Interviu cu parintele Salvatore Cajozzo despre Sfantul

Ioan Maximovici

"Vorbeam cu el ca si cu o persoana sfanta. El vorbea cu multa dragoste, cu multa

deschidere. Era un om minunat pentru noi ceilalti."

R: Parinte Salvatore, va multumim pentru buna-vointa de a ne acorda cateva

momente din timpul dumneavoastra precum si pentru amabilitatea cu care ne-ati
primit sa aflam cateva lucruri legate de misiunea dumneavoastra in Suedia i de
legatura pe care ati avut-o cu Sfantul loan Maximovici. Pentru inceput v-am ruga
sa ne prezentati cateva repere ale vietii dumneavoastra.
Pr. Salvatore: M-am nascut in Capela Mare del Golfo, provincia Trapani, Sicilia,
in anul 1923. Familia mea are radacini in Grecia, fapt pentru care si credinta
parintilor mei a fost cea cretin-ortodoxa. Dupa formarea in scoala primara in
sudul Italiei, am plecat si mi-am desavarit studiile in partea de nord a Peninsulei,
pentru ca mai apoi sa imbratiez cariera de profesor. Aceasta profesie m-a purtat
la Geneva, in Elvetia, unde am predat limba italiana. De la Geneva am ajuns mai
apoi la Stockholm pentru a-mi completa studiile, insa cu voia lui Dumnezeu am
ramas pana astazi aici.
R: Ati predat aici la Stockholm la o scoala privata sau la una publica?
Pr. Salvatore: Dintotdeauna am predat in invatamantul public limba italiana,
atat la Geneva, cat si la Stockholm. Predau si acum, la 87 de ani, celor care
doresc sa invete limba italiana, aici in Scandinavia.
R: Va rugam sa ne spuneti cum l-ati cunoscut pe Sfantul loan Maximovici?
Pr. Salvatore: Pe cand ma aflam la Geneva, frecventam Biserica Ortodoxa
Franceza din Paris si aa am ajuns sa il cunosc pe arhiepiscopul loan Maximovici,
care se afla in acea perioada la Paris. L-am intalnit pentru prima oara in anul
1959 si am simtit de la prima intalnire ca era un om minunat. Dupa plecarea sa in
SUA, eu am continuat sa merg la Paris pentru a ma intalni cu parintele
Kovalevsky. In anul 1964, arhiepiscopul loan Maximovici a venit la Paris si l-am
revazut pentru a doua oara. Acum, mi-a vorbit despre viata lui, despre lucrarea
lui Dumnezeu in viata lui si a fiecaruia dintre noi, propunandu-mi sa imbratiez si
eu slujirea lui Hristos. Am acceptat si pe 9 martie 1964 am fost hirotonit diacon,
iar pe 10 martie am fost hirotonit preot. Dupa aceasta arhiepiscopul s-a intors in
America si mi-a scris doar de doua ori, pentru ca la scurt timp dupa aceea, in anul
1966, a adormit in Domnul.
R: Ati mai avut i alte intalniri cu Sfantul loan Maximovici, in afara de aceste
momente decisive pentru viata dumneavoastra?
Pr. Salvatore: Nu, din nefericire nu l-am mai vazut. Insa el mi-a spus, atunci
cand am revenit in Suedia, sa propovaduiesc mesajul Evangheliei si sa organizez
Biserica Ortodoxa Suedeza. Aceasta misiune am inceput-o imediat dupa ce am
fost hirotonit intru preot, la indemnul arhiepiscopului loan Maximovici, in a doua

jumatate a anului 1964. Acest lucru nu l-am facut singur, ci am mentinut

permanent contactul telefonic cu el, pentru ca nu cumva inceputurile acestea sa
se afle sub semnul greelilor.
R: Cum l-ati simtit dumneavoastra? A fost un parinte si un sfatuitor bun?
Pr. Salvatore: Vorbeam cu el ca si cu o persoana sfanta. El vorbea cu multa
dragoste, cu multa deschidere. Era un om minunat pentru noi ceilalti. Deseori mia dat sfaturi folositoare i ziditoare pentru comunitatea in care am fost trimis. Am
mentinut, aadar, contactul cu el si prin telefon, pentru a primi sfaturi i
indemnuri parinteti.
R: Cum ati simtit plecarea Sfantului loan Maximovici in venicie?
Pr. Salvatore: A fost si il simt in continuare alaturi de mine. El ne-a indrumat in
timpul vietii si tiu ca ne ajuta si protejeaza Biserica si acum cu rugaciunile sale.
E minunat cum il simtim in inimile noastre. Daca greesc ceva ii cer iertare lui
Dumnezeu, pentru ca mai apoi sa imi indrept gandul catre Sfantul Ioan
Maximovici, sa ma ierte pentru ca nu am reuit sa fiu un bun slujitor. Iar cand va
spun aceste lucruri plang, pentru ca il simt permanent alaturi de mine. Pastrez
intre lucrurile dragi mie si o fotografie de-a sa, alaturi de o icoana care il
reprezinta ca sfant pe care mi-a daruit-o Preasfintitul Parinte Episcop Macarie
Dragoi in anul 2008 cand a ajuns la Stockholm si ne-a preluat de sub omoforul
inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Serafim Joanta. Le privesc si il simt alaturi de
mine. Mai aveam si o particica din vemantul Sfantului loan, insa am oferit-o
impreuna cu urmaul meu in slujire, parintele loan Ruja, ierarhului nostru,
Preasfintitului Parinte Episcop Macarie al Europei de Nord, care ne-a adus o mare
bucurie in suflet cand a randuit ca unul dintre ocrotitorii comunitatii noastre sa fie
chiar intemeietorul ei, Sfantul loan Maximovici.
R: Cum era ca om Arhiepiscopul loan? Pr. Salvatore: Ca om a fost foarte smerit
si era permanent alaturi de toti. Dupa o oarecare vreme multi am simtit ca in el
era sfintenie. Deseori, cei care cautau sfatul si rugaciunea sa, erau primiti seara,
cateodata foarte tarziu. Se intampla sa sustina conferinte dupa amiaza, tarziu, la
care pe langa alti clerici, participau si foarte multi francezi. Si acum cand vorbesc
despre el simt emotiile acelor timpuri.
R: El v-a schimbat viata. Sunteti multumit de aceste schimbari pe care Ie-a
generat intalnirea cu Sfantul loan Maximovici?
Pr. Salvatore: Cu siguranta. Ma simt implinit si in slujire, asa cum am fost si pe
plan personal. Sotia mea Margareta a acceptat aceasta schimbare cu multa
bucurie, fiind cununati de Sfantul loan Maximovici, iar roadele harului primit leam simtit in decursul vietii noastre. Sotia mea, care are radacini italo-suedeze, a
fost sprijinul meu in misiunea mea din Scandinavia, incurajandu-ma in tot ceea ce
Sfantul loan ma indemna sa fac.
R: Parinte Salvatore va multumim pentru amabilitatea dumneavoastra de a ne
impartai aceste ganduri si va dorim sa aveti parte de o frumoasa sluji re in
continuare.
Pr. Salvatore: Si eu va multumesc pentru posibilitatea pe care mi-ati oferit-o de
a vorbi despre sfantul meu protector, Sfantul loan Maximovici. Lui i se cuvine
marire pentru sfintenia vietii lui.