PARAZITOLOGIE

Dr. Geta Hilma

Medic primar laborator, dr. st. medicale
PARAZITOLOGIA
Parazitologia, este o ramur a tiinei biologice care se ocup, att cu studiul morfofuncional al paraziilor , ct i a relaiilor dintre ei i gazdele lor, n scopul cunoaterii
acestor interaciuni, elaborrii metodelor i procedeelor de prevenire i tratare a
parazitozelor.
CLASIFICARE
PROTOZOARE:
1.FLAGELATE
TRICHOMONAS VAGINALIS
GIARDIA
2. SPOROZOARE
TOXOPLASMA GONDI
PNEUMOCISTIS CARINII
PLASMODIUM
HELMINTI
1.CESTODE (HELMINTI)
TAENIA SAGINATA
TAENIA SOLIUM
ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
2. NEMATODE (HELMINTI)
ENTEROBIUS VERMICULARIS
ASCARIS LUMBRICOIDES
TRICHINELLA SPIRALIS

PROTOZOARELE
Sunt organisme eucariote, care fac parte din regnul animal, in care fiecare unitate celulara
indeplineste toate functiile necesare vietii.
Au dimensiuni intre 20-100, pot avea forma sferica sau ovoidala, si contin nucleu,
citoplasama si membrana protoplasmatica.
Se nutresc prin endocitoza sau pritr-un orificiu numit citostom, obtinand subsatntele
nutritive de la organismul gazda prin difuzarea substantelor difuzate in citoplasma.
Acestea se folosesc ca sursa de energie si pentru sinteza celulara.
Respiratia se face prin difuziune: oxigenul difuzeaza in interiorul celulei iar dioxidul de
carbon rezultat din activitatea celulara este expulzat prin exocitoza.
PROTOZOARELE
Inmultirea se face atat asexuat( diviziune simpla schiziparitate)prin diviziune longitudinala
rezultand doua celule fiice, cat si sexuat (aporogonica) intre doi gameti , se formeaza
zigotul, care se transforma in sporochist din care se elibereaza sporozoitii.
Inchistarea
Este o forma inactiva produsa cand apare deficit de hrana, acumulare excesiva de produse
catabolice, sau schimbarea importanta in concentratia ionilor de hidrogen. Este o forma de
rezistenta a parazitului atat in afara organismului gazda cat si o forma de reproducere
cand conditiile o permit.
PROTOZOARELE
Ciclul de viata
Poate fi -simplu, la unele protozoare, constand intr-un stadiu trofic intr-o singura gazda, in
care inmultirea se face binar( trichomonas vaginalis)
- complex - prin trecere in forma chistica ( Entaoeba histolytica)
-Prin trecerea prin doua gazde ex insecte care transporta parazitul de la o
gazda la alta ( malaria) oferind si conditii de multiplicare a parazitului.
FLAGELATE
FLAGELATE
TRICHOMONAS VAGINALIS
GIARDIA INTESTINALIS

TRICHOMONAS VAGINALIS
Reprezentanti :
Tr. vaginalis cu patogenitate certa
Tr. tenax (bucalis)
Tr. intestinalis sunt comensale
TRICHOMONAS VAGINALIS
Morfologie

Flageli
Blefaroplast
Trofozoitul

este piriform Polul ventral este bombat ;.

- polul posterior alungit
are 15 30 m
are nucleu vegetativ cu 5 cromozomi
blefaroplast= complex chinetosomal (originea pt cei 4-5
flageli ventrali)
membrana ondulata marginita de un flagel recurent

Granule siderofile

axostil piesa rigida care strabate corpul si se

prelungeste spre posterior
TRICHOMONAS VAGINALIS
Localizare
pe mucoasa genitala a ambelor sexe
Recoltare
secretie vaginala la femeie (perioada optima cateva zile pre si post menstrual)
urina la barbat, secretie uretrala, lichid prostatic, lichid spermatic)
Clinic

Femeia -prezinta vulvo- vaginita cu leucoree spumoasa,verzuie,prurit

vaginal,dispareunie(act sexual dureros)
Barbatul prezinta o infectie asimptomatica cu o secretie uretrala minima dimineata si
arsuri la mictiune
TRICHOMONAS VAGINALIS
Diagnostic
Preparatul nativ, intre lama si lamela, evidentiaza parazitii mobili si forma caracteristica
ca o para.
Coloratia Giemsa evidentiaza forma parazitului cat si detalii structurale:nucleul si flagelii.
Proprietati de cultura
Se poate cultiva pe medii speciale, selective: mediul Loeffler,in scopul controlului eficientei
tratamentului.
Tratament
Se face cu derivati imidazolici
per os: Metronidazol(Flagil)
Tinidazol (Fasigin)
Local:ovule cu derivati imidazolici intravaginal
Este o boala venerica si se vor trata ambi parteneri sexuali pentru a impiedica reinfectia.

TRICHOMONAS VAGINALIS

TRICHOMONAS VAGINALIS
GENUL GIARDIA
Reprezentanti
Patogeni Giardia lamblia , Giardia intestinalis
Morfologie
Se prezinta sub 2 aspecte :

Trofozoit = forma de inmultire

Chist = forma de rezistenta

GENUL GIARDIA
Trofozoitul
Polul anterior rotunjit
Polul posterior ascutit
Fata dorsala este convexa (aspect de jumatate de para)
Au 2 nuclei ovali simetrici anterior
Poseda 8 flageli
Are miscari rapide
Dimensiuni 20m lungime / 2m grosime
GENUL GIARDIA
Chistul
Ovalar
2-4 nuclei situati la un pol
Fascicul de flageli dispusi sinuos de la un capat la celalalt al chistului
GENUL GIARDIA
Ciclu evolutiv
Trofozoitii se inmultesc prin diviziune binara longitudinala
Dupa cateva diviziuni se transforma in forma chistica
Inchistarea are loc in colon ; chisturile se elimina prin fecale
Transmiterea se face prin alimente si maini murdare
Clinic
Giardioza

 La copii
Boala diareica acuta
Semne neurotoxice , alergice
Evolutie spre steatoree si malabsorbtie
La adulti
Boala este asimptomatica frecvent , dar poate evolua cu simptomatologie biliara,
sindrom astenic, sindrom alergic, etc.
GENUL GIARDIA
Diagnosticul microscopic
Materii fecale + 1 picatura sol Lugol evidentierea parazitului
in infectii acute se deceleaza trofozoitul
cronice se deceleaza chisturi
La purtatori sanatosi se deceleaza chisturi
Examenul lichidului duodenal
Se face in caz de examen coproparazitologic negativ
evidentiaza formele vegetative din lichidul obtinut prin sondaj duodenal
Diagnostic indirect
Contraimunelectroforeza (CIE) - evidentierea AG in materiile fecale
ELISA evidentiaza Ac din ser sau Ag din materii fecale .
Eozinofilie 5-10%
GENUL GIARDIA
Tratament
Mepacrin (100mg x 3/zi 5 zile)

Atebrin 400mg doza unica

Metronidazol ~ Flagyl (1g / zi in 3 prize)

Profilaxie
Igiena individuala
GENUL GIARDIA
Ciclu biologic

SPOROZOARE
SPOROZOARE
PNEUMOCYSTIS CARINI
TOXOPLASAMA GONDI
PLASMODIUM MALARIAE
GENUL PNEUMOCYSTIS
Reprezentanti
Pneumocystis carinii agent etiologic al pneumoniei intertitiale cu plasmocite
Clinic , boala se manifesta prin : tuse , cianoza , expectoratie mucoasa .
Morfologie
Se prezinta sub 3 forme
Trofozoit membrana fina , 1 nucleu excentric
Prechist 1-4 nuclei inconjurati de masa mucoida
Chist perete gros , contine 8 trofozoiti
Paraziteaza alveolele pulmonare , dandu-le un aspect de fagure de miere
GENUL PNEUMOCYSTIS
Morfopatologie
Peretii interalveolari se ingroasa datorita infiltrarii lor cu leucocite si plasmocite
Exitusul se produce prin atelectazia pulmonara provocata de masa parazitara
Mortalitatea variaza intre 50 100%

GENUL PNEUMOCYSTIS
Diagnostic
Direct
Evidentierea parazitului din secretii bronsice (coloratie Giemsa)
Indirect , Serologic
Imunofluorescenta indirecta deceleaza numai 1/3 din infectii
ELISA
Tratament
Biseptol 4 tb / zi timp de 14 zile
Epidemiologie
Survine in epidemii pe organisme imunodeficiente (copii) in caz de infectie cu HIV / SIDA ,
malnutritie , prematuritate , cancer
PNEUMOCYSTIS CARINI
GENUL PLASMODIUM

Reprezentanti: 4 specii paraziteaza omul si sunt agentii etiologici ai malariei

Plasmodium vivax
plasmodium ovale
plasmodium malariae
plasmodium falciparum
la noi malaria este eradicata. Exista cazuri de import.
GENUL PLASMODIUM
CICLU BIOLOGIC:
Stadiu intrinsec are loc in organismul omului care este gazda intermediara unde are loc
reproducerea asexuata

stadiu extrinsec are loc in tantarul anofel femel care este gazda definitiva unde are loc
reproducerea sexuata
GENUL PLASMODIUM
Stadiul intrinsec
Ciclul exoeritrocitar, tisular la nivelul ficatului:
Sporozoitii inoculati de tantarul anofel in sangele omului, in 60 minute ajung in celulele
parenchimului hepatic. In ficat au loc diviziuni repetate si ajung la stadiul de Merozoiti
(reinfecteaza celula hepatica)
Merozoitii ajung in circulatie atasandu-se de hematii
GENUL PLASMODIUM
Ciclul eritrocitar
In eritrocite, merozoitul se vacuolizeaza trofozoit tanar ce consuma Hb
Trofozoitul acumulare de material celular Schizont
Schizont diviziune merozoit eritrocitar (eliberat in sange dupa ruperea hematiei)
GENUL PLASMODIUM
Stadiul extrinsec
Are loc in stomacul tantarului Anofel
Sporozoitii reprezinta forma infectanta si sunt continuti in glandele salivare ale tantarului
de unde sunt inoculati la om
GENUL PLASMODIUM
Plasmodium ovale

Stadii de evolutie Plasmodii

GENUL PLASMODIUM
CLINIC MALARIA
Accese febrile ritmice (se repeta la 24 72 ore interval, in functie de durata schizogoniei)
Anemie progresiva

Hepatosplenomegalie
Tromboze (prin aglomerarea hematiilor parazitate)
Plasmodium falciparum da boala cea mai grava letala
Insuficienta pluriorganica
GENUL PLASMODIUM
DIAGNOSTIC
Parazitologic
Evidentierea parazitului in sange (Picatura groasa colorata Giemsa)
Frotiu sanguin colorat M G Giemsa
identificare specie
Serologic
Util doar in zone endemice
GENUL PLASMODIUM
TRATAMENT
Clorochin (1,5g timp de 3 zile) + Primachim Chinina (in caz de rezistenta la Primachim)
pentru Plasmodium falciparum plurirezistent la antibiotice.
PROFILAXIE
Supravegherea sursei de infectie
Tratamentul bolnavilor si al purtatorilor
Control sanitar de granita
Distrugerea vectorilor
GENUL PLASMODIUM
TOXOPLASMA
Reprezentanti : TOXOPLASMA GONDI
Clinic : Produce :

- Toxoplasmoza congenitala (avorturi , feti malformati)

- Infectii oculare (congenital, dobandita)
- Afectari ganglionare
- Encefalita
Este patogen oportunist
TOXOPLASMA
Ciclu evolutiv : Cu 2 gazde
- gazda definitiva = pisica
- gazda intermediara = mamifere , accidental omul
Etapa endogena
multiplicarea in intestinul gazdei definitive
zigotul eliminat prin fecalele animalelor
TOXOPLASMA
Etapa proliferativa (se desfasoara in gazda intermediara)
trofozoitul poate trece transplacentar
omul se contamineaza prin consumul carnii de mamifere ce contine chisti
TOXOPLASMA
Morfologie
forma de mandarina (felie), semilunara
cu axa mare de 6 si cea mica de 3
cu : perete celular, nucleu, set de penetrare la un capat
se divide in celula gazda, distrugand-o apoi
preparatul se face din sectiuni de organe sau amprente de organe colorate May Grunwald
Giemsa
TOXOPLASMA

Toxoplasma gondi
TOXOPLASMA
Diagnostic serologic
RFC
Imunofluorescenta (testul Remington deceleaza IgM la om)
Testul de liza Sabin - Feldman
ELISA determinarea Ac IgG si Ac IgM
TOXOPLASMA
Tratament
Indicat in formele grave
Pirimetamina + Sulfadiazina
Clindamicina + Sulfadiazina
Biseptol
Rovamicina
Azitromicina
TOXOPLASMA
Profilaxie
Prelucrarea termica corespunzatoare a carnii
Evitarea contactului cu pisicile

TOXOPLASMA
Ciclul biologic
NEMATODE
NEMATODE (HELMINTI)
ENTEROBIUS VERMICULARIS

ASCARIS LUMBRICOIDES
TRICHINELLA SPIRALIS
GENUL TRICHINELLA
Reprezentanti : TRICHINELLA SPIRALIS
Zoonoza (Omul consuma accidental carnea infestata)
Clinic:
- febra
- manifestari gastrointestinale
- mialgii
-edemul fetei , fenomene alergice
TRICHINELLA SPIRALIS
Localizare : - In primul stadiu localizarea e intestinala
- Ulterior larvele se inchisteaza in muschi (muschii limbii , diafragm ,
muschii striati)
TRICHINELLA SPIRALIS
Morfologie parazit :
- Adultul are 1,5 - 2m
- = extremitatea posterioara e dreapta si prezinta 2 apendice conice
- = subtire anterior , rotunjita posterior
- larvele = foarte subtiri , rasucite in spirala , in chisturi .
- Chisturile = ovalare , localizate in muschii striati
TRICHINELLA SPIRALIS
Larva

chistul

TRICHINELLA SPIRALIS
Ciclu biologic : - Ingerarea de carne infestata cu chisturi se soldeaza cu eliberarea larvelor
in intestin

- Din peretele intestinal acestea trec in circulatia generala si se vor opri in

muschi, unde se inchisteaza.
- Carnea infestata, consumata de o noua gazda reface ciclul biologic.
Epidemiologie : - Sobolanii infesteaza porcul domestic
- Carnea porcului e consumata de om

TRICHINELLA SPIRALIS
Diagnostic morfologic
1. Examen coproparazitologic : In urma administrarii unui antihelmintic purgativ
2. Cercetarea microscopica a larvelor inchistate intr-un fragment recoltat prin
biopsie musculara
- metoda are dezavantajul ca este pozitiva intr-un stadiu tardiv al bolii (dupa
ziua a21a)
TRICHINELLA SPIRALIS
Diagnostic serologic
RFC = rezultate foarte bune
Reactia de precipitare = pozitiva din ziua a3-a de boala
IDR = se pozitiveaza la 2 saptamani de la imbolnavire si persista cca 7 ani
Tablou sanguin = leucocite 10.000 - 20.000 / mm3 , Hipereozinofilie 20 - 80 % - caracteristic
TRICHINELLA SPIRALIS
Ciclu biologic
Oxiurul si ascarisul
Nemathelminti
Sunt viermi cilindrici care prezinta tub digestiv complet prevazut cu orificiu bucal si anal.
Au sexe diferite: masculin si feminin
ENTEROBIUS VERMICULARIS
Oxiurus vermicularis

MORFOLOGIE
Oxiurul este un nematod mic, alb galbui
Femela 8 13mm / 0,3 0,5mm, extremitatea posterioara subtire si ascutita
Masculul 3 5mm lungime, extremitatea posterioara curbata anterior

ENTEROBIUS VERMICULARIS
Oua

larve

ENTEROBIUS VERMICULARIS
Ouale au forma ovalara, asimetrica, cu o latura plana si una convexa.
55 / 30 - 32.

Masoara 50 -

Sunt transparente, au invelis subtire, dublu.

In interior au un nucleu griniform, care are un corp ovoid si o prelungire ca o coada

ENTEROBIUS VERMICULARIS
CICLUL DE VIATA
Parazitii traiesc in cecum , se hranesc cu continut intestinal
Femela migreaza in regiunea anala, unde depune toate ouale odata in pliurile
mucoasei anale
Migrarea se face de obicei seara, fiind insotita de prurit anal
In ouale depuse embrionul se transforma in larva, in 4 ore larva devenind invaziva
ENTEROBIUS VERMICULARIS
Autoinfectia
Persoana infectata poate vehicula ouale din regiunea perianala in cavitatea bucala prin
degete sau obiecte.
Din ouale inghitite se elibereaza in duoden larve care migreaza in jejun unde se dezvolta si
devin adulte

ENTEROBIUS VERMICULARIS
MANIFESTARI CLINICE
Prurit intens la nivelul mucoasei anale si perianale
Pot mima o apendicita
La copii, tulburari neuropsihice datorita insomniei provocata de pruritul nocturn intens

ENTEROBIUS VERMICULARIS
DIAGNOSTIC
Evidentierea parazitului adult
Femela poate fi vazuta in regiunea perianala sau in scaunele diareice
Evidentierea oualor
Prin examen coproparazitologic in 10 15% din cazuri
Amprenta anala cea mai eficienta metoda
ENTEROBIUS VERMICULARIS
TRATAMENT
Mebendazol (Vermox) doza unica de 100mg care se repeta dupa 2 saptamani
Piperazina 50mg / kg corp / zi timp de 5 7 zile consecutiv
Albendazol( Zentel) 400 mg in doza unica.
ENTEROBIUS VERMICULARIS
EPIDEMIOLOGIE
Enterobioza este o parazitoza contagioasa cu raspandire in special in colectivitatile
de copii si in familiile numeroase
Rezervorul de infectie este numai omul infectat
Parazitul se manipuleaza prin maini murdare, alimente si obiecte contaminate sau
prin lenjeria de corp si de pat.


ENTEROBIUS VERMICULARIS
PROFILAXIE
Respectarea stricta a regulilor de igiena
Spalarea mainilor
Taierea unghiilor
Investigarea si tratarea intregii familii.

ASCARIS LUMBICOIDES
Sinonime: Ascaris suum , limbric
Boala: Ascaridioza
MORFOLOGIE:
Ascaris lumbricoides este cel mai mare nematod care paraziteaza intestinl uman
Este alungit, cilindric, cu extremitatile conice, extremitatea anterioara fiind mai atenuata.
ASCARIS LUMBICOIDS
Sexele sunt separate, deosebindu-se cu usurinta
Femela este mai mare, masoara intre 20-25 cm lungime, 5-7 mm grosime si are ambele
extremitati drepte
Masculul este mai mic, masoara intre 10-17 cm / 2-4 mm si extremitatea posterioara se
curbeaza ventral
Ca si alte nematode, ascarizii au un aparat digestiv complet. Orificiul bucal situat la
extremitatea anterioara este prevazut cu trei buze cu margini dintate, iar orificiul anal este
situat subterminal, ventral.
ASCARIS LUMBICOIDS
Oul fecundat, in momentul depunerii este sferic sau usor ovalar, masurand 65-75 /
30-50 si are urmatoarea structura:

La exterior are un invelis albuminos, mamelonat = membrana protectoare

auxiliara

Sub el se un strat incolor, relativ gros, neted, apoi o membrana interna

subtire, impermeabila.

Aceste membrane adapostesc in interiorul celula ou, rotunda, care nu umple

complet oul, lasand un spatiu liber la extremitati.

ASCARIS LUMBICOIDS
In lipsa masculului, femela depune oua nefertile, care sunt mai alungite, (88-93 / 38-40 ),
iar in interior contin o masa dezorganizata de granule ce umplu complet oul.
Atat ouale fertile cat si cele nefertile au o culoare galben brun atunci cand sunt evacuate
din organismul gazdei odata cu mateiile fecale. Ouale fertile sunt eliminate in stadiu
unicelular.
ASCARIS LUMBICOIDS
Ouale de A. lumbricoides rezista la temperaturi scazute, desicatie si putrefactie, ramanand
viabile pe sol mai mult de un an.
La temperaturi intre 22 23oC in ou se dezvolta o larva infectanta in decurs de 3-4
saptamani, in conditii de umiditate si umbra.

ASCARIS LUMBICOIDS
Larve

ou

ASCARIS LUMBICOIDS
La nivelul duodenului, din ouale ingerate iese larva printr-un opercul imperceptibil, si in
scurt timp patrunde in mucoasa intestinala, incepand migrarea extraintestinala prin vasele
limfatice si sanguine.
Patrunse in circulatia porta, larvele ajung in ficat unde raman 4 zile.
ASCARIS LUMBICOIDS
Prin venele hepatice ajung in cordul drept, trec in arterele pulmonare pe care le parasesc,
ramanand in tesutul pulmonar 6-10 zile.
Strabat peretele alveolar, patrund in alveole de unde se angajeaza in bronhii, trahee si
faringe putand fi eliminate odata cu sputa prin tuse sau pot fi inghitite.

Larvele inghitite ajung in intestin sufera cateva naparliri se transforma in adulti dupa
60-65 zile de la infectie.
ASCARIS LUMBICOIDS
Ciclu evolutiv
ASCARIS LUMBICOIDS
MANIFESTARILE CLINICE variaza in functie de stadiul si intensitatea infectiei si de
natura reactiei gazdei. In timpul fazei de migrare simptomele si semnele abdominale sunt
neansemnate.
Ascaridoza pulmonara variaza de la tuse usoara pana la pneumonie cu dispnee, tuse,
durere retrosternala, febra moderata.
Ascaridoza intestinala are manifesteri conditionate de incarcarea parazitara. Manifestarile
digestive: anorexie, dureri abdominale, vomismente, diaree sau constipatie.
Complicatiile ascaridozei sunt datorate dimensiunilor mari si tendintelor de agregare si
migratorii ale parazitilor.
ASCARIS LUMBICOIDS
DIAGNOSTIC
Parazitul adult
Eliminat prin anus, exceptional prin cavitatea bucala
Poate fi descoperit in intestinul subtire in timpul unei interventii chirurgicale sau cu
prilejul unui examen radiologic
ASCARIS LUMBICOIDS
Larvele pot fi gasite in
Sputa sau sug gastric in zilele 8-16 de la infectare
Ocazional in materialul biopsic din ficat sau plaman
Ouale
Apar in fecale dupa 60-70 zile dupa expunerea la infectie
Se evidentiaza prin examen coproparazitologic

Eozinofilia poate fi ridicata 30-50% in faza migratorie a parazitului, dupa 60 zile nu

depaseste 10%
ASCARIS LUMBICOIDS
TRATAMENT
Se administreaza
Levamisol in doza unica 150mg la adulti si 50mg/kg corp la copii
Mebendazol 200mg doua prize zilnice timp de 3 zile
Albendazol 400mg in doza unica
ASCARIS LUMBICOIDS
EPIDEMIOLOGIE
Una din cele mai raspandite infectii parazitare (aproape 25% din populatia umana)
Omul se infecteaza prin alimente (fructe, legume, zarzavaturi) sau prin apa infestata cu
ouale de ascaris
ASCARIS LUMBICOIDS
PROFILAXIE
Igiena alimentatiei si cea individuala
Spalarea fructelor, zarzavaturilor, mainilor.

CESTODE ( HELMINTI)
TAENIA SAGINATA
TAENIA SOLIUM
ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
Cestodele
Cestodele
Sunt plathelminti lungi si segmentati fiecare segment avand o organizare genitala
hermafodita.

Morfologie
Adultul prezinta un scolex echipat cu organite de fixare( ventuze, fante, carlige), un gat ,
care este regiunea de crestere si proliferare si o strobila compusa dintr-un lant de segmente
numite proglote.
cestode
Lungimea variaza intre 3m si 10 m iar numarul segmentelor intre 3 si 4000.
Proglotele iau nastere din regiunea posterioara a gatului si se dezvolta progresiv:
segmentele anterioare sunt imature se transforma in proglote mature, cu organe sexuale
complet formate, apoi in proglote gravide cu uter destins plin cu oua. Proglotele variaza ca
numar, marime si forma, in functie de specie si de stadiul de dezvoltare. Pot fi patrate,
lungi sau late.

Ecinococcus granulosus
Ecinococcus granulosus
Sinonime:Tenia Echinococcus

Boala: hidatidoza, boala hidatica, echinococoza.

Ecinococcus granulosus
Morfologie: cel mai mic cestod de importanta medicala:2,5-9mm
Are scolex ,gat si 3 proglote.
Ouale se elimina prin materiile fecale.
Gazda definitiva poate adaposti cateva mii de paraziti adulti care traiesc de la 6 luni la 2
ani.
Oul ovoid de 34-40 are o membrana cu striatii radiare care inconjoara embrionul
hexacant.
Ecinococcus granulosus
Ciclul evolutiv:
Oul eliminat de gazda definitiva caine, lup, vulpe

este ingerat de gazda intermediara: oaie, capra, porc unde se elibereaza embrionul care va
patrunde prin mucoasa intestinala in venele mezenterice,vasele limfatice si poate ajunge in
ficat, cord, plaman, in circulatia generala in splina, rinichi, creer, oase, orbita.
Ecinococcus granulosus
In organele in care ajunge se tranforma intr-o vezicula uniloculara denumita chist hidatic.
Omul se infecteaza accidental pe cale digestive prin maini murdare sau alimente
contaminate cu ouale parazitului.Embrionii eliberati in lumenul intestinal strabat mucoasa
intestinala si intra in circulatia generala de unde ajung in diferite organe unde se
transforma in chist hidatic.

Ecinococcus granulosus
Chisutl hidatic
Prezinta o cuticula groasa tapetata in interior cu o membrane proligera iar la exterior cu o
membrane adventiciala. Contine un lichid hidatic si scolexi in nr. de 10-50. Membrana
proligera este portiunea fertila care formeaza vezicule proligere fiecare vezicula continand
intre 10 si 120 scolexi. Un chist hidatic poate contine cateva milioane de scolexi.
Ecinococcus granulosus
Patogenie
Chistul hidatic se poate dezvolta in organismul uman in doua situatii:
prin ingerarea embrioforilor eliminati de caine = hidatidoza primara. Localizarea se poate
face 60-70% in ficat, 20- 30% in plaman, 10% in muschi, cord, creier, rinichi, oase, orbita.
Cel mai frecvent se localizeaza intr-un singur organ.

Ecinococcus granulosus
prin ruperea unui chist hidatic primar si eliberarea protoscolexilor.
Fiecare protoscolex formeaza un nou chist hidatic=hidatidoza secundara care poate fi
localizata sau sistemica.
Ecinococcus granulosus
Manifestari clinice

Chistul hidatic hepatic sau pulmonar este bine tolerat si evolueaza asimptomatic multi ani.
In general simptomele sunt cele date de compresia tesuturilor prin tumora chistica
dezvoltata si sunt caracteristice organului in care se dezvolta chistul. Aceste simptome sunt
insotite de durere, urticarie, crize de prurit repetate.

Ecinococcus granulosus
Diagnostic
Examenul clinic este completat de investigatii paraclinice :ex radiografic, ecografie,
tomografia computerizata, rezonanta magnetica.
Diagnosticul de laborator se impune pentru a face diagnosticul difential cu
tumorile.Metodele care se folosesc sunt: reactia de hemaglutinare indirecta , reactia de
imunofluorescenta, ELISA.

Tratament

Tratamenutl chirurgical este tratamentul care se practica cel mai fracvent.

Tratamentul medicamentos se face atunci cand abordarea chirurgicala nu este practicabila
sau postoperator pentru prevenirea recidivelor, si consta in administrarea de :
Mebendazol(Vermox) sau Albendazol(Zentel).
Ecinococcus granulosus
Ecinococcus granulosus
Tenia echinococcus
Imagine a unui chist hidatic operat
Tenia solium
Tenia solium
Boala: tenioza
Morfologie

Scolex globulos cu diametru de 1 mm, prezinta 4 ventuze rotunde cu o proeminenta la

mijloc, numita rostrum pe care se fixeaza carlige chitinoase.
Gatul genereaza proglotele
Tenia solium
Strobila este alcatuita din 900 de proglote diferite; cele tinere sunt mai late, cele adulte
patrate, cele de la coada sunt mai lungi( 6-12 mm)
Aparatul reproducator se gaseste in diferite stadii de dezvoltare:
nedezvoltate in proglotele tinere
bine reprezentate in proglotele adulte,
atrofiate in proglotele batrane, care sunt depozitanele oualor.
Tenia solium
Proglotele batrane se desprind spontan din stobila in grupuri de cate 3-5 si sunt eliminate
impreuna cu materiile fecale.
Evolutia
Oul se dezvolta in uter. Contine un embrion prevazut cu 6 carlige= Embrion hexacant, care
impreuna cu invelisul se numesc Embriofor.
Are forma sferica, de 40-42 , prezinta un invelis striat, gros, care-i confera rezistenta.
Tenia solium
In gazda intermediara care este porcul sub actiunea sucurilor gastrice se dizolva
membrana striata,
se elibereaza embrionul hexacant care strabate peretele intestinal,
patrunde in vasele limfatice si sanguine, fiind dus la muschi unde poate parasi capilarul
Tenia solium
Aici carligele se pierd, embrionul se transforma intr-o larva numita cisticerc. Acesta in 10
saptamani se dezvolta complet putand infecta omul.
In organismul porcului poate invada toate tesuturile, avand cu predilectie tinate ca ;
muschii limbii, diafragmul, cordul, ficat si creer unde pot supravietui pana la 5 ani.

Tenia solium
Cand omul consuma carne de porc infestata, scolexul se elibereaza si se fixeaza pe mucoasa
intestinala. Incepe dezvoltarea aproximativ 7 cm pe zi, in doua luni ajungand la maturitate
cand se elimina 3-5 proglote pe zi pline cu oua. Ouale ajung pe sol unde pot supravietui
cateva luni. Omul se poate infesta si cu oua si atunci face cisticercoza.
Tenia solium
Manifestari clinice

Asimptomatic, cel mult un discomfort abdominal, apetit capricios, insomnie, astenie,

tulburari dispeptice.
La copii pot apare fenomene neurologice, tulburari de comportament, tulburari de
memorie, stari de neliniste, agitatie, insomnii.

Tenia solium
Diagnostic

In primele doua luni cand inca nu se elimina proglote apare leucocitoza cu eozinofilie
moderata pana la 13%. Dupa aceea bolnavul poate observa proglote in scaun. Diagnosticul
se face prin examen parazitologic al proglotelor sau al scolexului, eliminat in urma
tratamentului.
Tenia solium
Evidentierea oualor se face prin examen coproparazitologic mai ales prin metode de
concentrare ( Kato- Miura) dar el nu diferentiaza speciile.
Oul este reprezentat dintr-o parte centrala, numit embriofor, inconjurat de o masa vitelina.
Embrioforul este rotund, oval, are 30-40 diametru, culoare brun inchis, invelis gros striat
radiar. In interior se observa embrionul hexacant.
Tenia solium
Tratament

Niclosamid doza unica de 2g ( patru comprimate pt. Adult), 1 g pt copii, inainte de masa.
Dupa 3 ore strobila se elimina. Eficacitatea tratamentului care este de 95%, se urmareste
prin examene coproparazitologice efectuate saptamanal incepand cu a doua luna dupa
tratament.

Tenia solium
Este important sa se dea un laxativ la o ora dupa tratament pentru eliminare rapida care
sa scada riscul eliberarii oualor in intestin care pot duce la cisticercoza.
Tenia solium
Profilaxie

Evitarea eliberarii oualor in mediu si a ingerarii carnii parazitate. In mediu rural folosirea
corecta a latrinelor pentru a nu polua mediul cu dejecte umane.
Controlul sanitar vererinar al carnii in abatoare si inactivarea carnii parazitate.
Tenia solium
Profilaxia personala:
se va evita consumul de carne insuficient preparata termic. Cisticercii sunt distrusi la o
temperatura de 75-80 0 C timp de 15 min, sau daca se tin 10 zile la minus 10 grade.
Tenia solium
Cisticercoza este boala provocata de prezenta in organismul uman a formei larvare a unei
tenii, care de cele mai multe ori este Tenia solium.
Modalitati de infectare
Fecal-oral; prin maini murdare (autoinfectare).
Prin consum de fructe si legume nespalate care au fost stropite cu ape poluate cu fecale
umane.
Tenia solium
Autoinfectare prin eliberarea oualor din proglote sub actiunea sucurilor gastrice ( intra in
torentul circulator si vor fi localizate in ochi, creer, musculatura). In 60 de zile larva se

transforma in cisticerc cu dimensiuni de 5-30 de mm. Simptomatologia este data de

numarul de larve care care paraziteaza organul.
Diagnosticul se face prin metode radiologice, imunologice
Tenia saginata
Tenia saginata
Boala Tenioza
Morfologie
Este mai mare decat tenia solium, are 4-10m, 1000-2000 de proglote.Scolexul este piriform,
nu poseda rostru si nici carlige. Proglotele se diferentiaza de cele de tenia solium, prin
structura si forma mai lunga; au 16-20 mm lungime si 5-7 mm latime.
Tenia saginata
Oul este galben brun de 30-40 si nu se poate deosebi de cel de tenia solium.
Proglotele se detaseaza separat eliminandu-se activ intre scaune.
Ouale nu traiesc mai mult de 14 zile fara umiditate. Pe pasuni pot ramane viabile pana la
2-3 luni.
Tenia saginata
Ciclul biologic ca la tenia solium dar in cisticercii se dezvolta in bovine. Omul este gazda
definitiva. Ouale sunt ingerate de bovine in intestinul carora embrioforul paraseste oul,
rupand membrana prin actine mecanica
Tenia saginata
Strabate peretele intestinal intra in circulatie, si ajunge in tesutul muscular unde se
transforma intr-o vezicula care se invagineaza devine Cisticercus bovis forma larvara de
tenie. Poate trai 1-3 ani in muschi.Ajuns in mucoasa jejunala a omului se dezvolta si devine
adult in 8-10 saptamani.
Tenia solium
Manifestari clinice

Dureri abdominale, greata, apetit capricios, insomnie iritabilitate.

Tenia solium
Diagnostic

Greu in primele 3 luni inainte de producerea proglotelor si aparitia oualor.

Ex. Serologic are valoare scazuta, eozinofilie moderata.

Tenia saginata
Ex radiologic poate evidentia un deficit de umplere cu aspect de panglica.
Anamneza pune in evidenta consumul de carne nepreparata termic.
Diagnostic de certitudine consta in evidentierea proglotelor mature si a oualor
Dg dif de tenia solium se face dupa proglotele batrane numarand ramurile laterale ale
uterului.
Tenia saginata
Ciclul biologic
tenia
tenia
Examenul coproparazitologic
EXAMENUL COPROPARAZITOLOGIC
Parazitii cu localizare intestinala sau biliara pot fi identificati prin examinarea
materialului fecal, a aspiratului duodenal sau sigmoidian. Elementele parazitare sunt de
obicei uniform raspandite in masa fecala datorita motilitatii colonului, care asigura o
amestecare a continutului.
Formele vegetative pot fi gasite eventual in portiunea terminala a bolului fecal mai curand
decat in cea initiala, care este mai veche.
Deoarece eliminarea diferitelor stadii parazitare nu este continua, cel putin in infectiile
cronice, se recomanda recoltari si examinari repetate: de exemplu, 3 probe, la intervale de
24-48 de ore. Uneori numarul probelor examinate trebuie sa fie mai mare.

Examenul coproparazitologic
Recoltarea
Recoltarea se face in recipiente speciale, bine inchise.
In general, aceste recipiente sunt prevazute cu mici dispozitive care usureaza operatia.
Recoltarea se face din mai multe puncte ale bolului fecal, in special din portiunile mai putin
consistente, din cele mucoase sau eventual cu sange.
!Se recomanda ca materiile fecale sa nu fie amestecate cu urina.
Urina poate inactiva si distruge formele vegetative ale unor paraziti.
Examenul coproparazitologic
Uneori, medicul poate recomanda administrarea unui purgativ usor. De exemplu, astfel
poate fi mai usor pusa in evidenta o eventuala infectie cu Entamoeba histolytica.
Proba recoltata trebuie supusa examinarii in cel mai scurt timp posibil (aproximativ 30 de
minute), mai ales cand scaunul este diareic si deci, se presupune existenta unor forme
vegetative ce au o durata de supravietuire scurta.
Scaunele formate sau cele consistente pot fi examinate dupa intervale de timp mai mari,
deoarece se presupune ca vor contine forme chistice, oua sau fragmente de paraziti sau
paraziti intregi (helminti).
In cazul in care examinarea nu se poate face imediat, se recomanda fixarea materialului
fecal.
Examenul coproparazitologic
Fixarea
Fixarea are rolul de a prezerva forma si structura elementelor parazitare pentru a fi mai
usor
recunoscute, dar si de a realiza o inactivare a lor si a celorlalte forme biologice posibil
patogene.
Principalii agenti fixatori (dupa Garcia 1995 si CDC-Diagnostic Procedures):
Examenul coproparazitologic
Agentul fixator Avantaje Dezavantaje

Formol 5%
(tamponat sau netamponat)
- usor de preparat
- perioada lunga de folosire
- bun fixator mai ales al concentratelor
parazitare
- nu interfera cu diversele kituri de
diagnostic ce utilizeaza anticorpi monoclonali
si nici cu coloratiile acid-fast
dezavantaje
- nu conserva bine formele vegetative
- nu conserva bine morfologia parazitilor mai ales
atunci cand se urmareste obtinerea unor preparate
microscopice fixate si colorate
- influenteaza rezultatele obtinute prin PCR
Examenul coproparazitologic
Merthiolat - Iod - Formol
- in cazul preparatelor umede se obtine
-concomitent o fixare si o colorare a parazitilor
- este usor de preparat
- are o perioada lunga de folosire
- nu contine mercur
dezavantaje
- pe preparatele permanente morfologia parazitilor
nu este la fel de bine pastrata in comparatie

cu PVA sau Schaudinn

- iodul poate influenta unele coloratii sau reactii de fluorescenta
Examenul coproparazitologic
Sodiu acetat +Acid acetic +Formol (SAF)
- este un fixator cu actiune buna asupra concentratelor
- este utilizat ca fixator al unor preparate colorate
- nu interfera cu diversele kituri de diagnostic ce utilizeaza anticorpi monoclonali
si nici cu coloratiile acid-fast
- fixarea este compatibila cu tehnicile de diagnostic serologic
- este utilizat in fixarea preparatelor obtinute din scaunul fecal proaspat sau
pentru formele gasite mai ales la suprafata mucoasei intestinale
este un excelent conservant atat ale formelor vegetative cat si al chistilor
Examenul coproparazitologic
dezavantaje
- micsoreaza capacitatea de aderare a organismelor
pe lama (se poate adauga un amestec de albumina si glicerina)
- in cazul in care, fixarea este urmata de coloratia trichrom, morfologia parazitilor apare
mai putin bine pastrata; acest inconvenient poate fi inlaturat
cand fixarea este urmata de o coloratie cu hematoxilina ferica
- nu se recomanda utilizarea in procedeele de
concentrare
- contine saruri de mercur
- asigura o aderenta scazuta in conditiile in care
parazitii se afla inglobati intr-o faza lichida sau
mucoasa

- nu asigura o buna conservare a morfologiei hemintilor,

a oualor, a larvelor, a coccidiilor si a microsporidiilor
Examenul coproparazitologic
PVA
Schaudinn +
Polivinylalcool
- conserva foarte bine formele vegetative
si chistice pentru coloratii permanente
- asigura o buna aderenta de lama
- poate fi utilizat in procedeele de concentrare
(totusi formalina este mai buna)
- are durata lunga de utilizare
dezavantaje
- contine derivati de mercur
- este dificil de preparat in laborator
- nu poate fi utilizat atunci cand se folosesc kituri
de diagnostic cu anticorpi monoclonali sau coloratii
de tip acid-fast
Examenul coproparazitologic
PVA
Modificat (Cooper, zinc
bases)
- poate fi utilizat in prepararea amprentelor
si al frotiurilor colorate
- poate fi utilizat in tehnicile de concentrare

- nu contine compusi pe baza de mercur.

dezavantaje
- morfologia protozoarelor este mai putin bine
conservata
- conservarea este mai buna cu PVA pe baza de
sulfat de zinc
- vizualizarea organismelor necesita o oarecare
experienta
Evidentierea parazitilor din sange
prin efectuarea frotiului sanguin
si a picaturii groase, aceasta din urma fiind o metoda de concentrare a numarului de
paraziti.
Prin acest test se identifica si specia parazitului, lucru foarte important pentru stabilirea
corecta a tratamentului.
Diagnosticul de specie este precizat de laborator pe baza morfologiei hematiei parazitate
(marime, forma, granulatii) cat si a morfologiei parazitului (inel, amiba, rozeta, gametocit).
Examenul parazitologic
Specimen recoltat - sange capilar, obtinut prin inteparea pulpei degetului;
se recolteaza sange pentru efectuarea a doua frotiuri subtiri si
doua picaturi groase (obtinute din cate trei picaturi, puse sub forma de triunghi, una langa
alta).
Picatura groasa
Picatura groasa
- cu un colt al unei lame de microscop se defibrineaza cele trei picaturi dispuse una langa
alta in triunghi) pana se obtine un strat uniform de aproximativ 1 cm diametru; dupa
uscare la temperatura camerei se va hemoliza cu apa distilata sau apa de robinet si apoi se
va colora Giemsa;
Pentru picaturile mai vechi este necesara o acidifiere usoara a apei cu cateva picaturi de
acid acetic glacial 5%.

frotiul
frotiurile subtiri:
dupa intindere se vor usca prin agitare rapida a lamei si apoi se vor colora Giemsa.

O zi frumoasa