Sunteți pe pagina 1din 3

Cum sa va preparati in casa FORMULE FARMACEUTICE simple pentru uz

personal!
Stim cu totii ca la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia substanta activa actiune farmacodinamica.
Din acest motiv, plantele folosite trebuie sa fie de cea mai buna calitate, iar metodele de pastrare
trebuie sa asigure un maxim de substanta activa, cu actiune terapeutica.
In articolul de fata va propunem sa aflam care sunt pasii unei recoltari corecte, cum se pastreaza
plantele medicinale si ce inseamna fiecare preparat in parte.

Indiferent daca se recolteaza radacina, partile aeriene sau fructele plantei, trebuie sa ne aisguram ca
lasam in urma cantitati care sa aigure refacerea plantelor.
Radacinile se recolteaza, de obicei, primavara timpuriu, inainte de formarea mugurilor sau toamna,
dupa ofilirea partilor aeriene. In acest caz apar cele mai multe confuzii, din cauza lipsei partilor
aeriene, de aceea este bine sa apelam la un ajutor de specialitate.
Partile aeriene ale plantelor se recolteaza, de obicei, cu putin timp inainte de inflorirea completa sau
in timpul infloririi. Momentul optim difera, in functie de specie, de altitudine si de zona geografica
in care creste planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera, dar nu se smulge planta.
Mugurii se recolteaza primavara devreme, inainte ca ei sa se desfaca.
Scoarta sau coaja se recolteaza primavara, la inceputul vegetatiei, cand se desprinde mai usor. In
acest caz, vor fi lasate suficient de multe ramuri sau tulpini necojite, pentru refacerea arbustului sau
a arborelui.
Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maximum de dezvoltare, manual, dar nu prin ruperea
brutala de pe vrej sau de pe ramura. Nu se zdrobesc, pentru a nu se distruge celulele ce contin
uleiuri volatile.
Recoltarea florilor se recomanda a fi facuta in stadiul de boboc pentru unele specii, iar pentru altele
la inceputul infloririi.
Fructele se recolteaza fie atunci cand sunt in parg (macesele, de exemplu), atunci cand contin
maxim de vitamine, fie cand au ajuns la coacere.
Semintele se recolteaza cu putin timp inainte de completa maturizare a plantei, apoi se intind
imediat in straturi subtiri pentru uscare.

Toate acestea se usuca imediat dupa recoltare. Inainte de uscare se arunca partile alterate sau atacate
de insecte si se indeparteaza corpurile straine.
Apoi, se usuca in snopuri mici, atarnate la aer, la umbra sau la soare (in functie de situatie) sau in
poduri bine aerisite, pe coli de hartie, site, prelate sau rogojini.
Dupa uscare se ambaleaza in pungi de hartie, cutii de carton sau saculeti de panza, nicidecum in
plastic.
Nu se vor folosi plante medicinale provenind din zone in care daunatorii au fost combatuti prin
mijloace chimice, din zone poluate, din parcuri, gradini, de pe marginea soselelor s.a.m.d.
Inainte de utilizarea lor sub forma de infuzii, macerate, decocturi sau alte forme destinate uzului
intern, plantele se spala cu apa rece, la fel ca fructele sau zarzavaturile.
FORMULE FARMACEUTICE SIMPLE
1. Pulberea. Se obtine din plante, care se consuma ca atare sau in amestecuri, sub forma de capsule,
casete sau comprimate.
2. Maceratul. Este solutia apoasa cea mai simpla, obtinuta din plante la temperatura mediului
ambiant. Acest procedeu este indicat pentru speciile care contin substante active ce pot fi extrase la
rece. Plantele se pastreaza intr-o cantitate de apa pura (care difera de la caz la caz) un timp de 2-12
ore, agitand din cand in cand. Se strecoara si se consuma in mxim 24 de ore.
3. Infuzia. Se recomanda a fi preparata din flori sau din partile de planta cu tesuturi friabile.
Plantele se uda cu apa (o parte planta, trei parti apa), se lasa in repaus cinci minute, apoi se adauga
intr-un vas cu apa la temperatura de fierbere. Se acopera cu un capac si se lasa 15-20 de minute. Se
strecoara si se consuma caldut.
4. Decoctul. Se foloseste in cazul radacinilor, cojilor, al anumitor fructe si seminte. Se uda cu apa
plantele, la fel ca in cazul infuziei, se adauga peste o cantitate de apa in clocot, se lasa la fiert timp
de 20-30 minute. Se strecoara fierbinte, apoi se adauga o cantitate de apa care sa compenseze
pierderea apei prin fierbere.
Toate aceste solutii se administreaza caldute sau reci, neindulcite sau indulcite cu miere.
5. Tinctura. Este o solutie extractiva hidroalcoolica, obtinuta la temperatura camerei. In medicina
casnica se obtine prin macerarea plantelor in alcool pur (40-70 grade), timp de 7-10 zile, apoi se
filtreaza. Se administreaza sub forma de picaturi, cu putina apa.
6. Siropul. Se obtine din macerate, decocturi, sucuri, la care se adauga cel putin 60% zahar sau
miere, pentru a-i asigura conservarea in timp. Se pot adauga tincturi sau pulberi, pentru a mari
eficienta.
7. Vinul medicinal. Este destinat uzului intern si se obtine prin macerarea plantelor in vin natural.
Se recomanda in special celor care sufera de gastrite hiperacide, persoanelor hipertensive si celor
care sufera de afectiuni hepatice. Se administreaza, de obicei, cu 30 minute inainte de masa. Nu se
administreaza copiiilor.

8. Inhalatia. Se realizeaza cu plante medicinale bogate in uleiuri volatile, care se pun intr-un vas si
se adauga apa clocotita. Vaporii de apa saturati in uleiuri volatile actioneaza patrunzand, prin
inhalare, in caile respiratorii.
9. Solutiie pentru gargara. Se prepara sub forma de infuzii sau decocturi si se utilizeaza in
stomatitet, abcese dentare, gingivite, afte bucale, amigdalita.
10. Cataplasmele. Sunt destinate uzului extern. Se obtin din infuzii, decocturi, tincturi, cu care se
imbiba un tifon sau o bucata de bumbac curata. Se aplica direct pe piele. In acest fel se pot aplica si
unele masti cosmetice.
11. Baile fitoterapeutice. Sunt destinate uzului extern. Plantele se introduc intr-un saculet de tifon
sau panza sau bumbac, mai mare decat cantitatea folfita. Se uda saculetul la fel ca in cazul infuziei,
se fierbe apoi timp de 10-30 minute, la foc domol in 3-5 litri apa. Se toarna apoi in apa de baie, la o
temperatura potrivita.
12. Baile locale. Se prepara la fel ca baile fitoterapeutice, dar in cantitati mai mari de lichid. Se
recomanda in cazul unor tratamente locale.
13. Oteturile aromatice. Se prepara prin macerarea plantelor in otet (50-100 grame plante la un
litru de otet). Timpul de macerare este 8-10 zile, apoi se filtreaza. Se utilizeaza pentru frectii.
14. Uleiurile medicinale. Se lasa la macerat plantele in ulei vegetal timp de 4-6 saptamani. Se
utilizeaza in special pentru ingrijirea unor plagi sau afectiuni greu vindecabile, in arsuri sau
degeraturi.