Autoepurarea apelor :

Autoepurarea apei este complexul de procese naturale: fizice, chimice,

biochimice si biologice, prin care se inactiveaza si degradeaza poluantii din
aceasta, redandu-I calitatile avute anterior poluarii.
Procesul de autoepurare tipic se produce numai in apele de suprafata. In cele
subterane, autoepurarea se realizeaza o data cu aceea a solului.
Cele 4 tipuri de procese natural de autoepurare se pot desfasura simultan si in
succesiune, functie de felul poluarii.
Autoepurarea fizica :
Autoepurarea fizica se inregistreaza in situatia in care poluarea este produsa de
substante in suspensie. Aceasta este consecinta unor procese care actioneaza
direct sau indirect si se realizeaza prin amestec, dilutie, sedimentare, radiatii
solare si temperatura.
Amestecul si dilutia se realizeaza simultan dupa deversarea apelor poluate in
receptori (ape curgatoare sau statatoare).
Viteza de amestecare si diluare este direct proportionala cu viteza apei
curgatoare si este mai mare in apele curgatoare decat in cele statatoare.
Gradul de diluare este conditionat de raportul dintre debitul receptorului si a
emisarului de ape poluate. Cu cat acest raport este mai mare, cu atat se
inregistreaza dilutii mai putin agresive sub raportul toxicitatii si capacitatii
infectante si infestante, datorita neatingerii pragului toxic sau a dozei minime
infectante sau infestante.
Sedimentarea consta in depunerea particulelor in suspensie din apa, ceea ce
conduce la limpezirea acesteia.
Intensitatea si viteza de sedimentare este determinata de marimea si forma
particulelor, de adancimea, duritatea si temperatura apei. Viteza de sedimentare
este direct proportionala cu dimensiunea si greutatea particulelor, precum si cu
marimea temperaturii apei.
Radiatiile solare actioneaza direct, prin razele ultraviolet (effect bactericid, la
suprafata apei si la o mica adancime a acesteia) si indirect, prin razele infrarosii
si luminoase, care actioneaza prin cresterea temperaturii apei, respective prin
stimularea unor reactii fotochimice si activitati a organismelor acvatice.
Temperatura apei favorizeaza cand este mai ridicata viteza de sedimentare,
intensitatea reactiilor chimice si proceselor biologice si biochimice.
Autoepurarea chimica :
Autoepurarea chimica are in general un rol secundar si apare in situatia in care
poluarea este produsa cu substante anorganice dizolvate in apa. Se realizeaza
prin reactii chimice intre poluanti sau intre acestia si substantele natural din apa,
avand drept consecinta reducerea gradului de toxicitate si imbunatatirea calitatii
apei.
Autoepurarea biochimica si biologica :
Autoepurarea biochimica si biologic predomina cand poluarea este consecinta
substantelor organice si joaca rolul principal in salubrizarea apelor poluate, in
special cu substante organice.
In procesul de autoepurare biochimica si biologic rolul principal revine bacteriilor.
In cazul poluarii cu substante organice intervin in cinci etape mai multe tipuri de
organisme: bacteriile heterotrofe si autotrofe, organismele bacterivore,
consumatorii de ciliate si consumatorii de macronevertebrate.

In prima etapa predomina procesele biochimice de oxido-reducere, in urma

carora substantele organice sunt descompuse in produsi simpli, solubili, folositi
cu consum de oxigen de bacteriile heterotrofe. Pe masura intensificarii
proceselor biochimice numarul bacteriilor heterotrofe creste mult, fapt care
conduce la reducerea pana la disparitia a oxigenului dizolvat in apa si la trecerea
la faza de sinteza organica.
A doua etapa este dominata de procesele de sinteza organica si realizate de
bacteriile autotrofe fotosintetizante si chemosintetizante. Acestea asimileaza
produsii finali de mineralizare rezultati in prima etapa oxidativa, respective
amoniacul, dioxidul de azot, trioxidul de azot si dioxidul de carbon, in
componenta propriei celule. Sinteza organica se face pe seama consumului de
energie solara, fapt care are drept consecinta cresterea cantitatii de oxigen
dizolvata in apa.
In a treia etapa se inregistreaza multiplicarea organismelor bacterivore (ameobe,
ciliate, flagelate). Aceste microorganism consuma bacteriile, coloizii si diverse
detritusuri din apa, accentuand procesul de autoepurare.
In a patra etapa apar si se multiplica macronevertebratele (spongieri,
lamelibrahiate) etc. Macronevertebratele sunt consumatori de ciliate, care in plus
filtreaza apa, retinand substantele coloidale si particulele solide, aereaza si
consuma malul.
In etapa a cincea apar si se dezvolta plante cu clorofila (alge si plante
superioare). Acestea fixeaza substantele coloidale si prin procesul de fotosinteza
elibereaza oxygen, imbogatind continutul apei in elemente esentiale pentru
viata.
In momentul in care apa are un grad avansat de epurare apar consumatori de
macronevertebrate, constituiti in principal din pesti, care marcheaza terminarea
procesului de autoepurare.
Se mentioneaza ca procesele de autoepurare se desfasoara simultan, iar
succesiunea organismelor biocenozei nu este net delimitata, coexistand
concomitent specii din diferitele faze ale autoepurarii.
In final, apa revine la insusirile fizico-chimice naturale, putand fi folosita ca atare.
Obisnuit, autoepurarea apelor curgatoare poluate intr-o singura repriza se
realizeaza in circa 10 zile, inclusiv de germenii patogeni.
Autoepurarea este mai intensa vara, inregistrand o stagnare iarna.
In general, autoepurarea apelor de suprafata este insuficienta pentru a-i asigura
potabilitatea, impunand necesitatea prelucrarii acesteia.