Sunteți pe pagina 1din 2

Comentariu literar al poeziei

„Floarea-Soarelui” de Radu Stanca


Titlul „Floarea-Soarelui” format din 2 elemente sugerează denumirea unei flori cu totul
specială și caracterul acesteia de a se orienta după „făptura strălucitoare” a soarelui.

Această poezie cu strofe de 4 versuri și rimă îmbrățișată accentuează ideea că iubirea


este cea mai duioasă trăsătură a omenirii și oferă un fenomenal constrast de emoții și
momente.

Comparația „Mă-nvîrt, ca floarea-soarelui, pe cîmp” sugerează că eul liric se află în


căutare, ișî caută iubita și nu își găsește locul.

Epitetul „făptura ta strălucitoare” accentuează sentimentul dragostei înghețate, cel al


admirației, al nobleței ce ne depășește.

Metafora „îmi ridic setos fața” sugerează că deși mintea eului liric este afundată de
gînduri rele, iubire e ceva special, ce oferă aripile sale și puterea de a evolua. Aceeași
idee accentuează și fragmentul „Nervii mei trudiți/ Se umplu de-o frenetică substanță”.

Versul „Și numai cînd răsari tu dimineața” sugerează că e timpul pentru un nou început,
o nouă experiență și că trebuie să trăim ca și cum ar fi ultima zi pe Pămînt, să nu
pierdem timpul în zadar.

Răbdarea, această îmbinare de curaj moral cu sfială fizică, poate să te doboare ușor, dar
se pare că eul liric e plin de bărbăție sugerează versul „stau noaptea-ntreagă aplecat
așa”.

Metafora „Sorb razele” accentuează ideea că iubirea e un epicentru de lumină ce ne


alină și încălzeștele cu furtuna de raze de iubire.

După părea mea, mesajul acestei opere literare este că să fii iubit de cineva îți dă
putere, iar să iubești pe cineva îți dă curaj. Acesta e unicul sentiment ce mișcă sori și
stele.