru masuratori geodezice prin unde
Aparatele pentru masurarea distantelor cu unde electromagnetice sunt clasificabile
dintr-o multitudine de puncte de vedere si aceasta datorita progreselor care se inregistreaza in
domeniul microundelor si laserelor, miniaturizarii electronice, microprocesoarelor, etc.
In cele ce urmeaza se prezinta o clasificare cu caracter general dupa unele criterii care
pana in prezent au dovedit oarecare stabilitate si anume:
Dupa mijlocul purtator al informatiei de masurare. In aceasta privinta se disting
aparate cu purtatoare de microunde radar, numite si radioelemente si aparate cu purtatoare
unde de lumina, numite telemetre electrooptice.
La randul lor aparatele cu microunde pot fi din domeniul decimetric, centimetric si
milimetric, iar cele cu unde de lumina, din domeniul vizibil sau infrarosu al spectrului, anume
0,4 m 0 1 m.

51

Dupa metoda de masurare a distantei. In functie de tehnica obtinerii distantei, sau


mai precis a timpului de propagare, aparatele se pot clasifica in telemetre cu impulsuri si
telemetre fazice.
Primele determina distanta prin masurarea directa a timpului de propagare a unui
impuls (asa-numitul procedeu impuls-ecou), iar ultimele din masurarea indirecta a timpului,
prin intermediul diferentei de faza dintre modulatiile transmise si cele receptionate (asanumitul procedeu fazic).
Atat telemetrele cu impulsuri, cat si cele fazice pot folosi drept purtatoare fie
microundele, fie undele de lumina. Pentru masurarea distantelor in scopuri topografice si
geodezice propriu-zise, se folosesc aproape in exclusivitate telemetrele fazice, capabile sa
asigure precizii mult mai mari decat cele cu impulsuri.
Dupa tipul modulatiei. In functie de parametrul modulat al undei purtatoare,
telemetrele fazice pot fi cu modulatie de frecventa, cu modulatie de amplitudine, sau cu
modulatie a planului de polarizare.
Modulatia de frecventa este folosita aproape in excluzivitate la radiotelemetre, pe cand
modulatia de amplitusine se intalneste la telemetrele electrooptice. Modulatia planului de
polarizare a undelor este folosita la o categorie speciala de aparate electrooptice cu putere de
rezolutie submilimetrica a distantei, destinate masuratorilor ingineresti speciale.
Dupa puterea de rezolutie a distantei. In functie de precizia de detectare
instrumentala a diferentei de faza dintre modulatiile transmise si cele receptionate, ceea ce
echivaleaza cu puterea de rezolutie a distantei, actualele aparate pentru masuratori geodezice
prin unde se clasifica in aparate cu rezolutie centimetrica, milimetrica si submilimetrica.
Rezolutia centimetrica si milimetrica caracterizeaza majoritatea tipurilor de aparate cu
microunde sau unde de lumina, concepute pentru masuratori speciale, de regula la mica
distanta.
Dupa destinatie. Domeniul de aplicabilitate a aparatelor pentru masuratori geodezice
prin unde este conditionat, in primul rand, de distanta maxima masurabila si puterea de
rezolutie. In functie de aceste doua caracteristici se pot distinge:
1) aparate pentru masuratori de distante mici, in scopuri topografice sau ingineresti
speciale;
2) aparate pentru masuratori de distante geodezice terestre propriu-zise;
3) echipamente complexe de tip radar cu microunde sau laser, pentru masuratori de
distante cosmice prin procedeul impuls-ecou;
4) alte echipamente complexe cu destinatii speciale.
Se observa ca o clasificare bine determinata nu este posibila, deoarece prin progresele
din domeniul electronicii aplicate, echipamentele respective se diversifica considerabil in ceea
ce priveste modul de functionare, precizia, destinatia, gradul de automatizare, etc.
Astfel, pe fondul principiului general al determinarii distantei prin intermediul
timpului de propagare a undelor, se observa deja tendinta spre un inalt grad de automatizare a
procesului masuratorilor. In acest sens se mentioneaza chiar construirea de echipamente
complexe care determina automat pozitiile spatiale ale punctelor in sisteme de referinta alese
dupa dorinta.
In fine, se mai mentioneaza si categoria aparatelor sau dispozitivelor optice speciale
pentru masuratori ultraprecise de lungimi pe cale interferentiala, de exemplu interferometre
pentru procese uzinale sau masuratori de deformatii, precum si dispozitivele interferentiale
Vaisala pentru masuratori de baze geodezice etalon.

52

CAPITOLUL 7 - RIDICAREA IN PLAN A TERENURILOR


7.1. Metode de ridicare. Generalitati. Clasificare
Felurile ridicarilor. Ridicarile pot fi efectuate pe cale numerica, grafica,
fotogrammetrica sau mixta.
Ridicarile sunt numerice atunci cand pozitia punctelor se obtine pe cale de calcul
functie de marimile masurate in teren. Pe cale numerica se ridica reteaua geodezica de puncte
precum si in general reteaua de indesire si acele suprafete ce trebuie reprezentate la scari mari

53

si la un mare grad de precizie.


Ridicarile sunt grafice atunci cand planul se obtine de-a dreptul la teren, pe o planseta
topografica, fara a se mai masura unghiuri orizontale (directiile se traseaza de-a dreptul pe
plan). Planul se obtine atat pe baza de masuratori cat si la vedere. Sunt indicate pentru ridicari
de suprafete mari la scari medii si mici 1:5000 - 1:25000, precum si pentru ridicari de
suprafete mici la scari mari.
Ridicarile fotogrammetrice sunt ridicari ce se efectueaza dupa fotografii speciale ale
terenului. Sunt indicate in general pentru suprafete mari la orice scari intre 1:100 si 1:100000,
dar mai ales pentru scarile 1:2000 - 1:25000.
Succesiunea operatiilor intr-o ridicare numerica. Prima operatie este aceea de a se
lua informatii privitor la ridicarile existente in regiunea respectiva (daca s-au mai facut
ridicari, cu ce obiectiva si la ce scara) si privitor la reteaua geodezica (daca este determinata,
daca este definitivata, inclusiv reteaua de ordinul IV care impreuna cu ordinele I, II si III
realizeaza o densitate de cel putin un punct la 20 km2, adica cel putin 5 puncte pentru trapezul
la scara 1:25000 si daca este folosibila). In conformitate cu dispozitiile in vigoare este necesar
chiar sa se obtina avizul pentru orice lucrare. Prin aceasta se evita repetarea si paralelismul
ridicarilor.
O data obtinute incuviintarea ridicarii si punctele retelei geodezice (coordonatelel lor
si descrierile topografice, adica descrierile pozitiilor lor pe teren cu schite) se poate trece la
organizarea propriu-zisa a ridicarii adica la intocmirea proiectului ridicarii inclusiv a
devizului. Prin proiect se stabilesc punctele de indesire a retelei de sprijin, traseele drumuirilor
si in general elementele specifice ale ridicarii ca si etapele de lucru.

Cu proiectul de indesire a retelei de sprijin se merge la teren unde, pe baza descrierilor


topografice, se cauta punctele vechi (punctele retelei geodezice) si se definitiveaza proiectul
functie de situatia efectiva de pe teren. Totodata se stabileste in fiecare punct semnalul (ca tip
si inaltime) ce va trebui plantat.
Indesirea propriu-zisa se face prin puncte numite de intersectie, deoarece punctele noi
se obtin prin intretaierea unor vize care se iau in teren cu teodolitele. Intersectia vizelor se
poate face in trei variante: inainte, inapoi sau combinat (fig. 7.1).
Vizele se intersecteaza inainte atunci cand sunt duse din puncte cunoscute (vechi) spre
punctele noi care urmeaza a se determina (51), si se intersecteaz ainapoi cand sunt obtinute
din puncte noi (52) spre puncte vechi. Intersectia este combinata cand foloseste vize si inainte
si inapoi (53).

54

Pe baza retelei astfel indesite se trece la ridicarea detaliilor prin drumuiri cu radieri. In
cazul aceste drumuirile se reazema pe punctele retelei de sprijin, sau indesirile acesteia si duc
la determinarea de noi puncte, masurand unghiurile unor aliniamente si lungimea lor (fig.
7.2).
Aliniamentele a caror lungime se masoara sunt 1 - 101, 101 - 102, ... , 105 - 51, iar
unghiurile sunt 1, 2, ..., 5 si in plus unghiurile si pe care le fac aliniamentele de inceput
1 - 101 si de sfarsit 51 - 105 cu directiile cunoscute 1 - 3 si respectiv 51 - 9.
Din punctele retelei de sprijin sau din punctele de drumuire astfel determinate, pot fi
ridicate puncte noi prin radieri, adica prin coordonate polare: unghi si distanta. Astfel, punctul
501 este determinat in functie de unghiul 1 si distanta 101 - 501, etc. (fig. 7.3 construita dupa
fig. 7.2).

Ridicarea unor detalii: colturi de case, culturi, limite, etc. se poate face si prin
masuratori simple prin coordonate echerice (fig. 7.4) sprijinite pe punctele retelei de baza,
inclusiv pe cele ridicate prin drumuiri, eventual chiar prin radieri. Daca reteaua geodezica de
sprijin lipseste, trebuie desfasurata in prealabil o retea de sprijin prin metode topografice.

Generalitati. Proiectarea. Asadar, indesirea retelei geodezice pana la densitatea


reclamata de metodele intensive de ridicare se face prin intersectii. Pentru a fi de competenta
topografului sa efectueze indesirea este necesar ca triangulatia geodezica sa fie inchegata pana
la ordinul IV inclusiv, ordin ce asigura o densitate de cel putin 1 punct la 20 km 2, ceea ce
inseamna o distanta medie dintre puncte de 3 - 5 km. Indesirea retelei de ordinele I - IV prin
intersectii da reteaua de ordinul V a carei densitate este functie directa de abundenta si
distributia detaliilor de ridicat, de scara la care urmeaza sa se faca ridicarea, precizia ceruta si
in general functie de scopul si obiectivele pe care le urmareste ridicarea. In orase se poate cere
o desnitate de 1 punct la 25 sau 50 ha pe cand in paduri 1 punct la 200 sau 400 ha.
Instructiunile in vigoare precizeaza intotdeauna desnitatea ce trebuie asigurata.

55

Densitatea de realizat este avuta in vedere la proiectarea retelei de indesire. Proiectarea


se face pe o harta la scara 1:100000, 1:50000 sau chiar 1:25000 pe care s-au raportat in
prealabil punctele retelei geodezice. Totodata, pentru a se putea proiecta numarul de puncte
necesar, se recomanda ca pe harta sa fie aplicat un cadrilaj de patrate de suprafete egale cu
suprafata ce trebuie dotata cu un punct adica cu suprafete de 25, 50 respectiv 200 sau 400 ha.
Prin urmare harta ce reda formele de teren (prin curbe de nivel) permite proiectarea punctelor,
in general pe inaltimi, incat sa existe vizibilitati la punctele din jur functie de care se vor
determina. Cadrilajul arata cadrul in care trebuie sa apara punctele pentru a se obtine o
indesire omogena. Pentru ca determinarea sa se faca in bune conditii este bine daca un numar
cat mai mare de puncte se determina prin intersectii combinate, dar in orice caz, primele
puncte de indesire si in general punctele sa se determine din intersectarea a 4 vize, cat mai
bine raspandite in jurul punctului (in toate cele 4 cadrane).
Este evident ca proiectarea facuta la birou pe harta se face cu anumite rezerve
deoarece nu exista certitudinea ca toate punctele proiectate pot fi efectiv plantate in locurile
respective si ca intr-adevar toate vizele pot fi facute aievea.
De aceea este necesar sa se faca definitivarea proiectului la teren.
Operatia de corectare si definitivare a proiectului, mai bine zis a ante-proiectului unei
retele de indesire, se face in teren cu harta in mana, deodata cu operatia de recunoastere a
terenului si identificarea punctelor vechi.
Se observa asadar ca operatia de parcurgere si recunoastere a terenului de ridicat este o
operatie complexa si are in vedere mai multe obiective. In primul rand, natural, se face
cunostinta directa cu terenul, cand se poate aprecia in ce masura harta corespunde terenului si
in ce masura elementele din teren ce nu figureaza pe harta, sau sut insuficient definite, vor
determina modificari substantiale sau de mica importanta in legatura cu proiectul. Este vorba
in special de paduri si inaltiea lor, daca punctele predominante sunt acoperita, daca sunt
constructii, etc. Totodata se vor identifica limitele terenului de ridicat.
Pentru a se putea definitiva proiectul este necesar mai intai sa se caute punctele vechi,
in functie de care urmeaza sa se stabileasca si apoi sa se determine punctele noi.
Cautarea punctelor vechi. Cautarea si identificarea punctelor vechi se face cu harta
in mana dupa descrierile topografice. La locul indicat trebuie sa se gaseasca borna. Pentru ca
bornele sa fie utilizabile, urmeaza a se planta semnale corespunzatoare cu vizibilitatile ce
trebuie obtinute. In pozitiile predominante, bornele se gasesc foarte repede. Daca insa locul
indicat nu este deosebit de caracteristic, adica nu este mamelon, movila sau o ridicatura
oarecare, gasirea punctului poate fi uneori dificila in special in teren acoperit.

In asemenea situatii se va cauta sa se observe in directia punctelor vechi cu care


punctul a avut legatura si sa se caute acolo unde l-am fi plantat noi pentru a se integra in
ansamblu punctelor vechi. Daca nu este gasit nici astfel in locul banuit ca cel mai probabil, se
va planta un semnal ce urmeaza a fi determinat. Sa notam cu S acest semnal (fig. 7.5) ce se
determina in functie de punctele vechi printr-o intersectie (de preferinta inapoi). Astfel se
obtin coordonatele xs si ys ale punctului S.
Elementele necesare precizarii pe teren a punctului cautat C si anume orientarea si

56

distanta SC, se obtin prin calcul functie de coordonatele punctelor S si C. Intrucat punctul C
nu se vede este necesar ca directia SC sa fie legata de o directie de referinta, de exemplu SA
(A fiind un punct al retelei de sprijin folosit la calculul punctului S). Din diferenta orientarilor
se obtine unghiul = SC - SA.
Daca se stationeaza cu teodolitul in punctul S si se vizeaza la A si daca la viza SA se
adauga, in aparat, unghiul , luneta teodolitului se va dirija tocmai in directia SC. Pe aceasta
directie se va gasi punctul cautat C la distanta d SC aplicata cu panglica. Daca acolo nu se
gaseste borna este un semn ca ea s-a pierdut si se va cauta bornajul de la subsol prin sapare.
Daca se gaseste borna de la subsol inseamna ca punctul nu este pierdut si urmeaza a se
reinstala o borna la verticala lui si apoi a se semnaliza pentru a putea fi utilizat in lucrarile de
indesire. Daca distanta SC este foarte mica (pana la 2 - 3 m) orientarea SC poate fi aplicata cu
busola in mana. Daca nu se gaseste nici bornajul de la subsol, punctul trebuie considerat
definitiv pierdut.
Orientarea SC se obtine din coordonate cu relatia:
y yS
tg SC = C
xC x S
iar distanta de aplicat SC cu relatia:
d SC = ( xC x S ) 2 + ( y C y S ) 2

Pentru a se putea conta in mod sigur pe punctele retelei geodezice identificate, mai
este necesar sa se verifice identitatea lor, adica daca nu au fost miscate sau deplasate in
decursul anilor si daca coordonatele de care se dispune sunt bune. Pentru aceasta se vor
masura unghiurile in fiecare din punctele vechi (din fiecare punct vechi se va viza la punctele
vechi din jur). Este necesar ca unghiurile masurate sa corespunda cu cele deduse din
coordonate in limitele unor tolerante care in general sunt prescrise (nu trebuie sa depaseasca
cateva zeci de secunde).
Abia acum se cunosc punctele retelei geodezice de sprijin pe care se conteaza efectiv
si se poate trece la definitivarea proiectului de indesire.
Definitivarea proiectului de indesire. Definitivarea proiectului de indesire se face
parcurgand terenul prin punctele proiectate si observand daca punctele indeplinesc conditiile
unor bune determinari. Aceste conditii sunt: locul sa fie accesibil si stationabil cu teodolitul,
sa exista vizibilitatile necesare unei bune determinari (din 4 puncte vechi) si sa poata sprijini
la randul lui determinarea altor puncte precum si ridicarile de detaliu. In general aceste
conditii sunt indeplinite de locurile predominante, dar in mod efectiv si sigur pozitia exacta a
punctelor nu poate fi stabilita decat in teren cand se fixeaza precis locul de plantare.
In privinta precizarii in care s-a facut ca trebuie sa existe vizibilitatile necesare unei
bune determinari, trebuie retinut ca in general un punct se determina bine prin intersectii daca
este plasat aproximativ in mijlocul punctelor din care se determina, sau altfel spus, daca
punctele vechi din care se va determina sunt plasate in jurul punctului de determinat cat mai
uniform distribuite si daca fac unghiuri bune de intersectie.

57

In fig. 7.6 se arata un bun plasament al punctului nou, iar in fig. 7.7 un plasament
defectuos. Unghiurile de intersectie sunt bune daca directiile se intersecteaza sub unghiuri
apropiate de cele drepte (100g) (fig. 7.8a) si necorespunzatoare daca se intersecteaza ca in fig.
7.8b.

In privinta punctelor vechi si noi se face mentiunea ca un punct nou nu se poate


determina decat din puncte vechi, insa orice punct nou determinat devine vechi si poate
participa la determinarea punctelor inca necalculate.
Dupa definitivarea proiectului de indesire urmeaza plantarea semnalelor conform celor
aratate anterior si la masurarea unghiurilor.

Masurarea unghiurilor. Pentru a se masura unghiurile necesare determinarii


punctelor trebuie intocmit un plan de observatii si determinare. Lucrarile pentru intocmirea
acestui plan incep, intr-un fel, odata cu intocmirea anteproiectului cand punctele se plaseaza

58

pe harta nu numai in asa fel incat sa se obtina densitatea ceruta, ci sa aiba si determinare.
Primul punct se va proiecta aproximativ la mijlocul distatei dintre punctele vechi pentru a
"frange" distantele relativ mari dintre punctele retelei geodezice pentru care motiv se numeste
punct de frangere (punctul 6 in fig. 7.9). Al doilea punct se plaseaza aproximativ la mijlocul
distantei dintre punctele geodezice si punctul de frangere (punctul 2 din fig. 7.9), etc. Deci
proiectarea punctelor se face avand in vedere in permanenta sa fie pe deplin determinabile. Cu
ocazia definitivarii proiectului pe teren se inregistreaza intr-un carnet toate vizibilitatile din
fiecare punct. Cu aceste date se intocmeste o schita a punctelor, aproximativ la scara, pe care
se deseneaza toate vizibilitatile. In principiu, vizibilitatile dintre punctele vechi se deseneaza
intr-o culoare (de exemplu neagra), iar cele dintre punctele noi precum si cele dintre punctele
noi si cele vechi in alta culoare (de exemplu rosie). Deoarece uneori vizibilitatea este numai
intr-un sens, linia se va duce plina de la punctul de unde exista vizibilitate numai pana la
jumatate distanta la celalalt punct, iar in rest se deseneaza cu linie intrerupta.

Plecand de la schita vizibilitatilor se intocmeste planul de observatii si in linii mari


chiar planul de determinare, adica succesiunea de determinare a punctelor.
In fig. 7.9 se da de fapt schita vizelor (planul de observatii) cu proiectul de
determinare al punctelor. De pe schita vizibilitatilor, care cuprinde deci toate vizibilitatile, se
vor extrage pentru a fi observate, numai acele puncte, respectiv acele vize care vor fi necesare
la orientarea vizelor in statie, la determinarea punctului si la determinarea altor puncte.
Succesiunea de determinare pe care ne-o propunem se desprinde cu usurinta dupa ingrosarile
vizelor langa punct. Astfel primul punct ce se va determina va fi punctul de frangere 6 apoi 2,
4, 7, 12, 5, 8, 9, 10, 11, 3, 15, etc. De aici se intelege ca indesirea se face progresiv. Nu este
insa sigur ca determinarea va urma riguros aceasta succesiune deoarece pot surveni surprize:
nu este exclus ca anumite vize, dupa ce vor fi fost facute, sa se constate la calcule ca nu
satisfac sub raportul preciziei, cand va fi necesar sa se schimbe ordinea de determinare. De
aceea schita de determinare definitiva va putea fi intocmita numai dupa calculul intregii
indesiri. De aceea, la intocmirea planului de observatii (schita vizelor) este necesar sa se aiba
in vedere urmatoarele:
- nu se vor lua in plan toate vizibilitatile, deoarece ar necesita prea multe observatii la
teren;
- vizele se orienteaza bine in statie daca sunt lungi cand punctarea si vizarea se fac in
bune conditii, iar eroarea liniara de vizare reprezinta o eroare unghiulara mica. De

59

aceea in fiecare punct se va cauta sa existe doua - trei vize lungi pentru orientare. In
cazul punctului de frangere 6 se observa ca vizele sunt toate lungi, in cazul punctului 2
vizele sunt in general lungi, dar s-a vizat si spre D, pentru a avea o viza foarte lunga;
in cazul punctului 15 s-au luat vizele de orientare la C si B, etc.
- vizele de determinare trebuie sa fie plasate cat mai bine in jurul punctului, sa fie cel
putin trei - patru si sa fie cat mai scurte. Conditiile acestea nu pot fi intotdeauna
asigurate intocmai. In cazul punctului 6 vizele de orientare lungi vor fi si de
determinare; in cazul punctului 2, vizele de determinare sunt mai scurte, iar pe masura
ce se ajunge la punctele ultime 11, 3, 15 vizele de determinare vor fi mai scurte.
Deoarece determinarea efectiva necesita patru puncte si deoarece cu ocazia calculului
se va constata ca unele nu satisfac, este bine sa se dispuna de mai multe vize. In orice
caz, determinarea trebuie sa se faca in functie de punctele cele mai apropiate. Punctul
15, de exemplu, va fi determinat din punctele din jur 7, 6, 8, C si nu din A, B, care desi
sunt de ordin superior, sunt prea departate, iar punctele noi trebuie sa se incadreze bine
intre punctele din imediata apropiere.
- in fiecare punct se va avea in vedere nu numai buna lui determinare, ci si
determinarea altor puncte din el, de aceea ca regula generala se va viza la toate
punctele din jur. Astfel, din 6 s-a vizat la toate punctele din imediata apropiere 2, 11,
12, 3, 15, 7, 5.
Masurarea propriu-zisa a unghiurilor se face cu teodolite cu citire centralizata de tip
T2 ce asigura o precizie de citire de 2 cc si o precizie de masurare a unghiurilor de 5 - 7 cc.
Metoda de lucru este a reiteratiilor, cate doua - trei reiteratii, dupa cum stabilesc instructiunile.
Daca semnalul este excentric se va stationa in semnal, nu in borna, pentru a se asigura
identitatea dintre viza si statie.
7.2. Probleme fundamentale ale planimetriei
Un punct oarecare poate fi raportat atunci cand sunt cunoscute coordonatele sale in
raport cu axele unui sistem de coordonate ales (conform proiectiei Stereografice '70, axa X
spre Nord si axa Y spre est).
Se disting mai multe sisteme de axe rectangulare:
- sistem de coordonate geodezice - conform proiectiei Stereografice '70 si proiectiei GaussKruger;
- sistem de coordonate astronomice;
- sistem de coordonate matematic.
Exista si axe de coordonate polare, frecvent utilizate in ridicarile de detaliu, in care
pozitia punctului este determinata de coordonatele polare si d.
Formulele trigonometrice din sistemul de coordonate matematice sunt valabile si in
celelalte sisteme.
In continuare se va folosi sistemul de axe al proiectiei Stereografice '70, care este
sistemul oficial folosit in tara noastra.
Problema nr. 1 sau problema directa
Se dau: coordonatele punctului 1(X1, Y1) (fig. 7.10,a).
Se determina: 12 - orientarea din punctul 1 catre punctul 2 si
d12 - distanta redusa la orizont dintre punctele 1 si 2.
Se cere: sa se calculeze coordonatele punctului 2(X2, Y2).
Pentru rezolvarea problemei se vor adopta urmatoarele notatii:
X12 - coordonata relativa pe directia x dintre punctele 1 si 2;
Y12 - coordonata relativa pe directia y dintre punctele 1 si 2;
12 - orientarea directiei 1-2 este unghiul format de directia Nord in sensul acelor de
ceasornic pana la directia vizata (fig. 7.10,b).

60

Orientarea din punctul 2 catre punctul 1 se obtine cu formula


21 = 12 200g.
Astfel se poate scrie:
X2 = X1 X12,
Y2 = Y1 Y12.
X12 si Y12 se vor determina din triunghiul dreptunghic format:
X12 = d12cos12,
Y12 = d12sin12.
Inlocuind in formula de mai sus se obtin coordonatele punctului 2.
X2 = X1 d12cos12,
Y2 = Y1 d12sin12.
Pentru verificarea coordonatelor punctului 2 se vor folosi formulele:
Y21
tg12 =
X 21
d122 = X 122 + Y122

Problema nr. 2 sau problema inversa


Se dau: coordonatele punctului 1(X1, Y1) si 2(X2,Y2) (fig. 7.11).
Se masoara: nimic.
Se cere: sa se calculeze 12 si d12.
Pentru rezolvarea problemei se vor adopta urmatoarele notatii:
X21 = X2 - X1,
Y21 = Y2 - Y1.

De asemenea, se va prezenta cercul topografic peste care se suprapune sistemul de


coordonate al proiectiei Stereografice '70, dupa care se vor preciza modalitati de obtinere a
orientarilor in diferite cadrane.

61

Privind fig. 7.12 se constata urmatoarele:


- cercul topografic este rotit cu 100g si intors fata de cercul trigonometric astfel incat gradatiile
sa evolueze in sensul acelor ceasornicului;
- toate principiile cercului trigonometric se aplica si la cercul topografic;
- unghiurile, in fiecare cadran, sunt masurate fata de axa 0-200, respectiv 1, 2, 3 si 4,
pentru a nu mai avea probleme la reducerea la primul cadran cu functii si cofunctii;
- sinusul si tangenta evolueaza pe orizontala, cosinusul si cotangenta evolueaza pe verticala;
- cadranele evolueaza in sensul acelor de ceasornic;
- orientarile in cadrane vor fi:
1 = 1,
2 = 200g - 2,
3 = 200g + 3,
4 = 400g - 4.

In cercul topografic se pot realiza urmatoarele:


- reducerea la primul cadran se realizeaza simplu, intrucat unghiurile in cadranul II si IV sunt
masurate fata de axa 0-200, ceea ce da posibilitatea sa procedam dupa aceasi tehnologie,
indiferent in ce cadran suntem. Astfel etapele de reducere la cadranul I sunt:
Ex.: 135g15c
sin 135g15c - suntem in cadranul II, 2 = 200g - 2;
- calculam 2 = 200g - 2 = 64g85c;
- deducem semnul functiei in cadranul II din fig. 7.12, acesta este + intrucat sin
100g = +1, deci
in cadranul I si II sinusul are semnul +;
- atunci, sin 135g15c = + sin 64g85c, dupa care cautam valoarea naturala a
functiei sinus
de 64g85c,
g
c
cos 135 15 = - cos 64g85c,
tg 135g15c = - tg 64g85c,
ctg 135g15c = - ctg 64g85c.
Pentru orice valoare, din orice cadran, se vor urma etapele descrise mai sus. Pentru
usurare vom prezenta un tabel cu semnele functiilor trigonometrice in fiecare cadran.

62

Functia
sin
cos
tg
ctg

I
+
+
+
+

II
+
-

III
+
+

IV
+
-

Revenind la problema, pentru obtinerea orientarii 12 se foloseste relatia:


Y21
Y Y1
tg12 =
= 2
.
X 21 X 2 X 1
Urmeaza sa se specifice semnele coordonatelor relative pentru a sti in ce cadran ne
aflam. tg12 =

, dupa care se va efectua impartirea. Daca fractia este subunitara se merge

mai departe, daca este supraunitara se va folosi ctg (aceasta pentru a determina cu cea mai
mare precizie orientarea).
In urma impartirii se obtine valoarea naturala a functiei trigonometrice cu ajutorul
careia se afla, cu precizie de secunda, unghiul din cadranul respectiv. Folosind in continuare
formula de deducere a orientarii in functie de cadran si valoarea lui se obtine orientarea
cautata:
Y12
Y Y1

tg12 =
= 2
= = 0, ... 12 = 12
X 12 X 2 X 1
sau:
X 21 X 2 X 1
ctg12 =
=
= = 0, ... 12 = 12 .
Y21
Y2 Y1

Distanta dintre punctele 1 si 2 se determina cu teorema lui Pitagora intr-un triunghi


dreptunghic:
2
2
2
d 12 = X 21
+ Y212 = ( X 2 X 1 ) + ( Y2 Y1 ) .
7.3. Metode de determinare planimetrica a punctelor
7.3.1 Intersectia inainte
Cazul general. Prin intersectia inainte, se determina pozitia in plan, in special a
punctelor care nu pot fi stationate cu teodolitul ca: semnale instalate pe arbori, turlele
cladirilor, bisericilor, etc.

Se stie ca un punct este determinat de intersectia a doua drepte. Daca pozitia acestor

63

drepte este definita in plan, inseamna ca implicit si pozitia punctului de intersectie este
definita. O dreapta este determinata de doua puncte sau de un punct si o directie. In cadrul
calculului numeric este necesar ca dreptele sa fie exprimate sub forma de ecuatii.
Ecuatia unei drepte determinate de doua puncte se deduce usor dupa fig. 7.13. In
triunghiurile asemenea 1PP0 si 1220 raporturile catetelor dau:
x x1
y y1
x x1 x 2 x1
=
sau
=
.
x 2 x1 y 2 y1
y y1 y 2 y1
Orice punct al dreptei 1-2 satisface ecuatia de mai sus. Totodata se observa ca raportul
catetelor reprezinta o linie trigonometrica si anume tg sau ctg. Prin urmare relatia de mai sus
poate fi scrisa sub forma:
x x1 x 2 x1
=
= ctg sau
y y1 y 2 y1
y y1
tg12 = 2
si
x 2 x1
y y1
tg =
sau y y1 = ( x x1 )tg .
x x1

Asadar, pozitia punctului de intersectie a doua drepte exprimata prin ecuatiile lor va
rezulta din rezolvarea sistemului de ecuatii. Solutia comuna a celor doua ecuatii cu doua
necunoscute reprezinta tocmai pozitia punctului. In cazul fig. 7.14, pentru obtinerea pozitiei
punctului P, se scriu ecuatiile dreptelor 1P si 2P.
y y1 = ( x x1 )tg1P
y y 2 = ( x x 2 )tg2 P
Singurele necunoscute sunt x si y. Toate celelalte elemente sunt cunoscute:
coordonatele punctelor 1 si 2 din determinari precedente, iar orientarile dreptelor 1P si 2P din
masuratorile unghiulare facute pe teren. Prin urmare se disting doua etape de lucrari si anume
lucrarile de masuratoare ce trrebuie facute in punctele cunoscute 1 si 2 pentru a se afla
orientarile 1P si 2P si lucrarile de calcul propriu zis a coordonatelor x si y ale punctului P.

64

Sa consideram cazul din fig. 7.15 unde punctele A si B sunt vechi iar punctul P
urmeaza sa se determine printr-o intersectie inainte din punctul A si dintr-un alt punct. Pentru
a se obtine orientarea AP va fi necesar sa se vizeze din A si B si apoi la P. Prin aceasta se
determina unghiul care adaugat la orientarea AP da tocmai orientarea directiei A P.
AP = AB +
Deci ca regula generala, totdeauna cand se stationeaza cu teodolitul intr-un punct,
prima grija pe care trebuie sa o aiba operatorul este (dupa calarea aparatului) sa vizeze la un
punct vechi. Daca punctul statie este cunoscut (cazul intersectiei inainte) el, impreuna cu
punctul vechi vizat, la care se poate adauga apoi unghiul masurat. Astfel se obtine orientarea
unei directii spre un punct nou.
Pentru ca aceasta regula sa fie valabila intotdeauna, unghiul se determina vizandu-se
mai intai punctul B si abia dupa aceea punctul nou P, independent de marimea unghiului.
Daca AP rezulta mai mare de 400g se va suprima un cerc intreg, adica 400g. Evident ca
scazand unghiul c (complementar) din orientarea AB se obtine de asemenea orientarea AP
(fig. 7.15,b). Daca pe directia veche B s-a vizat cu orientarea introdusa in teodolit, pe directia
noua se va citi de-a dreptul orientarea respectiva (noua).

O schema de ansamblu care arata luarea vizelor necesare din teren si intersectarea lor
este data in fig. 7.16 unde:
1P = 1-3 +
2P = 2-4 +
Introducandu-le in ecuatiile dreptelor 1P si 2P se obtin ecuatiile:
y - y1 = (x - x1) tg 1P
y - y2 = (x - x2) tg 2P
Rezolvand sistemul se obtine:
y2 - y1 = x tg 1P - x tg 2P + x2 tg 2P - x1 tg 1P
apoi
x (tg 2P - tg 1P) = y1 - y2 + x2 tg 2P - x1 tg 1P
si
y y 2 + x 2 tg 2 P x1tg1P
x= 1
tg 2 P tg1P
Aceasta este coordonata x a punctului P de unde rezulta coordonata y a punctului P:

65

y = ( x x1 ) tg 1P + y1

y = ( x x2 ) tg 2 P + y2
Se observa ca relatia ce da coordonata x a lui P poate fi pusa si sub forma:
y y1 + x1tg1P x 2 tg 2 P
x= 2
tg1P tg 2 P
Lucrand cu aceste relatii se calculeaza mai intai abscisa x a punctului P. Tangentele
orientarilor se calculeaza in functie de orientarile cunoscute. Pentru calculul ordonatei se
utilizeaza relatiile de mai sus unde se introduce abscisa. Calculul se face plecand o data de la
punctul 1, iar a doua oara de la punctul 2.
Ambele relatii trebuie sa dea acelasi rezultat, deoarece utilizeaza aceleasi elemente ce
au servit la calculul abscisei. Uneori cele doua relatii pot da diferente ce provin din rotunjiri
de calcul. Se stie ca tangenta supraunitara nu asigura cu suficienta precizie zecimala a sasea
necesara in aceste calcule.
Daca orientarile au valori apropiate de 100g si 300g tangenta este nefavorabila deoarece
da valori foarte mari (tind spre infinit) cu variatii foarte mari pentru variatiile mici de orientari
ceea ce duce la o scadere a preciziei calculului. Se stie insa ca atunci cand tangenta are valori
mari, cotangenta are valori mici convenabile pentru calcul. Daca in relatiile precedente se
inlocuieste tg cu 1/ctg rezulta:
x x1 + y1ctg1P y 2 ctg 2 P
y= 2
ctg1P ctg 2 P

x = ( y y1 ) ctg 1P + x1

x = ( y y2 ) ctg 2 P + x2

Dar intersectarea unui punct nunmai din doua directii poate duce la o determinare
unilaterala care in plus este lipsita de control. Pentru a avea o verificare a calculului (a doua
relatie din grupul de mai sus este numai de calcul nu si de teren) precum si pentru a se avea o
incadrare armonioasa a punctului nou in ansamblul punctelor vechi, punctul nou va trebui sa
mai fie intersectat de inca doua directii independente (fig. 7.17) din directii aproximativ
opuse. Desigur ca pozitia rezultata din cea de a doua intersectie nu va putea fi identica cu
prima din cauza ca la baza elementelor ce intra in calcul (orientarile) stau masuratorile

66

afectate de erori, cat si din cauza ca celelalte elemente de calcul, coordonatele punctelor vechi
(de sprijin) au si ele lipsurile (erorile) lor de determinare. Determinarea se considera buna
daca diferentele intre cele doua randuri de coordonate nu depasesc tolerantele.
In general la noi se considera ca o diferenta maxima de 30 cm este admisibila. Prin
efectuarea mediei intre valorile obtinute se obtine o valoare medie, desigur mai probabila,
care se va incadra intre toate punctele din jur.
Intersectia se face cu atat mai bine cu cat directiile se intersecteaza sub unghiuri
apropiate de 100g. Desigur ca in practica vor fi greu de realizat intersectii sub unghiuri foarte
favorabile si intotdeauna din patru directii.
De aceea unghiurile de intersectie pot fi considerate favorabile daca sunt cuprinse intre
g
35 si 165g si totodata evident se admit si numai trei directii.
Alegerea vizelor favorabile dintr-un ansamblu de directii este o problema importanta.
Daca un punct nou primeste urmatoarele vize orientate: 1 = 35g; 2 = 105g; 3 = 220g;
4 = 390g, intersectiile pot fi grupate astfel:
1 cu 4 care se intersecteaza sub un unghi de 45g;
2 cu 3 care se intersecteaza sub un unghi de 115g;
1 cu 2 care se intersecteaza sub un unghi de 70g.
Nu este admisibil sa se faca urmatoarele grupari:
1 cu 3 care se intersecteaza sub un unghi de 185g sau 15g;
3 cu 4 care se intersecteaza sub un unghi de 170g sau 30g.
In plus se tine seama si de lungimea vizelor. Pentru determinare se vor lua vizele cele
mai scurte.
Nota. Orientarea simpla a vizelor de intersectie se face conform celor aratate in fig.
7.15 si fig. 7.16. Pentru a avea pe de o parte un control impotriva greselilor, iar pe de alta
posibilitatea de a micsora eroarea de orientare, se recomanda sa se ia doua sau mai multe vize
de orientare (fig. 7.18).

Astfel din statia S se vizeaza la punctele cunoscute A, B, C precum si la punctul


necunoscut P. Orientarea vizei SP se obtine in functie de fiecare viza cunoscuta sau impreuna:

SPA = SA +
B
SP = SB +
C
SP = SC
Valorile obtinute pentru orientarea directiei S P din cele trei relatii trebuie sa fie
apropiate. In cazul acesta se face media lor obtinandu-se o orientare mai probabila a directiei
SP.

67

B
C
SPA + SP
+ SP
3
Acest procedeu este, totusi, destul de greoi in special atunci cand dintr-un punct
trebuie orientate mai multe vize, cand asemenea calcule trebuie repetate pentru fiecare
directie noua de orientat. De aceea calculul orientarilor vizelor in statie (in punctele vechi) se
face dupa un alt procedeu mult mai productiv.
Orientarea automata a vizelor. Sa presupunem cazul din fig. 7.19 unde din statia S
(punct vechi) exista vize spre trei puncte vechi A, B, C, si urmeaza a se orienta vizele spre
punctele noi 1, 2, 3 si 4. Se pleaca de la observatia ca orientarea oricarei directii vechi sau noi
este egala cu orientarea 0 a directiei intamplatoare a originii 0 g a limbului la care se adauga
viza citita pe limb spre directia in cauza (unghiurile A, 1, 2, etc.).
Astfel:
SA = 0 + A; S1 = 0 + 1 etc.
Evident ca 0 nu este cunoscut in mod nemijlocit. Dar 0 poate fi calculat in functie de
orientarile directiilor cunoscute din coordonate SA, SB, SC si vizele (citirile) inscrise in
carnet in dreptul directiilor respective. Intr-adevar:

SP (medie) =

0A = SAA A ; 0B = SB B ; 0C = SC C

de unde:

0A + 0B + 0C [ ]
0 =
=
3
n

Bineinteles ca 0A 0B 0C . Intre aceste valori poate si trebuie sa existe o oarecare


nepotrivire din cauza ca in calculul lor intervin marimile determinate A, B, C deci afectate
de erori.
Daca diferentele nu depasesc o anumita toleranta, se face media lor si se obtine astfel o
valoare 0 mai probabila. Calculul in continuare a orientarilor directiilor: S1; S2 etc., se face
prin simpla adunare a valorii 0 la vizele (citirile) din dreptul directiilor de orientare: S1 = 0
+ 1; S2 = 0 + 2 etc.
Acest calcul este deci foarte simplu si totodata foarte economic in comparatie cu cel
aratat in fig. 7.18. Totodata acest calcul se preteaza la un automatism daca se utilizeaza un
formular de calcul tip.
Sa consideram cazul din fig. 7.19. Datele masuratorilor din teren sunt consemnate in
tabelul de mai jos.
CALCULUL ORIENTARILOR PENTRU INTERSECTII

68

Statia Viza
1

Vize compensate in Unghiul


statie
orientare 0
3
4=5-3
g
c
cc
g
c
35
57
02
41
12
68
72
32
109
85
27
165
49
39
41
12
212
85
46
41
12
256
48
78
289
26
25
35
57
02

de Orientari
coordonate
5 = 0m + 3
cc
g
c
66
76
69
109
84
150
97
51
206
61
72
253
98
297
61
330
38

din

cc

cc
68

Schita

A
1
95
2
90
B
90
S
C
18
3
41
4
88
A
0m = 41g12c63cc
In coloanele 1, 2, 3 se introduc datele din teren. In coloana 5 in dreptul (pe
orizontalele) punctelor A, B, si C se introduc orientarile din coordonate ale directiilor SA, SB
si SC. Daca se scad vizele (din coloana 3) din orientarile calculate din coordonate (din
coloana 5) se obtin unghiurile de orientare 0 (orientarile directiei 0g a limbului), dupa
directiile A, B, C si se inscriu pe masura ce se obtin in coloana 4:
0A = 41g12c66cc
0B = 41g12c51cc
0C = 41g12c72cc
Valorile fiind apropiate se face media lor si se obtine:
0m = 41g12c63cc
Valorile 0 se adauga apoi tuturor vizelor spre punctele noi 1, 2, 3 si 4 se obtin astfel
orientarile observate ale acestor vize, orientari ce se inscriu in coloana 5.
Daca se procedeaza astfel cu toate punctele vechi se obtin, intr-o prima etapa de
calcul, orientarile tuturor vizelor din punctele vechi.
In a doua etapa de calcul se trece efectiv la intersectarea vizelor orientate grupate dupa
unghiuri convenabile.
Aplicatie numerica la intersectia inainte. Se cere calculul prin intersectie inainte a
punctului 4 din punctele 3, 2, 7 si 8. Orientarile directiilor fiind 5-4 = 198g39c86cc; 2-4 =
260g16c27cc; 7-4 = 160g60c56cc si 8-4 = 30g84c26cc. Pentru alegerea directiilor care urmeaza a
se intersecta, doua cate doua, se face diferenta pentru a se obtine unghiurile de intersectie. Se
observa ca vizele din 5 si 2 formeaza un unghi de circa 62 g iar cele din 7 si 8 unul de circa
130g respectiv 70g, deci unghiuri favorabile.
Calculul se face in mod organizat cu ajutorul masinii de calculat. Datele se inscriu
intr-un tabel de calcul, binecunoscut, astfel:
Pe acelasi rand se trec toate elementele privind o viza si anume: in coloana 1 se
noteaza punctul 5, in coloana 2 se inscrie x-ul punctului 5, in coloana 4, y-ul, iar in coloana 5
orientarea. In randul al treilea se scriu intocmai datele privitoare la punctul 2 in acelasi mod.
In randurile 4 si 7 se scriu datele privitoare la cea de a doua intersectie dintre vizele 7 si 8.
Urmeaza sa se stabileasca daca se lucreaza cu tg sau ctg. In general, pentru valorile
orientarilor apropiate de 0g si 200g se va folosi tangenta, iar pentru cele apropiate de 100 g si
300g cotangenta.

69

y y 2 + x 2 tg 2 P x1tg1P
x= 1
si
tg 2 P tg1P

sau
x=

y 2 y1 + x1tg1P x 2 tg 2 P
si
tg1P tg 2 P

y = ( x x1 ) tg 1P + y1

y = ( x x2 ) tg 2P + y2
y = ( x x1 ) tg 1P + y1
.

y = ( x x2 ) tg 2P + y2

In primul rand se va calcula asadar x-ul punctului 4. Se observa ca toate coordonatele


sunt pozitive. Daca se face diferenta de la numitor in asa fel incat sa fie pozitiva numaratorul
va deveni neaparat pozitiv. Daca se lucreaza la intamplare cu cele doua seturi de relatii, adica
daca se va considera ca prim punct 5, intr-un caz, sau 2 in celalalt , s-ar putea sa se obtina
numaratorul negativ (complementul) ceea ce complica calculul. Pentru inceput se aranjeaza
formula in asa fel incat diferenta valorilor naturale ale tg sa fie pozitive.
y y1 + x 2 tg 24 x5 tg 54
x4 = 5
tg 2 4 tg 54
INTERSECTIA INAINTE: DISPOZITIVUL DE CALCUL
tg sau ctg

Pct x
y

g
c
1
2
3
4
5
501
5
- 0,0251 60 462 3407,84
198 39
3965,50
4
tg
2
3222,75
+ 1,3838 05 4608,82
260 16
7
3838,74
- 0,7121 08 2411,29
160 60
4
tg
8
0736,99
+ 0,5263 11 2580,97
30
84

cc

Schita
6

86
27
56
26

Efectuandu-se calculele se obtin valorile x4 in coloana 2 o data din intersectarea


directiilor 5-4 cu 2-4 si apoi 7-4 si 8-4. In coloana 4 se obtin valorile y 4. Cele doua randuri de
valori din aceeasi casuta sunt date de cele doua relatii ale formulelor si pot diferi cu atatea
unitati cu cati intregi difera cele doua valori naturale ce participa la calcule, adica in cazul de
fata cu 1.
Valorile definitive ale punctului intersectat se obtin din media intersectiilor. Prin
urmare coordonatele punctului 4 vor fi: x4 = 5012383,57 m si y4 = 4623447,60 m.
INTERSECTIA INAINTE: TABEL FINAL
tg sau ctg
Pct
x
y

1
2
3
4
501
462
5
- 0,0251 60
3965,50
3407,84
4
2383,62
tg
64
3447,
63

70

g
5

198

39

cc

Schita
6

86

2
7

3222,75
3838,74

2383,52

0736,99

+ 1,3838 05 4608,82
- 0,7121 08 2411,29
56
tg
3447,
56
+ 0,5263 11 2580,97

260
160

16
60

27
56

30

84

26

7.3.2 Intersectia inapoi si la limita


Intersectia inapoi
Generalitati. Intersectia inapoi este cunoscuta sub diferite nume si are multe
rezolvari. La noi este cunoscuta sub numele de Pothenot, intersectia inapoi sau
retrointersectia.
Problema consta in stationarea cu teodolitul in punctul ce urmeaza a se determina si
vizarea la minimum trei puncte cunoscute. In functie de unnghiurile masurate se calculeaza
pozitia punctului stationat.
Metoda se aplica intotdeauna cand trebuie determinate noi puncte de indesire, dar in
zona respectiva nu exista vizibilitate decat spre puncte cunoscute dar inaccesibile ca turnuri de
cladiri inalte, semnale in arbori, etc. precum si intotdeauna cand ulterior, in faza de ridicare a
detaliilor se simte nevoia unui punct determinat mai precis. Metoda fiind atractiva sub
raportul masuratorilor in teren a preocupat pe multi topografi si matematicieni care au cautat
solutii de calcul mai simple.
La noi cu aceasta problema s-au ocupat si au stabilit metode de calcul: O. Martinian,
Garodetzki-Demianov, Emanoil. etc. Cea mai cunoscuta rezolvare a acestei probleme este
aceea a lui Delambre.
Rezolvarea Delambre. Sa presupunem ca din punctul cunoscut P s-a vizat la punctele
cunoscute 1, 2, 3 si 4 (fig. 7.20). Unghiurile determinate sunt , si .

Conform rezolvarii lui Delambre, intr-o prima faza de calcul, se vor lua in considerare
punctele 1, 2 si 3 si se vor scrie ecuatiile dreptelor 1-P, 2-P si 3-P adica:
y - y1 = (x - x1) tg1P
y - y2 = (x - x2) tg2P
y - y3 = (x - x3) tg3P
Se observa ca sistemul este incompatibil, deoarece cuprinde trei ecuatii cu cinci
necunoscute. Daca se iau in considerare unghiurile si se observa ca orientarile 2P si 3P

71

pot fi exprimate in functie de orientarea 1P si unghiurile si ceea ce inseamna ca sistemul


devine un sistem compatibil, adica de trei ecuatii cu trei necunoscute, x, y, si 1P.
Intr-adevar, daca notam pentru simplificare 1P = avem:
1P =
2P = +
3P = +
Prin urmare sistemul devine:
y - y1 = (x - x1) tg
y - y2 = (x - x2) tg(+)
y - y3 = (x - x3) tg(+)
Sistemul se poate rezolva prin substitutie. Cea mai simpla rezolvare se obtine atunci
cand prima necunoscuta calculata este respectiv tg. Daca cunoscut se introduce pe rand
in relatiile de mai sus inseamna ca problema intersectiei inapoi este adusa la stadiul
intersectiei inainte.
Pentru rezolvarea ultimului sistem se iau mai intai in considerare primele doua ecuatii
unde dupa inlocuirea tg (+) cu expresia dezvoltata:
tg ( +) =

tg + tg
1 tg tg

se scoate y din prima ecuatie si se inlocuieste in a doua obtinandu-se:


[y1 + (x - x1) tg - y2] (1 - tg tg) = (x - x2)(tg + tg)
Desfacand parantezele, reducand termenii asemenea si trecand termenii care contin
necunoscute x in membrul intii, grupandu-i simetric, apoi dand factor comun in mod
convenabil se obtine:
x (1 + tg2) tg = y1 - y2 + (x2 - x1) tg + (y2 - y1) tg tg + (x2 - x1 tg2) tg
Aceasta relatie a rezultat asadar, din substituirea necunoscutei y din ecuatia intai in a
doua rationalizand-o.
Procedand la fel intre ecuatiile (1) si (3) din sistemul:
y - y1 = (x - x1) tg
y - y2 = (x - x2) tg(+)
y - y3 = (x - x3) tg(+)
rezulta o ecuatie asemanatoare, iar in ansamblu un sistem de doua ecuatii in x si .
Pentru a se elimina necunoscuta x si a se obtine o ecuatie cu o singura necunoscuta (in
) se vor imparti cele doua ecuatii membru cu membru, astfel:

x(1 + tg 2 ) tg y1 y 2 + ( x2 x1 ) tg + ( y 2 y1 ) tg tg + ( x2 x1tg 2 ) tg
=
x(1 + tg 2 ) tg y1 y3 + ( x3 x1 ) tg + ( y3 y1 ) tg tg + ( x3 x1tg 2 ) tg

Facand simplificarile din primul membru, apoi impartind ambii numaratori cu tg si


ambii numitori cu tg si facand inlocuirile tg = 1 / ctg , tg = 1 / ctg rezulta:

(
y1 y 2 ) ctg + ( x2 x1 ) tg ctg + ( y 2 y1 ) tg + ( x 2 x1 tg 2 )
1=
( y1 y3 ) ctg + ( x3 x1 ) tg ctg + ( y3 y1 ) tg + ( x3 x1 tg 2 )

Reducand termenii asemenea si grupand dupa tg se obtine:


tg [(x2 - x1) ctg + y2 + (x1 - x3) ctg - y3] = (y2 - y1) ctg - x2 + (y1 - y3) ctg + x3
de unde:
( y y1 ) ctg + ( y1 y3 ) ctg + x3 x2
tg = 2
( x2 x1 ) ctg + ( x1 x3 ) ctg y3 + y2

72

In aceasta expresie singura necunoscuta este care de fapt este 1P. Valoarea orientarii
se introduce in relatiile
1P =
2P = +
3P = +
pentru a se obtine si orientarile directiilor 2P si 3P. De fapt, prin aceasta se termina prima
faza de calcul, aceea de determinare a orientarilor directiilor de intersectie. Faza a doua de
calcul si ultima, consta din calculul coordonatelor punctului P prin intersectarea inainte a
vizelor orientate, intersectii ce se vor face cu grupul de relatii de la intersectia inainte. Se vor
intersecta acele directii care fac unghiuri optime. Drept control, intersectiile vizelor 1P si 2P
precum si 1P cu 3P sau 2P cu 3P trebuie sa dea exact acelasi rezultat, deoarece intersectia
inapoi pe trei vize reprezinta o determinare cu minimum de elemente. Controlul care sa
verifice si masuratorile in teren, precum si identitatea punctelor de sprijin, se face cu cea de-a
patra viza.
Pentru a putea fi utilizata in intersectie este necesar ca si aceasta sa fie orientata.
Conform fig. 7.20 si in spiritul relatiilor 1P = , 2P = + , 3P = + , se observa ca 4P =
+ .
Intersectia ce se va face intre aceasta viza si una convenabila ca unghi de intersectie
(de ex. viza 3P de pe fig. 7.20) va da coordonate diferite de cele obtinute din intersectiile
primelor trei directii insa diferenta nu trebuie sa fie mai mare decat toleranta stabilita pentru
intersectii (de ex. 15cm fata de medie).

Aplicatie numerica la intersectia inapoi. Din stationarea in punctul necunoscut P si


vizarea la punctele cunoscute 1, 2, 3 si 4 au rezultat unghiurile , si (fig. 7.23). Pentru
calculul directiei 1P se utilizeaza unghiurile si precum si coordonatele punctelor 1, 2, 3 ce
se introduc intr-un tabel de calcul impreuna cu valorile naturale ale ctg de si .
INTERSECTIA INAPOI
Punctu x
y
l
1
5025462,0 5419982,1
5
4
2
7045,62
22264,75
3

5773,48

24142,81

2983,46

22061,36

Valori naturale
ctg =
0,068607
ctg =
1,642400

73

Unghiuri
+
=
g
c
cc
95 63 92
-
=
165g18c25cc

=
g
c
cc
283 16 27

Schita

Calculul se face cu masina de calculat separat pentru numarator si apoi separat pentru
( y2 y1 ) ctg + ( y1 y3 ) ctg + x3 x2
numitor cu relatia tg =
rezultand:
( x2 x1 ) ctg + ( x1 x3 ) ctg y3 + y2
tg1 P =

+5717,94743227
1257,92338101

Pentru a se obtine o valoare trigonometrica mica se va face impartirea numitorului cu


numaratorul, adica se va lua ctg 1P.
ctg1 P =

1257,92338101
= 0,219996
+5717,94743227

Valoarea cotangentei fiind negativa ne gasim in cadranele II sau IV si gasim:


1P = 113g78c58cc
Acestei orientari i se va adauga unghiul si apoi si .
2P = 1P + = 209g42c50cc
3P = 1P + = 278g96c83cc
4P = 1P + = 396g94c85cc
In continuare problema se trateaza ca o intersectie inainte.
Se intocmeste tabelul intersectiei inainte, dupa indicatiile date, se aleg vizele de
intersectie pentru a face unghiuri optime si se calculeaza.
Se observa ca intersectiile din vizele ce au participat la calculul orientarii directiei 1P
dau acelasi rezultat (riguros identic pe x si diferit cu doua unitati pe y) lucru absolut logic
deoarece determinarea din vizele 1-2-3 este la limita si prin urmare are un caracter pur
matematic, pe cand introducerea celei de a patra vize introduce elemente supranumerare in
determinarea punctului P, ceea ce face sa se manifeste erorile de masurare a unghiurilor ,
si precum si erorile de pozitie ale punctelor de sprijin.
Diferenta de 6 cm pe x si 18 cm pe y este absolut tolerabila si confirma atat masurarea
unghiurilor cat si desfasurarea corecta a calculelor.
CALCULUL COORDONATELOR PRIN INTERSECTII INAINTE
x
Valori
y
Schita

naturale
g
c
cc
1 5025462,0 - 4,545528
5419982,1 113 78 58
5
4
P 5026,14
tg
21963,57
2 7045,62
+ 0,149139
22264,75
209 42 50
P 5026,14
tg
21963,55
3 5773,48
+ 2,916025
24142,81
278 96 83
P 5026,08
tg
21963,38
4 2983,46
- 0,047970
22061,36
396 94 85
Rezolvarea lui Collins. Se considera din nou punctul P de determinat din care s-a
vizat la punctele cunoscute 1, 2, 3, 4 (fig. 7.24). Pentru inceput se prind in calcul punctele 1,
2, 3. prin 1, 3 si P se duce in cerc ce taie dreapta P-2 intr-un punct C numit punctul lui
Collins. Unind punctele 1 cu 3 si 1 cu C se observa ca 1PC = 13C = ca unghiuri
inscrise in cerc si care subintind acelasi arc de cerc. De asemenea CP3 = C13 = .

74

Din coordonatele punctelor cunoscute se calculeaza orientarea dreptei 1 - 3. Functie de


orientarea dreptei 1 - 3 si unghiurile si se pot calcula orientarile dreptelor 1 - C si 3 - C:
1C = 13 -
3C = 31 +
Prin intersectarea inainte a vizelor orientate 1-C si 3-C care trec prin punctele
cunoscute 1 si 3 se determina coordonatele punctului C cu relatiile
x=

y1 y 2 + x 2 tg 2 P x1tg1P
si
tg 2 P tg1P

y = ( x x1 ) tg 1P + y1
.

y = ( x x2 ) tg 2P + y2

Din coordonatele punctelor 2 si C se calculeaza orientarea dreptei 2 - C, orientare


egala cu orientarea dreptei 2 - P.
Orientarile celorlalte drepte 1 - P si 3 - P se obtin functie de orientarea dreptei 2 - P si
unghiurile si , adica:
1P = 2P -
3P = 2P +
Coordonatele punctului P se obtin din intersectia inainte doua cate doua, a celor trei
directii 1P, 2P si 3P ce trec prin punctele cunoscute 1, 2 si respectiv 3. Cele trei intersectii
trebuie sa dea riguros aceleasi coordonate deoarece determinarea este la limita (functie de
minimum de elemente). Controlul se face folosind viza a patra.
Se observa ca 4P = 2P + . Intersectand directia 4P cu directia ce face unghi
convenabil, de ex. 2P sau 3P trebuie sa se obtina aceleasi coordonate dar in limitele
tolerantelor.
Dispozitivul Martinian. Cu ajutorul dispozitivului de calcul al prof. ing. Octav
Martinian se ajunge mai repede la rezultate. In cazul acesta unghiurile de calcul si sunt
cele din fig. 7.25. Relatiile cu ajutorul carora se calculeaza punctul P sunt:
xp = x2 - r y
yp = y2 - r x
unde:

75

6444444444447444444444448
x = ( y 2 y1 ) ctg x1 + x 2 x 2 + x3 + ( y 2 y 3 ) ctg

y = ( x1 x 2 ) ctg y1 + y 2 y 2 + y 3 + ( x3 x2 ) ctg
14444444444442444444444443
y

si
r=

y x x y
x 2 + y 2

Daca x si y impreuna au valori apropiate de zero, sau chiar zero este semn ca
punctul P se afla in apropiere de cercul periculos (sau chiar pe cerc). Autorul da si controlul
pe trei vize, insa cel mai bun control si totodata cel mai complet care duce si la o determinare
mai buna a punctului este controlul si calculul cu a patra viza.
Se obtine o economie de calcul foarte importanta.
Calculul se conduce dupa un formular in care se inscriu datele si rezultatele pe etape.
Calculul incepe cu cele doua relatii de mai sus cand se obtin valorile x, x, y si y. Imediat
se calculeaza raportul r si tocmai la urma coordonatele punctului.
Aplicatie numerica la dispozitivul Martinian cu datele de mai sus de la intersectia
inapoi. Prin urmare, coordonatele punctelor 1, 2, 3 si 4 sunt cele din tabelul corespunzator
aplicatiei de la intersectia inapoi, iar unghiurile:
= 95g63c92cc
ctg = + 0,068607
g
c
cc
= 69 54 33
ctg = + 0,518595
g
c
cc
= 187 52 35
se obtine:

X = 1740,17
X = - 505,92
r=

Y = 2173,97
y = 3392,30

7003033,5934
= 0,595311
11763654,3364

XP = 5025026,146
YP = 5421963,570
Adica coordonatele care s-au obtinut si cu procedeul lui Delambre din primele trei
vize.
Controlul general se face cu cea de a patra viza, care introdusa in calcul va da
posibilitatea obtinerii unei valori mai probabile. Dar pentru a se introduce cea de a patra viza
este necesar sa se cunoasca orientarea uneia din drepte si unghiul pe care-l face dreapta
respectiva cu viza a patra. Conform demonstratiei:

76

y
= ctgP 2 .
x

In cazul exemplului dat se obtine:


3392,30
505,92
= ctgP 2 sau
= tgP 2 = 0,149138 sau P 2 = 9 g 42 c 50 cc ,
505,92
3392,30

adica tocmai orientarea ce se obtine si prin metoda Delambre. Evident ca adaugand unghiul
= 187g52c35cc se obtine P1 = 196g94c85cc ce poate fi utilizat cu viza:
P3 = P2 + = 78g96c83cc intr-o intersectie inainte.
In exemplul de fata, orientarile au rezultat intocmai ca in cazul metodei Delambre,
astfel ca si rezultatele vor fi aceleasi ca si concluziile in privinta tolerantelor si a valorii medii.
Intersectia combinata
Intersectia combinata este o metoda de indesire a punctelor retelei de sprijin combinata
din cele doua intersectii descrise: intersectia inainte si intersectia inapoi. Prin urmare punctele
ce se determina prin intersectii combinate au o determinare mai buna deoarece utilizeaza atat
masuratori din punctele vechi spre punctele de determinat, ca la intersectia inainte, cat si
unghiurile determinate in punctele de determinat, ca la intersectia inapoi.
In fig. 7.26 se arata schita generala a unei intersectii combinate pentru determinarea
punctului P din punctele cunoscute 1, 2, 3, 4 si 5. Vizele sunt reciproce pe directiile P1, P2 si
P4 si unilaterale pe directiile P3 si 5P. Cu cat este mai mare numarul vizelor al directiilor ce
leaga punctul nou P de punctele vechi cu atat va fi mai buna determinarea. Desigur ca sunt de
preferat cat mai multe vize reciproce.

Calculul unui punct prin intersectie combinata se face in doua etape: in prima se
calculeaza orientarile vizelor, iar in a doua se calculeaza coordonatele punctului nou prin
intersectarea inainte a vizelor orientate.
Calculul orientarilor vizelor incepe cu calculul orientarilor in punctele vechi conform
celor aratate in fig. 7.19, calculul orientarilor se face in formularul de calcul aratat in tabelul
corespunzator. Daca ne referim la fig. 7.26 inseamna ca prin acest calcul se obtin orientarile
1P, 2P, 4P si 5P, orientari numite din afara (exterior) ce se noteaza e1P, e2P, e4P si e5P. In
continuare urmeaza sa se calculeze orientarile directiilor functie de vizele masurate in punctul
P (adica din interior). Calculul este la fel cu precedentul (efectuat in punctele vechi) cu
deosebirea ca acolo se utilizau vizele din puncte si orientarile directiilor vechi din coordonate,
iar aici se utilizeaza vizele din punctul P si orientarile din afara calculate in tabelul
"CALCULUL ORIENTARILOR PENTRU INTERSECTII".
Orientarile definitive pentru calculul coordonatelor punctului nou prin intersectii
inainte se obtin din media celor doua randuri de orientari obtinute, adica a orientarilor din
afara si a orientarilor din interior.
Sa consideram cazul din fig. 7.27 reluat dupa fig. 7.26.

77

Sunt valabile constatarile facute in fig. 7.19 si anume ca orientarea oricarei directii
vizate este egala cu orientarea 0 a directiei originii la care se adauga citirea () spre punctul
respectiv

iP1 = 0 + 1; iP2 = 0 + 2, etc.


In cazul din fig. 7.19 si aici, trebuia calculata mai intai orientarea directiei 0 a
limbului. Pentru aceasta se folosesc orientarile (vizelor reciproce) calculate din punctele vechi
spre P si anume din 1, 2 si 4 cand se obtine:
10 = P1 - 1; 20 = P2 - 2 si 40 = P4 - 4.
Daca valorile astfel obtinute sunt cuprinse in toleranta se face media lor:
1 + 2 + 4
0 = 0 0 0
3
Cu acestea se calculeaza orientarile din P (din interior) iP1 = m0 + 1; iP2 = m0 + 2;
iP3 = m0 + 3; iP4 = m0 + 4.
Se observa ca s-a obtinut si orientarea P3 care nu era orientata dinafara.
Pentru a se obtine orientarile definitive urmeaza sa se faca doar media dintre
orientarile calculate din interior cu cele calculate din exterior. De exemplu:
1eP 200 g + Pi 1 Pe1 + Pi 1
.
P1 (mediu ) =
=
2
2
Se constata ca media se va putea face doar pe directiile P1, P2 si P4, adica pe directiile
cu vize reciproce. Celelate directii P3 si P5 au doar orienatare unilaterala: din interior prima si
din exterior a doua.
La alegerea orientarilor pentru intersectiile inainte se vor prefera orientarile cu vize
reciproce daca fac unghiuri bune si distantele sunt scurte.In caz contrar se vor lua si directii cu
orientare unilaterala. De aceea, cel putin in cazul punctelor ce trebuie sa aiba o determinare
mai precisa, se cere sa existe cat mai multe vize reciproce. in cazul analizat au fost trei vize
reciproce, dar s-au putea sa fie numai doua, iar la limita una singura (fig. 7.28). prin urmare si
aici ca in orice determinare la limita nu va fi control (la orientari) si nici posibilitatea obtinerii
unei valori mai probabile prin calculul mediei. In cazul fig. 7.28 orientarea directiei 0 adica 0
se obtine numai dupa directia P1 si cu ajutorul orientarii 0 se vor orienta vizele din interior
P1, P3 si P5.

78

Aplicatie numerica privitoare la calculul orientarilor din interior si calculul orientarilor


medii definitive. Sa consideram cazul din fig. 7.26. Vizele sunt trecute in tabel in coloana 3.
In coloana 5 (dinafara) se introduc orientarile calculate in punctele de sprijin.
Orientarile din cele trei puncte (dinafara) introduse in acest tabel dupa ce s-au inversat
g
cu 200 sunt: eP1 = 52g68c74cc; eP2 = 105g79c56cc si eP3 = 248g41c51cc.
Prin scaderea din acestea a vizelor corespunzatoare se obtin unghiurile de orientare din
coloana 4. Fiind apropiate ca marime se face media lor si se obtine 0 = 14g26c07cc. Cu aceasta
valoare si vizele din coloana 3 se obtin prin adunare, tocmai ca orientarile din interior. Aceste
valori sunt inscrise in coloana 5 cu specificatia "din interior", la secunde.
Orientarile definitive pentru calculul punctului P prin intersectarea vizelor orientate se
obtin din media orientarilor "din interior" cu cele "dinafara" (coloana 5). Acolo unde exista o
singura orientare, fie din interior fie din exterior, se va lua aceea. Astfel se obtin orientarile
din coloana 5 definitive, care se grupeaza dupa unghiuri favorabile si distante apropiate, se
introduc in tabelul de intersectii inainte si se calculeaza.
CALCULUL ORIENTARILOR PENTRU INTERSECTII COMBINATE
Vize
Orientari
Unghiuri de
Orientari
Statia Viza compensate in
in
din
orientare
definitive
statie V
interior afara
1
2
3
4=5-3
6
5 = m0 + 3
g
c
cc g
c
cc g
c
cc
cc
g
c
1
38 42 76 14 25 98 52 68 83
74
52 68
2
91 53 48 14 26 09 105 79 55
56
105 79
14
3
67 42
157 93 49
157 93
3
P
23
4
15 34 14 26 17 248 41 41
51
248 41
4
5
--- --- -- -- 379 35
92
379 35
m
0 14 26 07

Schita

cc
79
55
49
46
92

Intersectii la limita. Se numesc intersectii la limita acele intersectii care se efectueaza


functie de cel mai mic numar de vize posibile.
Din categoria intersectiilor prezentate, o intersectie la limita ar fi intersectia din doua
vize in cadrul intersectiei inainte, intersectia din trei vize in cazul intersectiei inapoi si
intersectia cu o singura viza reciproca si un singur unghi masurat in punctul de determinat in
cazul intersectiei combinate.

79

In asemenea situatii determinarea se face fara control. Controalele ce se fac totusi sunt
controale partiale ce se refera doar la calcule nu si la operatiile de ansamblu ce includ si
masurarea unghiurilor.
Daca se mai adauga faptul ca punctele astfel determinate nu sunt propriu-zis puncte de
indesire ci puncte determinate unilateral si faptul ca planeaza o oarecare incertitudine asupra
valabilitatii lor, se recomanda ca asemenea intersectii sa fie folosite (daca cumva
instructiunile o permit) cu maxim de prudenta si numai in caz de forta majora.
Cazuri de intersectii la limita ar fi si intersectiile inapoi cu puncte duble cunoscute sub
denumirea de problema Hansen si problema Marek.
Problema Hansen

In cazul cand din punctul nou P nu se vad trei puncte vechi A, B, C, ci numai doua
puncte, A si B, dar in schimb se vede un punct auxiliar Q care nu are coordonate, dar din care
se vad aceleasi puncte vechi A si B, se vor masura in statiile P si Q respectiv unghiurile ,
si 1, 1.
Din figura se vede ca in PAB:
+ + ( ) = 200 g
+

A=
= 100 g
2
2

PB
PA
PB sin
=

=
sin sin
PA sin

In PAQ:
PA
PQ
PQ
=
=
sin 1 sin[ 200 ( 1 ) ] sin ( 1 )
PQ sin 1
PA =
sin ( 1 )
In PBQ:
PB
PQ
PQ
=
=
sin 1 sin[ 200 ( 1 ) ] sin ( 1 )
PQ sin 1
PB =
sin ( 1 )

PB sin 1 sin ( 1 )
=
PA sin ( 1 ) sin 1

80

Membrul al doilea al ecuatiei de mai sus este format numai din valori cunoscute si va
fi considerat ca tg a unei cantitati auxiliare cunoscute:

tg =

sin 1 sin ( 1 )
sin 1 sin ( 1 )

Egaland relatia de mai sus si relatia


tg sin
=
1
sin
sin sin
tg 1
=
sin + sin tg +1

PB sin
=
vom avea:
PA sin


+
cos
g
2
2 = tg tg 50
+
tg + tg 50 g
2 sin
cos
2
2
2 sin


+
ctg
= tg ( 50 g )
2
2

+
tg
= tg ( 50 g ) tg
2
2
tg

In ecuatia de mai sus se introduce valoarea pentru


tg

+
si se va obtine valoarea
2

, care este numai in functie de valori cunoscute.

g
tg
= tg 100 g
tg 50
2
2

B=

Se va putea scrie ca:

= A + B =

= A+ B = +

Aceste valori, introduse in cele doua ecuatii de mai sus, dau pe si . Cu ajutorul lor
se vor calcula AP, BP si QP cu care se poate calcula o intersectie inainte pentru a determina
pe P.
Problema Marek

Punctele cunoscute sunt pe de o parte 1 si 2, iar pe de alta 3 si 4, iar punctele de

81

determinat R si S din care exista vizibilitatile de pe fig. 7.30, adica in R la 1, 2 si S, iar din S
la 3, 4 si R. Se masoara asadar unghiurile , , si . Ideea de calcul este urmatoarea. Se
considera duse cercurile prin punctele 1, 2, R pe de o parte si 3, 4, S pe de alta. Se prelungeste
dreapta RS pana intersecteaza cercurile A si B care se calculeaza ca puncte pe cerc.
Cunoscand orientarea dreptei RS ca fiind egala cu AB se pot calcula si orientarile directiilor
R1 si R2 si S3 si S4. In final, punctele R si S se obtin prin intersectarea inainte a vizelor
orientate R1 si R2, respectiv S3 si S4.
Calculele incep cu calculul unghiurilor ajutatoare ', ', ' si '. De pe figura se
observa ca:
' = 200g - ;
' = 200g - ;
' = 200g - ;
' = 200g - .
Unind punctele 1 si 2 cu A iar punctele 3 si 4 cu B se observa ca A 2 1 = '; A 1
2 = '; B 4 3 = ' si B 3 4 = ' ca unghiuri inscrise in cerc ce subintind arce de cerc.
y 2 y1
Se calculeaza orientarile dreptelor 1 2 si 3 4 cu ajutorul relatiei tg12 =
apoi
x 2 x1
se calculeaza orientarile:
1A = 1-2 + '
2A = 2-1 - '
3B = 3-4 - '
4B = 4-3 + '
Se calculeaza coordonatele A prin intersectarea inainte a directiilor orientate 1 A si 2
A ce trec prin punctele de coordonate cunoscute 1 si 2 si a coordonatelor punctului B prin
intersectarea inainte a directiilor orientate 3 B si 4 B.
y 2 y1
Se calculeaza orientarea dreptei AB din coordonate cu relatia tg12 =
.
x 2 x1
Functie de orientarea dreptei RS egala cu a dreptei AB, se calculeaza orientarile dreptelor R 1,
R 2, S 3 si S 4.
R1 = RS -
R2 = RS +
S3 = SR +
S4 = SR -
La intersectia dreptelor orientate R 1 si R 2 ce trec prin punctele de coordonate
cunoscute 1 si respectiv 2 rezulta coordonatele lui R. La fel se obtin coordonatele punctului S
din intersectarea dreptelor orientate S 3 cu S 4.
Drept control (de calcul), punctele A, R, S si B trebuie sa fie colineare, respectiv
suprafata inchisa de ele sa fie nula.
Observatii asupra intersectiilor. Sub raportul preciziei sunt preferate intersectiile
combinate cu cat mai multe vize reciproce si din cat mai multe directii. De aceea, primele
puncte de indesire (de frangere) ca si in general, toate punctele foarte importante, a caror
pozitie trebuie determinata cu mare precizie si pot si stationate, se vor determina ca intersectii
combinate.
Intersectiile inainte si inapoi desfasurate in conditii clasice (cu vize suficiente pentru
control si pentru a se face medii) sunt metode curente pentru determinarea de noi puncte de
indesire, fiecare in conditii specifice. Astfel, prin intersectii inainte se determina punctele
nestationabile ca turnuri, semnale arbore, etc., iar prin intesectii inapoi se determina punctele

82

importante dupa ce s-a determinat reteaua de indesire.


Intersectiile la limita, in toate variantele lor, trebuie sa reprezinte, in mod normal, doar
metode de rezerva la care se va apela cu toata prudenta si numai in cazuri extreme.

Vizele de orientare vor fi cat mai lungi pe cand vizele de determinare vor fi cat mai
scurte. Vizele de orientare trebuie sa fie lungi pentru ca unei erori de vizare e ii va corespunde
o eroare unghiulara cu atat mai mica cu cat viza este mai lunga (fig. 7.31,a). Vizele de
determinare trebuie sa fie scurte deoarece unei erori de orientare ' ii va corespunde o eroare
liniara e' (de coordonate) cu atat mai mica cu cat viza este mai scurta (fig. 7.31,b).
In privinta unghiului de determinare pe care-l fac vizele de determinare, este evident
ca intersecta este cu atat mai precisa (eroarea liniara e ca reflectare a erorii unghiulare cu
atat mai mica) cu cat unghiul pe care-l fac vizele este mai apropiat de unghiul drept (fig.
7.32,a). Invers, cu cat unghiul difera mai mult de unghiul drept, erorii unghiulare ii
corespunde, la aceeasi distanta, o eroare liniara (de pozitie) mai mare (fig. 7.32,b).
Metoda intersectiei poate servi si la ridicarea detaliilor.

7.3.3 Metoda radierii planimetrice


Metoda se numeste a radierii din cauza ca punctele se determina radial. Metoda se
numeste si a coordonatelor polare, deoarece punctul 1, ce se determina radial, este exprimat in
functie de unghiul polar (pe care-l face directia A 1 cu directia de referinta A B) si raza
vectoare d (fig. 7.33).

Punctele A si B sunt puncte ale retelei de sprijin sau indesire adica puncte ale retelei
de baza, de intersectie sau drumuire.
Functie de pozitiile cunoscute ale punctelor A si B si elementele masurate si d

83

punctul 1 este complet definit si poate fi raportat. Daca este nevoie, punctului 1 i se pot
calcula si coordonate rectangulare plane.
x1 = xA + d cos A-1
y1 = yA + d sin A-1
unde d este distanta masurata direct, redusa la orizont iar orientarea directiei A 1 este egala cu
A1 = AB + (fig. 7.34).

In general, vor primi coordonate rectangulare punctele de importanta mai mare,


precum si cele cu caracter de stabilitate pe cand punctele oarecare a caror pozitie este suficient
sa apara pe plan vor fi raportate de-a dreptul in functie de coordonatele polare respective.
In cazul determinarii mai multor puncte din aceeasi statie (fig. 7.35), toate vizele sunt
cuprinse intr-un tur de orizont care incepe cu viza la punctul cunoscut B.
Un punct radial se determina cu atat mai precis cu cat distanta este mai mica. Practic
se recomanda sa nu se depaseasca distanta de100-150m in raport cu precizia ce se urmareste.
Masurarea unghiurilor se face in general cu instrumente de 1c.
Controalele se pot face prin: dubla determinare, intersectare cu vize suplimentare si
masurarea de distante intre puncte.

7.3.4. Metoda drumuirii planimetrice


Generalitati
Pe cata vreme prin intersectii se realizeaza o prima indesire a retelei de sprijin, indesire
ce trebuie sa duca la o retea de o densitate pe cat posibil omogena, prin drumuiri se continua
determinarea de noi puncte de sprijin, insa nu in general, ci pe trasee in apropierea detaliilor
de ridicat, pentru a servi direct metodelor propriu-zise de ridicare a detaliilor.
Drumuirile, cunoscute si sub denumirea de poligonatii, pot servi la determinarea uneor
retele de sprijin independente, ca si la ridicarea efectiva a pozitiei unor puncte de detaliu.
Aspecte generale si conditii
O drumuire se spijina pe doua puncte ale retelei indesite, prin urmare inclusiv pe
punctele de intersectie. Metoda drumuirii consta in masurarea pe teren a unghiurilor pe care le
fac intre ele aliniamentele ce constituie drumuirea precum si lungimile acestor aliniamente,

84

adica laturile drumuirii. Prin urmare metoda implica atat masuratori liniare cat si masuratori
unghiulare.

In fig. 7.36 se arata o drumuire desfasurata intre doua puncte ale retelei de sprijin si marimile
masurate. Unghiurile drumuirii 1, 2, 3 si 4 definesc pozitiile laturilor drumuirii, unele fata
de altele din aproape in aproape, pe cand unghiurile si precizeaza pozitiile laturilor de
plecare si inchidere fata de punctele retelei de sprijin, adica fata de directiile de referinta. Este
evident ca pozitiile punctelor de drumuire sunt definite daca se masoara toate unghiurile ,
1, 2, 3, 4 si , precum si distantele A-1, 1-2, 2-3, 3-4 si 4-B.
Primele drumuiri, adica cele ce se desfasoara intre punctele retelei de sprijin (inclusiv
indesire) se numesc drumuiri primare. Drumuirile ce se sprijina cel putin la un capat pe
puncte de drumuiri primare se numesc secundare. Exista si drumuiri tertiare. Precizia
drumuirilor scade cu ordinul lor. De aceea se recomanda sa se lucreze in mod obisnuit cu
drumuiri primare, eventual secundare si numai in mod exceptional tertiare. In fig. 7.37 se
exemplifica desfasurarea drumuirilor de diferite ordine.

Marcarea punctelor de drumuire se face cu tarusi eventual cu teava (in intravilan) sau
cu borne, dupa importanta lor si dupa caracterul de permanenta pe care trebuie sa il aiba.
Astfel, punctele de la incrucisari, punctele ce delimiteaza hotare, etc. se marcheaza prin borne.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o drumuire clasica. In punctele retelei
de sprijin sa existe vizibilitati spre alte puncte ale retelei de sprijin, pentru a se putea masura
unghiurile si (fig. 7.36) si astfel sa se poata orienta laturile drumuirii.
- Punctele alaturate 1, 2, 3, etc. sa fie in asa fel alese incat intre ele sa existe o perfecta
vizibilitate si totodata distantele sa poata fi masurate.
- Lungimea desfasurata a drumuirii primare sa nu fie mai mare de 2000 m si numai in
cazuri exceptionale 3000 m.
- Numarul laturilor unei drumuiri sa nu fie mai mare de 30, atat pentru motivul ca se
pot acumula erori sau se poate reduce din precizia lucrarii, cat si pentru motivul ca o greseala
comisa este greu de gasit si cere refacerea unui numar prea mare de masuratori.
- Lungimea laturilor efective de drumuire sa nu fie mai mica de 50 m in teren de ses

85

sau 30 m in terenuri accidentate. Daca totusi terenul este de asa natura incat obliga formarea
de laturi mai scurte de 30 m, se vor lua toate precautiile de centrare a instrumentului in statie,
de vizare si citire a directiilor. Lungimea laturilor drumuirii este bine sa nu depaseasca 200 m,
maximum 300 m, chiar atunci cand se pare ca terenul ar favoriza lungimi mai mari.
Efectuarea masuratorilor
Masurarea unghiurilor drumuirii se face cu teodolite a caror gradatie si sistem de
citire sa permita citirea directa a cel putin 1c (minut centesimal) respectiv 30'' sexa.

Masurarea unghiurilor drumuirii se face cu scopul de a se ajunge la orientarile laturilor


drumuirilor. Important este sa se cunoasca orientarea primei laturi, deoarece in functie de
aceasta si de directiile care se masoara se pot calcula orientarile tuturor laturilor.
In cazul din fig. 7.38 drumuirea se desfasoara intre punctele vechi A si B. Daca se
stationeaza in A si se determina unghiul pe care il face prima latura de drumuire A-1 cu
directia cunoscuta AC, determinata de punctele vechi A si C, se poate calcula orientarea laturii
A-1. Intr-adevar A-1 - A-C + , unde se obtine intotdeauna prin vizarea mai intai a punctului
vechi si abia dupa aceea a punctului de drumuire, iar orientarea AC se obtine din coordonatele
punctelor A si C cu relatia:
y yA
tg AC = C
xC x A
Pentru o mai deplina siguranta, este bine ca in punctele de sprijin sa se vizeze spre
doua puncte vechi.
Operatorul se va deplasa apoi in fiecare varf de drumuire 1, 2, 3, etc. si va determina
unghiurile 1, 2, 3, ... pe care le fac aliniamentele intre ele, doua cate doua. Se va viza mai
intai inapoi, adica spre punctul ce s-a stationat precedent si apoi spre punctul dinainte.
Masurarea propriu-zisa a directiilor drumuirii se face cu luneta in ambele pozitii.
Intrucat in fiecare punct se determina un singur unghi, nu mai este necesar sa se faca
inchiderea pe tur de orizont, ci pe viza a doua se va da luneta peste cap si se va reveni pe viza
intai in sensul invers mersului acelor ceasornicului.
In practica se aplica mai ales doua metode de masurare a unghiurilor si anume metoda
unghiurilor si metoda orientarilor.
Metoda unghiurilor este cea descrisa cand prima viza se face fie cu zerourile in
coincidenta, fie cu o valoare intamplatoare.
Metoda orientarilor directe consta in masurarea de-a dreptul a orientarii fiecarui
aliniament, din aproape in aproape, functie de orientarea laturii de referinta din punctul de
plecare. Metoda asigura controlul inchiderii pe orientari (unghiuri), o data cu ultima viza din
punctul de inchidere.
Se presupune drumuirea sprijinita pe punctele A si B (fig. 7.38).

86

- Se stationeaza in punctul A si se introduce in teodolit orientarea laturii A-C, dedusa


din coordonate. Se vizeaza punctul vechi C cu citirea A-C in aparat. Prin aceasta, zero-ul
limbului s-a indreptat spre directia nordului (fig. 7.39). Daca limbul ramane pe loc si se
elibereaza miscarea alidadei, spre orice directie s-ar indrepta apoi luneta, se va citi de-a
dreptul orientarea acelei directii. Este ca si cum unghiul s-ar aduna direct in aparat, la
orientarea laturii de referinta.

- Se elibereaza miscarea alidadei fata de limb si se vizeaza punctul 1. Se citeste


orientarea laturii A-1 si se inscrie in carnet.
- Urmeaza masurarea cu luneta in pozitia a II-a. Se elibereaza miscarea alidadei fata de
limb, se da luneta peste cap si se fac citirile cu luneta in pozitia a II-a, vizandu-se mai intai in
directia 1, apoi in directia de origine C, cand se face si controlul.
- Masuratorile in punctul A se termina cu luneta in directia A-1 cu orientarea 1-A, in
aparat (deoarece luneta se gaseste in pozitia a II-a).
- Se muta aparatul in punctul 1, limbul fiind fix fata de alidada. Pentru a se putea
manevra aparatul (adica pentru a se putea cala si viza) se elibereaza miscarea generala.
- Se vizeaza apoi spre punctul A (inapoi), cand la limb se va citi exact orientarea laturii
care a ramas in aparat, adica 1-A.
Toate masuratorile care se vor face din punctul 1 se executa cu limbul nemiscat,
deoarece este orientat.
- Se elibereaza alidada de limb si se vizeaza punctul 2 spre care se va citi exact
orientarea 1-2. Urmeaza vizarile cu luneta in pozitia cealalta. Operatiile in punctul 1 se
termina cu viza spre punctul urmator 2. Operatia se repeta in fiecare punct.
In punctul B, dupa ce s-a vizat punctul 4, se deblocheaza alidada fata de limb si se
vizeaza spre D. In aparat va trebui sa se gaseasca orientarea laturii B-D in limitele tolerantelor
de inchidere pentru orientare: in caz contrar, s-a strecurat o greseala care trebuie cautata, iar
daca nu se gaseste, se va repetea operatia.
Toleranta admisa pentru inchiderea azimutala a drumuirilor este data de relatia
T = e n , unde e se ia de obicei 1c,5 iar n reprezinta numarul statiilor drumuirii.
Se masoara si unghiurile verticale pentru reducerea distantelor la orizont.
Masurarea laturilor drumuirii se face fie direct pe teren cu panglica de otel, fie
indirect (la stadie).
Intr-un numar foarte mare de cazuri, laturile drumuirii se masoara numai indirect.
Acesta este in general cazul ridicarilor in terenuri accidentate si acela al ridicarilor a caror
precizie este asigurata astfel.
Calculul drumuirii
Operatiile de calcul tintesc coordonatele punctelor de drumuire in cadrul retelei de
sprijin.

87

Calculul incepe cu reducerea distantelor la orizont si cu facerea mediilor unghiurilor


(orientarilor) masurate.
Reducerea la orizont a distantelor masurate direct cu panglica se face cu relatia: d0 = d
cos unde d este distanta masurata iar unghiul de panta. Daca unele distante s-au masurat
indirect, distanta redusa, masurata la stadia verticala, se obtine cu relatia d0 = K H cos2 =
KHsin2z unde K este constanta stadimetrica, iar H numarul generator, iar z este unghiul
vertical.
Calculul propriu-zis al drumuirilor se desfasoara in doua etape si anume:
- calculul si compensarea orientarilor laturilor drumuirii si
- calculul si compensarea coordonatelor drumuirii.
Calculul si compensarea orientarilor. Pentru a se putea calcula coordonatele punctelor
de drumuire este necesar sa se cunoasca nu numai lungimea laturilor, ci si orientarea lor.
Orientarea laturilor drumuirii se face in functie de unghiurile masurate. Dupa fig. 7.38 se
observa ca orientarea primei laturi a drumuirii se obtine in functie de orientarea directiei de
referinta AC si unghiul ; adica
A-1 = A-C + .
Dupa cum se stie, orintarea directiei de referinta AC se obtine din coordonatele punctelor A si
C, iar unghiul s-a determinat din directii masurate la teren. In functie de latura orientata A 1
si unghiul 1, se obtine apoi orientarea laturii urmatoare: 1-2 = A-1 200g + 1 si asa mai
departe. Prin urmare se poate scrie:
A-1 = A-C +
1-2 = A-1 200g + 1
2-3 = 1-2 200g + 2
3-4 = 2-3 200g + 3
4-B = 3-4 200g + 4
B-D = 4-B 200g +
Asadar, din aproape in aproape, se calculeaza orientarile tuturor laturilor si se ajunge
sa se calculeze astfel si orientarea unei directii cunoscute a directiei de referinta BD. Prin
urmare directia de referinta, de inchidere BD serveste drept control.
Fata de orientarea directiei de referinta BD calculata din coordonate cB-D, cea obtinuta
din drumuire dB-D, trebuie sa se potriveasca in anumite limite. Tolerantele admise la
inchiderea azimutala a drumuirilor sunt date de instructiuni. Daca eroarea de inchidere e =
dB-D - cB-D T, eroarea este admisibila si urmeaza a se corecta. Operatia de corectare numita
compensare, este necesara pentru a se micsora nepotrivirea unghiulara dintre ultima latura a
drumuirii si latura (directia) de control, nepotrivire ce provine din insumarea erorilor de
masurare a unghiurilor drumuirii. Compensarea se poate face in multe feluri. La noi este
acreditat sistemul compensarii egale a tuturor unghiurilor masurate. Aceasta revine la
aplicarea corectiei in mod progresiv pe orientari. Daca eroarea este e, se va imparti la n
(numarul unghiurilor), apoi se va inmulti cu 1 si se va corecta orientarea primei laturi, cu 2 a
doua, etc. Astfel se obtin:

88

e
1
n
e
c2 = 2
n
e
c3 = 3
n
...
e
c n = n = e.
n
c1 =

Calculul coordonatelor punctelor de drumuire se face in functie de orientarile


compensate ale laturilor drumuirii si in functie de lungimile laturilor reduse la orizont.
Mai intai se calculeaza coordonatele relative:
x = d cos si y = d sin
Daca ne referim la fig. 7.40 se poate scrie in mod concret:
x1 = d1 cos 1;
y1 = d1 sin 1;
x2 = d2 cos 2;
y2 = d2 sin 2;
etc.
Controlul calculului relativelor si a inchiderii pe coordonate se face insumand algebric
relativele pe x si pe y. Suma pe x adica x si suma pe y adica y se confrunta cu diferentele
dintre coordonatele punctelor de sprijin pe x si respectiv pe y, care sunt x = xB - xA si y = yB
- yA.

Diferentele reprezinta erorile de inchidere pe x si respectiv pe y si provin din acumularea


erorilor de masurare a lungimilor laturilor drumuirii si a unghiurilor dintre laturi si sunt:
ex = x - x si ey = y - y
iar eroarea totala:
et = e x2 + e 2y .
Eroarea totala nu trebuie sa depaseasca tolerantele prescrise de instructiuni.
Daca conditia de inchidere este indeplinita, adica daca erorile de inchidere sunt mai
mici decat tolerantele, se trece la compensarea drumuirii, operatie ce consta din corectarea
relativelor cu cantitati proportionale.
Se cunosc mai multe metode de compensare.
Compensarea in functie de distante. Erorile pe x si pe y se impart la lungimea
desfasurata a drumuirii pentru a se obtine eroarea unitara, adica:
ey
ey
ex
e
= x si
=
d D
d D
Corectiile ce se aduc relativelor sunt proportionale cu aceste cantitati si evident cu

89

marimea laturilor. In principiu:


C x i =

ex
di
D

si Cyi =

ey
D

di

sau concret in fig. 7.40:


e
e
Cx1 = x d1 ; Cx 2 = x d 2 ; . . .
D
D
ey
ey
Cy1 = d1 ; Cy 2 = d 2 ; . . .
D
D
Compensarea in functie de relative se face la fel, insa eroarea unitara pe x si y se
calculeaza in functie de suma absoluta a relativelor, adica:
ex
x

si

ey

In acest caz corectiile ce se aduc relativelor vor fi :

Cx1 =
Cy1 =

ex
ex
x1 ; Cx 2 =
x 2 ; . . .
x
x
ey

y1 ; Cy 2 =

ey

y 2 ; . . .

Relativele corectate printr-una din metodele aratate sau prin altele se vor aduna apoi
succesiv si cumulat coordonatelor primului punct de sprijin al drumuirii. Astfel se obtin
coordonatele absolute, definitive ale punctelor de drumuire.
x1 = xA + x1 ;
y1 = yA + y1
x2 = x1 + x2 ;
y2 = y1 + y2
...
xn = xn-1 + xn ;
yn = yn-1 + yn
Drumuirea fiind compensata, coordonatele celui de-al doilea punct de sprijinn astfel
calculate, din aproape in aproape, trebuie sa fie identice cu coordonatele lui (din reteaua de
sprijin).
Aplicatie numerica la calculul unei drumuiri (a se vedea tabelul de mai jos)
S-a luat in considerare o drumuire in cazul cel mai general, adica cu unghiurile
masurate. Carnetul de teren cu datele masuratorilor este completat cu formularul de calcul.
In coloana 2 se trec statiile, iar in coloana 2 vizele. In coloana 3 se inscriu distantele
masurate in teren. Daca panta este mare, nu trebuie sa surprinda o distanta mai mare la stadie
deoarece se stie ca distantele trebuie sa fie comparabile reduse la orizont, ori distantele
masurate la stadie se reduc cu cos2, nu cu cos ca in cazul celor masurate direct, sau cu
sin2z, nu cu sinz, ca in cazul celor masurate direct.
In coloana 4 se inscrie unghiul de panta masurat la teren. Tot aici va aparea si cos ce
se extrage din tabele pentru a servi la reducerea distantelor la orizont.
In coloana 5 se inscriu citirile la limb. Unghiurile orizontale vor rezulta din diferenta
celor doua citiri. Daca pe prima directie se vizeaza cu zero, atunci pe a doua se citeste de-a
dreptul unghiul .
Prin urmare coloanele 1 - 5 cuprind datele masuratorilor din teren. Cu coloana 6 incep
calculele.

90

91

Statii

Punct
vizat

5
101

Unghiuri de

Distante
citite d

panta
cos

Unghiuri
orizontale

Orientari

cos
sin

m
3

g c cc
4

g c cc
5

g c cc
6

g c cc
7

96,45

+2 45 00

00 01 50
102 66 50

0,999260
101

4
102

85,15

+1 21 50

26 48 20
263 71 60

0,999818
102

101
103

68,72

+0 18 00

105 17 40
382 26 80

0,999996
103

102
104

78,28

-2 06 50

10 26 70
202 44 50

0,999474
104

103
8

102,24

-5 68 40

55 17 80
290 81 60

0,996022
8

104
7

240 81 40
111 42 70

376 78 26
79 43 26
-46
79 42 80

+0,317 550
+0,948 242

116 66 66
-92
116 65 74

-0,258 678
+0,965 964

193 76 06
-1 38
193 74 68

-0,995180
+0,098 067

185 93 86
-1 84
185 92 02

-0,975 643
+0,219 366

221 57 66
-2 30
221 55 36

-0,943 233
-0,332 132

Distanta
redusa la
orizont
tg
m
8

96,38
0,038 504
85,13
+0,019 088
68,72
+0,002 827
78,24
-0,032 448
101,83

292 18 96
-2 76
292 16 20

92

-0,089 522

Coordonate in plan
Relative
Absolute

Cote
z

Punct

Schita

CARNET DE TEREN CU FORMULAR PENTRU CALCULUL DRUMUIRILOR

m
9

m
10

m
11

m
12

m
13

14

4285,67

1345,17

645,48

+3,71
-0,02

+30,61
-0,04
+30,57

+91,39
+0,02
+91,41

4 316,24

1 436,58

101

-22,02
-0,04
-22,06

+82,23
+0,02
+82,25

649,17
+1,62
-0,02

4 294,18

1 518,83

102

-68,39
-0,03
-68,42

+6,74
+0,01
+6,75

650,77
+0,19
-0,01

4 225,76

1 525,58

103

-76,33
-0,03
-76,36

+17,16
+0,02
+17,18

650,95
-2,54
-0,01

4 149,40

1 542,76

104

-96,05
-0,04
-96,09

-33,82
+0,02
-33,80

648,40
-9,12
-0,02

4 053,31

1 508,96

639,26

In coloana 6 se calculeaza orientarile laturilor. Orientarea de referinta 4-5 calculata din


coordonate se trece in randul de sus. Conform relatiilor stabilite 4-101 = 4-5 + . Unghiul se
obtine din diferenta celor doua citiri din coloana 5. Astfel se obtine orientarea 4-101 =
79g43c26cc. La aceasta orientare inversata cu 200 g se adauga unghiul din 101 = 263g71c60cc 26g48c20cc. Deci 101-102 = 279g43c26cc + 237g23c40cc = 516g66c66cc, etc. Cu masina de calculat,
totul se petrece mai simplu deoarece de la 4-101 la 101-102 se ajunge insumand viza 101-102 si
scazand-o pe 101-4. Calculul continua astfel pana in punctul 8 unde pe directia de control se
gaseste o diferenta de 2c76cc, eroare ce este tolerabila, deoarece toleranta calculata cu relatia
T = 1c 50 cc n este mai mare: T = 3c68cc. Compensarea se face proportional pe orientari, asa
cum se arata in subsolul tabelului si in coloana 6.
In coloana 7 se introduc valorile naturale cos si sin ale orientarilor compensate.
In coloana 8 se obtine distanta redusa la orizont prin multiplicarea distantei inclinate
din coloana 3 cu cos din coloana 4. In coloana 8 mai apare tg pentru calculul diferentelor
de nivel.
In coloanele 9 si 10 se introduc cu semnul lor coordonatele relative rezultate din
inmultirea distantelor reduse din coloana 8 cu valorile naturale din coloana 7. Suma
relativelor pe x adica x = 232,18 se confrunta cu x = x8 - x4, adica cu diferenta
coordonatelor pe x si se obtine eroarea de inchidere pe x egala cu ez = + 0,18 m. Pe y se obtine
ey = - 0,09 m. Tot in coloanele 9 si 10 se introduc corectiile calculate in functie de distante.
Prin insumarea relativelor corectate se obtin exact diferentele dintre coordonate.
Coordonatele definitive ale punctelor de drumuire se obtin in coloanele 11 si 12 prin
insumarea la coordonatele punctului de plecare (4), cu semnul lor, in mod succesiv, a
coorodnatelor relative corectate. Calculand astfel trebuie sa se obtina verificarea exacta pe
coordonatele punctului de inchidere care in acest exemplu este 8. Deci in final la x 104 =
4149,40 se adauga x = - 96,09 si da 4053,31 adica tocmai coordonata pe x a punctului 8.
Propagarea erorilor
Pentru a se putea examina cu mai multa usurinta, propagarea erorilor intr-o drumuire,
se va lua cazul particular al unei drumuiri drepte cand se poate face discriminare intre efectul
erorilor cauzate de masurarea unghiurilor si efectul cauzat de masurarea distantelor.Erorile
provenind din masurarea unghiurilor vor da un efect transversal, pe cand erorile care insotesc
masurarea distantelor se vor manifesta in lung. Se considera cazul unei drumuiri cu laturile d
egale, deci D = n d.
Propagarea erorilor unghiulare. Daca se noteaza cu 1, 2. . . n orientarile laturilor
drumuirii, cu orientarea vizei de referinta, cu 1, 2 . . . n, unghiurile masurate intre
aliniamente invecinate ale drumuirii, orientarile laturilor vor fi:
1 = + 1 - 200g
2 = + 1 + 2 - 2200g
...
n = + 1 + 2 + . . . + n - n200g
Daca erorile produse la masurarea unghiurilor 1, 2, . . . n sunt respectiv e1, e2, . . .
en, orientarile vor rezulta eronate cu cantitatile 1, 2, . . . n. Relatiile de mai sus vor deveni:

1 + 1 = + 1 + e1 - 200g
2 + 2 = + 1 + e1 + 2 + e2 - 2200g
...
n + n = + 1 + e1 + 2 + e2 + . . . + n + en - n200g
scazand relatiile precedente din acestea, rezulta:

93

1 = e1
2 = e1 + e2
...
n = e1 + e2 + . . . + en
Sa calculam abscisa xn a punctului final. Insumand expresiile relativelor pe abscisa, la
abscisa punctului de plecare, se obtine:
yn = y1 + d sin 1 + d sin 2 + . . . + d sin n
Daca se iau in considerare erorile ale orientarilor se obtine abaterea pe abscisa care
se va nota cu u.
yn + u = y1 + d sin(1 + 1) + d sin(2 + 2)+ . . . + d sin(n + n)
dezvoltand sinusul dupa Taylor si grupand:
yn + u = y1 + d sin1 + d sin2 + . . . + d sinn + d1 cos 1 + d2 cos 2 + . . . + dn cos n
Facand diferenta intre cele doua expresii anterioare, rezulta eroarea
u = d (1 cos 1 + 2 cos 2 + . . . + n cos n)
Daca drumuirea se desfasoara pe directia x, orientarile laturilor sunt apropiate de 0 g,
cand cos1, se obtine:
u = d (1 + 2 + . . . + n)
In acest caz eroarea pe y este chiar eroarea transversala adica totala.
Daca in expresia erorii se introduc valorile dintr-o expresie de mai sus si se grupeaza,
rezulta:
u = d [e1n + e2(n-1) + e3(n-2) + . . . + en]
de unde se degaja concluzia ca unghiurile trebuie masurate cu o deosebita atentie la inceputul
drumuirii, deoarece eroarea e1 a primului unghi 1 intervine de n ori, pe cand eroarea care
caracterizeaza unghiul n nu intervine decat o data. Relatia nu are valoare practica din cauza
ca erorile accidentale e1, e2, . . . en nu se cunosc. De aceea se vor inlocui cu eroarea medie e
cand si abaterea liniara transversala a punctului final va fi o eroare medie ce, conform legii
adunarii erorilor intamplatoare, va fi:

e2 2
2
2
n + ( n 1) + ( n 2 ) + + 2 2 + 12
2

a2 = d 2

incare = 636 620cc. Deoarece suma unei serii de forma


n ( n + 1) ( 2n + 1)
12 + 2 2 + + n 2 = n 2 =
1 2 3
se poate inlocui.
a = d

n ( n + 1) ( 2n + 1)
1 2 3

Daca se tine seama ca D = n d, se obtine:


e

a = D

n ( n + 1) ( 2n + 1)
6n

Termenii 1 pot fi neglijati daca n este mare


a = D

n
3

Daca drumuirea se compenseaza pe orientari (unghiuri) si n este mare, relatia de mai


sus devine:
a = D

n
12

Legea propagarii erorilor unghiulare este defavorabila deoarece eroarea creste nu


numai cu e si D, ci si cu n , adica cu numarul de statii (laturi). De aceea se recomanda

94

numar mic de puncte (n mic) cand evident laturile trebuie sa fie lungi.
Propagarea erorilor de distanta. Propagarea erorilor accidentale are loc dupa relatia:
et = e n ; et =

e
D = e' D
d

iar erorile sistematice se propaga dupa relatia:


e
e st = e s n ; e st = s D = e' s D
d
Intrucat, pe ansamblu, intervin erori multiple care se propaga defavorabil, deoarece
efectul lor este proportional nu numai cu D sau D ci, unele, si cu n , se recomanda ca
drumuirile sa nu fie lungi, in schimb laturile sa fie lungi si sa se lucreze cu multa atentie cu
aparatura corespunzatoare.
Drumuiri in cazuri particulare
Drumuiri fara vize de orientare intr-unul din punctele de sprijin. Vizele de
orientare in punctele retelei de sprijin inspre puncte vechi ofera nu numai posibilitatea
orientarii laturilor drumuirii, ci si controlul unghiurilor drumuirii si al calculului orientarilor.
Lipsind vizele de orientare in unul din punctele de sprijin inseamna ca lipseste controlul si
totodata posibilitatea de a se face compensarea pe orientari (fig. 7.43). Ceea ce este important
este ca exista vize de orientare in unul din punctele retelei de sprijin in functie de care se pot
calcula orientarile drumuirii. Imediat se trece la calculul coordonatelor in functie de
orientarile calculate. Daca inchiderea pe coordonate se face in tolerante, inseamna ca toate
operatiile de masuratoare si calcul s-au facut in conditii bune si se trece la compensarea lor (a
coordonatelor).

In sectorul forestier asemenea drumuiri sunt frecvente deoarece sunt multe puncte
determinate prin intersectii inainte pe semnale in arbore din care (proiectiile la sol) nu exista
de obicei vizibilitati spre alte puncte.
Drumuiri fara vize de orientare in punctele retelei de sprijin. Asemenea situatii
apar deseori in sectorul forestier cand ambele puncte de sprijin au fost determinate prin
intersectii inainte pe semnale - arbore. De vreme ce in punctele retelei de sprijin nu exista
vizibilitati inspre puncte de sprijin, nici nu mai este nevoie sa se stationeze in ele cu teodolitul
deoarece singura ratiune a stationarii lor era masurarea unghiurilor pe care le faceau laturile
drumuirii cu laturile (directiile) de referinta (vechi). Operatiile de teren se desfasoara in mod
clasic, adica se masoara cu atentie toate directiile si toate laturile. Calculul orientarilor
laturilor drumuirii se face in functie de unghiurile dintre laturi si orientarea primei laturi luata
arbitrar. In functie de orientarile astfel calculate si distantele reduse la orizont se calculeaza
coordonatele relative. Se intelege ca nu se va obtine verificarea in limitele tolerantelor.
Verificarea si calculul definitiv al punctelor de drumuire pleaca de la ideea ca daca unghiurile
si laturile drumuirii s-au masurat corect, inseamna ca drumuirea este determinata sub raport
geometric insa este rau orientata. Asta inseamna ca punctul B' calculat trebuie sa se gaseasca
pe cercul de raza AB dus din punctul A. Deci verificarea se face confruntand distantele AB si

95

AB' calculate din coordonate, care trebuie sa se potriveasca in limitele tolerantelor stabilite la
inchiderea pe coordonate. Corectia unghiulara , de adus orientarilor laturilor drumuirii
calculate AB', pentru a se avea drumuirea reala AB se obtine din diferenta orientarilor laturilor
AB si AB', adica = AB - AB' calculata din coordonatele punctelor A, B si B'. Cu orientarile
laturilor corectate se calculeaza din nou coordonatele punctelor drumuirii cand inchiderea pe
coordonate trebuie sa se faca in tolerante si se va compensa clasic. Pentru a avea totusi
orientarea chiar aproximativa a primei laturi a drumuirii se masoara orientarea ei cu busola de
buzunar.
Drumuiri de precizie
Drumuirile de precizie implica efectuarea la un grad de precizie mai mare a
masuratorii tuturor marimilor (a laturilor si a unghiurilor). Totodata este evident ca trebuie sa
existe identitate cat mai perfecta intre punctele drumuirii stationate si vizate. Daca laturile
drumuirii sunt lungi este nevoie sa se utilizeze teodolite de precizie si evident instrumente
precise pentru masurarea distantelor. Daca laturile drumuirii sunt scurte, este necesar sa se
utilizeze teodolite cu ambaza detasabila si trei trepiede in loc de unul, cand ele servesc nu
numai stationarii cu teodolitul, ci si vizarii pe panourile de vizare instalate in ambazele fixate
pe ele. Prin urmare se utilizeaza trepiedul si in punctele drumuirii "precedente" si "urmator"
celui ce se stationeaza. Cand se duce teodolitul in punctul "urmator", acolo se va instala pe
trepiedul si ambaza ce a servit si vizarii, prin urmare statia cu viza vor fi identice.
In fig. 7.45 se arata un echipament de drumuire cu statie si viza identica.

Drumuiri cu puncte nodale


Daca intr-o zona de lucru reteaua de sprijin nu este suficient de densa si se ajunge la
drumuiri de lungimi prea mari si nu exista o posibilitate economica de indesire, problema se
va rezolva cu puncte nodale.
Daca zona de lucru este A, B, C si in zona mijlocie se simte nevoia unui punct
determinat cu mai mare precizie se vor desfasura drumuirile din punctele A, B si C spre zona
punctului N (fig. 7.46). La 50-80 m de N se fixeaza tarusul n bine vizibil din N.

96

Aliniamentul Nn va fi orientat din trei drumuiri. Prin facerea mediei (a unei medii
ponderate) celor trei orientari, daca sunt apropiate in limitele tolerantelor, se obtine o orientare
medie ce joaca (pentru fiecare drumuire din cele trei) rolul orientarii in cel de-al doilea punct
de sprijin, adica a unei orientari de control si compensare. Daca se noteaza cu 1 orientarea
laturii Nn obtinuta pe traseul AN cu 2 cea obtinuta pe traseul BN, etc., orientarea ponderata a
laturii de control
p + p 2 2 + p3 3
Nn = 1 1
p1 + p 2 + p3
K
Ponderea se calculeaza plecand de la observatia ca este egala cu 2 . Daca eroarea
em
medie de masurare a unghiurilor este e apoi eroarea medie de orientare a celei de-a n-a laturi
K
K
va fi em = e n astfel ca p = 2 = 2 . Intrucat toate unghiurile se masoara cu acelasi
em e n
instrument se poate lua K = e2 astfel ca p =

1
1
1
1
; p2 =
; etc. Cu pi
sau
, adica p1 =
D1
D2
n
D

s-a notat ponderea fiecarui traseu, iar cu D s-a notat lungimea traseului. Dupa compensarea
orientarilor pe fiecare drumuire se trece la calculul coordonatelor.
Pentru punctul M se vor obtine trei randuri de coordonate. Daca diferentele sunt
tolerabile se va face media lor (de asemenea ponderata). Punctul N astfel obtinut este un punct
determinat la un grad de precizie mai mare decat celalalte si totodata serveste la calculul
definitiv al punctelor de pe toate traseele de drumuiri ce converg spre el.

PARTEA A III-A - NIVELMENTUL


97

CAPITOLUL 8 - DATE GENERALE


Nivelmentul sau altimetria se ocupa cu determinarea inaltimii unor puncte din teren si
cu reprezentarea reliefului pe suprafete plane (nivelmentul de suprafata) sau pe anumite
directii (profile).
Ridicarea altimetrica, completand planimetria cu relieful, ofera o imagine deplina
asupra teritoriilor ridicate, deoarece punctele si deci detaliile din teren sunt redate nu numai in
plan (x si y) ci si in spatiu (x, y si z). De aceea, redarea reliefului este necesara in toate cazurile
cand ridicarile servesc proiectarile si executarile de lucrari ingineresti sau de cercetare, la baza
carora trebuie sa stea un studiu atent al terenului ca: proiectarea si executarea instalatiilor de
transport, a lucrarilor hidrotehnice si hidroenergetice, a lucrarilor de amenajare a padurilor,
prospectiunilor, etc.
Punctele a caror inaltime se determina pentru a se prezenta relieful sunt puncte
caracteristice de relief.
8.1. Notiuni fundamentale: suprafete de nivel, cote absolute, cote relative
Inaltimile se masoara in fiecare punct pe directia verticalei (in punctul respectiv) data
de firul cu plumb, directie ce corespunde cu cea a acceleratiei gravitationale. Suprafata de
referinta fata de care se masoara inaltimile este perpendiculara in orice punct al ei la verticala
locului. Suprafetele perpendiculare la directia acceleratiei gravitationale se numesc suprafete
de nivel iar suprafata care se confunda cu suprafata marilor si oceanelor presupuse linistite si
prelungite pe sub scoarta terestra (suprafata geoidului) este suprafata de nivel zero, numita si
suprafata de baza.
Suprafetele de nivel sunt suprafete de echilibru, suprafete echipotentiale. De exemplu
suprafata libera a unui lichid in repaus, etc.

Cotele punctelor sunt distantele (inaltimile) la care se gasesc punctele fata de o


anumita suprafata de nivel. Daca inaltimile punctelor se dau fata de suprafata de nivel zero
(fig. 8.1), ele se numesc inaltimi absolute sau cote absolute sau simplu, cote sau altitudini, iar
daca se dau fata de o suprafata de nivel oarecare NN se numesc cote relative. Cotele de
deasupra suprafetei de nivel zero sunt cote pozitive sau cote altimetrice si se noteaza cu "+",
iar cotele de dedesubtul suprafetei de nivel zero sunt cote negative si se noteaza cu "-". De
exemplu, cota absoluta a punctului P este PP0 = Hp, cota relativa a punctului P fata de
suprafata de nivel NN este PPN, iar cota absoluta a punctului C este CC0 = - HC.
Diferenta de nivel dintre doua puncte este distanta pe verticala dintre suprafetele de
nivel ale celor doua puncte. De exemplu diferenta de nivel dintre punctele N si P este PPN =
HPN.

98

Problema de capetenie in masuratorile altimetrice este aceea a determinarii diferentei


de nivel dintre doua puncte. Daca se cunoaste cota unuia, cota celuilalt punct se obtine prin
adaugarea diferentei de nivel la cota primului HP = HN + HPN.
Daca suprafetele de teren ce constituie obiectul ridicarii nu sunt mari, se admite ca
suprafetele de nivel sunt paralele si chiar sfere concentrice cand diferentele de nivel sunt unul
si acelasi lucru cu diferentele de inaltime. Pe masura insa ce ne referim la suprafete mai mari,
care afecteaza forma elipsoidala a Pamantului, suprafetele de nivel nu mai sunt paralele cand
diferentele de inaltime nu mai corespund exact cu diferentele de nivel.
8.2 Clasificarea nivelmentului
Dupa cum s-a aratat, problema de capeteni in masuratorile altimetrice este aceea a
determinarii diferentelor de nivel in functie de care se pot calcula cotele punctelor si
reprezenta relieful.
Determinarea diferentei de nivel dintre doua puncte se poate face pe mai multe cai dar
mai ales prin nivelment geometric, trigonometric, barometric, fotogrammetric si cu ajutorul
automatelor.

Nivelmentul geometric (direct). Diferenta de nivel se obtine in functie de citirile facute


pe mirele tinute vertical in punctele respective cu un aparat ce asigura vize orizontale (fig.
8.2).
h = a - b
Acesta este nivelmentul cel mai precis, indicat in terenurile de ses si putin inclinate.
Prin nivelmentul geometric se determina reteaua de nivelment de precizie.
Nivelmentul trigonometric (indirect). Diferenta de nivel se obtine in functie de unghiul
de inclinare si de distanta redusa D dintre cele doua puncte (fig. 8.3).

h = D tg
Este un nivelment destul de precis caracteristic oricaror terenuri inclusiv terenurilor
accidentate.
Nivelementul barometric. Diferenta de nivel se obtine in functie de presiunile
atmosferice si temperaturile masurate in cele doua puncte. Este un nivelment expeditiv si
aproximativ, utilizat uneori in terenurile foarte accidentate.
Nivelmentul fotogrammetric. Diferenta de nivel se obtine in functie de imaginile
punctelor (pozitiilor) pe doua fotograme ale terenului luate din puncte diferite. Este un
nivelment al tuturor terenurilor dar mai ales al celor accidentate. Precizia nivelmentului
fotogrammetric depinde de multi factori (principalul fiind scara fotogramelor) fiindc
99

suficienta pentru redarea reliefului la scarile curente de lucru.

CAPITOLUL 9 NIVELMENTUL GEOMETRIC


9.1. Principiul si clasificarea nivelmentului geometric
Generalitati. Nivelmentul geometric numit si direct este caracteristic nivelmentului de

100

precizie precum si acelor lucrari de nivelment unde metoda este avantajoasa si ca randament,
adica in terenurile de ses.
Prin nivelment geometric se executa: reteaua de nivelment de precizie (de baza);
reteaua de nivelment si nivelmentul propriu-zis al oraselor, al terenurilor de aviatie, al
terenurilor de mica inclinare si practic orizontale in vederea irigatiilor, canalizarilor, etc.;
profilele longitudinale si transversale ale soselelor, cailor ferate si apelor, etc.
Principii. Pozitia instrumentului care da orizontale poate fi undeva intre cele doua
puncte ca in fig. 8.2, in unul din cele doua puncte sau in afara lor.

Diferenta de nivel se calculeaza intotdeauna cu relatia h = a - b, ce da rezultate bune


atat timp cat vizele sunt scurte. Pe masura ce distanta instrument - mira, numita portee, creste,
trebuie luat in considerare si efectul curburii Pamantului si al refractiei atmosferice in raport
cu precizia urmarita. Aceste efect (relatia c = c1 c 2 =

D2
(1 K ) ) este: maxim in raport cu
2R

distanta daca se stationeaza cu instrumentul in unul din cele doua puncte (nivelment de capat,
fig. 9.1); proportional cu diferenta lungimii porteelor cand se stationeaza undeva intre puncte
si nul daca porteele sunt egale (nivelment geometric de mijloc, fig. 9.2).

Intr-adevar, in cazul fig. 9.1 se poate scrie:


a + c = b + H
de unde:
H = a - b + c
adica in expresia diferentei de nivel intervine c.

101

In cazul fig. 9.2, cand se stationeaza undeva intre M si N se scrie:


m - cM = H + n - cN
de unde:
H = m - n + (cN - cM)
adica efectul curburii Pamantului si al refractiei atmosferice se micsoreaza deoarece apare
diferenta lor. In cazul cand dM = dN, adica instrumentul se gaseste efectiv la mijlocul distantei
dintre punctele M si N, atunci cM = cN si deci efectul curburii Pamantului si al refractiei
atmosferice este anulat. In astfel de cazuri relatia
h = a - b da riguros diferenta de nivel dintre puncte.
Mire. Mirele sunt rigle gradate, de 3 - 4 m lungime pe care se citesc inaltimile. In
practica topografica curenta mirele sunt unul si acelasi lucru cu stadiile, servind, dupa
necesitati, fie la masurarea indirecta a distantelor, fie la citirea inaltimilor.
Gradatiile mirelor sunt facute intotdeauna de la talpa instrumentului. Mirele de
precizie sunt de obicei mire specifice, de invar, dotate cu dispozitive de verticalizare (nivele)
ci mentinerea verticalitatii (trepied, bastoane). Unele mire au gradatii duble pentru a se putea
face doua citiri. Cea de-a doua gradatie este decalata fata de prima cu un numar nerotund.
Diferenta dintre cele doua citiri trebuie sa fie aproxiomativ aceeasi. In nivelmentul de precizie
se folosesc saboti (broaste) de nivelment care asigura punctelor de legatura aceeasi inaltime.
9.2 Aparate pentru nivelment
Toate instrumentele de nivelment geometric (niveluri) sunt instrumente care realizeaza
o linie de vizare orizontala si se bazeaza pe un fenomen al gravitatiei sau mai precis pe
echilibrul, fie al unui pendul, fie al unui lichid.
In general nivelurile se clasifica in doua mari categorii: niveluri fara luneta si niveluri
cu luneta.
Niveluri fara luneta
La aceste instrumente se realizeaza un plan orizontal bazat pe suprafata unui lichid in
echilibru. Ele se pot improviza usor si repede si se mai folosesc inca pe unele santiere de
constructii.

Lata de nivelment este o rigla cu o lungime de 2 - 4 m in care se incastreaza o nivela


torica, astfel ca directricea ei NN sa fie paralela cu muchia riglei (fig. 9.3). Ea poate fi
improvizata usor dintr-o scandura rigida si o nivela de zidar (boloboc) obisnuita. Se foloseste
la determinarea diferentelor de nivel, in cazul ridicarii profilelor transversale in terenuri cu
pante mari.
Diferentele de nivel se pot masura cu o precizie de 2 cm la o distanta de 100 m, daca
se lucreaza cu atentie.
Nivelul cu apa este constituit din doua fiole de sticla puse in comunicatie printr-un
tub orizontal care poate sa se roteasca in jurul unei axe verticale (fig. 9.4). Un lichid colorat
care umple tubul si o parte a fiolelor da, dupa principiul vaselor comunicante, doua mici
suprafete care determina o linie de vizare orizontala.

102

Utilizarea acestui instrument, greoi si putin precis, este aproape in totalitate


abandonata.
Nivelul cu furtun de cauciuc se compune din doua fiole de sticla asemanatoare celor
de la instrumentul precedent, dar legate intre ele printr-un furtun lung de cauciuc (de la 10 la
20 m) (fig. 9.5). Acest instrument este intrebuintat de constructori pentru a determina, pe doi
pereti verticali indepartati, doua puncte de egala inaltime. Se plaseaza fiolele pe acesti pereti
si se traseaza pe ele trasaturile reper la inaltimea nivelului lichidului. Se poate utiliza si la
masurarea diferentelor de nivel.
Pentru a functiona corect, trebuie ca din furtunul de cauciuc sa fie bine eliminat aerul.

Pe acelasi principiu s-au construit nivelele hidrostatice de precizie, care sunt utilizate
in special pentru nivelarea suporturilor pieselor mecanice (socluri de masini, suporturi de
transmisiuni, etc.), sau pentru executarea de observatii asupra tasarii constructiilor.
9.2.1 Nivele clasice
Nivelul rigid fara surub de basculare
Schema de principiu a acestui nivel, cu partile sale principale, este redata in fig. 9.6.
Nivela torica este fixata pe luneta si acest ansamblu se poate roti in jurul axei de rotatie fixat
pe un suport cu trei suruburi de calare.
Utilizarea acestui tip de nivel este foarte simpla. Se caleaza aproximativ cu nivela
sferica, apoi precis cu nivela torica. Inainte de efectuarea unei lecturi se observa bula, calando cat mai precis posibil, actionand surubul de calaj cel mai apropiat de planul vertical care
trece prin luneta.

103

Nivelele de acest tip sunt instrumente de santier avand o precizie mica. Eroarea medie
pe 1 km de drumuire de nivelment este de ordinul a 10 - 20 mm.
Nivelul rigid cu surub de fina calare (basculare)
Instrumentul de nivelment cu surub de basculare (fig. 9.7) are aceleasi parti
componente ca si nivelul rigid simplu; poseda in plus o parghie de basculare 7, articulata de
ansamblul luneta-nivela torica, care permite inclinarea fina a acestui ansamblu cu surubul de
fina basculare Sb.
Utilizarea acestui tip de nivel este tot atat de simpla ca si a celui prezentat anterior cu
singura deosebire ca pentru a cala nivela torica, in loc de a actiona surubul de calaj cel mai
apropiat in directia planului vertical ce contine luneta, se actioneaza din surubul de bascular
Sb. Se obtine astfel orizontalizarea axei de vizare cu o mare precizie.
Gama lucrarilor ce pot fi executate cu acest nivel este destul de mare datorita preciziei
ce se poate obtine cu el. Chiar in conditii de observatie putin favorabile este posibil sa se
realizeze o precizie 2 - 3 mm pe 1 km de dublu nivelment.
Precizia de masurare poate sa fie mult marita prin atasarea in fata obiectivului lunetei
a unui micrometru optic cu lamele cu fete paralele si efectuandu-se citirile pe mire de precizie
cu banda invar.

In conditii de lucru normale se poate otine prin nivelment dublu o precizie medie de
0,8 mm pe km.
In aceasta categorie intra si nivelurile de inalta precizie la care micrometrul optic este
introdus in corpul lunetei.

104

Nivelul Ni030 C. Zeiss-Jena


Reteaua reticulara are pe langa fire stadimetrice si un fir bisector care permite
incadrarea unei diviziuni de pe mira de invar, marind astfel precizia de punctare si citire a
aparatului. Micrometrul optic 008 poate fi detasat de pe luneta si in acest caz se folosesc mire
centimetrice.
Precizia de masurare indicata de constructor este de 2 mm la 3 mm pe 1 km de
dublu nivelment.
Cu micrometrul optic se poate obtine o precizie medie de 0,8 mm pe 1 km de dublu
nivelment, in conditii normale de lucru.
Nivelul GK23 Kern
Este un instrument de precizie medie. Particularitatea lui consta in faptul ca ambaza nu
poseda suruburi de calare si utilizeaza principiul capului cu rotula. Calarea aproximativa se
face cu nivela sferica.
Aparatul, instalat pe trepied, se strange usor cu surubul de prindere; apoi, prin
miscarea imprimata aparatului pe zona sferica a capului cu rotula, se aduce bula nivelei
sferice in cercul reper, dupa care se fixeaza definitiv.
Calarea nivelei torice se face prin coincidenta imaginilor bulei de aer in campul lunetei
cu surubul de basculare.
Eroarea medie pe 1 km de dublu nivelment indicat de constructor este de 2 mm cand
se utilizeaza echipament normal si mire centimetrice si 0,5 mm cand se utilizeaza micrometrul
optic si mire de invar.
Nivelul Wild N3
Este un instrument de inalta precizie, utilizat astazi in toate genurile de lucrari
(geodezie, industrie, constructii) care necesita o precizie ridicata. Nivelul N3 nu este de fapt
decat o executie ameliorata a nivelului de precizie obisnuita; are o luneta cu o marire de 42X,
solidara cu o nivela foarte sensibila (10''/2 mm), basculata de un surub de fina miscare si care
asigura o calare fina si fara joc. Surubul de basculare este prevazut cu diviziuni care permit
reperarea pozitiei zero a nivelei. Calarea bulei se face prin coincidenta, fiind observata in
ocularul superior la stanga lunetei. O sageata apare in partea stanga sau dreapta a imaginii
numai cand bula este decalata si indica imediat in ce sens trebuie sa fie rotit surubul de
basculare, evitandu-se astfel tatonarile inutile. Datorita sistemului de prisme, alungirea bulei
de aer ca urmare a variatiilor de temperatura este in mod automat compensata. Precizia de
calare este de 0,25''.
Calajul aproximativ al nivelului este asigurat de o nivela sferica, a carei sensibilitate
este de 4'/2 mm si poate fi observata in oglinda de iluminare a nivelei torice.
Reglarea precisa a paralelismului intre directricea nivelei torice (NN) si axa de vizare
(Or) se executa la acest aparat din geamul de protectie a obiectivului, care este o prisma de
unghi mic si a carui rotire provoaca o usoara inclinare a liniei de vizare. O reglare din
suruburile de rectificare ale nivelei ar necesita o foarte mare pierdere de timp, datorita
sensibilitatii ei mari.
Micrometrul optic este incorporat inaintea lunetei si lectura sa cu o estimatie de 0,01
mm se efectueaza intr-un ocular situat alaturi de ocularul lunetei.
Reticulul bisector permite o incadrare foarte precisa a trasaturilor diviziunilor de pe
mira de invar. Ocularul lunetei poate fi schimbat cu un ocular care sa dea o imagine dreapta.
Precizia indicata de constructor este de 0,2 mm pe 1 km de dublu nivelment.
Nivelul Zeiss Ni004
Este un instrument de precizie de aceeasi categorie ca Wild N3. Corpul lunetei este din
otel si fabricat dintr-o singura piesa. Luneta are o marire de 44X si este prinsa in carcasa pe o
articulatie libera arcuita. Micrometrul optic este montat in interiorul lunetei, iar coincidenta

105

bulei nivelei torice este observata in campul lunetei unde este transmisa printr-un sistem de
prisme. Sensibilitatea nivelei torice este de 10''/ 2 mm. Calarea instrumentului se face cu
ajutorul a doua nivele torice cu sensibilitatea de 2'/2 mm dispuse in cruce.
Precizia indicata de constructor este de 0,4 mm pe km de dublu nivelment.
9.2.2 Nivele cu orizontalizare automata
Nivelul automat
Este un instrument a carui punctare pe mira este corecata in mod automat de defectul
de orizontalizare a axei de vizare a lunetei.
Sa presupunem o inclinare a axei de vizare Or a lunetei nivelului in raport cu
orizontala Hh (fig. 9.8). Fie H lectura pe mira ce corespunde unei vizari orizontale; vrem sa
citim pe reticulul r, imaginea h ce corespunde gradatiei H. Dispozitivul care permite realizarea
coincidentei lui h cu r se numeste compensator, si este plasat in interiorul lunetei pe traseul
axei de vizare.

Instrumentul nu mai poseda in acest caz nivela torica pentru orizintalizarea axei de
vizare, fiind prevazut numai cu o nivela sferica pentru a obtine un calaj aproximativ, cu
scopul de a asigura libertatea de actiune a compensatorului.
Majoritatea compensatoarelor sunt construite pe principiul pendulului. Se disting doua
tipuri principale:
1) compensatoare optice, la care imaginea lui h ce corespunde vizarii orizontale este
adusa in r - centrul firelor reticulare;
2) compensatoare mecanice, la care centrul firelor reticulare r se deplaseaza in h aflat
pe raza orizontala.
Actualmente exista o mare varietate de compensatoare, dar acestea nu pot fi
considerate echivalente. Cercetarile in acest domeniu nu se refera numai la gasirea unor noi
solutii de compensatoare si la ameliorarea celor existente, dar si la examinarea unor aspecte
noi privind aplicarea si utilizarea lor (vibratii, influenta acceleratiei gravitatiei, etc.).
Ca urmare a eliminarii operatiei de orizontalizare a axei de vizare cu nivela, acest tip
de instrument are tendinta de a se impune din ce in ce mai mult in toate domeniile si de a
inlocui nivelele rigide. Randamentul de lucru pe teren este cu 40% mai mare decat la celelalte
tipuri de niveluri, datorita facilitatii si rapiditatii de utilizare.
Tipuri de instrumente de nivelment cu compensator
Dupa modul constructiv de realizare, compensatoarele se pot grupa in trei categorii:
pendulate, cu nivela si cu lichid.
Compensatoare pendulate. Din aceasta categorie fac parte in general
compensatoarele optico-mecanice.
Nivelul automat Ni2-Opton. Vom prezenta principiul primului nivel automat realizat si
introdus in practica. Compensatorul este constituit dintr-un ansamblu de prisme, fiecare
jucand rolul unei oglinzi.
Oglinzile M1 si M2 sunt mentinute totdeauna simetrice in raport cu verticala printr-un
sistem pendular. Oglinda M3 este fixata pe cadrul lunetei si se gaseste, deci, dupa calarea
aproximativa cu nivela sferica, intr-o pozitie aproape orizontala (fig. 9.9).

106

Nivelul Ni2-Opton este un instrument de precizie cu o putere de marire a lunetei de


32X. La luneta pot sa fie adaptate o serie de accesorii: micrometru optic cu lamele cu fete
paralele, dispozitiv de autocolimatie, etc. Precizia pe 1 km de dublu nivelment (cu micrometru
optic) este de 0,3 mm, indicata de constructor.
Nivel automat cu obiectivul suspendat. De acest tip este nivelul Salmoiraghi "Model
5173", un instrument de nivelment de precizie medie. Luneta este constituita din doua tuburi
T1 si T2, ale caror axe sunt perpendiculare una pe alta (fig. 9.10). Cand instrumentul este calat,
tubul T1 este vertical si tubul T2 este orizontal. In tubul T1 sunt fixate doua prisme
rectangulare isoscele P1 si P2 si de asemenea obiectivul O, care este suspendat de un ax
orizontal A, situat pe axa tubului vertical si in contact cu planul reflectant M 1 al prismei P1.
Planul reflectant M2 al prismei P2 contine punctul de intersectie J a celor doua axe. In tubul T 2
se gasesc fixate placa reticulara si ocularul V.

La acest tip de aparat obiectivul suspendat joaca rol de compensator.


Cand instrumentul se inclina si pendulul ramane vertical (datorita gravitatiei), raza
emergenta ramane normala la directia fortei de gravitatie, deci orizontala. Pentru utilizarea lui
trebuie mai intai sa fie calat aproximatix cu ajutorul nivelei sferice.
Constructorul indica ca eroarea medie kilometrica poate sa fie estimata la 5 mm si la
2 mm daca se foloseste micrometrul optic adaptabil la instrument.
Nivelul automat de precizie Zeiss Jena Ni 002. Orizontalizarea automata a liniei de
vizare se realizeaza cu un compensator format dintr-o oglinda pendulata, care poate fi rotita
cu 200g si ale carei oscilatii sunt franate de un amortizor cu aer. Micrometrul optic este
incorporat in aparat; diviziunile lui se citesc in campul lunetei. De asemenea in campul lunetei
poate fi observata si nivela sferica. Luneta formeaza o imagine dreapta, avand o marire de

107

40X. Eroarea medie pe 1 km de dublu nivelment indicata de constructor este de 0,2 mm.
La nivelul de precizie Zeiss Ni 007 orizontalizarea automata se face cu un
compensator format dintr-o prisma pendul suspendata intr-o luneta verticala si care realizeaza
o miscare de translatie optica a liniei de vizare, astfel ca sa fie satisfacuta conditia = C .
Prisma este suspendata la jumatatea distantei focale d = f/2, deci C = 2.

Atunci cand axa verticala a aparatului este inclinata cu un unghi mic, prisma
suspendata se deplaseaza printr-o translatie cu cantitatea X/2 iar raza luminoasa reflectata va
fi deviata cu valoarea X (fig. 9.11), astfel ca
x
f

2 2

sau:
X = f = d .
Conditia de compensare fiind realizata, viza orizontala ca ajunge intotdeauna la
centrul firelor reticulare.
Precizia medie pe 1 km de dublu nivelment cu micrometrul optic este de 0,7 mm;
fara utilizarea micrometrului 2 mm.

-- Orizontalizarea liniei de vizare este realizata si printr-un sistem de trei prisme, ca la


nivelul automat Zeiss-Jena Ni025 (fig. 9.12). Compensatorul este format din prismele 3 si 5
mobile sub actiunea pendulului 6 si prisma 4, fixata pe corpul lunetei.
Prismele 3, 5 vor ocupa totdeauna aceeasi pozitie sub actiunea fortei de gravitatie, ca
108

in cazul lunetei orizontale.


Nivelul compensator cu prisma lichida. Compensatorul poate fi construit astfel incat
suprafata unui lichid sa fie folosita ca orizont artificial, sau lichidul sa formeze o lentila in
forma de pana, a carui unghi sa varieze in functie de inclinarea axei de vizare a lunetei (fig.
9.13). Aparate bazate pe acest principiu nu au fost construite inca in serie.

O aplicatie a acestui principiu este si realizarea unui dispozitiv compensator cu prisma


lichida la cercul vertical al teodolitului Wild T1A.
9.3. Erori, precizii, tolerante in nivelmentul geometric
Sa presupunem cazul unor nivelee inlantuite (drumuiri) (fig. 9.15). Daca marimile ce
se citesc a1 b1, a2 b2 ... an bn sunt afectate respectiv de erorile e1e'1 e2e'2 ... ene'n eroarea ce va
afecta diferenta de nivel va fi eH.
Relatia ce da diferenta de nivel este:
H = a1 - b1 + a2 - b2 ... +an - bn
Daca intervin erorile, se obtine:
H + eH = (a1 + e1) - (b1 + e'1) + (a2 + e2) - (b2 + e'2) + ... (an + en) - (bn + en)
Scazand ultimele doua relatii, rezulta:
eH = e1 - e'1 + e2 + e'2 + ... + en - e'n

Aceasta este relatia ce da eroarea efectiva a diferentei de nivel calculata cu prima


relatie. Intrucat erorile efective (cele accidentale) nu se cunosc si nu pot fi cunoscute niciodata
inseamna ca sub aceasta forma relatia nu are valoare practica. Pentru a se da un sens practic
relatiei de mai sus se considera ca porteele sunt egale si ca, in acest caz, lucrandu-se cu acelasi
instrument in aceleasi conditii se poate cunoaste eroarea medie ce se produce la distanta d. In
acest sens erorile efective e1 e'1, e2 e'2, ... se inlocuiesc in relatie cu erorile medii consideranduse:
e1 e'1 e2 e'2 ... e
cand eroarea ce se obtine si va caracteriza diferenta de nivel va fi si ea o eroare medie E.
Astfel relatia ce da eroarea efectiva a diferentei de nivel devine:
E = e e e ... e e
Pentru indepartarea semnelor se ridica la patrat
E = e2 + e2 ... + e2 = e 2n

109

Intrucat D = 2n d relatia se mai poate scrie:


E = e

D
d

Deoarece e este functie nu numai de aparat ci si de d se poate scrie:


E =

e
D = e' D
d

Adica precizia este functie de instrument e, respectiv e', si de radical din lungimea traseului.
Desigur, in practica nu se pot asigura portee egale decat in terenuri orizontale si
cvasiorizontale de aceea eroarea ce va caracteriza rezultatul trebuie considerata ceva mai
mare.
O problema importanta este aceea a corelarii marimilor d, e si randamentul ce trebuie
asigurat.
Daca eroarea e este privita numai ca eroare efectiva de inaltime provocata, de
exemplu si de erorile instrumentului, eroarea va creste proportional cu marimea porteei. In
acest caz, se poate scrie e=kd, valoare ce introdusa in relatia de mai sus da:
E = k D d

adica, pentru acelasi instrument eroarea medie creste cu radacina patrata din lungimea porteei
d, abstractie facand de lungimea D a traseului. Asadar porteele mici vor asigura o precizie mai
mare.
Avand in vedere toate conditiile, s-a stabilit ca porteele de 50 m sunt satisfacatoare atat
sub aspectul preciziei cat si al randamentului. Bineinteles ca pe masura ce nevoile preciziei
descresc, in aceeasi masura se pot mari porteele pentru a se ridica ritmul ridicarii.
Tolerante
Tolerantele (TZ) de inchidere a diferentelor de nivel provizorii, se stabilesc in functie
de precizia lucrarilor, pe baza normelor tehnice de executie a ridicarilor de nivelment
geometric.
In functie de satisfacerea preciziei de realizare a retelelor de nivelment tehnic, s-au
stabilit urmatoarele formule de calcul ale tolerantelor admisibile:
TZ = 1,25 mm Lkm
pentru nivelmentul geometric de ordinul 0,
TZ = 1,5 mm Lkm
pentru nivelmentul geometric de ordinul I,
TZ = 5 mm Lkm
pentru nivelmentul geometric de ordinul II,
TZ = 10 mm Lkm
pentru nivelmentul geometric de ordinul III,
TZ = 20 mm Lkm
pentru nivelmentul geometric de ordinul IV,
TZ = 30 mm Lkm
pentru nivelmentul tehnic.
9.4. Nivelmentul geometric de mijloc
Se bazeaza pe principiul stationarii cu instrumentul de nivel la mijlocul distantei dintre
cele doua puncte intre care se determina diferenta de nivel. Instalarea nivelei se poate face pe
aliniamentul dintre punctele considerate sau lateral fata de acesta, dar cu conditia pastrarii
egalitatii distantelor de la aparat pana la cele doua puncte, in limitele unei abateri de 1 - 2 m.
Distanta dintre instrumentul de nivel si mira se numeste portee, iar distanta dintre cele
doua mire consecutive de pe traseul de nivelment se numeste niveleu. Pentru exemplificare, se
considera punctele A si B si se cere masurarea diferentei de nivel ZAB dintre cele doua
puncte si determinarea cotei punctului B, in raport cu cota cunoscuta a punctului A (fig. 9.16).
In faza de teren se executa urmatoarele lucrari:
- se aseaza instrumentul de nivel in pozitie corecta de lucru, in punctul de statie S,
unde se efectueaza calarea aproximativa si calarea de precizie, in functie de tipul de nivela
folosit;

110

- se tine cate o mira cu diviziunea zero pe reperul din punctul A si din punctul B, in
pozitie perfect verticala;
- se efectueaza citirile pe mira la cele trei fire, mai intai pe mira din punctul A,
considerat in mod conventional punct inapoi, unde se vor obtine citirile: Cm A la firul nivelor
si CsA, CjA la firele stadimetrice de sus si de jos si apoi pe mira din punctul B, considerat
punct inainte, cu citirile: CmB si CsB, CjB;
- se verifica citirile efectuate la cele trei fire, cu relatia: Cm =

Cs + Cj
sau (Cs - Cm) =
2

(Cm - Cj), in limitele unei abateri admisibile de pana la 1 - 2 mm.


In faza de calcul se determina cota punctului B (ZB), in functie de cota cunoscuta a
punctului A (ZA), in urmatoarele doua moduri:
- Cu ajutorul diferentei de nivel dintre cele doua puncte ZAB = CmA - CmB, in care:
CmA - citirea la firul reticular nivelor pe mira din punctul A;
CmB - citirea la firul reticular nivelor pe mira din punctul B.
Diferenta de nivel dintre cele doua puncte ZAB poate sa fie pozitiva sau negativa, in
functie de citirea de pe mira din punctul inapoi, care poate sa fie mai mare sau mai mica decat
citirea de pe mira din punctul inainte.
Deci, cota punctului B este egala cu cota cunoscuta a punctului A, la care se aduna
algebric diferenta de nivel ZAB, obtinandu-se: ZB = ZA + ZAB.
Exemplu: se considera citirile pe mira din punctul A: Cs = 2752; Cj = 2304; Cm =
2528 si citirile pe mira din B: Cs = 1516; Cj = 0990; Cm = 1253 si cota punctului A: Z A =
45,421 m.
Se calculeaza:
ZAB = CmA - CmB = 2,528 - 1,253 = 1,275 m si
ZB = ZA + ZAB = 45,421 + 1,275 = 46,696 m.
- Cu ajutorul cotei planului de viza. Se determina mai intai cota planului de viza (Zpv)
al instrumentului de nivel, din punctul de statie S, cu relatia: Zpv = ZA + CmA.
In continuare, se calculeaza cota punctului B ca fiind egala cu diferenta dintre cota
planului de viza (Zpv) si citirea pe mira din punctul B, a carei cota trebuie sa fie determinata:

111

ZB = Zpv - CmB.
Exemplu:
Zpv = ZA + CmA = 45,421 + 2,528 = 47,949 m;
ZB = Zpv - CmB = 47,949 - 1,253 = 46,696 m.
Din punct de vedere practic, procedeul diferentei de nivel se foloseste la calculul
drumuirilor de nivelment geometric, iar procedeul cotei planului de viza, denumit si procedeul
orizontului instrumentului, se recomanda pentru calculul cotelor punctelor de radiere si de pe
profilele transversale de nivelment geometric.
9.5. Nivelmentul geometric de capat

In cazul nivelmentului geometric de capat sau inainte, se stationeaza cu instrumentul


de nivel in punctul A de cota cunoscuta (ZA), iar mira se tine in pozitie verticala in punctul B,
a carei cota trebuie sa fie determinata (fig. 9.17).
In faza de teren se executa urmatoarele operatii:
- se aseaza instrumentul de nivel in pozitie corecta de lucru in punctul A si se caleaza
aproximativ, apoi in mod definitiv;
- se masoara inaltimea aparatului (I) deasupra punctului de statie A, pe verticala
respectiva, pana la axa de vizare, cu ajutorul mirei topografice sau a unei rulete;
- se tine o mira in pozitie verticala, cu diviziunea zero pe reperul punctului B si se
efectueaza citirile la cele trei fire si se verifica, in limitele unei abateri de 1 - 2 mm.
In faza de calcul, se determina cota punctului B (Z B) in raport cu cota cunoscuta a
punctului A (ZA), prin folosirea diferentei de nivel si a cotei planului de viza:
- Cu ajutorul diferentei de nivel, care in cazul nivelmentului geometric de capat se
obtine ca diferenta intre inaltimea aparatului (I) si citirea pe mira din punctul de cota
necunoscuta CmB, cu relatia: ZAB = (I - CmB). Cota punctului B se calculeaza cu formula: ZB
= ZA + ZAB.
- Cu ajutorul cotei planului de viza. Se calculeaza cota planului de viza (Zpv) prin
insumarea la cota cunoscuta a punctului de statie A a inaltimii aparatului (I) Zpv = ZA + I.
Cota punctului B se exprima in functie de cota planului de viza cu relatia: ZB = Zpv - CmB.
Sub aspectul preciziei de determinare a diferentelor de nivel, nivelmentul de capat este
mai putin precis decat nivelmentul geometric de mijloc. Din punct de vedere principial, se
evidentiaza urmatoarele particularitati ale celor doua feluri de nivelment:

112

- diferenta de nivel determinata prin nivelmentul geometric de mijloc, se obtine cu o


precizie de 1...3 mm, in functie de cele doua citiri efectuate pe mirele din punctele
considerate;
- diferenta de nivel se calculeaza in cazul nivelmentului de capat, intre inaltimea
aparatului (I), care se masoara cu o eroare de 1...3 cm si citirea pe mira din punctul a carei
cota trebuie sa fie determinata;
- prin stationarea cu instrumentul de nivel la mijlocul distantei dintre cele doua puncte
date se elimina atat inflenta curburii Pamantului si a refractiei atmosferice, cat si eventuala
eroare produsa de neparalelismul dintre axa de vizare si directricea nivelei torice;
- prin stationarea cu nivela in unul din cele doua capete ale unui niveleu, se precizeaza
ca efectul erorilor mentionate mai sus, in cazul nivelmentului geometric de mijloc este cu atat
mai mare, cu cat creste distanta de la aparat la punctul de cota necunoscuta, care nu trebuie sa
depaseasca 150 m.
Nivelmentul geometric de mijloc se aplica la executarea drumuirilor de nivelment
sprijinite, in circuit, cu punct nodal si sub forma de poligoane, iar nivelmentul geometric de
capat se foloseste in cazul radierilor de nivelment si a profilelor transversale.
9.6 Metode de nivelment geometric
In lucrarile de nivelment geometric sunt folosite diverse moduri de dispunere a
punctelor cotate si statiilor, ca si de calcul al cotelor. Alegerea metodelor depinde de scopul
urmarit, forma si dimensiunile terenului masurat, vizibilitatea dintre puncte.
Ca si in lucrarile de planimetrie, in functie de marimea suprafetei se poate folosi
metoda radierii, drumuirii sau drumuirii combinate cu radieri, care sunt variante ale
nivelmentului geometric simplu si compus, de mijloc sau de capat. In functie de scopul
urmarit si de dispunerea punctelor in plan se folosesc metodele de nivelment geometric pe ax,
pe banda sau pe suprafata.
9.6.1 Nivelment geometric pe ax
Metoda nivelmentului geometric pe ax se foloseste la proiectarea unor lucruari cu
lungime relativ mare si latime mica (drumuri de exploatare, canale sau diguri mici, etc).
Punctele caracteristice a caror cota se determina prin aceasta metoda de nivelment sunt
dispuse la distante egale (mai rar variabile) pe unul sau mai multe aliniamente situate pe axul
lucrarii proiectate.
Traseul lucrarii poate fi format din unul sau mai multe aliniamente.
Trasarea capetelor aliniamentelor se face aplicand notiunile din capitolele anterioare.
Axul lucrarii se picheteaza apoi la distante egale (de 20, 25, 50 sau 100 m, in functie de
metodele de executie si de gradul de framantare a terenului). Se pot picheta si alte puncte
caracteristice (schimbarile de panta).
Masuratorile se fac de regula din mai multe statii, desfasurate sub forma unei drumuiri
sprijinite pe doua puncte de coordonate cunoscute din masuratori anterioare. Daca distanta
dintre punctele caracteristice este mica (20, 25 sau 50 m), drumuirea se combina cu radieri (pe
langa vizele inapoi si inainte se dau si vize intermediare). Statiile pot fi situate pe aliniament
sau lateral fata de acesta (fig. 9.18).

113

Cotele se calculeaza cu una din metodele prezentate anterior (fata de punctul initial, de
la punct la punct sau prin calculul cotei planului de vizare), efectuandu-se si compensarile
necesare.
Pentru control se poate folosi una din metodele cunoscute: metoda celor trei citiri,
metoda statiilor duble sau metoda schimbarii orizontului instrumentului. Este, de asemenea,
indicata metoda citirilor duble, pe mira tinuta in fiecare punct caracteristic pe cate doi tarusi
(punct si martor). In acest caz, in fiecare statie, diferenta de nivel intre punct si martor
obtinuta din vizele (citirile) inainte trebuie sa fie egala cu cea obtinuta intre punctele
respective din vizele inapoi, efectuate din statia urmatoare.
Cotele punctelor caracteristice de pe axul lucrarii, impreuna cu distantele dintre
puncte, servesc la intocmirea profilului longitudinal al terenului pe axul lucrarii proiectate.
Acesta se intocmeste pe hartie milimetrica, pe care punctele se raporteaza pe doua axe
perpendiculare. Pe axa orizontala se raporteaza distantele (partiale si cumulate) dintre
punctele caracteristice, la o scara relativ mica, de obicei egala cu scara planului topografic cu
amplasarea lucrarilor. Cotele sau inaltimile se raporteaza la o scara mai mare de 10, 20, 50 sau
100 de ori decat scara pentru distantele orizontale (lungimi), pentru a reda mai accentuat
denivelarile terenului. Pentru cote sau inaltimi, in stanga profilului terenului se intocmeste o
scara grafica simpla, incompleta, care sa contina insa cele mai mici si cele mai mari cote ale
terenului si elementele lucrarii proiectate (fundul canalului sau transeelor pentru conducte
ingropate si drenuri, coronamentul digurilor sau altor lucrari in rambleu, etc.).
Tinand seama de cele doua scari, se raporteaza grafic pe hartia milimetrica fiecare
punct caracteristic prin distanta si cota sa. Prin unirea acestor puncte rezulta linia terenului pe
traseul axului lucrarii proiectate (fig. 9.19).
Profilurile longitudinale pot fi folosite pentru stabilirea elementelor geometrice in plan
vertical.

114

In urma dimensionarii lucrarii respective, profilul se completeaza si cu alte date sau


linii grafice, spre exemplu, in cazul proiectarii unui canal, cotele si linia fundului proiectat,
cotele si linia coronamentului, cotele si linia apei la nivele caracteristice, etc.
9.6.2 Nivelment geometric pe banda
In vederea studiilor de teren si a proiectarii unor lucrari lungi, dar si cu latime
apreciabila (pana la 300 m), pe fasia respectiva se executa un nivelment geometric tehnic
cunoscut si sub numele de nivelment geometric pe banda.

Pentru ridicarea nivelitica, aproximativ pe mijlocul benzii se picheteaza un traseu (ax

115

longitudinal) la distante de 25, 50 sau 100 m, in functie de densitatea recomandata (de


precizia de reprezentare a reliefului ceruta).
Din fiecare punct se ridica perpendiculare de o parte si alta a axului, pichetandu-se si
aceste aliniamente la aceleasi distante. Rezulta o pichetare dupa un caroiaj (fig. 9.20).
Stabilirea punctelor de statie si a punctelor de legatura (de drumuire), efectuarea
operatiilor din teren (vize, citiri), ca si calculele, se pot face prin metoda drumuirii sprijinite
combinata cu radieri de nivelment geometric. In mod exceptional, in lipsa unor repere
nivelitice sau pentru trasee mai scurte se pot folosi drumuiri nelegate (dus-intors).
Metoda mai este cunoscuta si sub denumirea de profile longitudinale combinate cu
profile transversale.
Cu ajutorul cotelor obtinute (si distantelor masurate cu ocazia pichetarii) se pot
intocmi atat profiluri lingitudinale, cat si profiluri transversale, perpendiculare pe axul
principal al lucrarii. Profilurile transversale se redacteaza la aceeasi scara atat pentru
distantele orizontale, cat si pentru cote (inaltimi). Scara unica pentru profilurile transversale
este de regula egala cu scara pentru cote a profilului lingitudinal.
Profilurile transversale reprezinta sectiuni in plan vertical, perpendiculare pe axul
longitudinal al lucrarii proiectate. Ca si in cazul profilurilor longitudinale, ele pot fi
completate cu elemente ale sectiunii rezultate din dimensionarea lucrarilor proiectate (diguri,
canale, drumuri, etc) si servesc la urmarirea executiei lucrarilor respective.
Profiluri transversale si longitudinale se intocmesc si pentru reprezentarea unor lucrari
existente sau cursuri naturale de ape, in vederea reprofilarii, completarii, reparatiilor, a
despotmolirii albiei, etc.
9.6.3 Nivelment geometric de suprafata
Un obiectiv de seama al nivelmentului este si redarea formelor de teren. Lucrarile de
teren ce privesc atat masurarea cat si reprezentarea reliefului se numesc lucrari de nivelment
de suprafata sau de nivelment complet. Reprezentarea reliefului se face in functie de un numar
suficient de puncte ridicate in teren rational alese ca numar si pozitie. Prin nivelment
geometric se efectueaza nivelment de suprafata atunci cand metoda este convenabila ca
randament si cand se cere o precizie ridicata. Este cazul ridicarii terenurilor de ses pentru
canalizari si irigatii, orezarii, turbarii, constructii sau amenajari de terenuri de aviatie si sport,
ridicarea luncilor, etc.
In astfel de terenuri, aproximativ plane, punctele de schimbare de panta care trebuie
ridicate pot fi uneori identificate cu usurinta, de obicei insa asemenea puncte sunt greu
identificabile.

In primul caz, ridicarea punctelor caracteristice de nivelment s-ar face in mod cu totul
convenabil prin drumuiri cu radieri insa ramane in suspensie determinarea pozitiei
planimetrice a punctelor. Daca instrumentul este inzestrat cu limb se poate face o ridicare
simultana planimetrica si nivelitica. Schema din fig. 9.21 ar corespunde si acestei situatii.
In cel de-al doilea caz, se recomanda aplicarea la teren in prealabil a unei retele de
puncte fie sub forma unor puncte alese (la schimbarea de panta) pe directii perpendiculare la
traseul de baza (fig. 9.22) fie sub forma unui cadrilaj (fig. 9.23) ceea ce echivaleaza cu
stabilirea pozitiei planimetrice a punctelor.

116

Intr-un caz si altul ridicarea nivelitica propriu-zisa se face prin drumuiri cu radieri. In
cazul cadrilajului, numarul de puncte radiate dintr-o statie de drumuire depinde de distanta
dintre punctele de cadrilaj ce, de la caz la caz, poate fi de 5 - 50 m, in functie de teren si
precizia ce se urmareste. Cadrilajul ofera si avantajul notatiei (6 d, 8 e, etc.)

CAPITOLUL 10 - NIVELMENT TRIGONOMETRIC

117

10.1 Principiul si clasificarea nivelmentului trigonometric


Nivelmentul trigonometric este nivelmentul terenurilor accidentate si in general al
tuturor terenurilor, precum si nivelmentul la distante mari.
Diferenta de nivel se obtine cu relatia h = D tg , nu direct ca in nivelmentul
geometric ci indirect, printr-un calcul in functie de doua marimi masurate: unghiul vertical
si distanta D (redusa la orizont). Unghiul vertical poate fi pozitiv sau negativ si este, ca
marime, de ordinul gradelor, eventual chiar al zecilor de grade iar distanta poate varia de la
cativa metri la cativa kilometri. In aceasta consta atat superioritatea nivelmentului
trigonometric, fiind propriu pentru orice terenuri si orice distante, cat si neajunsurile lui, in
sensul ca se masoara doua categorii de marimi, ceea ce ingreuneaza atat masuratorile in teren
cat si calculul. Evident ca intervin si doua categorii de erori, ceea ce face ca precizia
nivelmentului trigonometric sa fie mai slaba decat a nivelmentului geometric.

Daca distanta D este mare este necesar sa se ia in considerare efectul curburii


Pamantului (c1), si al refractiei atmosferice (c2) care in acest caz apare sub forma din fig.
10.1.
Refractia atmosferica modifica unghiul vertical real ' in , producand efectul liniar
c2. Se observa ca:
c1 + D tg = c2 + h sau h = D tg + c1 - c2
Intrucat c1 - c2 = c si se extrage din tabele, relatia devine:
h = D tg + c si respectiv HB = HA + h
Efectul c poate fi introdus in calcule sau poate fi neglijat in raport cu lungimea vizei si
precizia ce se cere.
Dar calculul nivelmentului trigonometric nu se reduce la atat. Mai intervin si
elementele pe care le implica masurarea unghiului vertical adica inaltimea instrumentului si
inaltimea semnalului la care se vizeaza.
Cazul general al nivelmentului trigonometric este redat in fig. 10.2 unde cu I s-a notat
inaltimea teodolitului (a axului orizontal) deasupra punctului stationat, iar cu S s-a notat
inaltimea semnalului, deasupra punctului vizat B (pana la baza capului negru). Dupa figura se
obtine:
H + S = D tg + I
Daca departarea D dintre punctele A si B este mare, intervine si efectul curburii Pamantului si
al refractiei atmosferice c care se adauga intotdeauna termenului D tg care este afectat

118

direct. Prin urmare relatia de mai sus devine:


H + S = D tg + I + c sau H = D tg + I - S + c

Daca in locul unghiului vertical s-a masurat unghiul zenital z, termenul D tg se


inlocuieste in relatie cu D ctg z si relatia de mai sus devine:
H = D ctg z + I - S + c
Daca se cunoaste cota punctului A, cota punctului B va fi:
HB = HA + H
Un caz particular al relatiei H = D ctg z + I - S + c este acela cand inaltimea semnalului I
= S, cand aceasta relatie devine:
H = D tg + c
Daca distanta este mica se neglijeaza si termenul c, astfel ca relatia devine:
H = D tg
Acesta este cazul lucrarilor curente la distante mici, pana la 100 - 200 m, cand
semnalul la care se vizeaza este stadia pe care se poate viza exact la inaltimea aparatului
deasupra punctului.
Metode de nivelment trigonometric
Metodele de nivelment trigonometric sunt metoda drumuirii si metoda radierii. Din
punctul de vedere al desfasurarii lor aceste metode sunt similare cu metodele drumuirii si
radierii planimetrice.
Se disting in general doua variante si anume: nivelmentul la distante mici si
nivelmentul la distante mari. Deosebirea de principiu dintre nivelmentul la distante mici si
nivelmentul la distante mari este aceea ca primul nu ia in considerare efectul cururii
Pamantului ca fiind neglijabil la distante mici pe care se aplica (200 - 300 m) pe cand
nivelmentul la distante mari (mai mari de 300 m) ia in considerare acest efect. Din punct de
vedere practic apar in mod aproape frecvent inca doua aspecte distincte si anume: in cazul
nivelmentului la distante mici se masoara unghiul vertical dintre cele doua puncte deoarece
se vizeaza la inaltimea instrumentului pe stadie (fig. 10.3) (relatia H = D tg ), pe cand in
nivelmentul la distante mari se masoara unghiul vertical pe care-l face viza determinata de
teodolit si baza capului negru al semnalului (fig. 10.2) care impune luarea in considerare in
calcul atat a inaltimii semnalului S (relatiile H + S = D tg + I + c sau H = D tg + I
- S + c si H = D ctg z + I - S + c).

119

A doua distinctie practica intre nivelmentul la distante mici si nivelmentul la distante


mari este aceea ca in primul caz distantele se masoara la teren, pe cale directa sau indirecta, pe
cand in cazul nivelmentului la distante mari, distantele se deduc din coordonatele planimetrice
ale punctelor.
De aici nivelmentul la distante mici este nivelmentul drumuirilor si radierilor
planimetrice iar nivelmentul la distante mari este nivelmentul retelelor de indesire (intersectii)
si al triangulatiilor, desi intr-un caz si celalalt metodele de determinare a punctelor, inlantuit
sau separat, sunt metodele drumuirii si radierii.
Planurile ce se cer azi intocmite, cum ar fi planurile tehnice si planurile de situatie, etc.
necesita redarea atat a planimetriei cat si a altimetriei,
Ridicarea nivelitica pe cale trigonometrica se face simultan cu ridicarea planimetrica
pentru urmatoarele considerente:
- nivelmentul trigonometric se executa cu teodolitul cu ajutorul caruia se face si
ridicarea planimetrica;
- datele esentiale ale nivelmentului se masoara de obicei si pentru nevoile planimetriei
(reducerea distantelor la orizont);
- pentru redarea reliefului este necesar ca punctele de nivelment sa aiba cunoscuta si
pozitia planimetrica.
Fata de metodele de ridicari descrise anterior, se fac in plus urmatoarele observatii:
- eclimetrul teodolitului trebuie sa fie bine verificat in special in cazul nivelmentului la
distante mari;
- vizarea se face cu firul nivelor (reticular central, orizontal) riguros la inaltimea I a
instrumentului atunci cand se vizeaza pe mira si la baza capului negru daca se vizeaza pe
semnal;
- punctele de triangulatie, intersectie si drumuire sunt cele impuse de nevoile
ridicarilor planimetrice;
- pentru ridicarea punctelor caracteristice de nivelment, adica puncte de schimbare de
panta, se pot desfasura drumuiri anume, cu observatia ca trebuie masurate si elementele
determinarii pozitiei planimetrice a punctelor;
- ridicarea marelui numar de puncte de nivelment necesare intocmirii de profile dar
mai cu seama pentru redarea reliefului se face prin radieri la distante mici;
- datele necesare ridicarii nivelitice se consemneaza in carnetul tip al ridicarilor
planimetrice, in care se face si calculul cotelor;
- punctele triangulatiilor geodezice de ordinele IV si V sau punctele triangulatiilor
topografice precum si punctele determinate prin intersectii, drumuiri si radieri indeplinesc
aproximativ aceleasi functii si in ridicarea nivelitica;
- pe cata vreme in cazul ridicarilor planimetrice, reteaua de baza este in mod normal

120

cea formata de reteaua geodezica de ordinele I, II, III si chiar IV, in ridicarile nivelitice
reteaua de baza este reteaua (de precizie de ordinul 0, I, II, III) a nivelmentului de stat
determinata prin nivelment geometric.
10.2. Nivelmentul trigonometric pe distante mici
Nivelmentul la distante mici este nivelmentul drumuirilor si al radierilor planimetrice
ca si al acelor drumuiri si radieri ce se fac exclusiv pentru determinarea in spatiu (x, y, z) a
punctelor de nivelment cele mai caracteristice, pana la distante de 100 - 200 m, adica a
punctelor de schimbare de panta, in vederea reprezentarii reliefului.
Metoda drumuirii
Schema planimetrica a drumuirii de nivelment la distante mici este identica cu schema
drumuirii planimetrice data la fig. 10.4.. Carnetul de teren in care se inregistreaza si
calculeaza drumuirea este cel dat la drumuirile planimetrice.

Nivelmentul se calculeaza, inclusiv se compenseaza, in coloana 13 cote, daca


inchiderea se face in tolerante, in functie de tg din coloana 8 si distanta redusa tot in coloana
8.
H = H8 - H4 = - 6,22
h = - 6,14 de unde eh = h - H = - 6,14 + 6,22 = + 0,08 m.
corectia unitara pe z va fi:
c zu =

eh
0,08
0,0186
=
=
D
430,35
100

iar corectiile efective pe h vor fi chi = czu di.


Distingem procedeul cu statii curente (cel descris) si procedeul cu statii sarite. In fig.
10.5 se arata, in elevatie, esenta acestor procedee.

In cazul procedeului cu statii curente unghiul vertical se masoara din ambele capete ale
pantei (traseului) si deoarece se vizeaza pe stadie la inaltimea aparatului cele doua unghiuri
masurate trebuie sa fie egale, asadar un control, iar prin efectuarea mediei se obtine o valoare
mai probabila.

121

In cazul procedeului cu statii sarite se asigura masurarea unghiului vertical al fiecarei


pante insa fara control iar pentru calculul just al diferentei de nivel (a semnului ei), unghiul
vertical masurat inapoi schimba semnul. De exemplu se va lua +, -, +, -, + atunci cand
se calculeaza drumuirea de la A spre E. Drumuirea nivelitica cu statii sarite trebuie pusa de
acord cu o metoda planimetrica corespunzatoare.
Drumuiri cu puncte nodale
Indesirea retelei de nivelment poate duce la aparitia punctelor nodale. Considerentele
sunt exact cele de la drumuirile planimetrice cu puncte nodale. Ponderea se calculeaza de
asemenea ca la drumuirile planimetrice fiind:
p

1 1

n D

Aplicatie. Fie dispozitivul de la fig. 10.6. Se dau cotele obtinute pentru N pe cele trei
drumuiri si lungimile acestora.
HN1 = 682,15 m;
D1 = 1255 m;
HN2 = 682,30 m;
D2 = 842 m;
HN3 = 682,48 m;
D3 = 503 m.
Media aritmetica a celor trei cote ar da 682,31. Pentru calculul mediei ponderate se
calculeaza ponderile:
1
1
1
= 0,79; p2 =
= 1,19; p3 =
= 2,00
1,26
0,84
0,50
1
0,79 15 + 1,19 30 + 2,00 48
= 682,00 +

= 682,36
100
0,79 + 1,19 + 2,00

p1 =
HN

Metoda radierii
Metoda are semnificatia stabilita la ridicarile planimetrice. Metoda radierii este metoda
intensiva de ridicare nivelitica. Dintr-un punct de cota cunoscuta se pot determina oricate
puncte noi, dupa nevoie.
De obicei punctele ce se ridica prin radieri fiind oarecare si multe, se masoara o
singurta data. In practica metoda radierii se combina de obicei cu metoda drumuirii.
Datele se inscriu in carnetul de teren pentru drumuiri si radieri planimetrice.
10.3. Nivelmentul trigonometric pe distante mari
Generalitati
Acesta este nivelmentul specific al punctelor retelei de sprijin planimetrice propriuzise si al retelei de indesire prin intersectii.
Se disting mai ales doua cazuri si anume cazul nivelmentului trigonometric al
intersectiilor inainte, cand este cunoscuta cota punctului de statie si cazul nivelmentului
trigonometric al intersectiilor inapoi cand nu este cunoscuta cota punctului de statie. Intr-un
caz si in altul se desprind variantele cu unghiul vertical pozitiv (fig. 10.7) si cu unghiul
vertical negativ (fig. 10.8). Cazul din fig. 10.7 a fost analizat la cazul general. Cazul din fig.
10.8, cu unghi vertical negativ, tot ca intersectie inainte da:
H + I = D tg + S sau H = D tg + S - I

122

Daca se cunoaste cota punctului A se poate scrie:


HB = HA - H
HB = HA + I - D tg - S + c
HB = HA + I + D ctgz - S + c
In aceasta relatie, ctg z se ia intotdeauna pozitiv. Daca unghiul vertical este negativ,
adica z > 100g, semnul negativ pe care-l ia termenul D ctg z va fi dat de ctg z, care in
cadranul al doilea este negativ.
Conexand relatiile
H + S = D tg + I + c sau H = D tg + I - S + c
H = D ctg z + I - S + c
cu ultimele doua relatii de mai sus rezulta formele generale care se aplica in cazul
nivelmentului trigonometric la distante mari pentru calculul cotelor punctelor intersectate
inainte:
HB = HA D tg + IA - SB + c
HB = HA + D ctg z + IA - SB + c

In limbaj topografic acest nivelment se mai numeste si nivelment dus, adica se duce
cota la punctul vizat (B).
Daca punctul statiei A este de cota necunoscuta, din relatiile de mai sus rezulta:
HA = HB D tg A - IA + SB - c
HA = HB - D ctg z - IA + SB - c
Relatiile se aplica in cazul nivelmentului trigonometric pentru calculul cotelor
punctelor intersectate inapoi (nivelmentul adus).

123

Observand seturile de relatii de mai sus se constata ca:


- inaltimea S a semnalului la care se vizeaza are intotdeauna semnul invers inaltimii I a
instrumentului;
- corectia c se ia din tabele si are intotdeauna acelasi semn cu I.
Metoda drumuirii
Cu datele culese la indesirea unei retele de sprijin planimetrice precum si la
determinarea unei retele de sprijin planimetrice prin triangulatii se pot inchega drumuiri de
nivelment. Traseul se alege in asa fel incat sa fie incluse laturile cele mai scurte si cu vize
inalte deasupra terenului, pentru ca numai in astfel de conditii efectul curburii Pamantului si al
refractiei atmosferice este controlabil in bune conditii. Daca exista un singur punct de cota
cunoscuta, sau nu exista niciunul (cand se pleaca cu o cota arbitrara), traseul se va inchide pe
punctul de plecare (fig. 10.9).

Daca este posibil se va alege un traseu cu vize reciproce, lucru posibil in cazul triangulatiilor
topografice si al intersectiilor combinate, cand exista un prim control la calculul diferentei de
nivel dintre doua (cate doua) puncte, in functie de unghiurile masurate in ambele puncte. Al
doilea control se face pe punctul de inchidere a drumuirii de nivelment (vezi tabelul).

124

Statia

Vize

Unghiuri
de panta

tg

g c cc
3

D
Distanta
redusa
m
5

A
B

B
A

+5 22 65
-4 72 87

+0,082283
-0,074415

B
C

C
B

+3 88 20
-3 51 04

C
D

D
C

D
E

DRUMUIRI DE NIVELMENT TRIGONOMETRIC LA DISTANTE MARI


Diferente de nivel
c
Cote
Corectie
Punct
Schita
deduse
medii

Dtg

I
Statie

S
Viza

m
6

m
7

m
8

m
9

m
10

m
11

875,22
875,22

+72,02
-65,13

1,40
1,35

4,90
4,98

0,05
0,05

+68,57
-68,71

+68,64
+ 0,05
+68,69

+0,061054
-0,055197

1 252,78
1 252,78

+76,49
-69,15

1,35
1,42

5,25

0,10

+72,69

+72.61

4,90

0,10

-72.53

+0.08
+72.69

-4 03 40
+4 85 84

-0,063451
-0,076464

566,15
566,15

-35,92
+43,29

1,42
1,32

4,86

0,02

-39.34

-39.36

5,25

0,02

+39.38

+0.03
-39.33

E
D

-8 36 30
+8 68 30

-0,132127
+0,137244

1 683,71
1 683,71

-224,46
+231,08

1,32
1,30

5,00

0,19

-227.95

-227.83

4,86

0,19

+227.71

+0.11
-227.72

E
F

F
E

+0 88 90
-0 49 40

+0,013965
-0,007760

1 123,66
1 123,66

+15,69
-8,72

1,30
1,45

4,92

0,09

+12.16

+12.17

5,00

0,09

-12.18

+0.0
+12.24

F
A

A
F

+7 02 07
-6 60 27

+0,110731
-0,104089

1 055,44
1 055,44

+116,87
-109,86

1,45
1,40

4,98

0,08

+113.42

+113.36

4,92

0,08

-113.30

+0.07

Dt 6 500 m

h = - 0.41
cu =

125

m
12
325,16

13
A

393,85

466.54

427.21

199.49

211.73

325.16

+113.43
HAA = 0

( 0,41) + 0,063
=
6500
1000

14

Laturile drumuirii sunt AB, BC, CD, DE, EF si FA. Se fac urmatoarele observatii:
- in coloana 7 se inscrie intotdeauna inaltimea instrumentului in punctul de statie (din
coloana 1) iar in coloana 8 se inscrie inaltimea semnalului vizat (din coloana 2);
- diferentele de nivel deduse in colooana 10 nu pot depasi toleranta;
- in coloana 11 se face media diferentelor de nivel calculate in coloana 10 cu semnul
primei valori;
- eroarea de inchidere se compenseaza proportional cu lungimea laturilor ci = cu D;
e
unde cu = t .
D
Cote medii ponderate
Unele puncte care nu au fost prinse in traseul drumuirii, inclusiv punctele de
intersectie inainte sau inapoi pot primi cote din mai multe parti (din punctele de cote
cunoscute in prealabil sau din punctele ale caror cote au fost determinate prin drumuire). In
acest caz exista un control.
Un mijloc comod si mult practicat pentru a se obtine cota medie a unor astfel de
puncte este acela de a se face media aritmetica a tuturor cotelor obtinute din determinari
partiale daca se incadreaza in toleranta. Procedeul este bun daca distantele de determinare
sunt aproximativ egale sau nu difera prea mult.
Daca vizele sunt de lungimi sensibil diferite se va face o medie ponderata:
p l + p2l2 + + pnln
L= 11
p1 + p 2 + + p n
Pentru stabilirea ponderii cu care se ia fiecare valoare, trebuie calculata eroarea medie,
deoarece se stie ca ponderea se exprima in functie de eroarea medie.
Se pleaca de la relatiile de baza h = D tg respectiv H = D tg care dau
diferenta de nivel dintre doua puncte. Intrucat diferenta de nivel se exprima indirect, in functie
de doua variabile, se utilizeaza relatiile
2

emt

=
x +
y y
+ z z

care exprima legea propagarii erorilor intamplatoare medii indirecte. Notand cu eH eroarea de
determinare a diferentei de nivel dintre doua puncte, cu eD si e erorile medii de masurare a
distantei D si respectiv unghiului aplicand relatia de mai sus se obtine:
2

eH =
eD +
e
D

D
e

2
cos

( e D tg) 2 +

unde este factorul de transformare 636620cc.


Intrucat in cazul unghiurilor verticale mici eroarea de distanta (eD tg2) are un efect
neglijabil, expresia de mai sus devine:
eH =

D
e
cc
2
cos

adica eroarea de determinare a diferentei de nivel apare ca functie efectiva de D si e ce se


poate scrie:
eH = k D e
K

De unde ponderea p = e 2 = k 2 e 2 D 2
H

Intrucat se lucreaza cu acelasi instrument se poate considera e ca fiind constant cand p


devine:

126

1
D2
Aplicatie. Cota punctului N s-a determinat din patru puncte A, B, C si D (fig. 10.10). Se
cunosc si distantele D.
p=

Ponderile se calculeaza in tabelul de mai jos in care sunt cuprinse si datele problemei.
D (m)

HN (m)

AN = 1 260,39

H1 = 675,18

BN = 1 785,68

H2 = 675,35

CN = 643,82

H3 = 675,06

DN = 2 314,29

H4 = 675,41

p=

1
D2

1
1,26 2
1
p=
1,79 2
1
p=
0,65 2
1
p=
2,32 2
p=

= 0,630
= 0,312
= 2,367
= 0,186

Daca s-ar face media aritmetica a celor patru determinari s-ar obtine 675,25. Cota
ponderata se calculeaza cu relatia
p H + p 2 H 2 + p3 H 3 + p 4 H 4
HN = 1 1
p1 + p 2 + p 3 + p 4
inlocuind:
H N = 675 +

1
0,630 18 + 0,312 35 + 2,367 0,6 + 0,186 1

= 675,13
100
0,630 + 0,312 + 2,367 + 0,186

Aplicatia este valabila atat pentru intersectii inainte cat si pentru intersectii inapoi sau
combinate.

CAPITOLUL 11 - REPREZENTAREA CELOR 3 DIMENSIUNI PE


127

PLANURILE FORMAT 60/60 CM SAU 60/80 CM


Se stie ca o figura se reprezinta bine atunci cand se utilizeaza o suprafata de referinta
asemanatoare. De aceea, este necesar ca planimetria cat si relieful, sa se reprezinte
conventional pe suprafete plane.
La intocmirea hartilor si planurilor topografice se pot aplica urmatoarele metode:
-Metoda realizarii separate a originalului de intocmire fata de cel de editare; se aplica in
special pentru hartile la scari mici (1:500.000, 1:1.000.000), cand materialele de baza sunt
diferite, iar gradul de generalizare este pronuntat.
-Metoda intocmirii in acelasi timp cu editarea; este cea mai utilizata metoda in executarea
hartilor topografice. Prin aceasta metoda se executa un singur original, care este in acelasi
timp si de intocmire si de editare.
-Metoda intocmirii combinate cu pregatirea pentru editare; consta in faptul ca anumite
parti complicate din continutul hartii se intocmesc propriu-zis, iar pentru altele mai simple se
executa direct originalul de editare.
Executarea originalului de intocmire
*Principiile generalizarii cartografice.
Generalizarea cartografica este o metoda specifica de generalizare a continutului
planurilor si hartilor, care consta in scoaterea in evidenta prin reprezentarea caracteristicilor
principale, a proprietatilor obiectelor si fenomenelor si interdependenta dintre ele.
Principalele mijloace de generalizare sunt: schimbarea formei geometrice a imaginii
obiectelor (cu pastrarea punctelor de baza), schimbarea dimensiunilor liniare sau a
suprafetelor imaginilor obiectelor (pastrand asemanarea cu imaginea corespunzatoare din
teren), gruparea obiectelor omogene intr-unul singur sau trecerea la imaginea globala a
acestora (cu pastrarea particularitatilor caracteristice).
Aceste mijloace de generalizare se pot folosi in diferite combinatii, care se
completeaza reciproc.
*Lucrari pregatitoare pentru intocmire.
- obtinerea coordonatelor rectangulare ale colturilor trapezelor foilor de plan sau
harta si ale punctelor de frantura;
- transcalcularea coordonatelor punctelor de baza (daca este cazul);
- pregatirea materialelor cartografice de baza (harti topografice la scara imediat mai
mare.
*Raportarea bazei matematice.
Pentru executarea originalului de intocmire, este necesar sa se raporteze, prin
coordonatele lor rectangulare, colturile trapezului de harta sau plan, punctele de frantura,
punctele retelei cartografice, precum si punctele de baza.
*Desenarea originalului de intocmire.
Originalul de intocmire trebuie sa cuprinda intregul continut al foii hartii, redat intr-o
forma grafica corespunzatoare.
Cerintele de care se tine seama la realizarea originalului de intocmire sunt: semnele
conventionale, dimensiunile si caracterul inscriptiilor folosite sa corespunda cu cele indicate
in atlasele pentru scarile respective; semnele conventionale ale elementelor de harta diferite
nu trebuie sa se suprapuna sau sa se atinga, distanta intre ele poate fi in mod exceptional de
0.2 mm; plasarea inscriptiilor trebuie sa respecte normele stabilite in acest sens, permitanduse , astfel, o usoara citire a lor.
Dupa realizarea originalului de intocmire se executa racordarea acestuia cu foile de
harta sau plan vecine, dupa limitele cadrelor lor interioare. Imaginea tuturor elementelor
continutului hartilor pe laturile foilor vecine, construite la aceeasi scara trebuie sa fie in
perfecta concordanta.

128

Asigurarea unei bune racordari presupune respectarea urmatoarelor reguli: elementele


de pe ambele foi, care se racordeaza trebuie sa se gaseasca la distante corespunzatoare egale
fata de cele mai apropiate linii ale retelei rectangulare sau cartografice; semnele conventionale
la racordare trebuie sa fie uniform repartizate in cea ce priveste distantele si dimensiunile;
obiectele reprezentate prin linii drepte trebuie sa apara la racordare fara inflexiuni;
generalizarea elementelor trebuie sa fie unica pe ambele laturi ale foilor care se racordeaza;
daca pe foile vecine avem obiecte care au aceeasi denumire (localitati, lacuri, paduri, etc.)
inscriptia acestora , in cazul asamblarii, trebuie sa apara o singura data.
Se cunosc multe metode prin care se poate face reprezentarea reliefului pe suprafete plane:
prin curbe de nivel, hasuri, tente, etc. Metoda cea mai obisnuita si cea mai inginereasca este
redarea prin curbe de nivel.
11.1. Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel

Curbele de nivel reprezinta proiectiile orizontale ale liniilor de sectiune ale suprafetei
topografice cu suprafete de nivel echidistante (fig. 11.1 si fig. 11.2).

In fig. 11.3 se dau curbele de nivel imaginate in perspectiva. Valoarea curbelor de


nivel este aceea a inaltimii suprafetei de sectiune si se inscrie pe curba respectiva.
Echidistanta (pe inaltime) pe curpinsul unei reprezentari este necesara pentru ca reprezentarea
reliefului sa fie unitara ca precizie si totodata intelegerea formelor de teren sa fie usurata.

129

Pe plan, adica in reprezentare, distanta dintre curbele de nivel variaza cu accidentatia


terenului in locul respectiv; unde distanta dintre ele este mai mare si deci planul apare mai
deschis, mai aerat, acolo panta este mai mica iar acolo unde sunt dese panta este mai mare.
Dupa conformatia, desimea si desfasurarea curbelor de nivel se recunosc si formele de
teren. Astfel, in fig. 11.2 punctul V reprezinta varful mamelonului, linia VB piciorul, iar linia
VC o vale cu tendinta de pronuntare, etc.
Valoarea curbelor de nivel este rotunda, adica metri fara fractiuni pentru scarile
uzuale, sau in fractiuni de metri, dar si acelea rotunde, pentru unele reprezentari la scari mari
in teren de ses daca este necesara o echidistanta mai mica de un metru. In tabelul de mai jos se
dau cateva echidistante, pentru unele scari in functie de accidentatia terenului.
ECHIDISTANTA CURBELOR DE NIVEL
Echidistanta normala
m
Teren
Scara
Scara
ses sau Teren
Teren
usor
mijlociu muntos
ondulat
0,20
1:200
0,10
0,50
1:5000
(0,25)
0,20
1:500
0,50
1,00
1:10000
(0,25)

Echidistanta normala
m
Teren
ses sau Teren
Teren
usor
mijlociu muntos
ondulat
2
5
10
(2,50)
5

10

1:1000

0,50

1,00

2,00

1:25000

10

1:2000

2
(2,50)

4
(5)

1:50000

10

20

1:100000 20

20

20
20
20
40

Acestea sunt curbele de nivel normale. Acolo unde formele de teren variaza neuniform
si nu pot fi suficient de bine surprinse numai prin curbvele de nivel normale (desenate
continuu) pot fi folosite si curbele de nivel secundare (desenate prin linii intrerupte) (fig.
11.4).
Pentru a se face redarea mai expresiva si planul mai usor citet, unele curbe de nivel de
exemplu din 5 in 5 sau din 10 in 10 se deseneaza ingrosat (fig. 11.4). Pe plan apar scrise si
cotele unor puncte caracteristice de relief sau planimetrice ca si cotele retelei de ridicare
pentru a se putea face o buna legatura intre teren si plan.

130

Reprezentarea reliefului facandu-se peste reprezentarea planimetrica, capata sens


conformatia unor curbe de nivel (in zonele construite, debleuri, rambleuri, ape, etc.). Liniile
de nivel se intrerup la marginea constructiilor, a rapelor si a soselelor (fig. 11.5).
Trasarea curbelor de nivel. Curbele de nivel pot fi trasate pe plan prin interpolare in
functie de cotele punctelor caracteristice si prin filare direct pe teren.

Interpolarea curbelor de nivel se face la birou in functie de cotele calculate si


raportate pe plan a punctelor de schimbare de panta, al caror numar poate fi mai mare sau mai
mic, corespunzator cu scara de redactare si precizia ce se urmareste. Interpolarea propriu-zisa
a punctelor de pasaj a curbelor de nivel se face intre cate doua puncte invecinate intre care se
presupune ca panta este practic continua.
Practic interpolarea curbelor de nivel se face cu izograful (izometrul) care este un
grafic format din linii paralele echidistante pe un material transparent (calc, celofan), eventual
este format din fire subtiri (de obicei din materiale sintetice) fixate pe un cadru. Distanta
dintre linii poate fi de 2 - 3 - 4 sau 5 mm. Echidistanta curbelor de nivel , oricare ar fi ea, se
considera egala cu distanta dintre doua linii alaturate ale izografului.
Lucrul cu izograful decurge astfel: punctele invecinate de pe plan dintre care, potrivit
ipotezei initiale, panta este continua, se unesc doua cate doua; se aplica izograful peste unul
din cele doua puncte si se potriveste in asa fel incat cota punctului sa se incadreze intre doua
linii ce vor fi echivalente tocmai cu curbele de nivel superioare si inferioare (fig. 11.6).

131

Izograful se fixeaza cu un ac chiar in punctul de plecare (interpolat), apoi se numara


atatea linii cate curbe de nivel intra pana la al doilea punct si se noteaza. Se roteste graficul in
jurul punctului initial pana ce punctul al doilea va fi vazut cu ceva peste linia notata. Intre
acea linie si urmatoarea se va interpola si pozitia punctului acestuia dupa valoarea cotei prin
rotiri adecvate ale izografului in jurul primului punct. In aceasta pozitie se inteapa toate
intersectiile izografului cu linia ce uneste cele doua puncte, apoi se inscriu valorile de pasaj
ale liniilor de nivel.

Curbele de nivel se obtin prin unirea punctelor de aceeasi cota prin linii curbe,
continue (fig. 11.7 pe care se arata si modul cum s-a facut interpolarea si fig. 11.8).

Curbele de nivel se traseaza in tus de culoare sepia. Liniile ajutatoare interpolarii


raman in creion iar dupa terminarea trasarii in tus a planimetriei cat si a nivelmentului se
sterg. Liniile de nivel se intrerup la marginea constructiilor, la marginea rapelor, precum si la
marginea apelor cu exceptia cazului cand s-au masurat si adancimile. Se va oserva ca in
zonele unde accidentatia terenului este destul de mare si curbele de nivel sunt dese, sa nu faca

132

atingere, fara a li se modifica insa pozitia planimetrica. Nu este admisibil ca liniile de nivel sa
se intersecteze sau sa se atinga. Daca panta este prea mare si pe o portiune de teren se
inghesuie prea multe linii, se vor intrerupe si se va aplica semnul de rapa sau taluz, eventual,
pe portiunea respectiva se vor desena numai curbele de nivel principale. Daca este un zid sau
prapastie se va desena semnul conventional respectiv.
Alte sisteme de reprezentare a reliefului. Plecand de la sistemul reprezentarii prin
curbe de nivel s-au dezvoltat si alte sisteme ca acela al hasurilor, al tentelor, al punctelor.
Aceste sisteme sunt mai expresive, insa nu aduc nimic in plus ca precizie. De obicei sunt
folosite in reprezentari la scari mici in lucrari ce se adreseaza nespecialistilor; la intocmirea
hartilor scolare, pentru scopuri geografice, turistice.
Hasurile sunt linii de cea mai mare panta trase intre curbele de nivel. Distanta dintre
hasuri se ia egala cu a patra parte din lungimea liniilor (hasurilor) rezultand astfel zone mai
inchise acolo unde panta este mai mare si mai deschise unde panta este mai mica.
Tentele servesc la redarea adancimii apelor (in tente albastre din ce in ce mai inchise
pe masura ce apa este mai adanca) si la redarea accidentatiei muntilor (in tente de culoare
sepia din ce in ce mai inchise pe masura ce cota creste). Zona ghetarilor permanenti ramane
alba.
Punctele se aplica de asemenea intre liniile de nivel trasate in numar egal intre doua
linii de nivel rezultand un plan mai inchis acolo unde este mai accidentat.
11.2. Forme de relief

Formele de relief pot fi grupate in forme de inaltimi si forme de depresiuni. Formele


de inaltimi sunt: sageata, piscul, mamelonul, coama, movila, platoul, piciorul, etc iar formele
de depresiuni sunt: caldarea, bazinul, talvegul, valea, firul, saua, etc. Pe plan, configuratia
terenului se cunoaste dupa forma, alura si valorile curbelor de nivel (fig. 11.9 - fig. 11.15).

133

Astfel, un grup de curbe inchise (concentric) cu valorile crescand spre centru arata o
ridicatura. Daca valorile curbelor de nivel descresc spre centru, acolo exista o depresiune. O
depresiune deschisa intr-o parte reprezinta un bazin, iar daca este deschisa in doua parti - o
vale. O depresiune intre doua mameloane este o sa. O inaltime continua cu doi versanti este o
coama. Linia de unire in panta a doua coaste formeaza piciorul.

In situatia cand se fac studii, cercetari sau se elaboreaza proiecte asupra unor terenuri
cu sau fara constructii si care nu acopera suprafete conform nomenclaturii date de standard,
atunci, continutul terenului se raporteaza pe planuri sau harti conform formatelor standard ale
desernului tehnic industrial, adica : 4A0 (1682 x 2378); 2A0 (1189 x 1682); A0 (841 x 1189);
A1 (594 x 841); A2 (420 x 594); A3 (297 x 420); A4 (210 x 297); A5 (105 x 148). Formatele
pot fi asezate avand ca baza fie latura mare, fie latura mica, in functie de cerintele de
reprezentare a obiectului sau fenomenului desenat. Prin baza formatului se intelege latura
inferioara a formatului copiei, in pozitia in care se citeste desenul. Fasia de indosariere, insa,
va fi plasata totdeauna in stanga formatului, pe latura verticala. Desenul va fi incadrat intr-un
chenar, care, fata de marginile formatului, va fi : 25 mm fasia de indosariere; 5 mm
celelalte 3 laturi. In scopul identificarii obiectului sau fenomenului reprezentat pe plansa, se
aplica un indicator standardizat, ca in figura:

134

11.3. Panta
Inclinarea terenului este denumita in general panta desi intr-un limbaj strict de
specialitate panta este o inclinare negativa iar inclinarea pozitiva se numeste rampa.

Panta, in general, ca tangenta a unghiului de panta se poate exprima in mai multe


moduri (fig. 11.16).
h h
h
100
1000
h
p = tg =
= D = D
= D
D
1
100
1000
Uneori se masoara unghiul alteori diferenta de nivel h si distanta D.
Daca = 2g15c rezulta p = tg = 0,033785. Daca in continuare se ia o distanta D =
117,58 m va rezulta o diferenta de nivel h = D tg = 3,97 m. Daca se cere diferenta de
nivel ce va corespunde, in cazul acesta la distanta de D1 = 100 si apoi 1000 m, se obtine p =
3,38% respectiv p = 33,78o/oo adica inaltarea la 100 m departare este de 3,38 m, respectiv de
33,78 m la 1000 m departare.

Panta dintre doua puncte oarecare de pe harta se obtine facand interpolarea cotelor
punctelor, apoi diferenta de nivel dintre ele si raportul diferentei la distanta redusa. In cazul
fig. 11.17 cota punctului A este apreciata la HA = 181,50, cota punctului B la HB = 216,00, iar
distanta de pe plan fiind d=21 mm, ce la scara 1 : 25 000 reprezinta D = 525 m rezulta:
p=

HB HA
34,5
=
= 0,065714 sau p=6,57%, respectiv p=65,71o/oo.
D
525,0

Daca se cere stabilirea pe harta a unui traseu de aceeasi panta (de o anumita panta) se
calculeaza distanta D apoi d ce revine pe harta diferentei de nivel h (echidistanta) ce
h

corespunde pantei date p, adica D = p , iar d = N unde N este numitorul scarii planului.

135

Practic inseamna a aplica pe plan distante d egale intre liniile de nivel plecand de la un
punct dat A (fig. 11.18).
Linia de cea mai mare panta a unui teren oarecare, plecand dintr-un punct, corespunde
unghiului de cea mai mare panta si este perpendiculara pe plan la curba de nivel din punctul
negativ.

In fig. 11.19 se arata linia de cea mai mare panta dusa din A din aproape in aproape. O
asemenea linie corespunde celui mai mare unghi de panta deoarece aceleiasi diferente de nivel
(dintre doua curbe de nivel) intr-un punct, ii corespunde cea mai mica distanta d respectiv D.

136

BIBLIOGRAFIE
1. Aurel Russu, TOPOGRAFIE cu elemente de geodezie si fotogrammetrie, Bucuresti,
Editura Agrosilvica, 1968;
2. M. Neamtu, E. Ulea, M. Atudorei, I. Boceanu, Instrumente topografice si geodezice,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1982;
3. Ion Nelu Leu si altii, Topografie si Cadastru, Editura Universul, Bucuresti, 2002.

137