Curs 9

Integrala Riemann
1

Definitii. Criterii de integrabilitate.

Definitia 1.1. Se numeste diviziune a intervalului [a, b], un sir finit ordonat de
puncte := {a = x0 < . . . < xn = b}. Notam kk := max1in |xi xi1 |.
Num
arul kk se numeste norma diviziunii . Notam cu [a, b] familia tuturor
diviziunilor intervalului [a, b].
Definitia 1.2. Fie = {a = x0 < . . . < xn = b} [a, b]. Spunem ca familia
de puncte = (i )1in este un sistem de puncte intermediare compatibile
cu diviziunea , daca avem i [xi1 , xi ], (1 i n). Notam cu S() familia
sistemelor de puncte intermediare compatibile cu diviziunea .
Definitia 1.3. Pentru o functie f : [a, b] R, o diviziune = {a = x0 < . . . <
< xn = b} si un sistem de puncte intermediare = (i )1in , i [xi1 , xi ], (1
i n), notam cu (f, ) suma Riemann atasat
a tripletului format din f ,
si , definita prin
n
X
(f, ) =
f (i )(xi xi1 ).
i=1

Definitia 1.4. Functia f : [a, b] R se numeste integrabil

a Riemann pe intervalul [a, b], daca exista un numar I R, astfel ca pentru orice > 0, exista > 0
cu proprietatea ca pentru orice diviziune [a, b] cu kk < si orice sistem
de puncte S(), avem
|I (f, )| < .
Not
am f R[a, b] , daca functia f este integrabil
a Riemann pe intervalul [a, b].
Propozitia 1.1. Numarul I din Definitia 1.4, daca exista, el este unic.
T
inand cont de propozitia precedenta, rezulta cu a are sens urmatoarea notatie.
Definitia 1.5. Num
arul I, care din Propozitia 1.1, daca exista, este unic cu Rprob
prietatea data, se numeste integrala Riemann a funtiei f si se noteaz
a cu a f ,
Rb
sau cu a f (x) dx, unde x este o variabila aleas
a arbitrar.
Notatia inegralei Riemann se extinde prin urmatoarea definitie.
Definit
a Riemann, f : [a, b] R, unde a < b. Notam
R a ia 1.6.
R a Fie functia integrabil
cu b f sau b f (x) dx, numarul:
Z

f :=
b

De asemenea, consider
am

Ra
a

f.
a

f := 0.
1

Integrabilitatea Riemann admite urmatoarea caracterizare cu siruri, analoaga

teoremei lui Heine de la limitele de functii:
Teorema 1.1. Pentru orice functie f : [a, b] R sunt echivalente conditiile
urm
atoare:
i) f R[a, b] .
ii) Pentru orice sir de diviziuni (k )kN , k [a, b], cu limk kk k = 0 si
orice sir ( k )kN , k S(k ), (k N), sirul (k (f, k ))kN este convergent si are
drept limit
a integrala functiei.
Pentru funtiile marginite pe un interval [a, b], vom introduce sumele Darboux si
integralele Darboux.
Definitia 1.7. Daca functia f : [a, b] R este marginit
a, atunci pentru orice
diviziune := {a = x0 < . . . < xn = b}, notam cu
S (f ) :=

n
X

sup

f (x)

i=1 x[xi1 , xi ]

si
s (f ) :=

n
X
i=1

inf

x[xi1 , xi ]

f (x),

sumele Darboux superioar

a si respectiv inferioar
a ale functiei f n raport cu
diviziunea .
Fara dificultate obtinem:
Corolarul 1.1. Pentru orice functie marginit
a f : [a, b] R avem:
sup s (f )
[a, b]

inf

[a, b]

S (f ).

Folosind corolarul de mai sus are sens urmatoarea definitie

Definitia 1.8. Fie f : [a, b] R o functie margimit
a. Definim integralele Darboux superioar
a si respectiv inferioar
a, numerele:
Z b
(D)
f := inf S (f ),
a

si

[a, b]

Z b
f :=
(D)
a

sup s (f )
[a, b]

Rb
Rb
Daca (D) a f = (D) a f , atunci functia f se numeste integrabil
a Darboux
pe intervalul [a, b] si notam acest lucru prin f D[a, b] . Valoarea comun
a a celor
Rb
dou
a integrale se numeste integrala Darboux a funtiei f si se noteaz
a cu (D) a f .
2

Vom enunta n continuare caracterizarea integrabilitatii Riemann cu ajutorul

integrabilitatii Darboux.
Teorema 1.2. Fie functia f : [a, b] R. Sunt echivalente afirmatiile urmatoare
i) f R[a, b] .
ii) Functia f este marginita si pentru orice > 0 exista > 0, astfel ncat
pentru orice [a, b] cu kk < si orice S(), avem S (f ) s (f ) < .
(Criteriul lui Darboux)
iii) Functia f este marginita si pentru orice > 0 exista [a, b] astfel ca
S (f ) s (f ) < .
iv) f D[a, b] .
Vom prezenta n continuare criteriul de integrabilitate a lui Lebesgue, care datorita simplitatii sale, este deosebit de util n aplicatii.
Definitia 1.9. Numim m
asura exterioar
a a unei multimi A R, numarul
m? (A) R, definit prin

X
[
m (A) := inf{ (bn an )| A
(an , bn )}.
?

n=0

nN

O multime A R se numeste neglijabil

a, daca m? (A) = 0.
Cu aceste pregatiri enuntam:
Teorema 1.3. (Criteriul lui Lebesgue) O functie f : [a, b] R este integrabil
a Riemann, daca si numai daca ea este marginit
a si are multimea punctelor de
discontinuitate neglijabil
a.
Corolarul 1.2. Orice functie monotona f : [a, b] R este integrabil
a Riemanm pe
[a, b].
Demonstratie. Deoarece f este monotona ea are o multime cel mult numarabila
de discontinuitati de prima speta. Dar orice multime numarabila este neglijabila.
In plus, f este marginita, si anume |f (x)| max{|f (a)|, |f (b)|}, (x [a, b]). Deci
putem aplica criteriul lui Lebesgue.

Primitive

Metoda generala de calcul al integralelor Riemann se bazeaza pe determinarea

primitivelor functiilor care se integreaza. In acest paragraf vom studia proprietati
ale primitivelor, precum si algoritmi de determinare a primitivelor pentru unele clase
particulare de functii.
Reamintim urmatoarea definitie:
Definitia 2.1. Fie functiile f : I R si F : I R, unde I este un interval al axei
reale. Spunem ca F este o primitiv
a a lui f pe intervalul I, daca F este derivabila
0
pe I si avem F (x) = f (x), x I. O funct
primitive pe un interval
R ie care admite
R
se numeste si primitivabil
a. Notam cu f sau cu f (x) dx mutimea primitivelor
lui f numit
a integrala nedefinit
a a lui f .
3

Din Corolarul Teoremei lui Lagrange, rezulta urmatoarea proprietate:

Propozitia 2.1. Dac
a o functie f admite pe un interval, o primitiva F , atunci
toate primitivele lui f difer
a de F printr-o constant
a aditiva. Deci avem
Z
f = {F + C | C R}.
Un rezultat de mare importanta este continut n urmatoarea teorema.
Teorema 2.1. Orice functie f continu
a pe un interval I, admite primitive pe I.
Observatia 2.1. Teorema precedenta asigura existenta primitivelor functiilor continue, fara a furniza o reprezentare a acestora. Cel mai uzual mod de reprezentare a
functiilor este prin functii elementare. Insa daca functia f este o functie elementara,
nu rezulta n general ca primitivele sale sunt tot functii elementare. Un exemplu
simplu n acest sens l constituie functia f (x) := sinx x , x (0, ). De fapt doar
o clasa restransa de functii elementare au primitivele exprimabile tot prin functii
elementare.
Teorema lui Darboux se poate reformula astfel:
Teorema 2.2. Orice functie care admite primitive pe un interval, are proprietatea
lui Darboux pe acel interval.
Precedentele doua teoreme dau o ncadrare a clasei functiilor cu primitive ntre
clasele functiilor continue si cele cu proprietatea lui Darboux. Nu exista nsa o
relatie de incluziune ntre clasa functiilor cu primitive si clasa functiilor integrabile
Riemann. Exemple n acest sens vom prezenta n paragraful de aplicatii.
Vom prezenta acum proprietatea de liniaritate a functiilor cu primitive. In prealabil vom considera o definitie generala.
Definitia 2.2. Daca A R, B R si a R, notam:
A + B := {x + y | x A, y B}
aA := {ax | x A}.
Propozitia 2.2. Dac
a functiile f, g : I R au prmitive pe inetrvalul I, atunci
pentru orice a, b R, functia af + bg are primitive pe I si avem
Z
Z
Z
(af + bg) = a f + b g.
R
R
0
Demonstrat

ie.
Fie
F

s
i
G

g. Atunci
(aF
R
R
R + bG)
R = af + bg. Deci
aF + bG (af + bg). DeR aici rezulta ca a f + b g R(af + bg). Pentru
incluziunea inversa, fie H (af + bg). Fie de asemenea F f . Sa consideram
cazulR b 6= 0. Definim G := b1 (H aFR). ObtRinem G0 = b1 (H 0 aF 0 ) = g. Deci
G Rg. Am obtinutRH = aF
R + bG a f + b g. Deoarece H a fost ales arbitrar,
avem (af + bg) a f + b g. Cazul b = 0 este imediat.
4

Observatia 2.2. Daca f, g : I R, nu rezulta n general ca functia f g admite

primitive pe I.
In continuare ne vom ocupa de determinarea primitivelor unor functii. Aceasta
operatie se numeste uzual calculul primitivelor. Exista doua metode generale de
a reduce calculul primitivelor unor functii la calculul primitivelor unor funtii mai
simple, si anume metoda integrarii prin parti si metoda schimbarii de variabila.
Teorema 2.3. (Teorema integr
arii prin p
arti) Fie functiile f, g : I R deriv0
abile pe I. Daca functia f g admite primitive pe I, atunci functia f g 0 admite primitive pe I si n plus avem
Z
Z
f g0 = f g

f 0 g.

R
R
Demonstratie. Fie H f 0 g. RAvem (f
g H)0 = f g 0 . Deci f g H f g 0 .
R
0
0
0
Rezuta c
Ra f g0 are primitive si f0g 0 f g f g . Pentru a arata incluziunea
R inversa,
fie H f g . Avem (f g H) = f g. Deci RH = f g (f gR H) f g f 0 g. Cum
functia H a fost aleasa arbitrar, rezulta ca f g 0 f g f 0 g.
Teorema 2.4. (Prima schimbare de variabil
a) Fie intervalele I, J si functiile
: I J si f : J R. Presupunem ca este derivabila pe I, iar f are primitive
pe J. Daca F este o primitiva a lui f pe intervalul J, atunci F : I R este o
primitiv
a a functiei (f )0 : I R.
Demonstratie. Avem (F )0 = (F 0 )0 = (f )0 .
Observat
R ia 2.3.0 Teorema precedenta permite reducerea
R calcului integralei nedefinite f ((x)) (x) dx, la calculul integralei nedefinite f (t) dt. Se observa ca cea
de a doua integrala se poate obtine din prima, n mod formal, prin substitutia
t = (x) si dt = 0 (x) dx, care se obtine prin diferentierea primei relatii. Evi
dent, aceasta nlocuire
R formala, 0nu reprezint
R a si o demonstratie a teoremei. Intre
integralele nedefinite f ((x)) (x) dx si f (t) dt nu se poate pune semnul de egalitate, deoarece prima dintre ele defineste o familie de functii definite pe I, n timp
ce a doua defineste o familie de functii definite pe J.
Teorema 2.5. (A doua schimbare de variabil
a) Fie intervalele I, J si functiile : I J si f : J R. Presupunem ca este bijectiv
a, derivabila si cu
invers
a derivabila. Notam cu v : J I, functia inversa lui . Daca F : J R
este o primitiva a functiei f v 0 pe intervalul J, atunci functia F : I R este o
primitiv
a a functiei f pe intervalul I.
Demonstratie. Din teorema de derivare a functiei inverse, avem 0 (x) =
pentru orice punct x I. Atunci avem
(F )0 = (F 0 )0 = ((f v 0 ) )0 = (f )(v 0 )0 = f .

1
,
v 0 ((x))

Observatia 2.4. Si n acest caz putem face o observatie asemanatoare cu cea de la

prima schimbare
de variabila. Astfel teorema precedent
calculul integralei
R
R a reduce
0
nedefinite f ((x)) dx la calculul integralei nedefinite f (t)v (t) dt. In mod formal,
cea de a doua integrala se obtine din prima, prin schimbarea de variabila t = (x).
Din aceasta, prin aplicarea functiei inverse, (concret prin explicitarea lui x n
functie de t) se obtine x = v(t) si de aici prin diferentiere obtinem dx = v 0 (t) dt.
Prezentam n continuare tabloul principalelor primitive:
R

(x + a) dx =
R 1
dx
=
x+a
R 1
dx =
x2 +a2
R

1
x2 a2

dx

dx

dx
R
sin x dx
R
cos x dx
R 1
dx
R cos12 x
dx
sin2 x
R x
a dx

R
R

1
x2 a2
1
a2 x2

=
=
=
=
=

(x + a)k+1
+ C, a R, k 6= 1,
k+1
ln |x + a| + C a R,
1
x
arctg + C, a 6= 0,
a
 a

x a
1
 + C, a 6= 0,
ln 
2a  x + a 

ln |x + x2 a2 | + C, a 6= 0,
x
+ C, a 6= 0,
arcsin
a
cos x + C,
sin x + C,
tg x + C,
ctg x + C,
ax
+ C, a > 0, a 6= 1
ln a

Plecand de la primitivele date n lista de mai sus, prin aplicarea metodelor de

schimbare de variabila si integrare prin parti, se pot determina primitivele unor clase
mai largi de functii. Ilustram n continuare metode generale de determinare a primitivelor pentru cateva clase de functii. Aceste metode generale, nu eclud posibilitatea
ca n anumite cazuri particulare sa existe metode mai rapide.
A. Primitivele functiilor rationale
Ne vom ocupa de primitivele de forma
Z
P (x)
dx,
Q(x)
unde P si Q sunt polinoame. Metoda generala de tratare a acestor integrale este
metoda desfacerii n fractii simple. Avem:
Definitia 2.3. Se numeste fractie simpl
a o functie rational
a f : I R, de forma
f (x) :=

, x I, unde , a R, n N, n 1,
(x + a)n
6

sau de forma
f (x) =

x +
, x I, unde , , b, c R, n N, n 1 si b2 < 4c
(x2 + bx + c)n

si unde I este un interval pe care numitorul lui f nu se anuleaz

a.
Vom utiliza urmatoarea teorema de algebra.
P (x)
Teorema 2.6. Orice functie rational
a de forma f (x) = Q(x)
, x I, unde I este
interval, iar P, Q sunt polinoame astfel ca gr P <gr Q, se descompune n mod unic
n fractii simple.

Utilizand metoda desfacerii n fractii simple, determinarea primitivelor unei funcP (x)
tii de forma Q(x)
, x I, unde P si Q sunt polinoame arbitrare, se face n urmatoarele
trei etape:
Etapa 1. Se aplica, numai daca gr P gr Q, n caz contrar se trece direct la
Etapa 2. Daca gr Q gr P , mpartim pe Q la P . Fie M, R polinoame astfel ca
P = Q M + R si gr R < gr Q. Avem
Z
Z
Z
P (x)
R(x)
dx = M (x) dx +
dx.
Q(x)
Q(x)
R
Integrala nedefinita M (x) dx se determina imediat, iar pentru calculul integralei
R R(x)
dx se trece la Etapa 2
Q(x)
P (x)
Etapa 2. Daca gr P < gr Q, atunci se descompune functia polinomiala Q(x)
,
x I n fractii simple. Putem presupune ca coeficientul termenului dominant
al polinomului Q este 1. Posibilitatea teoretica a acestei descompuneri este asigurata de teorema precedenta. Totusi posibilitatea efectiva depinde de cunoasterea
descompunerii in factori primi ai polinomului Q. Dupa cum este cunoscut din Algebra, polinomul Q are o unica descopunere n factori primi, formati din polinoame
cu coeficienti reali, dar nu exista algoritm general de obtinere a descompunerii n
factorii primi, daca gr Q > 4.
In cazul cunoasterii descompunerii polinomului Q n factori primi, atunci se
P (x)
poate determina descompunerea fractiei Q(x)
n fractii simple, folosind metoda
coeficient

ilor
nedeterminat

i.
Aceasta

nseamn
a ca daca avem descompunerea
Q
Qs
P (x)
2
nj
mi
sa descompunem Q(x)
Q = i=1 r(X + ai )
sub forma
j=1 (X + bj X + cj )
r

nj

i
X X j,k x + j,k
P (x) X X
i,k
=
+
,
k
2 + b x + c )k
Q(x)
(x
+
a
)
(x
i
j
j
i=1 k=1
j=1 k=1

x I,

unde coeficientii i,k , 1 i r, 1 k mi si j,k , j,k , 1 j s, 1 k mj ,

se determina prin identificare, n egalitatea polinomiala dintre P si polinomul de la
numaratorul fractiei obtinut prin nsumarea fractiilor simple din membrul drept al
egalitatii de mai sus.
Etapa 3. Determinarea primitivelor fractiilor simple. Vom analiza separat urmatoarele

patru tipuri de fractii simple: a) x+a

, , a R; b) (x+a)
, a R,
n,
7

x+
n N, n 2; c) x2x+
, , , b, c R, b2 < 4c; d) (x2 +bx+c)
n , , , b, c R,
+bx+c
2
b < 4c, n RN, n 2.

a) Avem x+a
dx = ln |x + a| + C.
R
1
(x + a)1n + C.
b) Avem (x+a)n dx = 1n
c) Facem schimbarea de variabila t = x + 2b . Avem x2 + bx + c = t2 + d2 , unde
2
am notat d2 := c b4 . Aplicand prima teorema de schimbare de variabila, calculul
R x+
R
integralei nedefinite x2 +bx+c dx se reduce la calculul integralei nedefinite tt+
2 +d2 dt,
R t+

t
2
2
unde am notat := 2 . Avem t2 +d2 dt = 2 ln(t + d ) + d arctg d + C. Apoi,
daca n aceste functii nlocuim pe t cu x + 2b , obtinem primitivele cautate.
d) Facem schimbarea de variabila t = x + 2b . Cu notatiile de la punctul c), calR x+
culul integralei nedefinite (x2 +bx+c)
n dx se reduce la calculul integralei nedefinite
R t+
R t+
R

1
dt. Avem (t2 +d2 )n dt = 2(1n)
+ In , unde am notat In := (t2 +d
2 )n dt.
(t2 +d2 )n
Calculul integralelor de tipul In , n N se poate face recursiv,
folosind recurenta.
R
t2
t
Intr-adevar, integrand prin parti avem In = 2 t 2 n + 2n
dt = (t2 +d
2 )n +
(t +d
(t2 +d2 )n+1 i
h )
1
t
+2n In 2nd2 In+1 . Deci obtinem In+1 := 2nd
+ (2n 1)In , n 1.
2
(t2 +d2 )n

B. Primitivele unor clase de functii irationale

Vom considera n continuare trei tipuri de functii irationale, pentru care calculul primitivelor se poate reduce prin schimbari de variabila la calculul primitivelor
de functii rationale. La toate cele trei tipuri se folosete a doua schimbare de variabila.
Tipul B1. Vom considera integrale de forma:
r

Z
R x,

ax + b
cx + d

!
dx,

unde R este
 o funct
 ie rationala de doua variabile, coeficientii a, b, c, d R verifica
 a b 
 6= 0 si a2 + c2 6= 0, n N, n 2, iar primitivele sunt considerate
conditiile 
c d 
 q

pe un interval I pe care functia R x, n ax+b
, x I este bine definita. Facem
cx+d
schimbarea de variabila
r
n ax + b
t=
.
cx + d
q
Consideram functia (x) = n ax+b
, x I si vom nota J := (I). Se observa
cx+d
imediat ca functia este o bijectie ntre intervalele I si J. Sa notam cu v : J I,
functia inversa a lui . Reprezentare acestei functii se poate obtinem imediat prin
dtn b
explicitarea lui x din relatia de substitutie si anume: v(t) := act
n , t J. Se poate
observa, din conditiile impuse coeficientiilor a, b, c, d ca a ctn 6= 0, () t J.
Putem scrie R(x, (x)) = R(v((x)), (x)), x I. Sa consideram functia f (t) :=
R(v(t), t), t J. Atunci aplicand 
a dou
de variabila, rezulta ca pentru a
qa shimbare

R
R
n ax+b
dx = f ((x)) dx pe I este suficient
determina integrala nedefinita R x,
cx+d
8

R
sa determinam integrala nedefinita f (t)v 0 (t) dt. Mai exact, daca F este o primitiva
a functiei rationale f v 0 pe J, atunci
!
(
!
)
r
r
Z
n ax + b
n ax + b
R x,
dx = F
+ C |C R .
cx + d
cx + d
Tipul B2. Vom considera integrale de forma:
Z

R(x, ax2 + bx + c) dx,

unde R este o functie rationala de doua variabile, coeficientii a, b, c R verifica
conditiile a 6= 0 si b2 4ac 6= 0, iar primitivele sunt considerate pe un interval
I pe care functia R(x, ax2 + bx + c), x I este bine definita. Notam :=
= b2 4ac. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urmatoarele substutii,
numite substitutiile lui Euler:

Daca a > 0, atunci ax2 + bx + c = ax + t.

Daca c > 0, atunci ax2 + bx + c = c + tx.

Daca > 0, atunci ax2 + bx + c = t(x ), unde R este o radacina a

polinomului ax2 + bx + c.
Sa observam ca ntotdeauna se poate aplica cel putin una dintre cele trei substitutii.
Intr-adevar, daca am avea simultan a < 0 si < 0, atunci ar rezulta I = . Utilizand a doua schimbare de variabila, cu aceste substitutii, calculul integralei date
se reduce la calculul unei integrale rationale. Vom exemplifica acest lucru numai
pentru prima substitutie.

Fie functia (x) = ax2 + bx + c ax, x I. Notam J:=(J). Sa observam ca ecuatia 0 (x) = 0 este echivalenta cu 2ax + b = 2 a ax2 + bx + c,
ecuatie care nu are solutii, deoarece 6= 0. Deci este stict monotona pe I si
n consecinta este o bijectie ntre intervalele I si J. Sa notam cu v : J I,
inversa functiei . Reprezentarea functiei v, se obtine imediat prin explicitarea
lui x din substitutie, (se ridica la patrat cei doi membrii, s.a.m.d.). Avem v(t) =
t2 c
, t J. Se poate observa c
a 2b a 6 J, deoarece 6= 0. Putem scrie
= b2
at
R(x, (x)) = R(v((x)), (x)), x I.
Sa consideram functia f (t) :=
= R(v(t), t), t J. Atunci aplicaRnd a dou
a shimbare de variabil
R a, rezulta ca pentru
2
a determina integrala nedefinita R(x, ax + bx + c)Rdx = f ((x)) dx pe I este
suficient sa determinam integrala nedefinita rationala f (t)v 0 (t) dt. Adica, daca F
este o primitiva a lui f v 0 pe J, atunci
Z
n
o

R(x, ax2 + bx + c) dx = F ( ax2 + bx + c ax) + C | C R .

Tipul B3. Vom considera integrale de forma urmatoare, numite integrale binome:
Z
xm (axn + b)p dx,
9

unde a, b R, a, b 6= 0, m, n, p Q, iar primitivele sunt considerate pe un interval I care nu contine n interior punctul 0 si pe care functia xm (axn + b)p , x I
este bine definita. Pentru calculul acestor integrale putem folosi urmatoarele substutii,
numite substitutiile lui Cebsev:
Daca p Z, atunci t = xr , unde r N este numitorul comun ale numerelor
rationale m si n.

Daca p 6 Z si m+1
Z atunci t = s axn + b, unde s este numitorul lui p.
n

s
m+1

6
Z,
dar
+
p

Z,
atunci
t
=
a + bxn , unde s este
Daca p 6 Z si m+1
n
n
numitorul lui p.
Observam ca daca p Z, atunci inetegrala binoma este de tipul B1, iar substitutia
data, decurge din substitutia considerata pentru tipul B1. O teorema a lui Cebsev
afirma ca daca nu se verifica nici una din conditia date pentru substitutiile de mai
sus, atunci integrala binoma nu admite o reprezetare printr-o functie elementara.
Daca putem aplica una din cele trei substitutii, atunci, folosind cea de a doua
schimbare de variabila, calculul integralei binome se reduce la calculul unei integrale rationale. Vom exemplifica acest
lucru pentru substitutia a doua.

s
n
Consideram functia (x) = ax + b, x I. Deoarece 0 6 I, rezulta ca
functia este injectiva pe I. Notam J := (I). Deci exista inversa functiei ,

1
ts b n
, t J.
pe care o not
a
m
v,
v
:
J

I.
Obt

inem
imediat
c
a
v(t)
=
a
R m n
R
p
m
ps
Putem scrie x (ax + b) dx = (v((x)) ((x)) dx. Sa consideram functia
f (t) := v m (t)tps , t J. Atunci aplicand Ra doua shimbare de Rvariabila, rezulta
n
p
ca pentru a determina integrala nedefinita xm (ax
dx = f ((x)) dx pe I
R + b)
0
este suficient sa determinam integrala nedefinita f (t)v (t) dt. Deci, daca F este o
primitiva a lui f v 0 pe J, atunci
Z
n
o
s
xm (axn + b)p dx = F ( axn + b) + C | C R .
s

Avem f (t)v 0 (t) = t ab

functie rationala pe J.

mn

tps

s s1
t
n

ts b
a

n1 1

s ps+s1
t
n

ts b
a

m+1
1
n

. Deci f v 0 este

C. Primitivele unor clase de functii trigonometrice

Vom considera integrale nedefinite de forma
Z
R(sin x, cos x) dx,
unde R este o functie rationala de doua variabile, iar primitivele se considera pe un
interval I pe care functia R(sin x, cos x), x I este bine definita.
Sa consideram mai ntai cazul general cand functia nu ndeplineste alte conditii
suplimentare. Vom presupune ca intervalul I nu contine nici un punct de forma
(2k + 1), k Z. Facem substitutia t = tg x2 . Sa consideram functia (x) =
10

= tg x2 , x I. Avem R(sin x, cos x) dx = R

2
2(x)
, 1 (x)
1+2 (x) 1+3 (x)

2
1+2 (x)

0 (x) dx.



2
2
1t2
Sa notam J := (I). Consideram functia f (t) := R 1+t
, t J.
2 , 1+t2
1+t2
Evident f este rat
schimbare de variabila, calculul inteR ionala. Aplicand prima
R
gralei nedefinite
R(sin x, cos x) dx = f ((x))0 (x) dx, pe I se reduce la calculul
R
integralei f (t) dt pe J. Astfel daca F este o promitiva a lui f , atunci
Z
o
n  x
+ C |C R .
R(sin x, cos x) dx = F tg
2

In cazul n care functia R verifica anumite propritati de paritate sau imparitate,

exista si alte substitutii care conduc la integrale din functii rationale mai simple.
Astfel avem:
Daca I nu contine puncte de forma 2 +k, k Z si daca R( sin x, cos x) =
= R(sin x, cos x), () x I, atunci t = tg x,
Daca R( sin x, cos x) = R(sin x, cos x), () x I, atunci t = cos x,
Daca R(sin x, cos x) = R(cos x, sin x), () x I, atunci t = sin x,
La prima dintre aceste substitutii, conditia de paritate n raport cu ansamblul celor doi argumenti implica faptul ca exista o functie rationala g astfel ca
R(sin
x, cos x) = g (tg)R, x I. Daca consideram functia (x) = tg x, x I, avem
R
R(sin x, cos x) dx = g((x)) 1+12 (x) 0 (x) dx. Aplicand prima schimbare de variR
1
abila, suntem condusi la integrala nedefinita g(t) 1+t
2 dt pe intervalul J := (I).
1
Fie functia f (t) = g(t) 1+t2 , t J. Rezulta ca daca F este o primitiva a functiei
rationale f pe J, atunci
Z
R(sin x, cos x) dx = {F (tg x) + C | C R} .
La cea de a doua dintre aceste substitutii, conditia de imparitate n primul
argument implica faptul ca exista o functie rationala g astfel ca R(sin x, cos x) =
am functia (x) = cos x, x, x I, avem
R= sin x g(cos x), x
R I. Daca consider
0
R(sin x, cos x) dx = g((x)) (x) dx.
R Aplicand prima schimbare de variabila,
suntem condusi la integrala nedefinita g(t) dt pe intervalul J := (I). Rezulta ca
daca F este o primitiva a functiei rationale g pe J, atunci
Z
R(sin x, cos x) dx = {F (cos x) + C | C R} .
In cazul celei de a treia substitutii, conditia de imparitate n raport cu al doilea
argument implica faptul ca exista o functie rationala g astfel ca R(sin x, cos x) =
= cos x g(sin x), x I. In continuare se rationeaza analog ca n cazul precedent.

11

R
Observatia 2.5. Anumite integrale trigonometrice de forma R(sin x, cos x) dx
pot fi calculate mai rapid, folosind diferite formule trigonometrice. De exemplu, sa
consideram integralele de forma:
Z
sinm x cosn x dx, m, n N.
Daca m sau respectiv n este impar aplicam substitutiile de mai sus, adica t = cos x
si respectiv t = sin x. In cazul cand m si n sunt ambele pare s-ar putea aplica
substitutia t = tg x, dar calculele sunt lungi. In acest caz este de preferabil sa
2x
2x
folosim formulele sin2 x = 1cos
si cos2 x = 1+cos
.
2
2

Propriet
atile integralei Riemann
Vom prezenta la inceput legatura ce exista ntre integrala Riemann si primitive.

Teorema 3.1. (Formula Leibniz-Newton) Dac

a f R[a, b] si daca F admite o
primitiv
a F pe intervalul [a, b], atunci avem
Z

f = F (b) F (a).
a

Observatiile 3.1. i) Formula Leibniz-Newton poate fi aplicata functiilor continue,

deoarece acestea sunt integrabile Riemann si totodata admit primitive.
ii) Expresia F (b) F (a) se mai noteaza si prin F |ba .
Folosind formula Leibniz-Newton si teoremele de integrare prin parti si de schimbare de variabila pentru primitive, obtinem urmatoarele teoreme pentru integrala
Riemann.
Teorema 3.2. (Formula integr
arii prin p
arti) Dac
a f, g C 1 [a, b], atunci
Z

f g = f (b)g(b) f (a)g(a)

f 0 g.

Teorema 3.3. (Prima schimbare de variabil

a) Fie C 1 [a, b] si f : ([a, b])
R o functie continu
a. Atunci avem:
Z b
Z (b)
0
(f ) =
f.
a

(a)

Teorema 3.4. (A doua schimbare de variabil

a) Fie C 1 [a, b] injectiv
a
si f : ([a, b]) R o functie continu
a. Presupunem ca functia inversa lui ,
v : ([a, b]) [a, b] are derivata continu
a pe intervalul ([a, b]). Atunci avem
Z

(b)

f =
a

(a)

12

f v0.

Vom prezeta n continuare proprietatile inegralei Riemann, legate de operatii

algebrice, monotonie, siruri de functii, aditivitate la interval, si evaluare medie.
Teorema 3.5. (Proprietatea de liniaritate) Daca f, g R[a, b] , atunci pentru
Rb
Rb
Rb
orice , R avem f + g R[a, b] si a (f + g) = a f + a g.
Teorema 3.6. Daca f, g R[a, b] , atunci f g R[a, b] .
Teorema 3.7. Daca f R[a, b] , atunci |f | R[a, b] .
Teorema 3.8. Daca f, g R[a, b] , atunci max{f, g}, min{f, g} R[a, b] .
Teorema 3.9. (Proprietatea de pozitivitate) Daca f R[a, b] si f 0, atunci
Rb
f 0.
a
Teorema 3.10. (Proprietatea de monotonie) Dac
a f, g R[a, b] si f g,
Rb
Rb
atunci a f a g.
Teorema 3.11. Daca f R[a, b] si exista constantele m, M R astfel ca m f
Rb
M , atunci m(b a) a f M (b a).
Rb
Rb
Teorema 3.12. Dac
a f R[a, b] , atunci | a f | a |f |.
Teorema 3.13. Daca (fn )n este un sir de functii fn R[a, b] , n N, care converge
Rb
uniform pe intervalul [a, b] la o functie f , atunci f R[a, b] si n plus limn a fn =
Rb
f.
a
Teorema 3.14. (Proprietatea de ereditate) Dac
a f R[a, b] , atunci f R[c, d] ,
pentru orice interval [c, d] [a, b].
Teorema 3.15. (Proprietatea de aditivitate la interval) Fie f : [a, b] R si
c (a, b). Sunt echivalente:
i) f R[a, b] ,
ii) f R[a, c] si f R[c, b] .
Rb
Rc
Rb
Mai mult, n aceste conditii avem a f = a f + a f .
Teorema 3.16. (Teorema I de medie) Daca f C[a, b], atunci exista un punct
Rb
c [a, b] astfel ca a f = f (c)(b a).
Teorema 3.17. (Teorema a II-a de medie) Daca f : [a, b] R este monoton
a
R
si g R[a, b] , atunci f g R[a, b] si exista un punct c [a, b] astfel ca f g =
Rc
Rb
f (a) a g + f (b) c g.

13