7-13 ani:

Cine are ultimul cuvant?

Autor: smoky
data publicarii: 16.08.04

Unii copii par hotarati sa aiba ultimul cuvant sau ultimul gest la fiecare discutie. Prin ultimul
cuvant ma refer la ultima remarca, care nu este necesara, facuta de copil la sfarsitul unei
discutii cu parintele in legatura cu ceea trebuie sau nu sa faca. Remarca atinge urechile
parintelui si trimite unde de soc spre sistemul nervos, la fel ca unghiile pe tabla de scris.

LUPTA PENTRU SEPARARE

In jurul varstei de 7 ani, copiii descopera ca parintii lor nu sunt asa de puternici cum credeau
ei odata. Copiii isi dau seama ca nici ei insisi nu sunt atat de lipsiti de putere cum simteau ei
odata. Isi perfectioneaza limbajul si isi dau seama ca prin intermediul cuvintelor lor pot avea
un efect puternic asupra parintilor. Copiii isi anunta independenta cand incep sa foloseasca
cuvinte in lupta cu parintii. Parintilor nu le place dar este un semn sigur ca copiii cresc.

TOTI O FAC
Ne poate incuraja faptul ca acest comportament este perfect normal si ca copilul nostru nu
este singurul care se comporta asa. Copiii folosesc hartuirea verbala pentru unul din
urmatoarele 3 motive:

sa braveze;
sa se autoconvinga ca adultii nu sunt asa de buni si ca pot sa supravietuieasca fara ei;
ca sa testeze limitele comentariilor social tolerate.

PREA TARI CA SA PLANGA

Avand ultimul cuvant, copiii pot sa braveze incercand sa musamalizeze anumite sentimente pe
care le au. Cand parintii spun "nu", este mai bine pentru copii sa provoace probleme
"raspunzand inapoi", decat sa planga. Plansul nu este acceptat de un copil de 10 ani; copiii
prefera replicile de strada care ii tin sa nu planga.

CU TOATE ACESTEA PARINTII NU SUNT ASA DE ISTETI

Pe masura ce isi controleaza din ce in ce mai mult viata, copiii isi dau seama ca parintii lor nu
sunt perfecti. Copiii cred ca daca parintii nu sunt perfecti inseamna ca sunt incompetenti. Pasul

urmator: copiii incearca sa dovedeasca cat de incompetenti sunt adultii. Aceasta este o
perioada normala a copilariei mijlocii. Din momentul in care copiii realizeaza ca parintii nu le
pot controla gandurile, exprimarea acestor ganduri primeste o noua semnificatie. Parintii sunt
tentati sa reactioneze defensiv cand sunt provocati de copii si provocarea poate sa ajunga usor
o lupta pentru putere.

COPIII CARE VORBESC MULT

Hartuirea verbala este o forma de testare. Copiii trebuie sa gaseasca limitele
comportamentului social acceptat. Putem sa intelegem de ce fac asta dar nu putem sta
deoparte si sa acceptam abuzul verbal. Asa cum copiii testeaza ce este bine sau ce este rau, in
acelasi mod trebuie sa actioneze si parintii.

EVITA LUPTA PENTRU PUTERE

Dar cum sa procedam? Inca lucrez la acest lucru. Nu pot sa iti spun ce merge mai bine in
familia ta. Pentru unele familii, aceasta problema apare si dispare foarte repede. In alte familii,
aceasta lupta pentru putere devine un mod de viata. Multi copii au o personalitate care face
imposibil sa nu isi provoace parintii la fiecare pas. Alti parinti au o personalitate care atrage
copiii in aceste conflicte. Fiecare familie este diferita si fiecare situatie este unica. Un singur
lucru este sigur: lupta pentru putere este fara speranta.

NU REACTIONA, ACTIONEAZA
Cred ca cheia rezolvarii fiecarei situatii este atitudinea parintelui. Cu toate acestea, parintele
este singura persoana care da dovada de maturitate intr-o conversatie. Este nepotrivit sa te
simti amenintat de limbajul hartuitor al copilului. Este timpul sa iei masuri rezonabile. Daca
suntem constienti de ceea ce se intampla cu copilul vom fi mai bine pregatiti sa intelegem
situatia.

SUGESTII
Cel mai bine este sa nu iei foarte in serios actiunile copilului altfel s-ar putea ca el sa inceapa
sa creada in puterea lui. Sunt perioade cand cel mai bun raspuns la o remarca a copilului este
sa o ignori. Daca copilul nu mai are putere, fiind ignorat, el renunta.
Pe de alta parte, multe lucruri nu ar trebui ignorate. Putem sa luam in considerare
sentimentele copilului "Vad cat de suparat esti pe mine", dar de asemenea putem sa limitam
actiunile sale "Nu-ti voi permite sa vorbesti urat cu mine".

Decide acum ce pedepse vor fi pentru abuzul verbal. Lasa copilul sa stie ce nu tolerezi si ce
consecinte vor fi. Cand depaseste limita fa ceea ce ai zis c-o sa faci. Daca te gandesti la
acestea inainte sa se intample atunci vei detine controlul in loc sa fii nervos sau defensiv.
Personal mi-am descoperit limitele mele de toleranta. Nu ma supar daca copiii mei sa aiba
ultimul cuvant intr-o discutie:
1.

cat timp ei fac ceea ce vreau eu sa faca;

2.

ultimul cuvant nu este o aluzie la caracterul meu, inteligenta ori calitatea de parinte;

3.

ultimul lor cuvant nu a aparut pe peretele vreunui WC public.

FIECARE PARINTE TREBUIE SA STABILEASCA REGULILE SALE.