Sunteți pe pagina 1din 3

n gradina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu
Poezia apare in volumul "Prga" (1921), volum care marcheaza afirmarea originalitatii
stilului lui Voiculescu. Desi majoritatea temelor si motivelor erau anticipate in primele sale
volume, poetul depaseste traditionalismul samanatorist prin spiritualizarea imaginii si innoirea
expresiei.
1.Subiectul operei:
Punctul de plecare al poeziei "In gradina Ghetsemani" se afla in Evanghelia Sfantului
Luca. Radacinile poemului de inspiratie religioasa se afla in universul copilariei, cand religia era
pravila, enc 17417k102r iclopedie a vietii practice; cartea oamenilor de la tara este Biblia.
Motivul rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani apare frecvent in arta; V. Voiculescu
mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta intr-o
tesatura poetica strabatuta de o mistica devotiune.
"In gradina Ghetsemani" este o meditatie pe tema conditiei umane, o drama existentiala
ce foloseste motive si scene biblice ca alegorii ale nelinistilor omului in aspiratia sa catre
Dumnezeu. Poezia in intregul ei este o optiune intre real si ideal, fiind preferat idealul.
2.Semnificatia titlului:
Titlul trimite a contextul biblic i prin etimologie: Ghetsemani vine din ebraicul Gat
Shemen - grdina unde se presau mslinele" i locul unde Isus i petrece ultima noapte de
libertate pe acest pmnt. Voiculescu preia imaginea biblic a lui Isus i o transform ntr-un
simbol al umanului i divinului deopotriv, insistnd asupra chinurilor i ndoielilor omeneti.
Preluarea imagisticii cretine, ar fi greit s credem c este o simpl imitaie dup Rilke sau
Blaga. Chinul ntrebrilor despre condiia uman, suferina i ndoiala amintesc de atitudinea
eului liric n Psalmii arghezieni.
3.Structura operei:
Poemul are o structur simetric, alctuit din patru catrene. Exist dou planuri - unul
uman, terestru, exterior si altul sacru, divin, interior, aflate ntr-o permanent contopire n poezie.
De asemenea, organizarea poemului va respecta trei momente: reprezentarea iconic a lui Isus n
primul catren, misiunea divin n lupta cu ispita apare n catrenele al doilea i al treilea, iar
ultimul catren face trecerea la transcendent, ntr-o atmosfer sumbr, ncrcat de premoniii
Prima strof compune imaginea iconic a lui Isus n grdina Ghetsemani. Poetul insist,
spre deosebire de reprezentrile picturale, pe imaginea zbuciumului omenesc, accentund
tragismul luptei cu un destin nspimnttor. Imaginea lui Isus este nrudit cu o imagine
arghezian: Isus lupta cu soarta i nu primea paharul / Czut pe brnci n iarb se-mpotrivea
ntruna. Verbele care detaliaz atitudinile personajului biblic accentueaz dorina uman de a
tri, irepresibil i violent: lupta, nu primea, se-mpotrivea. Primele trei versuri contureaz un
plan subiectiv, dominat de sentimentul durerii sfietoare. Curgeau sudori de snge pe chipu-i

alb ca varul. Metafora ( de rezonan mioritic ) sudori de snge i paloarea indicat prin
comparaia plastic alb ca varul compun imaginea omului Isus, care se revolt mpotriva
destinului implacabil. Ultimul vers al primei strofe trimite la esena divin a personajului.
Corespondena care se stabilete ntre planul subiectiv i planul obiectiv ( imaginea naturii
dominate de zbucium ) subliniaz esena divin a lui Isus: i-amarnica-i strigare strnea n slvi
furtuna.
Strofa a doua se deschide cu o perspectiv cosmic, sugernd, printr-un epitet, destinul
implacabil: O mn nendurat, innd grozava cup, / Se cobora-mbiindu-l i i-o ducea la
gur Imposibilitatea opiunii este sugerat de verbul se cobora. Grozava cup, simbol al
pcatelor omenirii, i este impus lui Isus prin for divin. Revenirea la planul subiectiv, n
ultimele dou versuri ale celei de-a doua strofe, reia simbolurile din prima strof. Suferina
intens a omului este exprimat prin intermediul epitetului cu valoare hiperbolic: i-o sete
uria sta sufletul s-i rup Atitudinea este aceeai: revolta ( Dar nu voia s-ating infama
butur ). Simetria inversiunilor grozava cup i infama butur confer unitate strofei,
care nchide, ca ntr-un cadru, detaliile suferinei umane.
Strofa a treia reia imaginile din strofele anterioare. Aspectul neltor al buturii infame,
asocierea veninului cu mierea accentueaz natura dual a lui Isus. Vasile Voiculescu insist ns
pe imaginea omului, att de nspimntat de suferinele care l ateapt, nct uit c supliciul
este urmat de accesul n mpria venic: n apa ei verzuie jucau sterlici de miere / i sub
veninul groaznic simea c e dulcea. / Dar flcile-ncletndu-i, cu ultima putere / Btnduse cu moartea, uitase de via. Raportndu-se preponderent la planul subiectiv, strofa a treia
detaliaz atitudinea de revolt mpotriva destinului. Dei tie c moartea aduce izbvire ( i sub
veninul groaznic simea c e dulcea ), Isus refuz mntuirea, alegnd viaa trectoare n
locul celei venice. Sensul revoltei sale poate fi pus n legtur cu sensul unui vers din lirica lui
Lucian Blaga: Fetele au ndrgit balaurul, n care balaurul reprezenta universul dominat de
trirea intens, patronat de Pan, universul peste care nu trecuse nc umbra palid, de culoarea
lunii, a lui Crist.
Ultima strof este dominat de simboluri aparinnd planului obiectiv. Imaginea
furtunii din prima strof este reluat i amplificat prin antiteza dintre simbolul mslinilor
( pacea, linitea sufleteasc) i zbuciumul de care este cuprins grdina: Deasupra fr tihn se
frmntau mslinii, / Preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad. Grdina devastat
amplific tragismul viziunii i trimite la o imagine arghezian, exprimnd aceeai team
profund de moarte: S-au strpit cucuruzii, / S-au uscat busuiocul i duzii, / Au zburat din
streaina lunii, / i s-au pierdut rndunelele, lstunii. / tiubeiele-s pustii, / Plopii crmizii, / Sau povrnit preii. A putrezit ograda Vraitea grdinii voiculesciene dezvolt aceeai
semnificaie tragic. Imaginea paradisului devastat prevestete moartea. Ca i la Blaga, imaginea
este nocturn: Trece printre sori vecii / Porumbelul Sfntului Duh, / cu pliscul stinge cele din
urm lumini. / Noaptea ngerii goi / zgribulind se culc n fn

4.Semnificatii generate de text:


V. Voiculescu isi foloseste arta pentru a aduce o viziune terifianta asupra suferintei
umane.

Versurile poemului au ritm iambic, iar rima este incrucisata. Unitatile prozodice se
organizeaza in functie de nuantele lirice. Gravitatea tonului, solemnitatea lui dureroasa introduc
ideea de desfasurare adanca si stapanita a sentimentelor.
Proiectarea dramei intr-un timp mitic se reliefeaza prin folosirea verbelor la imperfect,
toate fiind predicate ale propozitiilor principale.
Preferinta poetului pentru cuvantul colorat, violent, sau chiar dur, vine din simtul estetic
superior al celor care cred ca in poezie cuvantul este un vehicul de taina, un element fundamental
al libertatii de a comunica. Astfel, sugerand efortul urias de impotrivire, cuvintele concrete se
asociaza cu cele abstracte dand o materialitate deosebita metaforelor poemului: "sudori de
sange", "mana neindurata", "apa verzuie" - otrava, "sterlici de miere" - semn al chemarii
ademenitoare a vietii.
5.Caracterizarea personajelor:
Personajul" central a poeziei nu are nici el statut epic. Este un personaj-idee, un
personaj-simbol, inscriindu-se intr-o paradigma lirica. Simbol central al religiei crestine, Isus
este deopotriva "fiul al omului" si "fiul al lui Dumnezeu". Poezia evidentiaza tocmai aceasta
dubla identitate a lui Isus, in momentul in care el trebuie sa accepte experienta mortii umane,
pentru a-si pastra esenta divina. Din momentul de maxima tensiune , in care Isus trebuie sa
accepte moartea ca fiu al Omului si sa-si asume toate chinurile ei. Desi isi cunoaste destinul, fiul
Omului are un moment de slabiciune, de ezitare. De aici sfasierea launtrica intre spaima de
moarte a omului si menirea sacra a divinului. E momentul de criza esentiala generata de o
situatie limita. Redobandirea vietii vesnice, reintoarcerea la divin se pot realiza doar prin
acceptarea traversarii mortii umane.