H. WIELEITNER ISTORIA MATEMATICII DE LA DESCARTES PINA LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-lea EDITURA §TIINTIFICA Bucuresti, 1964 Lao-Traducere de: RADU THEODORESCU Candidat in gtiingele fizico-matematice Supracoperta gi coperta de P, VULCANESCU Traducere dup editia rusa, confruntata cu edifia germand Tr. BUIENTHEP MCTOPHA MATEMATHEM OT NEKAPTA (0 CEPEXMHBI XIX CTOJIETHA TOCYHAPCTBEHHOE U3]{ATEJIbCTBO @U3NKO-MATEMATMYECHON IUTEPATYPHI Mocksa, 1960PREFATA LA TRADUCEREA IN LIMBA RUSA In literatura consacratd istoriei matematicii tn limba rusd existd pind in prezent o lacund serioasd, Avem mai multe cdrfi care se ocupd de istoria matematicii pind in secolul al XVII-lea inclusiv gi destul de multe luerdri referitoare la diversele probleme ale dezvoltdrit matematicii in secolele al XV II I-lea—al X X-lea, dar nu dispunemde o lucrare de sintezd, consacratd in mod special ultimelor doud secole gi jumdtate. Absenja unei asifel de lucrdri este resimfitd intens de cercetdtorti stiinfifici si indeosebi de studenfii si de corpul didactic din universitdfi gi institute pedagogtce, unde istoria matematicit se preda sub formd de curs obligatoriu sau facultativ. Profundele Lectii de istorie a matematicii in secolul al XIX-lea ale lui F. Klein (partea I, M-L., 1937) sint valoroase pentru oricine studiazd mate- matica acestei perioade, dar in primul rind, ele nu se ocupd de secolul al XVIII-lea, iar in al doilea rind, sint omise 0 seamd de directit gi probleme care se situau in afara sferei de interese ale lui Klein. Prezenta traducere are menirea de a implini partial aceasté lacuna. Numele lui Heinrich Wieleitner (1874—1931)1, autorul acestei cdrfi, remarcabil istoric german al matematicti, este cunoscut citito- rilor sovietict din Crestomatia sa gi din brogura de popularizare, Cum s-a nascut matematica moderna. Cartea de fatd este formaté din trei parti, apdrute tn perioade diferite. Primele doud contin istoria aritmeticii, a algebrei, a analizet si, corespunzdtor, a geome- triei gi a trigonometriei de la Descartes pind in anul 1800*. Pariea @ treia consta din ultima secfiune a volumului II al unei alte lucrdri 1 Necrologul lui H. Wieleitner, scris de J. Ruska, a aparut in I sis, XVIIL, 1, nr. 52 (1932). La necrolog este anexat& o bibliografie a lucririlor lui Wieleitner (cirea 150 de titlurij. . 7H. Wieleitner, Geschichte der Mathematik, Il Teil, Von Carte- sius bis zur Wende des 18, Jahrhunderts, I Halfte, Arithmetik, Algebra, Analysis, Il Halfte, Geometrie und Trigonometrie, Leipzig, 1911—1921. 5a lui Wieleitner, consacratd istoriei universale a matematicti! in perioada 1800— 1850. Cartea lui Wieleitner da, tn general, o expunere exactd si totodatd succintd, tndeosebi tn parteaa II I-a, a dezvoltdrii diverselor discipline matematice si a capitolelor lor. Autorul ne oferd informajii aproape despre toate lucrdrile si rezultatele care au ldsat 0 urmé mai mult sau mai pufin importantd in matematicd. Textul indicd totdeauna izvorul prim, iar la sfirgitul cdrfii este datd o listé ampla a litera- turii suplimentare, in care figureazd lucrdri generale, biografii, scriert ale clasicilor, monografii $i articole speciale. Pentru edifia in limba rusd aceasta bibliografie a fost considerabil completatd cu literaturd noud in limba rusd si tn alte limbi. Bogdtia materialului faptic si abundenga de date bibliografice reprezinté calitdtile esentiale ale acestei cari, care nu gi-a pierdut valoarea nici pind tn momentul de fajd. Desigur, in timpul care s-a scurs de la aparifia cdrtilor lui Wieleitner au fost stabilite mai multe fapte noi: a fost studiatd mai amanunfit istoria unor anumite stiinje (de exemplu, a teoriei ecua- fiilor diferenjiale), a fost cercetatéd pentru prima datd mostenirea de manuscrise a unor oameni de gtiintd (Torricelli si J. Gregory). Indicafiile referitoare la anumite lacune mai mari sint date in notele de subsol de cdtre redactor, cu trimiteri la bibliografia problemei. Unele pdreri ale autorului sint perimate sau discutabile (de exemplu, aprecierea datd concepfiei lut Euler asupra seriilor divergente); astfel de chestiuni sint, de asemenea, menfionate tn notele redactiet. Partea slabdé a acestei cdrfi consté tn lipsa unor idet generaliza- toare, tn ignorarea problemelor metodologice ale stiinjei si ale isto- riet et. De regula, Wieleitner se mdrgineste sd descrie acumularea succesivé a rezultatelor matematice. El nu se preocupd de conditiile sociale ale dezvoltdrii matematicti, de forfele ei motrice, de legdtura matematicii cu tehnica, cu gtitnjele naturii gi cu filozofia. Relevdém, in sfirgit, cd Wieleitner cunogtea insuficient istoria matematicii din Rusia $i cd modul in care expune lucrarile savantilor rugi, chiar ale unora de talia lui N. I. Lobacevski si M. V. Ostro- gradski, este incomplet. Cititorul va gdsi documentarea respectivd in lucrdrile care stnt date in lista bibliograficd. Primele doud parji ale cdrjii au fost traduse de subsemnatul, iar a treia, de N. V. Levi. Traducerea a fost confruntata de I. G. Bas- makova si L. A. Sorokina. 15.V1.1958 A, P. IUSKEVICI 1H. Wieleitner, Geschichte der Mathematik, II, Von 1700 bis zur Mitte des 19. Jahrhunderts, Berlin und Leipzig, 1923, pp. 53—147. 6DIN PREFETELE AUTORULUI' Pentru elaborarea primei pdrji s-a folosit un manuseris al lui A. Braunmiihl. El cuprindea, cu unele lipsuri, istoria aritmeticii, a algebrei, a teoriei numerelor, a calculului infinitezimal gi a ecua- jiilor diferenjiale. Pentru ca prima parte sé fie completd, autorul a trebuit sé adauge capitole referitoare la: analiza combinatorie $i teoria probabilitatilor, diferente finite, teoria interpoldrii sicalculul variajional. Pregdtirea capitolelor deja existente a prezentat mai multe dificultdji dectt se putea crede la inceput. Unele parti ale lucrdrii lui Braunmiihl au fost scrise ined tnainte de 1904, ceea ce a impus sd fie considerat tn plus gi materialul cules din acel moment mai ales de G. Enestrim, tn,, Bibliotheca mathematica“. De asemenea, G. Enestrém mi-a pus la dispozifie, in mod dezinteresat, remarcabilele sale cunogtinge, lucru pentru care imi exprim aici sincera mea recunostinjd. La indicarea izvoarelor, m-am mdrginit sé comunic anul aparitiet cdrtii respective sau a respectivului numar de revisté. In cazul din urmd, adaug, intre paranteze, anul publicdrii efective, dacd acesta @ fost menfionat. Pentru istoria matematicii, acest an de aparifie este mult mai important dectt anul curent formal al edifiei de care diferd adesea cu cifiva ant, — mai important nu numai pentru cad influenfa unei lucrari poate incepe, de obicei, abia dupa publicare, ci si pentru cd anul de aparifie reprezintd limita extrema a momen- tului cind a fost scris un articol (cf. 194)?. Agadar, degi referirile 1 Primele douad parti ale carfii de fata au constituit, in editia germana, partea a II-a din Istoria matematicii, seria lui Schubert. Prima parte a fost scrisi de S. Giinther (Geschichte der Mathematik, I Teil. Von den Altesten Zeiten bis Cartesius, Sammlung Schubert, Leipzig, 1908). Cea de-a Il-a parte a fost incredinjaté lui A. Braunmihl, care a murit inainte de a ter- mina lucrarea. Scriind aceasta parte, Wieleitner a utilizat partial materia- lele postume ale lui Braunmihl, dupa cum arata si in prefata.— Nota red. ruse. 2 Data cind autorul si-a prezentat articolul este indicata numai uneori-. Tot ce se stie in aceasta privinja despre Euler este dat in lucrarea lui G. Enestrém, Verzeichnis der Schriften Leonhard Eulers. 7nu sint complete sub raport bibliografic, ele permit totugi, in majori- tatea cazurilor, o verificare a corectitudinit datelor comunicate. Daca in indicarea izvoarelor s-a putut realiza 0 anumité comple- titudine gi prectzie, aceasta este in primul rind meritul aceluiasi G. Enestrém. Teatul nu confine trimitert la lucrdri din domeniul istoriei mate- maticii. De aceea am anezat un indice bibliografic, cuprinzind indeosebi literatura pe care am folosit-o. Date mai amdnuntite se pot gdst tn cartea lui F. Mitller, Fihrer durch die mathematische Literatur (Leipzig, 1909), tn care se fine seama fn mod special de lucrdrile importante pentru istoria matematicii. . Nu md ocup nicdieri (cu o singurd excepjie) de critica datelor din alta lucrdri istorice. Dar dacd expunerea din aceasta carte diferd, in anumite puncte, de lucrdrile precedente, cititorul poate fi convins cd am avut, in acest sens, motive suficiente (cu rezerva cd, tn general, oricine poate gresi). In incheiere, multumese lui S. Giinther si F. Miiller pentru a ju- torul prietenese acordat prin citirea corecturilor. Mai 1911. Partea a I-a a fost tntocmitdé conform acelorasi principii ca si prima. Acolo unde autorul nu s-a putut baza pe propriile sale cerce- tari, s-a adresat celor mai bune izvoare indirecte. Cu prilejul citirti corecturilor, G. Enestrém a avut amabilitatea 8d verifice corectitudinea trimiterilor la izvoare. [i datorez lui, ca gt lui J. Tropfke, care de asemenea, m-a ajutat la corecturi, o serie de observafii gi completdri importante. Le exprim ambilor sincera mea recunostin{d. Noiembrie 1920.ISTORIA MATEMATICIL DE LA DESCARTES PINA LA SFIRSITUL SECOLULUI AL XVIIL-LEAPARTEALI ARITMETICA, ALGEBRA, ANALIZA Capitolul I ARITMETICA § 1. ARITMETICA TEORETICA Distinctia riguroas& dintre ,,logistica formelor“ si ,,logistica numerica“, adic& dintre calculul algebric si cel numeric, a fost facuta de F. Viéte (Zeuthen, partea a II-a, p. 111)!. Simplificind treptat greoiul sistem al scrierii si al notatiilor lui Viéte, urmasgii sii au incercat intii sé elaboreze legile calculului literal, bazin- du-se pe caleulul cu numere rationale, Abia mai tirziu, cind calculul algebric s-a consolidat suficient gi a fost extins si la numerele irationale, a devenit posibil s& se considere calculul numeric doar ca un caz particular al celui algebric. Totodata, a aparut posibilitatea de a explica regulile de calcul obisnuite cu ajutorul aritmeticii teoretice, ceea ce a contribuit la progresul calculelor si la reforma radicala a cursurilor scolare. Unul dintre cei dintfi care au legat aritmetica elementara de calculul literal perfectionat al lui Viéte a fost savantul englez W. Oughtred, un simplu preot de tara, al cérui nume se intilneste in diferite domenii ale matematicii. In adevir, intr-o lucrare publicaté pentru prima dat& in 1631, sub titlul Cheia matematicit (Clavis mathematicae)’, el arataé intii cum se efectueazi diversele operatii cu numere concrete, ' Aici gi in cele ce urmeaza, referirile la Zeuthen se dau astfel: H. Zeuthen, Istoria matematicii in antichitate gi evul mediu, aparuta in limba rus& sub traducerea lui P. S. Iusgkevici M. —L, 1988 (Ze uthen, partea I}; H. Zeuthen, Istoria matematicii tn secolele al XVI-lea gi al XViI-lea, tradusi in limba rusi de P. Novikov, sub ingrijirea lui M. I. Vigodski (Ze uthen, partea a Il-a),— N.R. 2 Titlul primei edifii incepe cu cuvintele Arithmeticae etc. institutio. 1n 1647 a apdrut traducerea in limba engleza, intitulata The Key of the Mathematics. 11iar apoi stabileste regulile de calcul cu simboluri cifrice generale. De exemplu, cind Oughtred vrea s& scada din 6 sa sume 763 ai el descompune aceasta operatie gi scrie: ,,Aduna 2 si Z, suma A+ZB A , din — scade BY, va rémine C4=49 « B c este etc, Expresia Bq, in care notatia quadr. a lui Viéte este redusa la g, inseamna aici B®. Analog, Oughtred scrie Aggce in loc de Al, 10 AcccE in loc de 10.A°E etc. Asadar, scrierea simbolurilor q (patrat) si ¢ (cub) unul dupa altul insemna adunarea exponentilor. Notatia radica- lilor era analogi: \'gqA tnseamna YA, VecceAc Bag este 4/ A? BA etc. De altfel, pentru 1/1000, el avea $i notatia Vii 1000, iar pentru 10, notatia /74| 10. Proportiile erau scrise sub forma A +o::B°8, iar pentru ecuatii era folosit semnul de egalitate propus de Recorde!. Tot lui Oughtred fi datorim aparitia semnului de inmultire sub forma de cruce, desi el scria frecvent numai AB in loc de A X B. Simbolul inmultirii sub forma de punct se intil- negte in 1634 la Harriot (vezi mai jos), iar in 1693 la Leibniz, intr-o scrisoare catre 1’Hospital. Dar punctul ca semn al tnmultirii a intrat in uzul general abia datorita lucrarii lui Christian von Wolff, Fundamentele tuturor stiinjelor matematice (Anfangsgrtinde aller mathematischen Wissenschaften, editia I, 4 volume, 1710); care a fost in repetate rinduri reeditaté. In aceasta lucrare era folosit si dublul punct ca semn al imp&rtirii, pe care {I utilizaser& pentru proportii inca Oughtred in 1657 si J. Gregory in 1668, si pe care Leibniz l-a propus in 1684 in ,,Acta Erud“. Tot Leibniz (intr-o scriere data publicitatii abia recent) a inceput si noteze roportia in felul devenit pentru noi obisnuit, a: b=c:d. Tnainte, el folosea pentru egalitate semnul |~ |, cum procedase anterior si F. Dulaurens in Exemplificdrile matematice (Specimina mathematica, Paris, 1667). 1 Aceasti distinctie intre simbolurile = gi :: se pastreazi in Anglia pina in zilele noastre. Semnul de egalitate al lui Recorde (1556) se deosebea de ce] actual numai prin faptul ca era ceva mai lung. 2In Tabelele de sinusuri, tangente, secante gi logaritmi ai sinusurilor gi tangentelor (Canones sinuum, tangentium, secantium et logarithmorum pro sinubus et tangentibus, Londra, 1657) a lui Oughtred gi in Studii de geometrie (Exercitationes geometricae, Londra, 1668) a lui Gregory. 12Ridicarea la putere a binoamelor gi extragerea radacinilor patrate §1 cubice au fost explicate de Oughtred tot cu ajutorul unor simboluri numerice generale. E] a analizat calculele cu fracfii zecimale. Dup& cum vom vedea, Oughtred s-a ocupat mult de trigo- nometrie, iar fractiile zecimale se foloseau atunci indeosebi in trigonometrie. El este chiar primul care a publicat un procedeu de inmultire gi impartire prescurtata a fractiilor zecimale, pro- cedeu dupa care efectuim gsi noi aceste operatii’; ce e drept, J. Burgi (Zeuthen, partea a II-a, p. 136) a cunoscut acest procedeu inc inaintea lui Oughtred. Notatia lui Oughtred pentru fractiile zecimale apare clar din urmatorul model: in loc de 3 794,236 el scria 3 794 [236 | jmbinarea operatiilor aritmetice cu cele algebrice se intilneste si in primul Curs (in sase volume) pentru toate capitolele mate- maticii, publicat de francezul P. Hérigone in 1634 si in 1644, in latina (Cursus mathematicus) si in francez&. Pentru a nu fi nevoit si recurga la expunerea verbala utilizaté anterior, Hérigone a creat un limbaj simbolic special. De exemplu, £2 6,71 142 2/264 06, ceea ce insemna 6-7 = 42 = 6 4+ 6 Asadar, semnul de egalitate se scria sub forma |_| sau, mai frecvent, sub forma 2|2; locul semnelor noastre pentru ,,mai mare“ si ,mai mic“ fl ocupau simbolurile 3|2, respectiv 2|3. Pentru pro- portii, Hérigone a introdus notatia ath 2|2 exd, care s-a bucurat ins& de mai putin succes decit cea a lui Oughtred. Cu ajutorul bogatului siu limbaj simbolic, care mai suferea inca de o oarecare stingacie, dar reprezenta un incontestabil progres in comparatie cu trecutul, Hérigone a reusit s exprime concis si precis teoremele din toate domeniile matematicii care sint tratate in enciclopedica sa lucrare. In timp ce Oughtred mai folosea, asemenea lui Viéte, majuscu- lele alfabetului latin pentru notarea marimilor numerice, T. Har- riot trece, fn cartea sa Aplicarea artei analitice la rezolvarea ecua- fiilor algebrice (Artis analyticae praxis ad aequationes algebraicas —____ , 1 Metoda lui Oughtred a fost ulterior perfectionat& de J. Fourier in Ana- liza ecuafiilor determinate (Analyse des équations déterminées, Paris, 1831). Vezi J. Liroth, Vorlesungen iiber numerisches Rechnen, Leipzig, 1900. 13resolvendas; publicaté postum in 1631 de cétre W. Warner), la minuscule. Din acel moment, ele intra repede in uzul general, deoarece René Descartes le-a acordat preferinta tn celebra sa Geometrie (Géométrie, 1637), ca si Hérigone si J. Wallis in Algebra (Tratat istoric gi practic de algebrd, Treatise of Algebra both histo- rical and practical, editia engleza 1685, editia latina completata, in vol. II din Opera, 1693). Utilizarea literelor a fost curind comple- tat& prin introducerea indicilor. In forma 2C, 3C, indicit au fost folosti, inc& in 1649, de F. van Schooten, in editia latina a Geome- triei (Geometria) lui Descartes, iar apoi de Leibniz (,Acta Erud.“ 1682 si urm.) si de Newton in "Principiile matematice ale filozofiei naturale! (Philosophiae naturalis principia mathematica, 1687). In Metoda diferenjelor (Methodus differentialis, 1711), Newton i-a folosit de repetate ori, aproape intr-o forma moderna: C1, C2. O data cu perfectiunarea tiparului, indicii au fnceput sa fie asezati treptat sub rind, cum a procedat, poate, inci Leibniz in manu- scrisele sale (cf. pp. 40—44). In locul notarii puterii pe care am vazut-o la Oughtred, prede- cesorul lui Harriot, autorul Aplicdrii artei analitice a introdus notatia aa, aaa etc. cireia Hérigone i-a dat apoi forma mai simpla a2, a3, ... Poate c& toemai acest din urmé fapt l-a condus pe Des- cartes la crearea simbolismului actual (1637). De altfel, inci in 1636 matematicianul scotian J. Hume a publicat la Paris cartea Noua algebra a lui Vite (L’Algébre nouvelle de Viéte etc.), in care cifrelor romane li se acord& rolul unor adevarati exponenti; de exemplu, una dintre ecuatiile sale este scrisi AlI—AAH égal 4 X. Exponenti generalizati apar ici-colo la Wallis in Mate- matica universald, Oxford (Mathesis universalis, Oxoniae, 1657), dar ei au ajuns la o raspindire mai larga abia datorité lui Newton si lui Letbniz. Lui Harriot fi datoraim si semnele noastre > gi < pentru relatiile »mai mare“ si »mai mic“, Cifrele gi literele au fost folosite ca indici la radical, citeodata de catre Wallis, care scria, de exemplu, y¢R? = R. Newton le-a dat o utilizare consecventa. Notatia noastra actuala a ince- put treptat s& prindi raddcini dupa ce a fost folosita in mod sistematic in Tratatul de algebra (Traité d’Algebre, 1690), al lui M. Rolle si in Elementele de matematicd (Eléments des mathe- 1Vezi Isaac Newton, Principiile matematice ale filozofie natu- rale, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti, 1956. — N. 2 De altfel, inca M. Stiefel | folosea, in 1553, notatiile 1AAA, 1BB etc., acolo unde noi scriem 2°, y?. 14matiques, 1675), ale lui J. Prestet. Se poate spune ci, incepind cu sus-mentionata lucrare a lui Descartes, calculul literal a luat forma pe care o are gsi astazi. Ce e drept, unii adepti ai lui Des- cartes mai foloseau fn locul semnului = al lui Recorde semnul >, prin care Descartes marca egalitatea, insa cel dintii a ajuns curind sA-gi cucereasci recunoasterea generala. In a doua jumitate a secolului al XVII-lea, in Franta se mai intilneste semnul || in locul semnului nostru =, deoarece expresia a = b, insemna la Viéte si la Descartes modulul |a — b|. Viéte si urmasgii s&i au construit calculul algebric pe baza geo- metricd; in general, intreaga matematica s-a dezvoltat din repre- zentari geometrice. Situatia s-a schimbat dupa aparitia Geometriet lui Descartes (in editia originala, ea nu era decit una dintre cele trei anexe la celebrul Discurs asupra metodei (Discours de la Méthode etc.). Desi Oughtred expusese gi el calculul literal in strinsi legdtura cu aritmetica numerelor, Descartes este primul care a fnteles necesitatea de a construi calculul literal pe o baz& aritmetica. fn acest scop el a introdus un segment unitate, ales in mod arbitrar, si a aratat cum se pot deduce, cu ajutorul lui, toate operatiile fundamentale ale aritmeticii din teoria antica a proportiilor. Definitiile astfel obtinute pentru operatii s-au dove- dit deci valabile si pentru numerele irafionale, fapt pe care Viéte il mentionase numai fn treacit. Descartes nu mai era obligat si opereze exclusiv cu formule omogene, cum procedasera Viéte si rivalul lui Descartes, Fermat. Alegerea unei unitati deter- minate a facut posibile si expresiile neomogene, ai cdror termeni pot fi considerati ca numere. Prima incercare de a da o explicatie si o justificare operatiilor efectuate cu numere irationale a fost facuté abia in secolul al XVIII-lea de cAtre Kastner (cf. p. 20). Importanta pasului realizat de Descartes nu a fost inteleasi dintr-o data. Astfel, J. Wallis, celebrul profesor de la Oxford, eare a consacrat doua dintre numeroasele sale lucrari aritmeticii practice si teoretice, se situa inca, aproape in intregime, pe pozitia lui Viete si a lui Oughtred. In lucrarea sa, Matematica universalé (1657), caleulul numeric gi cel algebric merg tot timpul mina in mina. Notatiile sale sint imprumutate mai ales de la Oughtred, de exemplu, pentru fractiile zecimale, pe care, de altfel le scria uneori si in forma moderna. Wallis are ins& totodata si merite serioase in aritmeticaé. El a supus unei analize amanuntite diverse Sisteme numerice si a cercetat reprezentarea numerelor in siste- mele cu baza 3, 4 etc. El este cel dintii care a dat o interpretare Matematica riguroasé vechii metode indiene de verificare cu 15ajutorul lui 9 gi a analizat pentru prima dat& toate problemele care pot aparea in legitura cu progresiile aritmetice si geometrice ; operind cu m&rimi generale, el a dispus aceste probleme sub forma unor tabele. Mai departe, in Tratatul de algebré (1685 si 1693), Wallis a cercetat transformarea fractiilor ordinare in fractii zecimale si a expus propriet&tile cele mai importante ale fractiilor periodice simple si mixte, la care ajunsese inc in 1657, in lucrarea sa, Matematica universald. Nu i-a ramas necu- noscuta nici transformarea inversd a unei astfel de fractii zeci- male intr-una ordinara, nici faptul c& extragerea radacinilor ne conduce la fractii zecimale neperiodice infinite — un gen special de numere. Tot de la Wallis ne-a ramas folosirea cuvin- tului ,,mantisi“ (adic&é completare), pe care |-a utilizat pentru desemnarea partii zecimale a fractiilor. Wallis a definit numerele pozitive si cele negative ca numere opuse intre ele (cistig si pierdere). Descartes, iar inaintea sa Stiefel si Girard au caracterizat numerele negative ca fiind mai mici decit ,,nimic“. {ntr-un singur eaz fns& Wallis a dedus din . . 4 inegalitatea 4 < — pentru numerele naturale ca n+1 n 4 4 1 1 1 1 1 ~>b gi c&u- tam log (a + 6) si log (a — 6), punem sin t =t, atunci a log (a + 6) = log a+ log 2+ 2log sin ante. Analog, daci luam sin 9 = lz ,» atunci log (a—b) = log a + log cos 29. 1 Inc& Leibniz aplicd regulile de logaritmare la ecuatii exponentiale. ‘Intr-o serisoare din 1694 c&tre Jacques Bernoulli, el deduce astfel din a* = y ecuatia x log z = logy. a 19Aceleasi formule reapar apoi la un medic din Graz, J. Muschel, care le-a obtinut probabil independent (1696). [n 1715, Wolff a comunicat in ,,Acta Erud.“ formula log (a + b) = log a—2 log sina, unde log tg a = + (log a—log 6). Astronomul francez Delambre a folosit o formul& similara (1788). Deosebit de fecunde s-au dovedit tablele de logaritmi pentru sume gsi diferente, construite in secolul a] XIX-lea de Z. Leonelli (1802—1803) si publicate de Gauss in 1812. in timp ce in lucririle lui Wallis si ale lui Newton, calculul literal mai era inc& doar o generalizare a aritmeticii numerelor, in cartile citate mai sus ale lui Kastner, Segner, Karsten si ale altora, calculul literal se desparte de aritmetica numerelor. Mate- maticienii incep s& tindd, desi timid, dupa cum s-a vadit inca in lucrarile lui Wolff, spre 0 expunere gtiinjificd sistematicd a cal- culului algebric, si in acest scop se straduiesc sa justifice diversele reguli de operatii prin demonstratii riguroase. Fireste, aceasta nu putea da rezultate, deoarece aritmetica teoreticé a timpului nu dispunea de un fundament solid, absolut necesar pentru con- struirea unui sistem stiintific. In secolul al XVIII-lea, la fel ca pe vremea lui Descartes gi a lui Newton, matematica era privit ca ,stiinj4 a m&rimilor“. In conformitate cu aceasta, numarul era definit ca un raport sau, dupa expresia lui Wolff, ,,ca ceea ce se raporteaza la o unitate, ca o dreapta la o alta dreapta“. Aceasta definitie nu-i era straina nici lui Descartes, si se intilneste intr-o forma aproape identica in Aritmetica lui Newton. Foarte putini erau aceia care mai preferau definitia euclidianaé a numarului ca multime de unitati. Totusi notiunea generala de numar irational a patruns in cercurile mai largi ale matematicienilor abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. In Franta, incepind din 1750, d’Alembert a adus aici o contributie considerabila. Numerele negative erau socotite, dupa Wallis, ca opuse miari- milor pozitive (vezi p. 16). In Fundamentele aritmeticii etc. (1758) Kastner le definea astfel: ,,se numesc marimi opuse marimile de aceeasi natura, considerate in conditii in care una o micsoreaz& pe cealalta“. Bineinteles, aici se contureaz& o extindere a notiunii de numiar, desi intr-o form& cu totul imperfecta. In Algebra sa (1740), a c&rei traducere in limba germana a fost publicata in 1798, de catre Griison, matematicianul englez orb N. Saunderson 20adopta siel aceasta definitie, dupa care, fara nici o justificare, con- sidera semnele -+ si — drept semne de operatii. De cele mai multe ori ins& se proceda invers: se dadea definitia pentru + si pentru — ca semne de operatii, dupa care ele erau utilizate tacit si pentru notarea numerelor pozitive si negative. Astfel a procedat, de exem- plu, Clairaut, in cartea sa amintita anterior. In acelasi mod a procedat si C. Maclaurin in Tratatul de algebra tn trei parti (A Treatise of Algebra in three Parts, Londra, 1748), intocmit ca un comentariu la Aritmetica universaldé a lui Newton. Pe acelasi drum a mers gi celebrul Leonhard Euler, in foarte cunoscuta sa lucrare Introducere completa in algebra (Vollstindige Anleitung zur Algebra, SPb., 1770)*. Au existat ins& si reprezen- tanti ai unei a treia orientari, care nu recunosteau nici numerele negative, nici radacinile multiple, nici numerele imaginare. Dintre acestia fac parte englezul W. Frend, cu lucrarea Principii de algebra (Principles of Algebra, 1796) si francezul F. Maséres, care a trait inaintea sa in Anglia, cu lucrarea Disertafie asupra folosirit semnului negativ etc. (Dissertation on the Use of the Negative Sign etc., 1758). Algebra lor era denumita aritmeticdé, in opozitie cu algebra simbolicé dezvoltata in secolul al XIX-lea. In secolul al XVIII-lea nu s-a ajuns tncd la o intelegere clara a faptului cd numerele negative sint o extindere legitima a siste- mului numerelor. Acesta este legat side faptul ca regulile inmul- tirii nu-si gasisera pe atunci inci nicdieri o fundare riguroas’, nici macar in celebrele prelegeri tinute de Laplace la Scoala poli- tehnicé. Numai intr-un articol publicat de G.S. Kliigel tn 1795 (in Archiv der Mathematik a lui Hindenburg) s-a facut o incercare de a stabili legi formale ale algebrei, in cadrul careia autorul s-a apropiat foarte mult de conceptia corecta. Fireste, matematicienii timpului tsi dadeau bine seama c& aceasta stare de lucruri este nesatisfacatoare. Dar abia in secolul al XEX-lea au aparut invatati care au insistat asupra necesitatii unei reforme a fundamentelor aritmeticii si au indicat ciaile care duc la aceasta. [1 vom cita in primul rind pe M. Ohm. Intr-o lu- crare de mica intindere, Cercetare criticd a matematicii in general $t a geometriei euclidiene in special (Kritische Beleuchtung der Mathematik tiberhaupt und der Euklidischen Geometrie insbeson- 1 Prima editie a c4rtii lui Euler a aparut in traducere rusd facutS dupa manuseris: Aritmetica universalé (Yuupepcambuan apudmeruxa), vol. I—II, SPb., in anul 1768—1769. Traducerea a fost facuta de P. Inchodtev gi I. ludin. — Nota red. ruse. 21dere, 1819), el a aratat, cu deosebita claritate, necesitatea unei astfel de transformari. M. Ohm a cdutat sa-si dezvolte ideile in Incercare de sistem perfect consecvent al matematicii (Versuch eines vollkommen konsequenten Systems der Mathematik, 1822), Intrucit activitatea lui se situeaz4 in afara perioadei pe care 0 studiem, ne vom multumi s& citém numele savantilor care au pus bazele algebrei formale. Acestia sint englezii G. Peacock, W. R. Hamilton, A. de Morgan si germanul H. Hankel. in continuare ne vom ocupa de istoria numerelor imaginare. Matematicienii, desi au ajuns la radacini imaginare ale ecuatiilor inca din secolul al XVI-lea, aproape ca nu stiau sa le utilizeze. Descartes, in Geometria-sa, spune chiar cé aceste marimi nu ni le putem inchipui in nici un fel, din care cauza le-a si dat numele de ,,imaginare“ (in latina radices imaginariae). Newton a operat gi el cu marimile imaginare numai in masura in care apareau ca ra- dacini ale unor ecuatii. J. Wallis a avut ideea de a considera ma- rimea imaginar&a —bcca medie proportionald intre o marime pozitiva si una negativa. De asemenea, in Algebra sa (1685), el a incercat s& dea diverse interpretiri geometrice miarimilor pur imaginare si complexe; desi nu i-a reusit pe deplin, totusi ar fi putut s4-i serveasc’ ca baz& pentru interpretari ulterioare. Aceste lucruri nu au fost insd luate in seama. Abia aparitia unui nou capi- tol al matematicii — calculul infinitezimal — a dat impuls stu- diului marimilor imaginare. In cadrul incercdrilor de a integra functiile rationale Leibniz a dat dezvoltarea in factori ima- ginari a binomului z* + a4 (,,Acta Erud.“, 1702 si 1703). In acelasi timp, prietenul situ Jean Bernoulli [,,Acta Erud.“, 1703 si ,,Mém. Ac. Paris“, 1702 (1704)) a comunicat dependenta pe care a gasit-o intre logaritmii numerelor imaginare si arc si- nusul real, dependenta pe care o cunostea pe atunci, incontestabil, si Leibniz. Amindoi au integrat expresii de tipul de za dupa reguli formale valabile pentru expresiile reale. Din acest moment au inceput s& se dezvolte treptat calculele formale cu numere ima- ginare, care nu au fost insa insotite de studiul problemei fundamen- telor lor. A. de Moivre, savant englez de origine franceza, a des- coperit importanta teorema care {i poarté numele (,,Phil. Trans.“!, 1707, 1722 si ,,Miscellanea analytica“, 1730); ne vom ocupa de ea in capitolul urm&tor (vezi p. 46). 1 Philosophical Transactions — publicatie englezi de stiinfa. — N.R. 22in 1714, intr-un articol din ,,Phil. Trans.“, care a fost inclus apoi in cartea sa Armonia mdsurilor (Harmonia mensurarum, 1722), R. Cotes a stabilit relajia fundamentala dintre functiile trigonometrice si functia exponentiala. Euler, care pare s& nu fi fost informat de aceasta descoperire, a dat apoi aceeasi relatie intr-o scrisoare catre Jean Bernoulli [vezi si ,,Comm. Ac. Petr.“, 1740 (1750) si ,Misc. Berol.“, 1743]; mai tirziu, el a dezvoltat-o in capitolul VIII din cartea I a Introducerii tn analizd (1748). Ulte- rior, in Considerafii asupra cauzei generale a vinturilor (Réflexions sur la cause générale des vents, Berlin, 1747) si ceva mai tirziu in ,Mém. Ac. Berl.“, 1746 (1748), d’Alembert a demonstrat ca orice expresie algebrica formata dintr-un numar arbitrar de marimi imaginare poate fi redusa la forma A + iB, unde A gi B sint ma- rimi reale. El a vorbit, chiar, despre integrala unei functii de variabila x + iy, si si-a exprimat p&rerea ca diferentiala f(« +- + iy) d(x + iy) poate fi totdeauna scrisa sub forma dp + idg. Desi aceasta din urma afirmatie a ramas pentru moment nedemonstrata, valabilitatea ei a devenit curind unanim acceptata. fn ,,Hist. Ac. Berl.“, 1749 (1751), Euler a dat demonstratii mai complete ale teoremelor lui d’Alembert, aratind valabilitatea lor pentru toate functiile cunoscute pe atunci. El] a studiat cu acest prilej intr-un mod deosebit de minutios logaritmii numerelor negative si imaginare. Cercet&rile sale au pus capat indelungatei controverse care a avut loc, intii, intre Leibniz si Jean Bernoulli, iar apoi intre d’Alembert si Euler insusi; anume, Euler a ardtat c& log x are o infinitate de valori, printre care existé una reala dacd si numai daca «>0. Notatia i pentru /— 1 apare si ea pentru prima data intr-un articol al lui Euler din 1777, care vede lumina tiparului in volumul IV al editiei a II-a din Fundamentele calculului inte- gral (Institutiones calculi integralis, 1794). De altfel, litera i a intrat in circulatie datorité lui Gauss. Desi marimile imaginare erau larg folosite, iar valoarea si importanta lor deveneau tot mai evidente, ideile asupra naturii lor au ramas cu totul neclare pina in secolul al XIX-lea. Inginerul hotarnie danez K. Wessel a fost cel dintii care a descoperit metoda de reprezentare geometricd a numerelor complexe in plan, metoda care de obicei ise atribuie lui Gauss. Pe aceasta baza el a elaborat in 1797 0 teorie completa, pe care a publicat-o in 1799 (vezi p. 163). Lucrarea lui Wessel a ramas ins& cu totul necunoscuta, pina nu de mult, cind a fost redescoperita. O soarta tot atit de vitreg’ a avut gi lucrarea lui J. Argand, Incercare de reprezentare a mdrimilor 23imaginare etc. (Essai sur une maniére de représenter les quantités imaginaires etc., 1806), care confinea o interpretare similara. Abia Gauss, in a carui teza din 1799 era deja conturata aceasta reprezentare geometrica, a stabilit riguros, in Teoria resturilor bipdtratice (Theoria residuorum biquadraticorum, 1828/31) no- fiunea generalé de num&r complex gi a demonstrat legitimitatea tuturor operatiilor efectuate cu el. In aceasta lucrare, el a intro- dus termenul ,numar complex“ si a denumit expresia a? + b? »norma“ numarului a + 61. Inc& inainte, in 1821, Cauchy a denumit Va + b? cu termenul ,,modul“, de asemenea foarte utilizat. Tot lui Cauchy fi apartine denumirea de ,,conjugate“, data numerelora + bi si a — bi. § 2. CALCULUL ARITMETIC in paragraful de fat’ ne vom ocupa de dezvoltarea caleulului aritmetic si a mijloacelor auxiliare create pentru usurarea lui. In secolul al XVII-lea, intregul con}inut al manualelor gcolare se reducea la culegeri de reguli (uneori numarul lor se apropia de 240), care li se dadeau elevilor fara nici un fel de justificare sau demonstratie, astfe] incit asimilarea lor mecanica era procedeul cel mai frecvent utilizat. Aceasta stare de lucruri a aparut in Ger- mania inca la sfirsitul secolului al XV-lea. Insecolul al XVII-lea i-au urmat Franta si Anglia, care au deschis drum, cu intirzierea corespunzatoare, reformei incepute in Germania in secolul al XVIII-lea. Luerarile lui A. Riese si ale celor doi fii ai sai, in care locul cen- tral era acordat regulii detrei (Regel detri), au inregistrat pind in 1656 numeroase reeditari. Cartile care le-au luat locul se deosebeau de ale lor fie numai prin enuntarea acestor reguli, ca de exemplu in Aritmetica practicd (Arithmetica practica, 1698) a lui Wendler, fie prin accentuarea caracterului mecanic al expunerii, dind regulile in versuri; astfel a procedat, de exemplu, T. Beutel in lucrarea din 1663 (?) Padurea de cedri saxond, 0 aritmeticd sau o arté a calculului deosebit de utilé (Sachsischer Cedernwald, eine Arithmetik oder sehr nitzliche Rechenkunst), care a fost tiparita in multe editii (editia a VII-a tn 1693). : Pozitia pe care a, ocupat-o in Germania A. Riese i-a revenit in Franta matematicianului parizian F. Barreme, care a publicat in 1677 cartea Aritmetica sau cartea usoard pentru a tnvdja singur 24aritmetica (L’Arithmétique ou le livre facile pour apprendre larithmétique soi-méme), reeditaté de multe ori pina in 1779. in Anglia a existat, de asemenea, un matematician care a jucat un rol tot atit de important ca si A. Riese in Ger- mania. Este vorba despre E. Cocker (mort in 1675). Cele sase lucrari diferite de aritmeticd pe care le-a scris acest autor au avut o pozitie dominanta in finvatamintul englez timp de aproape un secol. Numai Aritmetica (Arithmetick) aparuta postum in 1678 a inregistrat 112 ediyii. La Cocker, la fel ca in Germania gsi in Franta, predomina regula de trei din care se obtineau in mod firesc foarte multe alte reguli particulare. Regula lanfului, cunoscuta inca de indianul Brahmagupta (Zeu- then, partea I) si foarte apreciata in cercurile comerciale, era larg folosita in Anglia, Germania si Franta. fn secolul al XVIII-lea aceasta regula a pus {n umbra chiar atotputernica regula de trei. La raspindirea acestui procedeu a contribuit in mod deosebit cartea de aritmetic& a lui K. F. van Rees, nascut pe la 1690 in provincia olandezi Limburg. El si-a publicat lucrarea in limba olandeza, in 1735; in 1737.a fost tradusa fn franceza, iar in 1739 L.M. Kahle a tradus-o din francezi in germana, sub titlul Regula generalé a calculului (Allgemeine Regel der Rechenkunst). Schema de apli- care a regulii lantului, continuta in aceasta lucrare, a fost denu- mit de aceea si,,regula lui Rees“. Marele succes al acestui procedeu se explicd, pe de o parte, prin tendinta crescinda a calculatorilor de a inlocui multimea de reguli particulare printr-o reguli gene- rala, aplicabila in toate cazurile, iar pe de alta parte, prin faptul ci utilizarea acestei reguli cerea eforturi intelectuale cu totul neinsemnate?. Printre diversele inovatii importante din aritmetica practicd a secolului al XVII-lea trebuie si relevam numai una singura, 1{n Rusia, aritmetica se preda in secolul al XVII-lea dup& lucrari in manuscris. Prima carte de aritmetica tiparité in limba rusi a fost Calduzd scurla si folositoare tn aritmeticad (Kparkoe uw momesHoe pyKoseweHue BO aputmetnKy, Amsterdam, 1699),a lui I. F. Kopievski, unde sint deserise in 16 pagini numeratia $i primele patru operatii. In 1703 a fost tiparita la Moscova Aritmetica, adicd stiinja numerelor {Apudmetnxa cupedb HayKa wucaMTenbHaNd) a lui L. F. Magnitki, profesor la scoala © navigatie din Moseova. AceastA lucrare a servit ca manual aproximativ © Jumatate de seco]. Cartea expune amanunfit regulile aritmeticii {inclusiv regula de trei gi metoda falsei pozitii), masurarea principalelor figuri geometrice, elementele algebrei, ale trigonometriei si ale navigatiei; se da solutia unui foarte mare numar de probleme; in total Aritmetica (Apng- MeTuKa) cuprinde 662 de pagini. — Nota red. ruse. 25aparfinind marelui Leibniz, care s-a interesat de toate problemele de matematici ce-i apireau in cale. Ne referim la o perfectionare a calculului dobinzii compuse, care a devenit posibila datorita utilizarii logaritmilor, si de fundarea corecta a calculului rentelor. In articolul su despre evidenta cambiilor (,,Acta Erud.“, 1683), Leibniz a demonstrat necesitatea teoreticd de a efectua calcu- lul valorii efective nu_pe baza valutei cambiei, ci pe baza valutei mariti cu dobinda. [a acest caz, valoarea efectiva a playii C cu termen de un an devine 1 1 1 Cc 1-7+5-St+.)a¢ m m ms 1+m 100. unde m = —. iar p este procentul. De aceea, dac’ p = 5, pentru P a determina valoarea efectiva pe un an in urma, trebuie sé scidem + ~ 4 . 1 . . din suma C fracyia 7» si nu 55* cum se proceda inainte, mai ales pe baza indicatiilor celebrului jurist B. Carpzow (mort in 1666). Pentru un termen de nani, Leibniz a obtinut absolut corect suma (; : |: In Germania, aceste calcule simple'si-au cistigat reeu- m noasterea cuvenité numai dup o controversi pasionataé gsi inde- lungata ce a avut loc in secolul al XVIII-lea. In Olanda gi in An- glia, valoarea efectiva a rentelor era calculata corect inca inainte. Aceasta reiese din lucrarile lui J. de Witt (1671) siale lui E. Halley (1693). Ne vom ocupa mai am&anuntit de ele in capitolul IV. inceputul secolului al XVIII-lea a adus cu sine o noua imbo- gatire a materialului aritmeticii practice. In 1705, sus-amintitul Halley a publicat o lucrare mic& Despre dobinda compusd (Of Compound Interest), in care a dat o expunere sistematica, inexis- tenta pina atunci, calcwlului dobinzii compuse si a rentelor. Aceasta lucrare constituie capitolul IV al introducerii la tablele de loga- ritmi ale lui Scherwin. Este interesant de mentionat ca in toate cazurile Halley scria formulele cu litere, iar pentru cazul calculului rentelor, atunci cind se cauta valoarea procentului, la rezolvarea ecuatiei in g s-1=+q-9%, r r 26(unde gq= 1+ ina’ ¢ este capitalul, r — renta, n — timpul si p-—procentul), ela elaborat o metod& aproximativa adecvata. la Introducerea tn analizdé (1748), Euler a adaugat la formulele lui Halley asa-numita ecuatie a amortizarii np rt re q—t si a rezolvat-o in raport cu n. fn volumul al [I-lea al lucrarii sale, Sistemul matematicii (1768), Karsten a mai addugat solutia acestei ecuatii in raport cu r gi cu c. Mentionim, de asemenea, desi acest lucru nu mai este pe deplin elementar si, mai ales, nu si-a gasit o aplicatie practica, faptulc& Jacques Bernoullia caleulat (,Acta Erud,“, 1690) c& datoria a, care cregte continuu cu = % pe an, este egala la sfirsitul anului cu ae/¢ ca suma a seriei 5.2 o atb+ 2a + raat - Reforma metodicii de predare a aritmeticii_in scolile ger- mane a provenit din cercul oamenilor de stiinta. Inca J.C. Sturm a scris Compendiul de matematicé (Mathesis compendiaria, Alt- dorf, 1670) si Matematica pentru tineret (Mathesis juvenilis, 1699 si 1704),lucrari datorita carora predarea matematicii a devenit accesibila si nespecialistilor. Fiul sau, L.C. Sturm, a continuat opera tatalui siu fn Scurtd expunere a intregii matematici (Kurzer Begriff der gesamten Mathesis, 1710). In Fundamentele tuturor gtiinfelor matematice (1710) Chr. F. Wolff a luat pozitie cu toata energia pentru sistemul de predare care punea pe primul plan intelegerea si antrenamentul logic al mintii. ,,Nu este suficient — scrie el — ca invaf&torii si spund adevarul, mai trebuie ca elevii si injeleag& c& acesta este adevarul“. Si mai departe: ,,cind expu- nem aritmetica trebuie nu numai s& aratam regulile dupa care putem gasi numerele necesare, ci mai trebuie explicat limpede de ce numerele cautate pot fi gasite cu ajutorul acestor reguli“. Din acest moment s-a conturat efectiv o cotitura spre mai bine, iar prefetele tuturor manualelor de aritmeticé aparute mai tirziu in secolul al XVIII-lea au inceput sa sublinieze punctul de vedere redat mai inainte. Cea mai bun& dintre aceste carti, care aramas fara rival in tot cursul secolului, a fost Aritmetica demon- strativé (Demonstrative Rechenkunst, Leipzig, 1732) a lui Chr. von Clausberg, cu un volum de 1520 pagini. Clausberg a adau- 27gat la toate regulile explicatiile si demonstratiile necesare, a analizat minutios si complet intregul material teoretic si practic al aritmeticii. In cartea sa este data prima cercetare inchegata si completa a calculului dobinzilor; ea expune amanuntit calculul cambiilor, analizeaza sistematic problemele de amestec $i confine un capitol special despre calculul ambalajului. Deoarece cartea avea scopuri practice, autorul s-a ferit, in general, de calculul literal. In schimb, lucrarea exprima regulile falsei pozifii, simple si duble, si aplica logaritmii lui Briggs, al cdror tabel de la 1 pina la 100 a fost calculat de autor cu 32 de zecimale. Paralel cu remarcabila lucrare a lui Clausberg vom mai cita excelenta Aritmeticd de la Pforte (Arithmetica Portensis, 1748) a lui J. Hibsch, profesor la scoala ducala de la Pforte. E] de ase- menea acorda importanja principala intelegerii diverselor operatii si procedee ; la el aplicatiile se situeaz4 pe un plan mai indepartat decit la Clausberg. imbinarea intima a calculului literal cu aritmetica reapare in Fundameniele aritmeticti, ale geometrisi si ale trigonometriet (1758) a lui Kastner, in care este tratat tntregul material al aritmeticii, inclusiv logaritmii, si la care s-a adaugat in 1786 Continuarea aritmeticti cu aplicare la diverse chestiuni de afaceri (Fortsezung der Rechenkunst in Anwendung auf mancherlei Geschdfte). Lucrarile lui Kastner, destinate indeosebi scolii superioare,.au eliminat treptat cartile lui Wolff, fata de care erau superioare prin profun- zimea $i minutiozitatea lor, desi aveau adesea lungimi obositoare?. 1 {nm Rusia, Euler a publicat Arta de a calcula [Einleitung zur Rechen- kunst (doua parti) SPb., 1738—1740], care a aparut gi sub titlul Pyxoso- demeo K apugimemuxe in traducerea rusd a lui V. "Adadurov si V. Kuzne- yov, la Petersburg, in 1740—1760. Euler s-a straduit s4 imbine claritatea expunerii cu rigurozitatea demonstratiilor, Jucru in care a reugit mult mai bine decit alti contemporani. Dar Euler a scris numai capitolele referitoare la operafiile cu numere intregi si cu fractii, precum si cu numere concrete; intentia sa de a continua in partile urmatoare ale lucrarii expunerea regu- lilor aritmeticii comerciale, a fracyiilor zecimale gi a logaritmilor nu a mai fost realizata. Paralel cu Aritmetica lui Magnitki, cartea lui Euler a exercitat o mare influenji asupra unor manuale ultcrioare, de exemplu, asupra manualelor lui N. G. Kurganov _ Aritmetica universal (Yuupepcanpuan apudmeruxa) SPb., 1757, Aritmeticd sau calculator (Apud- MeTHKa Mav yMcHoBHMR), SPb., 1771, gi alte ediii. in limba rus’ au mai apirut unele manuale de aritmetica scrise de S. Rumovski, D. Anicikov si alfii, care se situeazd pe linia lucrarilor lui Wolff si ale continuatorilor séi germani. Vezi amanunte in lucrarea biblio- grafic a lui V. V. Bobinin, citaté in bibliografia de la sfirgitul cartii. — Nota red. ruse. 28Lucrarea lui Karsten, Sistemul matematicii, foarte bund pentru timpul sau, upmarea aceleasi feluri ca si Fundamentele lui Kastner. jn prima parte a c&rfii sale, aparuta la Greifswald in 1767, Kar- sten cerceta sistematic aritmetica obisnuita, facind o distinctie riguroasa intre calculele cu numere concrete si cele cu numere ab- stracte. In problemele cu numere concrete, el recurge la solutii cu ajutorul ecuatiilor, ceea ce era inci putin obignuit pe atunci. Astfel, el deduce, cu ajutorul ecuatiilor, regula amestecului, pen- tru care Hérigone mai dadea inc& o demonstratie geometrica. Prestet a exprimat-o, ce e drept, cu ajutorul unor miarimi literale, dar au i-a dat demonstratia. Principalul merit al lucrarii lui Karsten este insi de a fi construit sistematic calculul literal, ceea ce autorul a realizat in masura posibilé pe timpul sau. $i in Olanda, unde a aparut ,,regula lui Rees“, s-a ajuns treptat la convingerea ca este necesar ca, in cadrul predarii, regulile aritmeticii s& fie demonstrate. Aceasta reiese din Elementele prime ale calculului si din Elemente de calcul numeric gi literal (Eerste Beginselen der Reeken- Kunde, Haga, 1769; Institution du calcul numérique et littéral, Haga, 1770), publicate de J. Blassiére. El fundamenteaza& algebric teoria proportiilor si construieste pe aceasta baz algoritmul lui Rees. Cu putin timp inainte a aparut in Danemarca Matematica pen- tru copit sau matematica gcolardé danezd (Mathesis puerilis eller Dansk Skole Mathematik, Copenhaga, 1765) de O.A. Borreby, care s-a pronuntat impotriva invatarii mecanice. De altfel, se pare c& lucrarea lui Borreby nu s-a bucurat de succes, deoarece partea a [I-a, fagaduita de autor, nu a mai vazut lumina tiparului. In scolile franceze au cunoscut o larga raspindire in perioada prerevolutionara Lecfiile elementare de matematicé (Lecons élé- mentaires de mathématiques) ale astronomului N.L. de Lacaille, publicate pentru prima data in 1741. Desi ele cuprindeau si arit- metica teoreticé, numarul demonstratiilor era foarte redus, iar calculul literal nu era utilizat; era un incontestabil pas inapoi. In editiile ulterioare din 1770 si 1784, redactate de abatele J.Marie, profesor la colegiul ,Mazarini*, de asemenea nu s-a acordat atentie demonstrarii regulilor!, Faptul ca aceasta lucrare a fost extrem de raspindita in Italia, prin numeroase traduceri in latina $i in italiana (pind tn 1796), dovedeste ca nici in Italia predarea aritmeticii nu stétea mai bine decit in Franta acelui timp. —_— _ 1 Edigiile ulterioare au fost publicate de Ch. Thévenau gi de J. Labey (ined in 1841). 29De altfel, marii matematicieni francezi au introdus in manua- lele lor capitole de aritmetic&d. Astfel, Cursul de matematicd pentru marina de garda si Cursul de matematicd pentru corpul artilerigtilor (Cours de mathématiques & ]’usage des gardes du pavillon et de la marine, Paris, 1764/69; Cours de mathématiques a l’usage du corps de l’artillerie, Paris, 1770/72) ale lui E. Bézout, aparute in mai multe editii, contineau aritmetica in care se acorda mai multa atentie justificarii teoretice decit in lucrarea lui Lacaille, desi nu se folosea nicdieri caleulul literal. Calculul cu fractii zecimale era predat de autor ca 0 continuare imediat& a calculului cu numere intregi. Aceasta este valabil si pentru Tratatul elemen- tar de matematicd purd (Traité élémentaire de mathématiques pures) al lui E. Lemoine, aparut la Paris in 1790 si destinat elevi- lor mai slabi. S.F. Lacroix a exercitat o foarte mare influenta asupra reforme- lor pedagogice facute inFranta la sfirsitul secolului al XVIEI-lea. Printre remarcabilele sale manuale figureaza si Tratatul de aritme- ticé (Traité d’Arithmétique), aparut la Paris in 1797 si destinat Scolii centrale. Din lucrarile citate mai sus se vede ca, spre sfirgsitul secolului al XVIII-lea, adic&é mult mai tirziu decit in Germania, s-a for- mat si in Franta parerea ca predarea nu trebuie sA constea numai din expunerea regulilor aritmeticii fara demonstratie si ca ele- mentul demonstrativ prezint& o mare importanta pedagogica, cel putin tn scoala superioara. n cartile engleze din secolul al XVIII-lea, aceasta convingere apare mai pujin pregnant. Aici continua sa fie reeditate vechile lucrari ale lui Cocker (vezi p. 25), E. Wingate Aritmetica naturalaé gt artificialé (Natural and Artificial Arithmetick, prima editie 1630) si ale altora, in care regulile trebuiau memorate mecanic; de altfel, ultima carte a fost publicaté de J. Dodson in 1760, in- tr-o editie considerabil itmbunatatita. Lucrarea Tratat complet de aritmeticd practicd gi de contabilitate (A complet Treatise on prac- tical Arithmetic and Book-Keeping) a matematicianului Ch. Hut- ton, care a cunoscut mai multe editii (a opta este datata 1788) si care era destinata in primul rind practicienilor, se situa la un nivel mai inalt. Intre altele, aceastA carte acorda multa atentie calculului cu fractii zecimale. Dar in Anglia se lucra atunci intens si cu fractii duodecimale, de exemplu, in Cel mai bun ghid al inginerului hotarnic (The measures Best Companion) al lui T. Sutton, care a aparut in 1785 la Great-Yearmouth. Punctul de vedere stiintific ii gaseste cea mai buna expresie in Calduza gcola- 30rului in domeniul aritmeticti (The Scholar’s Guide to Arithmetic), publicaté la Londra, in 1780 de J. Bonnycastle, profesor de mate- matica la Academia militar’ Woolwich. Aceasté carte cuprindea demonstrafii ale regulilor aritmetice, date adesea in forma alge- prica. Editia a XVIII-a a acestei c&rti a aparut in 1851. Am mai aratat c&, in secolul al XVII-lea, fractiile zecimale erau folosite numai in calculele trigonometrice din astronomie. Situatia a rémas aceeasi pina la sfirgsitul secolului al XVIII-lea, din care cauza, in manualele de aritmeticd obisnuite, fractiile zecimale erau tratate, de regulé, numai in treacat, fiind analizate mai amanuntit doar in lucrarile pentru invatamintul superior. Schimbarea s-a produs o dat& cu introducerea sistemului metric de masuri si greutati, la care se visa de mult si care a fost una dintre consecintele progresiste ale Revolutiei Franceze. Inca in 1585, olandezul S$. Stevin atrasese atentia guvernelor asupra necesitatii sia utilitatii unei astfel de reforme, dar el nua izbutit si-si infap- tuiaseé planurile. Abia fn 1790, Franta a pus bazele credrii unui nou sistem monetar, de masuri si de greutati, care s fie acceptabil pentru toate popoarele. Ce contrast intre acesta si faptul ca, pina in secolul al XVIII-lea, contabilitatea principala a Parisului era tinut& in cifre romane! Conventia a numit o comisie din care au facut parte, printre altii, si citiva dintre cei mai mari savanti ai acestel epoci marete: Lagrange, Laplace si Monge. S-a hotarit ca unitatea de lungime sa fie a 10-a milioana parte dintr-un sfert de meridian terestru. Toate celelalte masuri trebuiau stabi- lite in functie de aceast& unitate si peste tot trebuia efectuata exclusiv diviziunea zecimalé. Pentru determinarea exacti a noii unitati de lungime, metrul, s-a procedat la 0 noud masurdtoare a gradului de meridian, iar pe baza rezultatelor obtinute, a fost introdus noul sistem de masuri si greutati, la 24 aprilie 1799. n cursul secolului al XIX-lea, cele mai multe state europene au adoptat si ele sistemul metric. Datorité acestui fapt, fractiile zecimale, care prezentaseraé atita timp un interes pur stiintific, au dobindit deodata o foarte mare important& practica. $i desi continutul aritmetic al teoriei fractiilor zecimale, cel putin a celor ordinare, nu mai putea fi imbogatit cu ceva nou, ele au patruns in schimb in invaétamintul scolar in secolul al XIX-lea; datorita simplitatii acestor fractii, a inceput treptat s& crease’ si impor- tanta lor didacticaé. _ Printe oamenii de stiinjé care au adus un aport serios pentru introducerea sistemului zecimal este si celebrul Lagrange; el s-a interesat de capitolele elementare ale matematicii. In 1795 31a tinut la Scoala normala din Paris, intemeiata de Conventie, un curs de aritmeticd si algebra. Laaceste prelegeri, publicate in »séances des Ecoles normales“ (anul III, adicd 1794/95), Lagrange a expus din nou metoda complementului zecimal la scdderea nu- merelor (metoda pe care o cunosteau probabil inca indienii), s-a ocupat de fractiile zecimale periodice, a dat demonstratia generala cu simboluri literale a teoremei c& produsul resturilor a doud numere dupa modul unui al treilea (sau restul acestui produs de resturi) este egal cu restul produsului celor doua numere. Tinzind s& dea 0 intelegere mai profunda a materialului, el a atras atentia asupra conditiilor aplicarii regulii de trei. Anume, ea poate fi aplicata atunci cind cresterea marimii dependente este proportio- nala cu cresterea celei independente. De asemenea, el a expus unele consideratii asupra importantei regulii amestecului, cu care prilej s-a ocupat gi de tabelele de mortalitate (vezi cap. IV). In sfirsit, in problemele de amestec multiplu, el a folosit o metod& proprie pentru obtinerea unor solutii fn numere intregi,. bazata pe aplica- rea fractiilor continue, de care ne vom ocupa in capitolul consa- crat teoriei numerelor. Volumul si importanta teoriei fracjiitlor continue aritmetice, care apare inca fn secolul al XVI-lea la italianul Bombelli apoi la Cataldi si la Schwenter din Nirenberg (Zeuthen II, pp. 163, 164) au crescut considerabil in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. n Aritmetica infinitezimalelor (Arithmetica infinitorum, Oxford, 1656), Wallis a studiat fractiile continue cu num4rator si numitor arbitrar sia dat pentru ele legea formarii reduselor, pe care Schwen- ter o diduse numai pentru fractiile cu numaratorul 1. Huygens, care pentru construirea planetariului a trebuit si exprime cit mai precis posibil si cu ajutorul unor numere cit mai mici rapoartele dintre perioadele de revolutie ale corpurilor ceresti, a folosit in acest scop fractiile continue si a cercetat cu succes unele dintre proprietatile lor. De altfel, lucrarea care se ocupa de aceasta, De- scrierea, automatului planetar (Descriptio automati planetarii), a fost publicata pe baza hirtiilor sale postume abia {fn 1703. Huygens a gasit cé numaratorul si aumitorul unei reduse sint intotdeauna prime intre ele, cd redusa di o aproximatie mai buna decit orice fractie cu numitor mai mic si c& redusele succesive sint alternativ mai mari si mai mici decit fractia continua. Notatiile folosite de Huygens coincid cu ale noastre. Cel care a realizat cel mai mare progres in teoria fractiilor continue a fost L. Euler, primul creator al unei teorii propriu-zise in acest domeniu. Pe de o parte, el a dat demonstratii pentru teoremele predecesorilor sai, 32iar pe de alta parte, el a prezentat o serie de teoreme noi. Astfel, ji datoram egalitatea fundamentala teorema care spune ca orice fractie rationala poate fi transformata intr-o fractie continua finita, iar orice fractie irationala in una infi- nité, precum si metoda de transformare a acestor fractii in serii convergente si invers. Euler a expus un rezumat al cercetarilor sale asupra proprietatilor elementare ale fractiilor continue, incepute inc in ,,Comm. Ac. Petr.“, 1737 (1744), in Introducerea in analiza 1748; el si-a completat apoi rezultatele sale in numeroase lucrari ulterioare. Dupa cum am mai mentionat, Lagrange s-a ocupat si el mult de fractiile continue (vezi si Anexa sa la traducerea fran- ceza a Algebrei lui Euler, aparuta in 1774) si, in particular, a cer- cetat fractiile continue ai caror numitori au semnele alternate. Dat fiind c& celelalte lucrari ale sale, consacrate fractiilor continue, tin de domeniul teoriei numerelor, a) algebrei si al teoriei functii- lor, nu vom intra in analiza lor. Vom trece acum la mijloacele auxiliare, utilizate pentru usu- rarea calculelor. Pe cele mai importante dintre ele, tablele de lo- garitmi, nu le vom trata aici, ci vom expune istoria lor in capito- lul de trigonometrie. In afara de logaritmi, au intrat treptat in uz sialte tabele numerice. Dintre acestea fac parte tabelele de pro- duse a lui H. von Hohenburg!, calculate din nou de Crelle care i-a dat o forma atit de ingenioas&, incit a putut fi publicaté in doua volume, insumind 900 de pagini (1820). In Tabelele de produse gi puteri ale numerelor (Tables of the Products and Powers of Num- bers, Londra, 1781, in 8°) ale lui Ch. Hutton era dat un tabel in care unul dintre factori lua valori de la 1 la 100, iar celalalt, de la 1 la 1 000; alt tabel al acestei cirti continea patratele tuturor numerelor pina la 25 400 si cuburile pina la 10 000. Tezuitul P. Guldin adaugase gi el un tabel al patratelor tuturor numerelor de la 1 la 10 000 la cartea sa, Despre centrul de gravi- tatie(Decentro gravitatis, Viena, 1635, in 4°). Cea mai importanta lucrare de acest fel a fost insé Mdsurarea prin tabele a patrulate- relor (Tetragonometria tabularia), a lui Johann Ludolff, aparuta 1 Este vorba despre Tabelele aritmetice... universale (Tabulae Arithme- ticae ... universales}, Augsburg, 1610.— Nota red. ruse. 2 De altiel, tabelele lui Magini, aparute in 1592, ajunsesera pind la patra- tul lui 100 100. 3 — Istoria matematicii 33la Leipzig in 1690, care continea pitratele tuturor numerelor pina la 100 000; autorul arta, de asemenea, cum trebuie folosit tabe- lul lui pentru a inmulti doué numere dupa formula ab = = ia + b)? — aC J.H. Lambert, pe care vom mai avea ocazia sa-] intilnim de multe ori, a stabilit in Completdri la tablele logaritmice si trigonometrice (Lusatzen zu den logarithmischen und trigonometrischen Tafeln, 1770) reguli care permiteau s se stabi- leasc& dac& un numar este un patrat. Reguli similare au fost in- dicate si in numeroase articole ale lui Euler. Au aparut foarte multe tabele, considerabil mai importante, continind divizorii primi si neprimi ai numerelor, Printre acestea, vom mentiona numai citeva, de exemplu tabelul de numere prime cuprinse intre 1 si 10 000 al lui F. van Schooten jr., aparut in 1657 in Ezercitiile de matematica (Exercitationes mathematicae), si tabelul tuturor divizorilor numerelor de la 1 pina la 102 000 a lui Lambert, in volumul II al lucrarii sale Contributii la folosirea matematicii (Beitrage zum Gebrauche der Mathematik, Berlin, 1770), pe care A. Felkel a continuat-o pina la 408 000. Se pare ca Felkel si-a continuat calculele pina la 2 000 000, insa rezultatele muncii sale nu apar in lucrarea Tabele (Tafeln, Viena, 1776). Lambert a gasit numerele prime pina la 101 977 si a dat mai multe teoreme pentru gasirea lor. De Marci (1772) a continuat cdutarea lor pina la 400 000, iar Vega, in editia a I]-aa Tablelor de logaritmi si linii trigonometrice (Tabulae logarithmo-trigonometricae, Leipzig, 1797) a dat tabele de factori pind la 102 000. Abia in 1841, olan- dezul L. Chernac a trecut de 1 000 000 (ela ajuns pina la 1 020 000), iar Johann Burkhardt a depasit al treilea milion (3 036 000) in Tabelele divizorilor tuturor numerelor din primul, al doilea gi al treilea milion, tmpreund cu numerele prime (Tables des diviseurs pour tous les nombres du 1.2. et 3. million avec les nombres pre- miers, Paris, 1814/47). La propunerea lui Gauss, calculatorul Z. Dase a determinat cei mai mici divizori ai numerelor din milionul al saptelea, al optulea si partial al noudlea (rezultatele au fost tiparite postum, Hamburg, 1862/65) ; divizorii pentru mili- onul al patrulea, al cincilea si al saselea, au fost stabiliti in 1879/83 de catre J. Glaisher. Academia de la Viena posed un manuscris inedit in care J.F. Kulik a calculat cei mai mici divi- zori ai tuturor numerelor de la milionul al treilea pina la al 34o sutélea, o munca gigantica, care pind acum nu a putut vedea lu- mina tiparului}. Desi bastonasele lui Neper? erau un auxiliar cu totul nesatis- facator in calculele mai complicate, se pare c& erau destul de frec- vent utilizate. In timp ce la folosirea scArii lui Gunter? mai tre- buia sa se recurga la compas, Oughtred a introdus o perfectionare radicala, utilizind doua scari gradate identice care lunecau una in lungul celeilalte*, iar S. Partridge a dat acestei ,,rigle de calcul forma actuala, facind o scara gradataé — cea mobila — sa culiseze in crestatura celeilalte (vezi lucrarea sa Descrierea gi utilizarea instrumentului denumit rigla dublé a proportiilor (The Description and Use of an Instrument called the Double Scale of Proportion, Londra, 1662). Aceasta descriere a fost reprodus& in Privire asupra aritmeticii si geometriei (Theatrum Arithmetico-Geometri- cum, Leipzig, 1727) de J. Leupold, si in acest mod rigla de calcul a devenit pentru prima data cunoscuta in Germania. Aceleasi necesitati au dus gsi la aparitia masinilor de calcul, a caror inventie a fost stimulaté de descoperirea bastonasclor de calcul. Este putin probabil ca iezuitul Johann Ciermans sa fi dispus de un astfel de aparat. Ce e drept, in lucrarea sa (in gene- ral, prea putin importanta) Stiinfele matematice (Disciplinae mathematicae, Louvain, 1640), el mentioneaz& un dispozitiv inventat de el, prevazut cu roti si care permite sa se efectueze fara 1 De altfel, D. Lehmer, care a publicat cel mai recent tabel de factori (Factor Table for the first ten Millions, Washington, 1909) a gisit 226 de erori in tabelul lui Kulik, numai la milionul al zecelea. 2 In Doud carfi despre rabdologie sau calculul cu ajutorul unor bastonase {Rhabdologiae seu numerationis per virgulas libri duo), Edinburg, 1617, Neper a descris operafiile cu un instrument de calcul format din 10 basto- nage (in greceste rhabdos inseamna nuia, befisor), pe ale ciror fete laterale erau inregistrate intr-o anumita ordine produsele de la 1-1 pind la 99. — Nota red. ruse. 3 E. Gunter a inventat scara logaritmicd, care sta la baza_ constructiei riglei de calcul. fn Rusia, A. Farhwarson, profesor la Academia de marind din Petersburg, a publicat o Carfulie despre construirea gi descrierea secto- rului, ale scalei plane gi ale scdrii lui Gunter, cu folosirea acestor instrumente la rezolvarea diferitelor probleme de matematicéd {Kum*KKa O CONNHeHMA W onncaHwM cekTopa, ckKan naockoH mu ryHTepcKol co ynorpeOmenmem oHNX MHCTYMeHTOB B PpellleHHM pasMYHX MaTemaTM¥ecKHx mpobem), SPb., 1739. — Nota red. ruse. 4 Luerarile respective ale lui Oughtred: Cercuri de proportii (The Circles of Proportion}, Londra, 1632 gi Completare la utilizarea instrumentului cu anexa Explicatie la cele doud rigle de calcul (Addition unto the Use the Instrument; The Declaration of the two Rulers for Calculation), Londra, 1633. 3* 35greseala orice inmultire si impartire. Este ins& cel mai probabil c& el cunostea descoperirea lui Oughtred si c& se referea doar la rigla de caleul. Pe cind avea 19 ani, adicd aproximatiy in 1642, celebrul Blaise Pascal a construit, in adevar, o astfel de masina. Descrierea ei a fost data de Denis Diderct in Oeuvres de Pascal (1779), dar mecanicii de atunci nu au reusit s& reconstituie exem- plarul care se pastreazi pina astazi la Paris, in asa fel fncit sa poata fi utilizat practic, desi el era conceput corect din punct de vedere teoretic. Aceeasi soarta a avut-o si masina lui Leibniz, inventata in 1671, imbunatatita considerabil in 1673, desi era si ea cit se poate de precisa. Originalul acestei_magini se mai poate vedea si astizi la biblioteca din Hanovra. Intemeietorul primei fabrici germane de masini de calcul, inginerul A. Burkhardt din Glashiitte, a montat din nou masina lui Leibniz, astfel incit a putut sa fie pusa in functiune. Descrierea originalului a fost pu- blicata in ,,Misc. Berol., 1710. Perfectionari la masina lui Leibniz au adus, in secolul al XVIII-lea, M. Knutzent, in 1774, pastorul M. Hahn, care a con- struit pentru prima data o magina utilizabila, confectionata in- tr-un atelier mestesugaresc, si, in 1783, inginerul Johann Miller, a carui masina de calcul era inzestrata cu o sonerie, care intra in functiune ori de cite ori i se solicita sa efectueze ceva care venea in contradictie cu principiile ei de functionare. Inlocuirea miinii calculatorului printr-o actionare mecanic&, la care se gindise si Leibniz, a fost realizataé in magina lui A. Stern (1814), care era un adevarat automat. De altfel, masinile de calcul au ajuns la o vast& utilizare prac- ticd abia in secolul al XIX-lea, care a cunoscut un mare numar de inventii si descoperiri in acest domeniu. 1M. Knutzen, de la Universitatea din Kénigsberg, mort in 1751, a fost profesorul lui I) Kant.Capitolul IL ALGEBRA § 1. TEORIA GENERALA A ECUATIILOR Prin descoperirea calcululyi literal, Viéte a putut s& largeasca in mod considerabil cunostintele noastre asupra proprietatilor ecuajiilor. Astfel, printre multe altele, el a stabilit dependenta dintre coeficientii unei ecuatii si radacinile ei, in m&sura in care aceasta era posibil, tinind seama numai de radacinile pozitive. Viéte nu recunostea radacinile negative ca atare (Zeuthen, partea a Il-a). Aceasté deficienta a fost eliminaté de A. Girard, care a lucrat si cu rad&cinile negative si chiar cu cele imaginare; el s-a ocupat de asemenea gi de functiile simetrice elementare de radd- eini, dind si formulele sumelor de puteri pina la puterea a patra inclusiv. In sfirsit, T. Harriot a facut un important pas fnainte fata de simbolismul intrucitva greoi al lui Viéte. El folosea minus- cule ale alfabetului latin si nota totdeauna necunoscuta ecuatiei cu a, scriind, de exemplu, aaa — 3+bba = + 2-eec, in loc de aw — 362 = 2c3. Aici s-a manifestat din ce in ce mai mult necesitatea gisirii unei forme elegante pentru calculele mai complicate. Cu cit aceasta forma devenea mai perfectionata, cu atit calculul alge- bric ocupa mai mult primul loc, tinzind s4 ia locul geometriei, care dominase pina atunci intreaga matematica. Se poate spune cA construirea matematicii pe baza aritmetico-algebrica isi are radacinile inca in lucrarile lui Viéte si ale urmasilor sai imediati. Dar abia Descartes a fost cel care a preluat aceasté noua idee, intelegindu-i in profunzime importanta si tratind-o intr-un mod cu adevarat creator. El a consacrat dezvoltarii acesteia celebra 37aa Geomeirie (vezi p. 14), publicata in 1637, care continea elemen- tele geometriei analitice actuale si care a facut epoca atit in algebra, cit si in matematica in general. Realizarea planului lui Descartes — de a situa algebra pe pri- mul loc si de a o face apta s& formuleze si s& cerceteze orice pro- bleme — cerea imperios o perfectionare continua a formei tradi- tionale, dezvoltarea teoretic{ si practici a teoriei ecuatiilor. Dupa cum am aratat in capitolul I, Descartes a rezolvat prima problema, introducind un procedeu rational pentru notarea pu- terilor necunoscutei si propunind scrierea coeficientilor numerici inaintea necunoscutelor. Datorita introducerii segmentului uni- tate, el nu mai avea nevoie s& respecte omogenitatea expresiilor, iar ecuatiile sale semanau intru totul cu cele actuale. Face excep- tie numai semnul egalitatii, pe care el il scria 20, Aceasta ase- manare a fost accentuata prin faptul ci pentru desemnarea necu- noscutelor, Descartes a inceput sa foloseascé in locul literei a, pe care o utilizase Harriot, ultimele litere ale alfabetului: intii z, apoi y si, in sfirsit, x. Notarea primei necunoscute de preferin}a cu x se explica, poate, prin existenja unui numar mai mare al acestei litere in tipografiile franceze. In orice caz, aici nu era posibilé ,confundarea® semnului cosic m4 cu litera x, deoarece recent s-a dovedit ci Descartes cunostea simbolurile cosice pentru a, x*, 2 si chiar le-a folosit in tinerete. Descartes este primul care a inceput s& noteze cu stelute lipsa unui termen in polinomul din membrul intii al ecuatiei (summa aequationis). Astiel, el seria wt% — 25 22 — 60 z — 36 ¥ 0. Notatiile lui Descartes au intrat imediat in uzul general, dar semnul egalitatii al lui Recorde (vezi p. 12) era utilizat mai frecvent. Abia Johann Hudde, intr-o scrisoare din 1657 (vezi p- 39), a inceput s& noteze cu acelasi simbol coeficientii cu valori pozitive sau negative, fara a marca aceasta prin semnul special + sau — , dind astfel calculului s4u algebric un caracter mai general. . Este posibil ca in timpul cit a stat in Olanda, Descartes sa fi cunoscut lucrarile lui Girard. Oricum ar fi, a supus gi el unei cer- cetari minutioase dependenta dintre radacini si coeficienti. Aceasta l-a condus la reducerea gradului unei ecuatii prin imp&rfirea cu diferenta « — a, unde a este o radacina a ecuatiei (de altfel, acest lucru a fost aratat de P. Nufiez, inca din 1567), si la aflarea radacinilor intregi prin descompunerea in factori a termenului 38liber. Descartes a deosebit radacinile adevarate (pozitive), false (negative) si imaginare incd in 1628, adicd inainte de aparitia lucrarii lui Girard Invenfie noud in algebra {Invention nouvelle en l’algebre, 1629). Termenul de ,,imaginar“, devenit cunoscut din Geometrie, ii apartine de asemenea lui Descartes. Una dintre cele mai importante descoperiri ale lui Descartes a fost regula semnelor, care fi poart’ numele gi care spune ca 0 ecuatie alge- bric& completa poate avea atitea radacini pozitive cite alternari de semn prezint& coeficientii termenilor ei si atitea radacini negative cite perechi de semne consecutive + sau — figu- reaza in ecuatie. Descartes nu a dat ins& deducerea acestei reguli, pe care Cardano o intuise destul de clar (Zeuthen, partea a II-a); abia in secolul al XVIJI-lea i s-au dat diverse demonstratii (vezi p. 44 si p. 49). In afara de aceasta, Descartes a descoperit o noua metoda pen- tru rezolvarea ecuatiilor de gradul patru, transcriind membrul intii sub forma unui produs a doud trinoame de gradul doi. In acest scop, el a considerat coeficientii ambilor factori ca fiind nedeterminati $i a comparat produsul lor cu ecuatia initiala. Ca rezultat, a obtinnt pentru unul din coeficientii nedeterminati (prin care erau usor de exprimat ceilalti) 0 ecuatie de gradul sase care se reducea direct la una de gradul trei. Nici aici Descartes nu si-a dezvaluit metoda, dar olandezul F. van Schooten, care a publicat in anii 1649 si 1659 Geometria in limba latina, a intro- dus demonstratiile necesare in Comentariile (Comentarii) anexate la editia a doua a lucrarii. F. Debeaune (inc& in 1649), ale carui Note suceinte (Notae breves) au intrat si ele in editiile latine ale Geometriei, a urmat o alta cale in demonstrarea adevarului solu- tiei lui Descartes. Descompunerea in factori, la care recursese Descartes, l-a facut pe Hudde, ulterior primar al Amsterdamului, sA se ocupe mai indeaproape de studiul descompunerii in factori a polinoamelor care formeaza ecuatii. Cu acest prilej, el a ajuns la solutia ecuatiei de gradul trei pe care o cunostea, poate, inca Scipio del Ferro (aproximativ 1510; vezi Zeuthen, partea a Il-a), in care pentru cazul 23 = gz + rse face substitutia x = y + z, care da pentruy sau pentru z 0 ecuatie reprezentind un trinom de gradul gase, reduce tibil la gradul doi. In 1657, Hudde i-a comunicat in scris lui F. van Schooten descoperirile sale. Aceeasi metod& fusese desco- perita independent, cu doi ani inainte, de catre Chr. Huygens, care a comunicat-o gi el intr-o scrisoare lui Schooten. In aceeasi scrisoare si in alta din 1658 (publicate in editia a doua latina, 39a Geometriei, 1659), Hudde a expus pentru prima dat& cunoscuta regula pentru aflarea radacinilor duble si multiple ale unei ecuatii. Marele rival al lui Descartes, P. de Fermat, de care vom avea prilejul sé ne ocupam mai indeaproape, a facut si el importante cercetari algebrice in maniera care i-a fost proprie si care semana intrucitva cua lui Viéte. Inainte de 1638, el a obtinut o metoda foarte simpla si eleganta pentru eliminarea unei necunoscute din- tre doua ecuatii de acelasi grad. In ambele ecuatii, el trecea ter- menul liber in dreapta semnului de egalitate dupa care efectua impartirea prin ei. Egalarea celor doua expresii astfel obtinute dadea, dupa impartirea prin necunoscuta, o ecuatie al carei grad era cu o unitate mai mic decit al ecuatiei initiale. Repetarea ace- luiasi procedeu conducea pina la urma la o ecuatie de gradul intfi in x; substituirea valorii lui 2, exprimata rational de aici, intr-una dintre ecuatiile initiale, dadea rezultantul 1. Fermat a conturat, de asemenea, metoda aplicarii acestui procedeu la mai multe ecuatii. Apoi a redus problema aducerii ecuatiilor la forma rationalé la problema eliminarii. In acest scop, introduce cite © nou’ necunoscuta pentru fiecare dintre radicalii care urmeazi sa fie eliminati, cu exceptia unuia singur pe care il izoleaza. In ecuatiile astfel obtinute, el elimina radicalii prin ridicare la putere si obtine suficiente ecuatii pentru a elimina necunoscutele auxiliare. Continuind expunerea dezvoltarii cercetarilor de algebra pura si lasind deocamdata de o parte aplicarea de catre Descartes si altii a metodelor geometrice in algebra, ne vom opri in primul rind asupra unei observatii a lui Leibniz. Aceast&a observatie a ayut o mare importanta pentru algebra de mai tirziu gi ea tre- buie considerata ca una dintre manifestarile directe ale deosebi- tului talent pe care-] avea Leibniz pentru chestiunile formale. Eliminarea necunoscutelor din ecuatiile liniare era de mult cunos- cuta, insi Leibniz a gtiut si-i dea o forma deosebit de adecvata. Inca in 1675 el a folosit pentru prima dat& indicii (vezi pp. 13—14) spre a deosebi punctele de pe o curba notate cu aceeagi litera si care, intr-un anumit sens, sint de acelasi gen. Intr-o scrisoare catre |’Hospital din 1693, el aplica indici multipli pentru intoc- mirea rezultantei a trei ecuafii liniare. 1 Expresia ,ecuatie rezultanta" (aequatio resultans) provine din Aritme- tica universal a lui Newton (1707). 40El scrie aceste ecuatii astfel: 10 + 112 + 12y = 0, 20 + 212 4+ 22y = 0, 30 + 312 + 32y = 0. Dup& cum se stie, astazi scriem ayy + 4,2 + ayy etc. Apoi el da rezultantul in forma 19°24 "3g 19 °2p +3y 1 12g Bg = 11-29 -3y 12°25 3 1g +24 °3,, unde produsele scrise unul sub altul urmeazd sa fie adunate 2, Leibniz isi dadea pe deplin seama de importanta procedeului care, evident, punea bazele crearii teoriei determinantilor, dar nu l-a elaborat mai departe ®, Pentru eliminarea unei necunoscute din doua ecuatii de grad mai mare, dar egal, adica pentru pro- blema pe care o rezolvase inc’ Fermat, Leibniz propune o metoda proprie. Fiecare ecuatie este inmulfita cu un polinom de grad inferior cu o unitate si cu coeficienti nedeterminati. Apoi coefi- cientii ecuatici obtinute prin adunarea acestor doua produse sint 1 Urmim aici retipirirea din edijia Opere (Werke) a lui Leibniz, editata de Gerhardt. Nu putem si ne dim seama insé dacd aceasta retipa- rire coincide intocmai cu manuscrisul lui Leibniz. Aménunte referitoare la felul cum nota Leibniz indicii, vezi la D. Mabnke in Bibliotheca mathematica“ (3) 13, 1912—1913, pp. 250—260. 2 Un procedeu pentru rezolvarea unui sistem cu coeficien}i numerici de forma au" Hyatt, be + tanta = by anit + Ont, + + anntn prin reducerea la forma OyyZy + ayer +... + GinTn = by, Ggghq +. + dentn = ba5 “Gann = brs a fost elaborat in China antica, inca inaintea erei noastre. Eliminarea necu- noscutelor se efectueazi prin operafii cu liniile tabelului coeficientilor gi cu membrii doi ai ecuatiilor sistemului, dup reguli aseminitoare cu cele din teoria actualé a determinantilor (vezi vechiul tratat chinezesc Mate- matica in noud crti, tradus in limba rus cu note de E. Il. Berioz- kina, in ,Mcropuko maTemaTmyeckne nccnegopanna”, vol, X, M., 1957, p- 564 si urm.). Plecind de la procedeul chinezilor, matematicianul ja~ ponez Kowa Seki a elaborat in 1683 reguli pentru rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare, care sint gi mai apropiate de metoda teoriei deter- minanjilor (vezi cartea lui D. Smith si Y. Mikami de la bibliogratfie). — Nota red. ruse. by 41egalati fiecare in parte cu zero. Atunci obtinem cu o ecuatie mai mult decit numiarul de coeficien}i nedeterminati nou introdusi. Deoarece ecuatiile sint liniare, problema a fost redus& la cea pre- cedenta. Aceasta metoda poate fi consideraté ca premergatoare cunoscutei metode a lui E. Bézout (vezi p. 53). La Paris, Leibniz a facut cunostintaé cu W. E. Tschirnhaus. Legat printr-o strins& prictenie de Leibniz, Tschirnhaus era, fireste, bine informat asupra lucrarilor sale. Atras, ca si Leibniz, de cercetarile matematice, ¢] s-a ocupat mai ales de teoria ecua- tiilor. In 1683, Tschirnhaus a publicat in ,,Acta Erud.“ transfor- marea unei ecuatii de orice grad intr-o alta ecuatie de acelasi grad, dar cu num&r mai mic de termeni, transformare care fi poarta numele. Tschirnhaus i-a comunicat in scris lui Leibniz aceasta metoda in 1677, Ea consta din urmatoarele: initial din ecuatia a" + aya™ + aga? +... + a, = 0 gi din ecuatia auxiliard cu coeficienti nedeterminati y = bya? + bya 4 0 + bay se elimina x. Daca in ecuatia yt + ey + egy? ® +... $e, = 0, astfel obtinuta, s-ar putea determina constantele b,, care intra in coeficientii c;, astfel incit s& dispara totic, de la c, pina la €,-y, atunci problema principala a teoriei ecuatiilor ar fi rezol- vata prin acest procedeu, cum isi inchipuiau Tschirnhaus si multi dintre contemporanii sai, adic& ar fi rezolvata in radicali. Efec- tuind caleulele necesare pentru n = 3, Tschirnhaus a gasit o noua solutie a ecuatiei de gradul trei. Dar concluzia dedusa de aici, c& s-ar putea efectua calculele corespunzatoare si pentru orice n, era pripita. Acelasi lucru fusese afirmat inainte in Exemplele matematice (1667) ale lui F. Dulaurens, care, de altfel, a eliminat doar un singur termen cu ajutorul substitutiei obisnuite z = y + +k. Leibniz i-a seris lui Tschirnhaus c& dispune, dupa cit i se pare, de o demonstratie a faptului ca este imposibil sa se efec- tueze calculele corespunzitoare pentru ecuatii de grad mai mare decit patru. Totusi Leibniz era convins de rezolubilitatea in radicali a ecuatiilor de gradul cinci si a facut chiar citeva incer- cari in aceasta directie. Ceea ce se poate obtine, in realitate, pentru ecuatia de gradul cinci din transforiarea lui Tschirnhaus, anume reducerea ei la forma 2° + Az + B =O, a descoperit matematicianul suedez E. Bring in teza sa din 1786. De altfel, 42Bring nu stia ce s& faci mai departe cu aceasta forma gi abia Ch. Hermite a construit, pe baza ei, in 1858, solutia sa pentru ecuatia de gradul cinci cu ajutorul functiilor eliptice. Demon- stratia generala a faptului ca ecuatiile de grad mai mare decit patru nu pot fi in general rezolvate in radicali, lucru indicat de catre Gauss in teza sa din 1799 si pe care italianul P. Ruffini a incercat s&-1 demonstreze in repetate rinduri (ultima data in 1813), constituie una dintre cele mai mari realizari ale tinarului mate- matician norvegian N. Abel (1824 si 1826, cf. p. 424). In perioada in care s-au inregistrat sus-mentionatele realizari ale savantilor germani in domeniul algebrei, marele Newton tinea la Cambridge prelegeri din care a luat nastere importanta Arit- meticd universald (vezi p. 16), despre care am mai vorbit. Partial, ea a devenit cunoscuta inca dinaintea aparitiei (1707): pe de o parte, chiar din lectiile lui Newton, care erau de altfel destul de putin frecventate, iar pe de alta parte, din Algebra lui Wallis (1685), care a expus o parte din continutul ei. Am avut prilejul s& ne ocupaim de Aritmetica universald in capitolul despre aritme- tica. In continuare vom releva acele elemente din lucrare care au determinat progresul ulterior al algebrei. In primul rind, Newton a enuntat teorema fundamentala a algebrei referitoare la radacinile ecuatiilor, intr-o forma mai precauta decit Girard; referindu-se numai la radacinile reale, el scrie la fel ca si Des- cartes in Geometrie: ,,O ecuatie poate avea atitea radacini, cit este gradul ei, dar nu mai multe“. C. Maclaurin a aderat la formularea lui Newton in lucrarea sa Algebra (1748), dar abia Euler, in »Misc. Berol.“, 1743, a enuntat aceasta teorema exact asa cum o formulaém noi astazi, desi nici el nu a fost in stare sd-i dea o demonstratie ireprosabila. Primul care a reusit s& 0 facd a fost Gauss (1797), care si-a publicat demonstratia in teza Noud demon- stratie etc. (Demonstratio nova etc., Helmstedt, 1799). Incer- carile anterioare — a lui d’Alembert in ,.Mém. Ac. Berl.*, 1746 (1748), a lui Euler, ibidem, 1749 (1751), a lui Lagrange in ,,Nouv. Mém. Ac. Berl.*, 1772 (1774) si ale altora — nu au fost incunu- nate de un succes deplin. Cu toate acestea, francezii denumese adesea aceasti propozitie ,,teorema lui d’Alembert“. Pentru sumele puterilor radacinilor, Newton a stabilit formule de recurenta care ti poartd si astazi numele si pe care, de altfel, le-a dat intr-o forma clara numai pina la gradul cinci inclusiy 7. 1 Newton a enunfat clar regula constituiriiacestorformule pentru toate gradele mai mici decit gradul ecuatiei (precizare ulterioara a lui Wieleitner). 43Legea generala a formarii lor a fost demonstrata pentru prima data de Maclaurin in Algebra sa si de Euler in volumul II al Luerdrilor cu confinut divers (Opuscula varii argumenti, 1750). Profesorul Barmann? din Wittenberg, Lagrange 2 si Grunert ® au dat ulterior alte demonstratii. Descartes gi-a enuntat regula semnelor intr-o form& extrem de precautaé. Aceasta l-a determinat pe Newton s& faca cercetari independente in aceasta problema. E] a stabilit exact aceasta regula pentru ecuatii care au toate radacinile reale si a incercat, totodata, pentru prima oara, si dea o regulé care s& permitaé determinarea numarului de radacini imaginare. Conform acestei reguli, ecuatia age” +aya7t+...+4,=0 are cel putin tot atitea radicini complexe cite schimbari de semn exista in sirul n—1 2 n-2 1 + Me at — aya, a — yg. —1 1 oo Pn = 4y2n ta: Vom vedea mai tirziu c& aceast& regulé nu ne ofera un criteriu pe deplin satisfacdtor (vezi p. 52). In sfirgit, Newton s-a mai ocupat de o problema care a capatat in timpul nostru o importanta deosebit de mare: reductibili- tatea ecuatiilor. Pentru cazul unor factori liniari, el a rezolvat problema in intregime, iar pentru cazul unor factori de grad supe- rior a dat prima conturare a regulii corespunzdtoare. Metoda lui Newton pentru factori liniari coincidea, in esenta, cu procedeul pe care fl daduse inca J. van Waessenaer in prima editie lating a Geometriei lui Descartes (1649) si putem s-o considerim drept precursoare a metodei aplicate mai tirziu de L. Kronecker, care stabileste toti divizorii ce se iau in genere in considerare. Tre- buie s& mai amintim $i metoda sa de ,,eliminare“ (exterminatio) a unei ncecunoscute din dou& ecuatii. Metoda aceasta provine 1 Demonstrajia unei teoreme de algebré (Demonstratio theorematis alge- braici), Wittenberg, 1745. 2\,Mém. Ac. Berl., 1768 (1770). Contrar afirmafiei lui Lagrange c& demonstratia sa este mai simpl4 decit cele obignuite, ea coincide in fond cu prima demonstratie a lui Euler din lucrarea citata. 3 Lucrdri de matematicé (Mathematische Abhandlungen), Altona, 1822. 44propriu-zis de la Fermat. Dar Newton, in loc si elimine termenii liberi, elimina termenii in care necunoscuta este la gradul cel mai mare si objine astfel o ecuatie de grad mai mic. Este aceeasi metoda pe care Hudde a publicat-o in editia a doua a Geometriei (1659) lui Descartes si care a fost din nou cercetata in Introdu- cerea in analizdé (1748) de caitre Euler, sub al cérui nume este astazi unanim cunoseuta [vezi si ,,.Mém. Ac. Berl.“, 1764 (1766)]. Este important s4 mentionim ca Newton a considerat necesar, ca si Leibniz, in cazul ecuatiilor de gradul intii, sa dea o forma sistematica procesului de eliminare pentru ecuatiile de grad supe- rior sia intocmit chiar un tabel de rezultanti pentru orice pereche de ecuatii pina la gradul patru inclusiv. Am amintit de nenumarate ori pe matematicianul englez J. Wallis, profesor la Oxford, si, indeosebi, lucrarea sa, Tratat de algebra (1685 si 1693). Aceasta lucrare prezintaé o important pentru noi mai ales prin faptul ci a reugit s& uneasci intr-un intreg organic toate metodele si rezultatele algebrice cunoscute pe atunci si i-a familiarizat pe contemporani atit cu ele, cit si cu unele idei originale interesante ale autorului, dintre care o arte le-am mentionat mai inainte. Dac& vanitatea nationala a lui Wallis — gsi, indeosebi, parerea sa preconceput& despre Des- cartes — nu l-ar fi indemnat si exagereze meritele compatrio- tilor sai, iar printre acestia indeosebi meritele lui Harriot, pre- fata istoricd a cdrtii sale ar fi avut mai multd valoare pentru cei care se ocupa de istoria matematicii. De altfel, Algebra cuprinde numeroase indicatii istorice importante. Diametral opus din punctul de vedere al eruditiei este Tra- tatul de algebra, greoi si neclar, al francezului M. Rolle, tiparit la Paris in 1690. Rezultatele sale cele mai interesante au fost obfinute in rezolvarea aproximativa a ecuatiilor si ne vom mai ocupa de ele in paragraful urmitor (p. 68). Aici vom mentiona ca Rolle a cercetat mai amanuntit metoda formiarii rezultantului prin gasirea celui mai mare divizor comun, metoda care figureaz& si la Newton, cA el a inventat procedee noi, ce e drept greoaie, pentru rezolvarea ecuatiilor de gradul trei si patru si a formulat pentru prima data precis teorema: orice riddcina de gradul n are n valori; pentru n impar, toate radacinile, cu exceptia uneia, sint imaginare; pentru n par pot fi douad radacini reale, iar restul imaginare. De altfel, Rolle insusi nu a calculat decit trei radacini ale ecua- fiei 22 =— a, iar pentru ecuatia 2° = 8 acest lucru a fost rea- lizat cu cinci ani inainte, de cdtre Wallis in Algebra sa (cf. si 45lucrarea lui Colson in ,,Phil. Trans.“, 1707). In cazul general, reprezentarea ridacinii de gradul n dintr-un numir a fost gasita de Moivre (cf. p. 22}, care s-a ocupat de aceasta problema in »Phil., Trans.“, pe anii 1707, 1722 1 1738, precum gi in ale sale Miscelanee analitice (Miscellanea analytica, 1730) si a stabilit teorema ce-i poarté pind astazi numele. Moivre stia, dup& mar- turia lui Viéte, ci se poate evita cazul ireductibil al formulei lui Cardano, identificind ecuatia de gradul trei cu formula sinusului unui unghi triplu. De aici rezulta c4 exista perechi de numere complexe astfel incit suma radacinilor lor cubice di un numar real. Pentru a generaliza acest rezultat la radacinile de gradul n, Moivre a pornit de la formula sinusului unui unghi n-uplu pe care in 1676, intr-o scrisoare adresata lui Leibniz, Newton o exprimase pentru n intreg si impar, dup& cum urmeaza: ny — nine 1) yp mint th 8) yp ___ n{n®@—=1) (n2—=9) (n? 25) 7 yt. =a. Pentru y = sin 9, a = sin ng gisim imediat aici ecuatia trigo- nometric& necesara. Moivre a scris radacinile ei, fara demonstra- tie, sub forma yaar] 14i¥a—Ve , a + aa + apr — FB = 0. Pentru determinarea erorii p in ultima ecuatie, consideram initial numai termenii de gradul intii in raport cu x si cu p. Atunci hatp + atx = 0 si deci p = [* . Punind acum p = — + qi gradul trei. fn unele privinte, metoda lui Viéte seaman& cu metoda antici chinez& (vezi cartea lui Y. Mikami, de la indicele bibliografic). Metodele numerice de rezolvare a ecuajiilor de gradul trei au fost cercetate gi in farile arabe; despre una dintre aceste metode, aplicate de Djemsid al-Kagi in caleulul foarte exact al lui sin 1° dupa sin 3°, presupus cunoscut, vezi in lucrarea: Djemgid Ghiaseddin al-Kagi, Cheia aritmeticti. Tratat despre cere., tradusi in limba rusi de B. A. Rozenfeld cu comen- tarii de A. P. Iugkevici si B. A. Rozenfeld, pp. 311 gi urmatoarele. — Nota red. ruse, 5 — Istoria matematicli 65substituind aceasta valoare in ecuatia precedenta obtinem pe : 3 : . : aceeasi cale q = ee etc. in cele din urma Newton ajunge la seria z 13123 509z¢ tat S12? t easiest in cazul in care mirimea x este mare, Newton isi modifica metoda si di descompunerea in serie dupa puterile negative ale lui 2. Pentru determinarea primului termen al unei astfel de dezvoltari, Newton expune, intr-o scrisoare din 24 octombrie 1676, adresata lui Leibniz, o regula practicé, denumita ulterior paralelogramul lui Newton si devenita unanim cunoscuta datorita sus-amintitului capitol al 94-lea din Algebra lui Wallis. De exemplu, pentru a obtine primul termen al dezvoltarii in serie pentru y, dat de ecuatia p+ 5ry® + 2 yf! — Ta?2?y? + Gara + bat ='0, a toti termenii formei binare, in care x intervine pina la putereaa patra, iar y pind la puterea a sasea, se introduc intr-un dreptunghi, aga cum se arata in fig. 1. Dreptunghiurile interioare, care contin termenii ecuatiei propuse, se marcheaza cu stelute (ca in fig. 2). z ya at In coltul din stinga jos al dreptunghiului din dreapta jos, marcat cu steluta, se aplicd rigla care este rotita spre dreapta, de jos in sus, pind cind atinge coltul vreunui alt dreptunghi marcat cu stea. In sfirgit, se alc’tuieste o ecuatie din acei termeni ai ecuatiei date care corespund dreptunghiurilor intersectate de rigla: 6a3a3 — Ja%x*y? + y® = 0. Aceasté ecuatie (considerind ci a> 0) are patru radacini reale: y = + Vaz, — Yas, + \'2ar, — \2ae care, considerate fiecare ca termeni initiali, genereaza cite o serie pentru determinarea lui y. Celelalte doud radacini ale ecuatiei 66