RINOSCOPIA POSTERIOARA Definitie: metoda de examinarea a rinofaringelui Instrumentar: -sursa de lumina -spatula linguala -oglinda de rinoscopie post (0.5-1mm) -spirtiera Tehnica: -+/- anestezie locala -Examinatorul sta pe scaun in fata bolnavului, in mana dreapta tine oginda care se incalzeste pentru a nu se aburi -Bolnavul este invitat sa deschida gura iar examinatorul tine in mana dreapta tija oglinzii ca un creion cu fata de sticla sus iar cu mana stanga cu spatula linguala apasa pe cele doua treimi anterioare ale limbii permitand astfel examinarea peretelui superior, posterior, anterior, lateral prin imprimarea unor miscari usoare oglinzii in sus, jos, dreapta, stanga. Bolnavul trebuie sa respire pe nas tot timpul. Aspect normal (6 pereti) -superior: baza craniului, amigdala faringiana Luschka -inferior: fata superioara a valului palatin (virtual) -anterior: coanele, vomerul, cozile cornetelor nazale, partea post meaturi. -posterior: continuarea peretelui superior -lateral: orif. Trompelor lui Eustachio, amigdala peritubara Gerlach, foseta Rosenmuller. Aspecte patologice:
rinofaringelui) -traumatisme (iatrogene)/corpii straini -inflamatiile acute (adenoidita acuta, angina retronazala) -inflamatii cronice (vegetatii adenoide, resturi limfoide, ozena) -tumori: -benigne (fibrom nazofaringian, polipl coanal) -maligne (neoplasm ggl/ rinologic/ otologic/ neurologic) RINOSCOPIA POSTERIOARA: vegetatii adenoide Rinoscopia posterioara: -daca prin metoda clasica nu se poate vizualiza tot rinofaringele, atunci se poate efectua si cu ajutorul a doua sonde Nelaton, cu care se ridica valul palatin. Endoscopia rinofaringiana: -tot cu endoscop rigid sau fibroscop -tot mai des aplicata -sub anestezie locala endonazxala si prin aplicarea unor mese cu decongestionante. -permite examinarea rinofaringelui si efectuarea unor interventii chirurgicale.
