Analiza conflictelor internationale

Curs 1
Rzboiul burilor (1899-1901)

Pana in 1652 compania olandeza pentru Indiile de est, fonteaza un antepodiu in Cape
(Capul Bunei Sperantei). In 1795 britanicii preiau pentru prima data controlul asupra Capetown,
pentru ca in anul 1803 Republica Batava preia controlul asupra acestei regiuni. Albii stabiliti in
Cape erau calvinisti olandezi, care manifestau neincredere si resentimente fata de Europa. Ei siau pus numele de Afrikaners sau Afrikanders si limba pe care o vorbeau a fost numita afrikaans,
fiind un dialect al limbii olandeze. Cei mai independenti dintre colonistii olandezi erau asa
numitii trekboers, care erau permanent in cautare de pamanturi si patrundeau tot mai adanc in
tinuturile africane.
In 1806 Anglia preia din nou controlul asupra coloniei Cape, iar burii resimteau faptul ca
englezii nu erau de acord cu modul in care ei ii tratau pe cei de culoare. Situatia se va agrava
incepand cu anul 1834, atunci cand Parlamentul britanic a legiferat abolirea sclaviei pe tot
cuprinsul imperiului. Acest lucru va provoca asa numitul exod care a avut loc intre anii 1835
1837 cand 5.000 de buri impreuna cu 5.000 de sclavi negri vor parasi colonia Cape traversand
raurile Orange si Vaal, infiintand doua colonii Transorange si Transvaal. Burii vor infiinta si o
alta colonie, Natal care in anul 1843 va fi ocupata de britanici, iar 5 ani mai tarziu aceasi britanici
vor ocupa Transorange, transformandu-l in colonia suveranitatea Orange River. Burii riposteaza
si in anii 1852, 1854 Anglia recunoaste independenta Republicilor bure Transvaal si Statul Liber
Orange. Peste cativa ani in 1877 Anglia transforma Republica Transvaal in colonie, in incercarea
de a forma in jurul acesteia o mare colonie in sudul Africii. Burii se revolta si are loc primul
razboi de independenta in 1880 1881, in urma caruia prin conventiile de la Pretoria din 1881 su
de la Londra din 1884, Marea Britanie recunoaste independenta celor doua Republici Bure,
pastrand insa controlul asupra relatiilor externe ale acestora.
Regiunea devine din ce in ce mai atractiva din punct de vedere economic, odata cu
descoperirea marilor zacaminte de diamante din colonia britanica Cape si de descoperirea
zacamintelor de aur din Republica bura Transvaal.

In 1895 dupa ce militii ale colonistilor britanici conduse de Cecil Rhodes si Alfred Beit,
au incercat sa ocupe Transvaalul, se va crea o noua colonie britanica in nordul acestei Republici,
care va capata numele de Rhodesia. In Transvaal se instaleaza pentru multi ani asa numita febra a
aurului. Foarte multi britanici veniti sa caute acest metal pretios sub numele de witlanders.
Paradoxul era ca in colonia britanica Cape, majoritatea locuitorilor erau buri, in timp ce
Republica Bura Transvaal, majoritatea locuitorilor erau acesti witlanders.
Cele doua Republici bure Transvaal si Statul Liber Orange au infiintat cea mai moderna
armata din Africa echipata cu cel mai performant armament militar, o armata extrem de mobila
alcatuita din detasamente calare, care numara aproximativ 40.000 de oameni. Burii au instituit
sistemul monopolurilor pentru a atrage capital strain si spre exemplu la Johannesburg s-a
construit una dintre cele mai mari fabrici de dinamita din lume. Aceasta pe langa faptul ca
Transvaalul devenise cea mai mare putere a aurului din lume. Problema burilor a fost ca
witlandersii erau majortitari si ar fi putut cuceri puterea politica. De aceea in 1888 presedintele
Transvaalului Kruger a emis o lege prin care drepturile cetatenesti nu mai erau acordate dupa o
perioada de rezidenta de 5 ani, ci dupa 14 ani. In 1899, atunci cand razboiul cu Anglia devenise
iminent, Kruger va reduce aceasta durata de rezidenta la 7 si apoi la nivelul initial de 5 ani. Atat
Kruger cat si primul-ministru britanic Chamberlain erau convinsi ca razboiul va izbucni.
Chamberlain nu era deloc convins ca burii doresc sincer sa ajunga la un compromis, in timp ce
Kruger era convins ca britanicii vor sa transforme Republicile bure in colonii. In 1899 trupele
bure patrund in colonia britanica Natal. Pana in 1900 burii obtin victorii gratie mobilitatilor,
profitand si de faptul ca la inceput la comanda trupelor britanice se va gasi un general indian, in
loc de unul african, adica un general care avea experienta din India, care nu cunostea realitatile
din Africa si mai ales faptul ca trebuia sa se lupte cu oponenti albi. Burii au sperat ca vor obtine
sprijin din partea marilor puteri de unde nu vor veni decat cateva sute de voluntari, in timp ce
Marea Britanie razboiul impotriva burilor va deveni o chestiune de orgoliu national.
Printre personalitatile care au acoperit din punct de vedere jurnalistic Razboiul Bur, se
vor numara viitorul prim-ministru britanic Winston Churchill si scriitori Conan Doyle si Rudyard
Kipling care au fost corespondenti de razboi pentru ziare britanice.
In iunie 1900 britanicii obtin prima mare victorie in urma capitularii generalului bur
Cronje si armatei sale de 4.000 de oameni. Pentru a-i infrange pe buri britanicii incep sa le arda
fermele si sa le ucida animalele, iar burii riposteaza prin incursiuni in coloniile britanice si prin

utilizarea munitiei dum-dum, interzisa de conventiile internationale, este o munitie care se

fragmenteaza in momentul impactului. Britanicii sunt cei care au inventat lagarele de
concentrare, care erau numite laagers, si au inceput sa interneze populatia civila bura, inclusiv
femei si copii in conditii extrem de dure. Spre sfarsitul conflictului britanicii vor realiza ca este
mult mai util sa nu interneze femeile si copiii, ci sa ii lase sa insoteasca detasamentele militare
bure, ingreunandu-le acestora astfel libertatea de miscare. Ei vor utiliza pentru inspaimantarea
adversarilor si trupe de negri si vor inova in plan militar prin saparea de transee si utilizarea
barajelor de artilerie, tehnici militare care vor fi utilizate ulterior in Primul Razboi Mondial.
In anul 1902 se incheie tratatul de pace de la Pretoria, iar razboiul s-a soldat in partea
britanica cu 200 de milioane lire sterline cheltuite, 22.000 de victime si 400.000 de cai, catari si
magari ucisi. In timp ce burii au avut 7.000 de victime pe campul de lupta, 18.000 - 28.000 morti
in lagare, milioane de animale domestice ucise, in conflict murind si 7.000 - 12.000 de negri .