Sunteți pe pagina 1din 2

A trecut de-aunci o veme i toate s-au schimbat pe nesimite.

Eram
de-acum o mic domnioar ntr-o coal bun din Cluj. Nu avea tata
prea muli bani, dar nici eu nu mai ieeam din cri. Avea i el un fix
cu educaia. Probabil c i rmsese undeva n suflet ideea c bunicul a
fost deputat la liberali i el nu a fost lsat nici mcar s-i termine
coala, pe motiv c era fiu de chiaburi.
Acum nu mai era dect un instalator de gaz i de ap, care muncea
din greu cte 8 ore pe zi, uneori n subteranele fabricii, cu masca de
gaze pe fa. Dar se luda peste tot cu fetele lui. Aa era tata.
n fiecare zi din vacan, mergeam pe la bunica. M suiam pe
biciclet i i strigam mamei c m duc la buni! i o gseam ori n
cas, ori sub acelai piersic nflorit sau plin de fructe.
mbtrnise bunica, dar tot frumoas era. i era a mea. i strlucea
faa cnd m vedea intrnd pe poart i nu mai tia ce s-mi dea.
Mergea cu pai uori la dulapul ei din nuc sculptat i mai lua de-acolo
cte o cutie de zahr coc, cu un aer ugub. Crescusem deja mare
i m distra copilreasca plcere a bunicii de-a roni din cubuleele de
zahr.
mi msura ntotdeauna fusta scurt cu palma ei mic i cltina din
cap dezaprobator:
-Pi bine tu fat, ai ti chiar nu au avut destui bani sa-i ia material
pentru o fust?
i iar mergea ncet la dulapul ei vechi i masiv, sculptat n lemn de
nuc. Se ntorcea si-mi ddea o mnu de bani:
-Cumpr-i i tu un material al tu, dar vezi s fie destul de mult
pentru o fust ca lumea!
i rdea.

O srutam pe amndoi obrajii i o prindeam de dup umeri,


legnnd-o:
-Buni, buni a mea!
i obrjorii ei ridai de vreme, zmbeau fericii.
Cnd a fost bolnav nimeni nu mi-a spus nimic. Aveam examene i
toi tiau c-a fi fugit acas. Pe moarte fiind, bunica n-a putut nici
mcar muri fr mine. Delira n boala ei i m striga mereu. i-atunci
mama, i-a luat mna n palma ei spunndu-i c sunt eu i c tocmai am
ajuns acas. Bunica a prins-o strns de mn. Nu mai vedea nimic, era
oricum foarte-amorit i ncet, ncet s-a stins. A crezut c sunt eu.
La nmormntare m-au chemat i pe mine. Nu am putut s intru n
camera cu sicriul, fosta camera a Tanei. Am privit totul din u. Numi mai amintesc dac am plns, eram i eu acum, din piatr. A fi vrut
s fi fost lng ea cnd a murit, dar poate mama tia mai bine. Poate c
era prea mult pentru un copil ca mine.
Casa s-a vndut apoi i totul a fost mprit ntre copiii ei.N-am mai
avut niciodat puterea s intru n acea curte, dei proprietarii de-acum
m-ar fi lsat, cu drag.
Dar ori de cte ori treceam pe-acolo i m uitam la geamul camerei
noastre, simeam c bunica-i tot cu mine.