Sunteți pe pagina 1din 3

OSTEOINTEGRAREA IMPLANTULUI DENTAR

Osteointegrarea reprezinta procesul prin care in jurul implantului dentar se formeaza tesut
osos, avand ca rezultat cresterea stabilitatii si integrarea in organism a acestuia. In
functie de cazul clinic si pozitia implantului, osteointegrarea poate dura intre 3 si 6 luni.

Dupa pozitionarea implantului in orificiile osoase special create, in jurul acestuia incepe sa
se formeze tesut osos. Tesutul osos format se va atasa de implantul dentar patrunzand si
intre striatiile orizontale ale acestuia. Astfel se favorizeaza atat integrarea in osul alveolar a
implantului cat si cresterea stabilitatii acestuia. La sfarsitul perioadei de osteointegrare,
implantul va fi in totalitate inconjurat de tesutul osos nou format.
Procesul de osteointegrare poate fi influentat de mai multi factori:

Materialul din care este confectionat implantul


De-a lungul timpului, s-a incercat folosirea mai multor materiale la fabricarea
implanturilor dentare: aliaje metalice, polimeri, materiale ceramice (zirconiu) si, mai
ales titanul.
Astazi, titanul este cel mai favorizat material in fabricarea implanturilor datorita
abilitatii sale de a realiza o conexiune intre suprafata implantului si osul alveolar.
In anul 2011, a fost lansat pe piata primul implant din zirconiu. Chiar daca sunt inca
relativ noi, implanturile din zirconiu au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in ultimii
ani.
Din pacate, lipsesc inca studiile pe termen lung cu privire la gradul de osteointegrare
al acestor tipuri de implanturi.

Incarcarea implanturilor dentare


Incarcarea se refera la momentul atasarii dintilor artificiali la implanturi. In general,
osteointegrarea poate fi afectata de actiunea unor stimuli externi, care actioneaza in
continuu.
Presiunile masticatorii care actioneaza excentric asupra implanturilor in perioada de
osteointegrare pot conduce la compromiterea acestora.
In prezent, exista 3 abordari privind momentul de atasare al dintilor artificiali la
implanturi:
o

Incarcare imediata
In aceasta situatie, bonturile artificiale si uneori chiar si lucrarea protetica
sunt atasate de implanturi in timpul operatiei de pozitionare (sau imediat
dupa).
Aceasta abordare relativ noua tinde sa scurteze durata tratamentului. Adeptii
acestei metode sustin ca stabilitatea initiala a implantului (obtinuta in urma
operatiei) este un factor cu mult mai important pentru osteointegrare decat
perioada de vindecare.

Incarcare timpurie
Bonturile artificiale si lucrarea protetica sunt conectate la implanturi dupa o
perioada de 1 pana la 12 saptamani de la momentul operatiei.
Aceste 2 metode au anumite limitari. Multi medici care folosesc aceste
abordari prefera sa pozitioneze lucrari provizorii pentru o anumita perioada
de timp.

Doar dupa ce implanturile au avut sansa sa se osteointegreze si au fost


testate in acest scop, restaurarile definitive sunt confectionate si fixate
definitiv la implanturi.

Incarcare tarzie
Incarcarea tarzie este cea mai folosita metoda; de asemenea, este si cea
mai prudenta abordare. Implanturile dentare sunt lasate sa se osteointegreze
pentru o perioada ce poate varia de la 3 la 6 luni (in functie de diversi factori).
Inainte de conectarea bonturilor artificiale, gradul de osteointegrare al
implanturilor este verificat. Doar dupa ce procesul este confirmat clinic si
radiologic, se trece la executia lucrarilor pe implanturi.

Adevarul este ca procesul de osteointegrare necesita timp. Chiar daca primele semne apar
dupa cateva saptamani, conexiunile mai robuste intre os si implant apar progresiv, iar
procesul poate dura pana la cativa ani.
Asadar, procesul de osteointegrare va continua inca mult timp dupa ce lucrarile protetice au
fost fixate definitiv pe implanturi.
Iata de ce, etapa de construire a lucrarilor (faza protetica) cere cel putin la fel de multa
atentie ca si etapa chirurgicala de pozitionare. O restaurare care "supraincarca" unul sau mai
multe implanturi poate conduce la compromiterea tratamentului.

S-ar putea să vă placă și