Sunteți pe pagina 1din 2

Perioada a vietii ce face trecerea de la copilarie la varsta maturitatii,

marcata de transformari corporale si psihologice ce incep in jurul varstei de 12-13


ani si se termina intre 18-20 de ani, adolescenta este subiectul privilegiat si
controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si discutii contradictorii.
Desi un adolescent poate sa para matur din punct de vedere fizic, creierul
lui este inca in proces de formare. Partea care controleaza impulsurile si emite
judecati este una dintre ultimele sectoare ale creierului care se dezvolta. Toate
studiile recente arata cum creierul adolescentului se afla intr-un stadiu critic al
dezvoltarii. De aceea tinerii trebuie preveniti in privinta consumului de alcool si al
consumului de droguri. Alcoolul distruge celulele creierului, produce afectiuni
neurologice, pierderi de memorie, probleme de invatare si pune in pericol starea
generala de sanatate a tanarului.
Intre 15 si 22 de ani se castiga noi capacatati cognitive in relatie cu
maturizarea. Tanarul incorporeaza noi valori si idealuri care-l fac sa dezvolte un
sentiment de autopretuire. Acum ei sunt capabili sa se piarda in sinele celuilalt,
pierd controlul constient al situatiei, ceea ce reprezinta o caracteristica de baza a
dragostei mature. Abia dupa varsta de 22 de ani se dezvolta un ego si un sine
puternic. Valoarea de sine il fac pe tanar capabil de a juca roluri multiple.
Starea matura a acestei perioade este numita de Erickson capacatatea de a
genera, pentru ca individul care atinge aceasta perioada poate genera munca si
experienta dragostei. Munca va fi cea care ii va da incredere in sine, sentimentul
importantei si al priceperii. De altfel, Heath (1983) defineste maturitatea prin
cresterea capacatatii de simbolizare si a abilitatii de a-ti inregistrea comportamente
proprii, o cunostere de sine clara, constientizarea si utilizarea valorilor culturale,
capacatatea de a stabili relatii personale bazate pe deplina constientizare a
celorlalti.
In Dictionarul de Psihologie (P.P. Neveanu), maturitatea este definita ca
o stare functionala fizica si fiziologica la care se ajunge printr-o dezvoltare stadiala
si care prezinta un sistem complet de posibilitati ce se conserva stabil in etapa
varstei adulte. Se distinge o maturitate biofiziologica, constand din implinirea
proceselor de crestere si structurare functionala a organelor, si o
maturitatepsihica in care concura modalitatile de maturitate intelectuala de
structurare definitiva a mecanismelor intelectuale, ceea ce mijloceste autonomia
lor , de maturitatea emotionala rezidand in diferentierea emotilor, stabilizarea
sentimentelor si capacatatea de control a lor si maturitatea sociala caracterizata
prin deplina adaptare la conditiile vietii si activitatii sociale si prin participarea
responsabila la aceasta.
Maturitatea presupune ca persoana sa fi trecut cu bine prin toate
starile afective anterioare ( atasament, detasare, afiliere, dragoste). Daca adultul a
facut fata cu bine stadiilor de dezvoltare emotionala, atunci ajunge sa traiasca o

viata minunata.Capacatatea de a iubi este o conditie si o garantie pentru


capacatatea de a munci.