Sunteți pe pagina 1din 10

http://www.evz.ro/portret-de-cleptoman-vezi-ce-boli-ascunde-mania-de-a-fura-960682.

html
Cleptomania este o afeciune psihic neobinuit care rareori ajunge s fie diagnosticat i
tratat. "Mania de a fura este o problem de control al impulsurilor, similar cu jocul patologic,
consumul abuziv al anumitor substane/droguri i st pe grania dintre o boal de anxietate
cum e boala obsesiv-compulsiv i una de tip adicie ", explic Gabriel Diaconu, psihiatru
la clinica "Sapiens Medical Center" din Bucureti. Romnia nu are date oficiale despre
cleptomanie. "Putem vorbi de o inciden de poate 5 la mie, sau 0.5%, dar e o cifra speculativ",
estimeaz psihiatrul. Doar vrful icebergului. n adolescen, boala apare cel mai
adesea ca reacie psihotraumatic , asociat unei personaliti instabile. n perioada
adult, cleptomania, este de cele mai multe ori, doar vrful icebergului.
"Persoanele adulte care fur i au altfel un intelect intact rareori fac doar asta.
Multe dintre ele sufer de boal de personalitate borderline i/sau antisocial,
comit i alte infraciuni, pot avea o constituie infracional", atenioneaz expertul.
Acetia din urm provin, de multe ori, din medii cu violen familial fizic sau psihologic, au
cel puin un printe sau bunic cleptoman sau consumator de substane care provoac
dependen. Cleptomania poate fi i un sindrom n cadrul unei alte boli. Persoanele care au
suferit accidente vasculare pot suferi de schimbri ale personalitii la care este asociat i
cleptomania. "De multe ori, sunt pacieni aduli, chiar btrni, care surprind prin puerilismul
lor, sunt oameni care au uitat reguli sociale, care dosesc mncare la petreceri adeseori fra o
explicaie", exemplific psihiatrul.
Cele trei faze ale cleptomaniei Persoanele care sufer de cleptomanie, ca afeciune de sine
stttoare, sunt de obicei tineri, bine inserai n social, cu educaie medie spre superioar, cu un
istoric familial de cleptomanie, violen, dependen de alcool, droguri sau jocuri de noroc, de
promiscuitate social sau de sociopatie. Confruntai, cleptomanii sunt iniial evazivi, jucnd
cartea "nenelegerii", dar ulterior vor recunoate cele trei faze ale bolii: "Prima este aceea de
poft iraional de a avea un obiect creia individul iniial i rezist, fa de care are
discernmnt, tie c nu e bine s fac ce urmeaz s fac, apoi gestul compulsiv, care ofer
plcere, euforie, sau o form de descrcare libidinal, i apoi ruinea i acoperirea gestului",
detaliaz Gabriel Diaconu. Furtul nu este comis dintr-un acces de mnie sau rzbunare, ci din
compulsie. "Satisfacia pe care o simte este una i aceeai cu cea pe care o simte un tricotiloman
cnd i-a smuls prul", explic psihiatrul Gabriel Diaconu.
"Veritabilii cleptomani sufer scrupule teribile de pe urma a ceea ce ei rareori
neleg ca fiind boal, ct viciu.
Gabriel Diaconu, medic psihiatru
SOLUII MEDICALE Se poate vindeca un cleptoman? Diagnosticarea unui cleptoman nu
ine cont de frecvena furtului, ntruct ei nu sunt constani de cele mai multe ori. "Cert este c
au loc recderi, uneori dup perioade susinute, uneori comportamentul devine extrem n situaii

cnd individul traverseaz o detres emoional", subliniaz Gabriel Diaconu. Exist puine
dovezi de vindecare a cleptomaniei, ntruct este vorba despre o mas pestri de pacieni, dar
pentru cei dipui s se vindece, soluii exist. Impulsul poate fi inut sub control cu ajutorul unui
tratament medicamentos, iar traumele aflate n spatele afeciunii, pot fi ameliorate prin
psihoterapie. Cleptomanii "opereaz" individual i, de obicei, nu i planific furturile i nici nu
iau n calcul riscul de a fi descoperii. Uneori cleptomanii pstreaz obiectele furate ca pe nite
trofee sau, dimpotriv, le returneaz pe ascuns.
https://www.tonica.ro/cleptomania-o-afectiune-grava-pe-care-ar-trebui-sa-o-cunoastem/
Cleptomania este o tulburare comportamentala caracterizata printr-un impuls necontrolat de a fura
obiecte. Indiferent de situatia financiara a celui in cauza si de valoarea materiala a bunurilor, acest
tip de furt nu reprezinta o necesitate, ci mai degraba este un viciu si o problema de control al
instinctelor.
Desi nu este o afectiune mediatizata, aceasta este mult mai frecventa decat ne-am putea imagina si
cu o incidenta de 6% in randul populatiei generale. In cleptomanie, furtul nu este niciodata planificat,
organizat in detaliu, comis de nevoie si pregatit in mod colectiv. Are loc in mod solitar, actionat din
impuls si imprudenta, tocmai de aceea trebuie sa se faca distinctia intre un cleptoman si un hot
obisnuit. Importanta ramane doar comiterea actului in sine.

Cauzele cleptomaniei

In cleptomanie nu se poate discuta de o cauza specifica. Anumite experimente atesta faptul ca acest
comportament deriva din frustrarile personale, din insatisfactia statutului prezent, din abandon
sau traume familiale. De asemenea, depresia cronica, abuzul de substante, tulburarile
alimentare (bulimia), nivelul crescut de adrenalina, violenta psihica sau stresul zilnic pot
accentua acest tip de tulburare. Pe termen lung, aceasta boala poate afecta calitatea vietii,
generand probleme socio-familiale, profesionale si, in mod special, probleme de natura legala.

Semnele cleptomaniei

Netratata, aceasta boala se poate manifesta ani intregi. Starile de cleptomanie se declanseaza
spontan, fara planificare si indiferent de circumstante. Senzatia crescuta de adrenalina, nevoia
inexplicabila de a detine ceva ce nu-ti apartine sau nervozitatea preced furtului. Majoritatea
persoanelor bolnave de cleptomanie resimt un sentiment de bucurie inainte si dupa momentul
furtului. Un alt semn particular este sentimentul de vina, rusine si regret inexplicabil dupa savarsirea
faptei. Un cleptoman nu fura niciodata de nevoie, de aceea obiectele furate nu sunt folosite
niciodata, sunt ascunse sau chiar returnate in mod secret. Cele mai multe cazuri debuteaza in
adolescenta si, chiar daca sunt tratate, exista frecvent posibilitatea ca aceste persoane sa recidiveze
in timp.

Portretul cleptomanului

In general, persoanele care sufera de aceasta boala fac parte din familii bine pozitionate social, cu o
educatie medie spre superioara si un venit financiar stabil. Cu toate acestea, cleptomanul resimte
nevoia de a fura orice, de oriunde si in orice circumstante. Desi este constient ca aceasta atitudine ii
este nefolositoare si ii prejudiciaza atat imaginea, cat si calitatea vietii, in general, tot ceea ce face
este o chestiune de impuls si actioneaza in consecinta. In mod inconstient, cleptomanul nu
realizeaza gravitatea faptelor sale si nu accepta sa fie tratat, motiv pentru care foarte multe cazuri de
cleptomanie nu sunt diagnosticate. Se izoleaza si ii este rusine de actele sale, insa, in acelasi timp,
gaseste satisfactie in raul pe care il produce. Desi tot ceea ce fura este lipsit de sens, nevoia actului
in sine este incontrolabila, fapt ce accentueaza si mai mult aceasta afectiune. Cleptomanul este un
individ discret, retras, precaut si mare amator de produse si substante care provoaca dependenta
(jocuri de noroc, droguri, alcool, tutun). Cele mai multe cazuri de cleptomanie au fost depistate in
randul persoanelor de sex feminin. Desi nu exista un tratament exact care sa vindece cleptomania,
metodele de terapie si medicatia corespunzatoare pot fi eficiente in a controla impulsurile sau
ratiunea.
http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/cleptomania_4437
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.

Definitie
Simptome
Cauze
Factori de risc
Consultul medical
Teste si diagnostic
Complicatii
Tratament
Psihoterapia
Preventie
Sprijin si suport

Definitie
Cleptomania este definite ca nevoia irezistibila de a fura obiecte de care cel care le fura nu are nevoie sau care au o
valoare mica. Desi cleptomania este deseori un motiv de gluma, este o tulburare mentala reala si serioasa care
poate distruge viata pacientului daca nu este tratata.
Cleptomania este un tip de tulburare de control a impulsurilor o afectiune in care pacientul nu poate rezista tentatiei
sau impulsului de a realiza un act care este daunator pentru propria persoana sau pentru cei din jur. Persoanale cu
cleptomanie stiu ca actiunile lor sunt daunatoare. Totusi impulsul de a fura este mai puternic si nu ii pot rezista.
Aceasta nevoie ii face sa se simta foarteanxiosi si tensionati. Pentru a reduce aceste sentimente, pacientii fura. In
timpul furtului, ei simt usurare si multumire.Dupa furt, totusi, simt vinovatie, remuscari si teama de a nu fi prinsi.
Dar impulsul revine, si ciclul cleptomaniei se repeta.
Multe persoane cu cleptomanie duc o viata de rusine, secreta, deoarece le este teama sa solicite tratament de
specialitate. Desi nu exista un tratament care sa vindece cleptomania, medicatia sau psihoterapia pot ajuta la oprirea
acestui ciclu de furt compulsiv.

Simptome
Sus

Simptomele cleptomaniei sunt:


- o nevoie foarte puternica de a fura un obiect de care nu are nevoie;
- senzatie de tensiune crescanda inainte de furt;
- senzatie de placere si multumire in timpul furtului;
- sentiment de vinovatie si rusine dupa furt.
Spre deoasebire de hotii din magazine, persoanele cu cleptomanie nu fura compulsiv pentru castigul personal. Nici
nu fura pentru a se razbuna. Ei fura pur si simplu dintr-o nevoie inexplicabila. Episoadele de cleptomanie par sa
apara spontan, fara planificare. Totusi, evenimentele stresante, cum ar fi o cearta, pot declansa episodul de
cleptomanie.
Majoritatea persoanelor cu cleptomanie fura din locuri publice, cum ar fi magazinele. Unii pot fura de la cunostinte
sau prieteni, cum ar fi la o petrecere. Deseori, obiectele furate nu au nici o valoare pentru persoana cu cleptomanie.
De obicei obiectele furate sunt ascunse si nu sunt folosite niciodata. De asemeni acestea pot fi donate, oferite
membrilor familiei sau prietenilor, sau chiar inapoiate in mod secret.
In rare cazuri, persoanele cu cleptomanie pot fura aceleasi tip de obiecte cum ar fi lenjerie intima. In aceste cazuri,
cleptomania poate include un element de fetisism.

Cauze
Sus

Cauza cleptomaniei este necunoscuta. Unele studii sugereaza ca aceasta afectiune poate fi legata de probleme ale
unui neurotransmitator numit serotonina. Exista evidente care sugereaza ca cleptomania poate fi legata si de
tulburarile adictive sau de tulburarea obsesiv compulsiva. Dar sunt necesare mai multe studii pentru a intelege mai
bine cauzele posibile ale cleptomaniei.

Factori de risc
Sus

Cleptomania este considerata o boala rara. Totusi, intrucat multe persoana cu cleptomanie nu solicita nicodata ajutor
medical sau sunt pur si simplu inchise pentru furt, multe cazuri de cleptomanie nu sunt diagnoasticate. Se considera
ca mai putin de 5% dintre hotii din magazine au cleptomanie. Cleptomania debuteaza de obicei in adolescenta sau in
anii 20, dar in rare cazuri apare in copilarie sau mai tarziu in viata.
Desi cauzele cleptomaniei sunt necunoscute, cercetatorii continua sa invete despre factorii care pot creste riscul de
aparite a cleptomaniei.
Acesti factori de risc pot fi:
- stressori de viata excesivi, cum ar fi o pierdere majora;
- traumatismul cranian sau leziunile cerebrale;
- rudele de sange cu cleptomanie, tulburari de dispozitie, adictii sau tulburare obsesiv compulsiva;
- preocuparea excesiva pentru succesul financiar sau castigurile materiale.

Consultul medical
Sus

Daca pacinetul are sentimente de vinovatie datorita esuarii eforturilor de a se opri din furat, este mai bine sa caute
ajutor medical. Multe prsoane cu cleptomanie nu doresc sa consulte medicul deoarece la este frica sa nu fie arestate
sau intemnitate. Totusi, medicul nu are obligatia de a raporta furturile autoritatilor. Dar urmarea unui tratament il poate
ajuta sa obtina control asupra cleptomaniei.

Teste si diagnostic
Sus

Cand pacientul decide sa solicite ajutor medical pentru simptomele unei posibile cleptomanii, medicul va realiza atat
o evaluare fizica cat si un psihica. Examinarea medicala poate ajuta medicul sa determine daca nu cumva
simptomele sunt determinate de cauze fizice.
Nu exista teste de laborator pentru detectarea cleptomaniei. In schimb, cleptomania este diagnosticata pe baza
semnelor si a simptomelor. Cleptomania este un tip de tulburare de control a impulsurilor. Medicul poate adresa
pacientului intrebari despe impulsuri, compulsii sau obsesii pe care acesta le are, cat de frecvent apar si cum il fac pe
pacient sa se simta. Pacientul va revizui o lista de situatii pentru a vedea care dintre ele declanseaza episoadele de
cleptomanie.
De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic sau o autoevaluare pentru a ajuta la
precizarea diagnosticului. Deoarece nu este o situatie rara ca pacinetii cu cleptomanie sa aiba si alte afectiuni
mentale, cum ar fi depresie, anxietate, abuz de substante, pacientul si medicul vor explora si aceste probleme.
Pentru a fi stabilit diagnosticul de cleptomanie, pacientul trebuie sa indeplineasca criteriile de diagnostic din
manualele de psihiatrie.
Criteriile de diagnostic pentru cleptomanie sunt:
1. Inabilitatea de a rezista impulsului de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru folosul personal si nu au
valoare.
2. Tensiune crescanda care precede furtul.
3. Placere, usurare si mltumire simtite in timpul furtului.
4. Furtul nu este comis ca o forma de razbunare sau pentru a exprima mania si nu este realizat in timpul unor
episoade de halucinatii sau delir.
5. Furtul nu are legatura cu episodul maniacal din cadrul tulburarii bipolare sau a altei tulburari mentale, cum ar
fitulburarea de personalitate antisociala.

Complicatii
Sus

Lasata netratata, cleptomania poate determina multiple probleme emotionale, legale si financiare. Deoarece
pacientul stie ca a fura este un lucru rau, dar nu poate rezista impulsului de a fura, acesta poate fi coplesit de rusine
si vinovatie. In afara de acest aspect, pacientul poate avea o viata morala, si sa fie confuz din cauza furtului
compulsiv.
Complicatiile pe care le poate determina cleptomania sau cu care poate fi asociata pot fi:
- arestarea;
- condamnarea la inchisoare;
- depresia;
- abuzul de alcool si folosirea de droguri;
- tulburarile de alimentatie;

- jocul de noroc compulsiv si cumparaturile compulsive;


- ganduri sau comportament suicidal;
- izolare sociala.

Tratament
Sus

Desi teama, rusinea sau jena pot fi dificil de depasit pentru ca pacientul sa solicite ajutor specializat, este important
ca acesta sa fie ajutat. Cleptomania este foarte greu de depsit si controlat fara ajutor. Tratamentul implica de obicei
medicatie si psihoterapie, posibil alaturi de grupuri de autoajutor.
Totusi, nu exista un tratament standard pentru cleptomanie si cercetatorii inca incearca sa stabileasca ce este cel mai
eficient. Este posibil ca pacinetul sa fie nevoie sa incerce mai multe tipuri de tratament pana va gasi ceva care sa
mearga bine pentru el.
Medicatia
Exista putine studii solide despre folosirea medicatiei psihiatrice penru tratarea cleptomaniei. Totusi, unele studii au
sugerat ca unele medicamente pot fi de ajutor. Medicamentul cel mai potirivit depinde de fiecare pacient, de starea
sa generala, de alte afectiuni pe care le poate avea, cum ar fi depresia si tulburarea obsesiv-compulsiva. Unii pacineti
pot beneficia mai mult de pe urma unei combinatii de medicamente.
Medicamentele folosite de obicei in tratarea acestei afectiuni sunt:
1. Antidepresivele
Cele mai frecvent folosite medicamente pentru tratarea cleptomaniei sunt antidepresivele inhibitori ai recaptarii
serotoninei: fluoxetina, paroxetina, fluvoxamina si altele. Exista totusi cateva cazuri raportate in care ISRS
declanseaza simptomle cleptomaniei. Cel mai bine este ca pacientul sa discute cu medicul despre aceste procupari
si despre efectele secundare ale antidepresivelor.
2. Stabilizatorii dispozitiei
Aceste medicamante au fost create pentru atenuarea dispozitiile exagerate, astfel incat pacinetul sa nu prezinte
modificari rapide si exagerate de dispozitie care pot declansa nevoia de a fura. Unele studii arata ca litiul ar putea fi
de folos.
3. Benzodiazepine
Aceste medicamente sunt inhibitoare ale sistemului nervos central si mai poarta numele de tranchilizante. Ele includ:
clonazepam si alprazolam. Eficienta benzodiazepinelor deseori variaza si pot da dependenta, in special cand sunt
luate o perioada lunga de timp sau in doze mari.
4. Medicatia antiepileptica
Desi initial au fost folosite pentru controlul crizelor de epilepsie, aceste medicamente si-au aratat beneficiile si in
anumite tulburari mentale, printre care ar putea fi si cleptomania. Unele studii au aratat beneficii ale topiramatului si
ale acidului valproic.
5. Medicamente antiadictie
Naltrexona, cunoscuta ca un antagonist opioid, este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul cleptomaniei.
Naltrexona blocheaza acea parte a creierului care simte plaacerea asociata anumitor comportamente adictive. Poate
reduce impulsul si placerea asociate cu furtul.

Pacientul poate fi nevoit sa incerce medicamente diferite sau combinatii ale acestora pentru a vedea care sunt mai
bune si au mai putine efecte secundare. Trebuie retinut faptul ca poate dura cateva luni pana cand se observa
beneficiile tratamentului. Pacientul trebuie sa discute cu medicul psihiatru daca este deranjat de efectele secundare
ale medicamentelor. Sub supraveghere medicala, pacinetul poate schimba medicamentele sau modifica dozele.
Multe efecte secundare dispar de la sine in timp.

Psihoterapia
Sus

Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai folosita pentru tratamentul pacientului cu cleptomanie. In general,
terapia cognitiv-comportamentala ajuta la identificarea gandurilor si credintelor nesanatoase si negative si inlocuirea
lor cu unele pozitive, sanatoase.
Aceasta terapie poate include urmatoarele tehnici pentru a ajuta pacinetul se depaseasca nevoile
cleptomane:
1. Sensibilizarea inversa in care pacientul se vizualizeaza furand si apoi confruntandu-se cu consecintele negative,
cum ar fi arestarea.
2. Terapia aversiva. In care pacientul trece prin tehnici mai putin dureroase, cum ar fi sa-si tina respiratia atunci cand
simte impulsul de a fura.
3. Desensibilizarea sistematica, in care pacientul exerseaza tehnici de relaxare si se vizualizeaza avand autocontrol
asupra impulsului de a fura.
Alte forme de psihoterapie, cum ar fi terapia psihodinamica, terapia de familie sau consilierea maritala pot fi de folos.
Grupurile de auto-ajutor
Unele persoane cu cleptomanie beneficiaza de pe urma participarilor la grupurile de autoajutor bazate pe programe
in 12 pasi. Chiar daca pacientul nu poate gasi un grup special pentru cei cu cleptomanie, unele studii arata ca exista
benficii si daca pacientul participa la acest tip de programe alaturi de pacienti alcoolici sau cu alt tip de adictie. Acest
tip de grupuri nu sunt pe placul tuturor, astfel ca pacientul e bine sa intrebe medicul despre alternative la acest tip de
program.
Evitarea recaderilor
Nu sunt neobisnuite recaderile in cazul pacinetilor cu cleptomanie. Pentru a ajuta la evitarea acestora, pacientul
trebuie sa urmeze planul de tratament. Daca simte impulsul de a fura, ar fi bine sa sune medicul psihiatru sau o
persoana de incredere din grupul de suport.

Preventie
Sus

Nu sunt cunoscute cai sigure de a preveni cleptomania. Tratarea afectiunii cat mai curand dupa aparitia primelor
impulsuri de a fura poate ajuta la prevenirea agravarii acesteia.

Sprijin si suport
Sus

Desi poate fi foarte greu ca aceasta afectiune sa fie depasita fara tratament, pacientul poate face pasi pentru a se
ingriji si a dobandi abilitati sanatoase de a face fata situatiei, in timp ce urmeaza tratamantul prescris.
1. Urmarea planului de tratamant
Administrarea medicamentelor conform indicatiilor si participarea la sedintele de terapie. Pacientul trebuie sa-si
aminteasca ca poate fi foarte greu si pot exista si momente de descurajare.

2. Educatia
Pacientul trebuie sa se auto-educe in ce priveste cleptomania pentru a putea intelege mai bine factorii de risc,
tratamentul si evenimentele declansatoare.
3. Descoperirea factorilor declansatori
Identificarea situatiilor, gandurilor si sentimentelor care pot declansa nevoia de a fura astfel incat sa poata face pasi
in incercarea de a-i controla.
4. Tratarea abuzului de substante si a altor probleme mentale
Adictiile, depresia, anxietatea si stressul se pot intretine una pe cealalta, ducand la aparitia unui ciclu de
comportamante nesanatoase.
5. Gasirea unor alternative sanatoase
Pacientul poate explora unele modalitati sanatoase de folosire a energiei necesare furtului, in activitati recreationale
siexercitiu fizic.
6. Concentrarea pe scop
Recuperarea dupa cleptomanie poate dura mai mult timp. Pacientul trebuie sa se mentina motivat prin tinerea in
minte a scopurilor recuperarii si a fapului ce poate repara relatiile distruse si problemele legale si financiare.

http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/psihiatrie/ce-este-cleptomania-si-cumpoate-fi-tratata/
Cleptomania este o dereglare comportamental care se caracterizeaz prin eecul controlului
asupra impulsului de a fura diferite bunuri.

Cleptomania - Aspecte generale


Boala i afecteaz n special pe cei dependeni de substane chimicale sau care manifest
un comportament anxios ori urmeaz unregim alimentar dezechilibrat.
Alte dezechilibre mentale ce pot fi asociate cleptomaniei sunt depresia cronic, atacurile de panic,
fobiile, anorexia nervoas sau comportamentul obsesiv-compulsiv.
Cleptomanii sunt persoane care simt o plcere n nevoia de a fura diferite lucruri. Actul furtului se
poate limita la obiecte specifice, dar acest lucru nu este ntotdeauna valabil. Cel mai
adesea, cleptomanii se simt vinovai de faptele lor. Cleptomania debuteaz n adolescen iar apoi i
urmeaz traseul episodic sau cronic.
Diagnosticarea cleptomaniei este destul de dificil. De multe ori, aceast dereglare
comportamental este trecut cu vederea. Una din teorii susine c plcerea de a fura i ajut pe cei
care sufer de cleptomanie s diminueze simptomele unei depresii cronice de care sufer la
momentul respectiv.

Cleptomania - Cauze
Cauzele cleptomaniei sunt necunoscute. Specialitii vorbesc ns de o component genetic a bolii
care este transimis prin intermediul rudelor de grad primar.
Totodat, exist o inclinaie destul de mare spre teoria conform creia cleptomania poate fi cauzat
de sindromul obsesiv-compulsiv,bulimia nervoas sau depresia clinic.

Cleptomania - Simptome
Eecul repetitiv de a rezista impulsului de a fura obiecte care nu au o valoare utilitar sau monetar
pentru persoana respectiv.
Dezvoltarea unei stri de tensiune nervoas ce apare naintea nfptuirii furtului.

Plcere asociat actului de a fura.


Actul furtului nu este motivat de un acces de furie sau rzbunare i nu apare ca urmare a unei halucinaii
sau nelciuni.
Un episod maniacal, o tulburare de conduit sau o tulburare de personalitate de tip antisocial nu poate
explica mai bine acest fenomen

Cleptomania - Diagnostic
Diagnosticul pentru cleptomanie este greu de pus din moment ce pacientul nu se adreseaz medicului
pentru acest tip de afeciune, iar un control psihologic poate scpa din vedere
acest comportament. Cleptomania este diagnosticat, de obicei, cnd pacienii cer ajutor pentru alte
tipuri de afeciuni cum ar fi depresia, bulimia sau labilitatea psihic. Evalurile psihologice pot
detecta i relaii de familie defectuoase, conflicte relaionale sau factori de stres.
Cleptomania este un comportament care recidiveaz i care cunoate trei evoluii:

Sporadic episoade scurte i perioade lungi n care cleptomanul nu mai fur


Episodic perioade de furt i de remisiune care alterneaz
Cronic prezint un grad de fluctuaie

Cleptomania - Tratament
Presupune o terapie cognitiv-comportamental. De asemenea, psihoterapia psihoanalitic s-a
dovedit a fi i ea eficient.
Metodele de terapie trebuie s l determine pe pacient s contientizeze afeciunea de care sufer,
motivaia, sentimentul de culpabilitate i nevoia de a fi pedepsit pentru fapta sa, i n acelai timp de ai controla impulsurile.
Se poate utiliza i tratamentul medicamentos pentru cleptomanie. Acesta presupune folosirea
de antidepresive i stabilizatori ai dispoziei care pot fi eficiente pentru cleptomani.

http://www.one.ro/familie/copilul-tau/exista-copii-cleptomani-7565820
Uneori, copiii iau un obiect care nu le apartine, pur si simplu pentru ca il vor si
daca vor ceva, sunt obisnuiti sa obtina acel ceva pe loc. Iau obiecte din
diverse locuri, fara sa spuna nimanui. Uneori fura penru a-si impresiona
prietenii (in cazul copiilor de peste 7 ani), laudandu-se ca nu le pasa de
consecinte. Alteori o fac pentru a se razbuna pe parinti.
A avea un mic "furacios" in familie poate, intr-adevar, sa-ti franga inima. Nici nu stii sa
spui ce te afecteaza mai tare: furtul in sine sau minciunile jalnice care insotesc acest
delict atat de meschin. Nu-ti rasfata copilul, altfel va considera ca are dreptul la tot ce
ravneste. Da-i regulat o suma de bani cu care sa-si poata indeplini micile dorinte.
Ce mai buna metoda de a-l opri pe cel mic sa fure este sa inlaturi din start
eventualitatea unui asemenea act. Incearca astfel:

Nu-i permite prea multe.


Insufla-i puternic simtul binelui si al raului.
Invata-l sa aiba preocupari sociale, astfel incat sa-i pese de modul in care
actiunile lui ii afecteaza pe cei din jur.

Primul impuls al unui copil rasfatat este sa-si ia pur si simplu ceea ce vrea - pentru ca
acest gen de copil are impresia ca i se cuvine orice. Daca-l cocolosesti cand este mic o
sa platesti mai tarziu: jucariile de cateva sute de lei din copilarie se vor transforma in
obiecte de cateva mii in adolescenta.

Este preferabil sa hotarasti de la bun inceput ce este rezonabil sa aiba copilul tau
si sa fii neclintita in privinta asta. Fii consecventa. Daca spui "nu"doar cateodata, va
crede ca o faci din rautate.
Da-i bani de buzunar. Un copil mic poate vedea in furt o cale ingenioasa de a
obtine ce vrea. A-i da bani de buzunar reprezinta o alternativa la rasfatul excesiv. Daca ii
cheltuieste prea repede, nu ceda si nu-i cumpara oricum ceva. Nu-i da alti bani de
buzunar.
Daca se dovedeste usor de prins, atunci principalul motiv al copilului tau este,
foarte probabil, razbunarea. Uneori, copiii fura ca sa faca in ciuda cuiva.
Uneori un copil foarte cuminte va fura sub influenta unui anturaj nepotrivit.
Aceasta problema necesita foarte multa comunicare. Nu poti fi cu el tot timpul, asa ca
trebuie sa-l inveti sa nu "fie luat de val" cand cei din jur fac prostii.
Implica-l in servicii de caritate: sa doneze din jucariile lui, copiilor saraci; sa faca
diverse servicii persoanelor in varsta; sa aiba grija de copiii mai mici.
Poate ca trebuie sa-l supraveghezi mai mult. Copiii care nu au preocupari
instructive, pot prinde gustul faptelor rele. Tine-l ocupat cu activitati sanatoase, precum
sportul, jocurile, cartile.
Intreaba-l cum s-ar simti daca cineva i-ar lua ceva de-al lui. Indeamna-l sa se
puna in pielea altuia.
Prima ta reactie cand auzi de furt: nu tipa, nu-l bate, nu-l pedepsi - oricat de mult ar
usura aceste reactii. Poti sa-ti manifesti revolta fata de acest act, dar pedeapsa nu are
efect. Solutia este repararea raului facut.
Copilul trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa indrepte lucrurile. Asta inseamna sa
duca inapoi obiectul furat si sa ceara scuze. Insoteste-l cand face asta. Il poti face sa se
simta foarte prost in fata pagubasilor.