..

Politica de cruciada a voievozilor romani

Alexandru cel Bun 1400 - 1432, vine la domnia rii Moldovei susinut militar de
Mircea cel Btrn
De asemenea, n timpul su, n 1420, au loc primele confruntri dintre Moldova i
Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia i Cetatea Alb, dar Alexandru a reuit s
le apere.
La sfarsitul secolului al XIV-lea, turcii au ajuns cu cuceririle la Dunare, amenintand
Tarile Romane si chiar intreaga Europa. Puterile europene au reactionat, declansand
cruciadele tarzii. Au fost atrase in aceasta actiune in principal regatele Ungariei si
Poloniei, care urmareau obiective proprii in sud-estul Europei.
Primul domn care a dus o politica de cruciada a fost Mircea cel Batran (1386-1418).Bun
organizator, el a consolidat si desavarsit organizarea institutionala a statului,preocupanduse de sporirea avutiei tarii si de intarirea capacitatii de aparare. In politica externa a
manifestat abilitate politica si diplomatica. La inceputul domniei el a incheiat o alianta cu
Polonia, pentru a preveni o actiune ostila din partea Ungariei. Cand turcii au ajuns la
Dunare, Mircea cel Batran si-a reorientat politica externa. El s-a aliat cu Moldova lui
Petru I Musat si cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, alianta indreptata
impotriva turcilor. Lupta antiotomana se declanseaza odata cu anul 1389 atunci cand
domnul Tarii Romanesti ii acorda sprijin militar cneazului Lazar al Serbiei in lupta de la
Kosovo. Preluarea Dobrogei si sprijinirea tarului de la Vidin a atras interventia militara a
turcilor. Sultanul Baiazid I a condus personal o mare armata impotriva domnului muntean
dar a fost infrant in lupta de la Rovine (16-17 mai 1395).
Desi victorios Mircea isi pierde temporar tronul si este nevoit sa ceara sprijin regelui
Ungariei, cu care incheie un nou tratat, la 7 martie 1395, la Brasov.
Victoria de la Rovine a incurajat Ungaria si statele occidentale sa organizeze o noua
cruciada antiotomana, in 1396. De aceasta data turcii obtin victoria de la Nicopole si isi
consolideaza stapanirea in Peninsula Balcanica.In anul 1402 are loc lupta de la Ankara
dintre turcii si mongoli in care Baiazid este infrant si omorat. Dupa acest an,Mircea cel
Batran a desfasurat o intensa activitate diplomatica si a sprijinit diferiti pretendenti in
luptele pentru tron din Imperiul Otoman, dar a esuat in impunerea unui sultan favorit.
Noul sultan, Mehmed I a interprins o alta expeditie in Tara Romaneasca. Lipsit de ajutor
de la aliati, Mircea a fost invins si a cedat turcilor Dobrogea in 1417.
Domnul muntean si-a dat seama ca forta Portii este prea mare si,in lipsa unor aliante
sigure a acceptat sa plateasca tribut sultanului, in schimbul mentinerii pacii. Un an mai
tarziu Mircea cel Batran moare fiind inmormantat la manastirea Cozia, el fiind cunoscut
si in prezent sub lozinca Cel mai viteaz si mai agil dintre principii crestini.
Trei decenii mai tarziu, Iancu de Hunedoara a repurtat mai multe victorii impotriva
turcilor. Cneaz roman din Tara Hategului, Iancu a imbratisat de tanar cariera armelor,
ajungand, in 1441, voievod al Transilvaniei, iar in 1446, guvernator al Ungariei.Contextul
international era favorabil, datorita implicarii energice a papalitatii si a uniunii dintre
regatele Ungariei si Poloniei. Credincios ideii de cruciada, Iancu a incercat sa-si asigure
sprijinul Tarii Romanesti si moldovei, unde a impus domnitori credinciosi lui.
Dupa victoriile de la Senegya si de pe raul Ialomita si infrangerea de la Santimbru Iancu
incheie o pace de 10 ani cu turcii la Segedyn. Papa nu recunoaste aceasta pace si la 10
noiembrie 1444 Iancu este invins la Varna in lupta murind chiar regele Ungariei Vladislav

al III-lea. O noua incercare de cruciada a fost infranta de turci la Campia Mierelei in

1448.
Iancu de Hunedoara a blocat, pentru o vreme, ofensiva otomana in Balcani. In 1453 insa,
turcii cuceresc Constantinopolul, eveniment care a ingrijorat lumea crestina. A urmat
asedierea Belgradului(1456), detinut, la acea vreme, de Ungaria. Dupa mai multe lupte,
Iancu a obtinut victoria, oprind astfel inaintarea urcilor spre Europa Centrala. La cateva
zile dupa aceasta, Iancu murea de ciuma, in fata Belgradului eliberat, fiind inmormantat
la catedrala Catolica din Alba-Iulia.
Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, rolul de aparator al crestinatatii la Dunarea de Jos
a revenit lui Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti(1456-1462). Fiind in intelegere cu
Matei Corvin, domnitorul roman a refuzat plata tributului. Apoi l-a prins si l-a tras in
teapa pe pasa de la Vidin(Hamsa Beg), care trecuse Dunarea si incercase sa-l prinda intr-o
cursa.
In iarna anului 1461-1462, Vlad Tepes a facut o incursiune fulgeratoare pe malul drept al
Dunarii, distrugand dispozitivul militar turcesc din zona. Reactia turcilor a fost imediata.
Cu o armata numeroasa, Mahomed al II-lea impreuna cu Radu cel Frumos au pornit
impotriva lui Vlad Tepes. Domnul muntean s-a retras pustiind totul pana la Zimnicea si
eliberand Giurgiu. Astfel, in noaptea de 16/17 iunie 1462, in apropiere de Targoviste,
Tepes patrunde cu ostasii sai in tabara turceasca producand o mare panica. Surprinsi,
turcii incearca sa dea o batalie decisiva, mizand pe superioritatea lor numerica, dar
neizbutind acest lucru, sunt nevoiti sa se retraga la sud de Dunare. Campania initiata de
sultan s-a incheiat ulterior cu inscaunarea lui Radu cel Frumos, sprijinit de o parte dintre
boieri. Sperand sa obtina ajutor de la Matei Corvin, Vlad Tepes se retrage in Transilvania,
dar cade victima unui complot si este inchis de regele Ungariei la Visegrad.
In 1476, la cererea lui Stefan cel Mare Tepes este eliberat si reinscaunat domn pentru a
continua lupta antiotomana. Cateva luni mai tarziu cade victima unui nou complot pus la
cale de Laiota Basarab.