Capitolul 1

Materie si energie
1.1

Particul
a si c
amp

Fizica (gr. physis = natur a) face parte din categoria stiintelor care studiaza
natura. Scopul zicii este de a explica:
structura materiei1 ;
propriet
atile generale;
legile de miscare (mecanice, termice, electromagnetice, atomice, nucleare)
transform
arile reciproce ntre acestea.
Fizica considera ca materia se manifesta sub dou
a forme:
1. particula - substanta este localizata spatial ntr-un domeniu nit
(ex.: atomi, electroni, protoni, nucleoni, etc.);
2. c
amp - forma de existenta a materiei care se pune n evidenta prin
actiunea asupra corpurilor de prob
a2 (ex. camp gravitational, electrostatic, magnetic, electromagnetic, etc.)
Universul este constituit asadar din materie si energie.
In timp ce materia este o notiune usor de intuit, energia este un concept mai
dicil. Energia are o reprezentare intuitiv
a evident
a atunci c
and se produce o
transformare dintr-o form
a de energie n alta.
Desi exista numeroase criterii de clasicare, vom mentiona urmatoarele tipuri
fundamentale de energie:
1. energie mecanic
a; Acest tip de energie este suma dintre energia cinetica
(pe care o poseda un corp n miscare) si energia potentiala (determinata
de conguratia sistemului).
Urmatoarele trei forme de energie rezulta din interactiunea dintre sarcinile
electrice aate n repaus sau n miscare.
1 Prin materie (desemnat
a de losoe drept categorie) se desemneaz
a realitatea obiectiv
a
ce exist
a independent de constiinta observatorului si este reectat
a de aceasta.
2 corpuri cu sarcina egal
a cu unitatea pentru a nu perturba propriet
atile din acel loc.

CAPITOLUL 1. MATERIE S
I ENERGIE

10
1. energie electric
a;
2. energie magnetic
a;

3. energie radiant
a (form
a de energie de tip electromagnetic);
4. energie nuclear
a (determinat
a de procesele de dezintegrare nucleara);
5. energie chimic
a (eliberat
a prin procese de reactii chimice ale diferitelor
elemente);
6. energie termic
a (form
a dezordonat
a de energie determinata de vibratiile atomilor si moleculelor);
Aceste forme de energie se pot converti dintr-o forma n alta. De exemplu:
energie electrica energie mecanica (masini electrice, generatoare
eoliene, etc.);
energie electrica energie chimica (baterii, acumulatori, pile electrice, etc.);
energie electrica energie termica (plite electrice, calorifere, uscatoare, convertoare termoionice, etc.);
energie electrica energie radiant
a (lampi cu descarcari electrice
n gaze, celule solare, etc.);
energie chimica energie radiant
a (reactii de chemioluminescenta,
fenomenul de fotosintez
a, etc.);
energie termica energie mecanica (masini termice, fenomene de
frecare, etc.);
energie radiant
a energie termica (cuptoare de microunde, energia
solar
a, etc.);
energie chimica energie termica (combustia, etc.).

1.2

Domeniile zicii

Conform zicii clasice, cele dou

a reprezentari: particul
a - camp sunt ireductibile
si complementare, existand sau una sau alta. Mecanica cuantic
a accepta nsa
un caracter ondulatoriu al corpusculului si un caracter corpuscular al undei.
Ca urmare, aceeasi entitate poate avea, n acelasi timp, ambele manifestari.
De exemplu, lumina este considerata ca un ansamblu de corpusculi (fotoni ) n
fenomenele efect fotoelectric si efect Compton si are caracter ondulatoriu atunci
cand explic
am fenomenele de interferenta si difractie.
Fizica studiaza fenomene care se desfasoara pe diferite scari spatiale: de
la scara microscopica (dimensiuni subnucleare) si p
ana la scara macroscopica
(dimensiuni galactice). Domeniile zicii sunt stabilite de:
scara spatiala la care se investigheaza diferitele fenomene zice;
viteza cu care acestea se produc.
In Fig.1.1 sunt ilustrate patru din subdomeniile zicii.

1.2. DOMENIILE FIZICII

11

Figura 1.1: Clasicarea domeniilor zicii n functie de scara spatiala si viteza

1. Fizica clasic
a - studiaza fenomene ce se produc la o scara spatiala
mai mare decat dimensiunile atomice (1010 m), pentru viteze mult
mai mici decat viteza luminii.
Propriet
atile materiei si legile fundamentale se aa prin procese de
masurare. Valorile g
asite sunt independente de instrumentul de m
asur
a iar dependenta dintre cauz
a si efect este riguros stabilita. Principiul care guverneaza zica clasica este cel al determinismului :
aceleasi conditii initiale determina evolutia spre o aceeasi stare nala
a sistemului, perfect determinat
a.
2. Fizica cuantic
a - studiaza fenomene ce se produc la o scara spatiala
de ordinul dimensiunilor atomice (1010 m), pentru viteze mult mai
mici decat viteza luminii.
Caracteristic zicii cuantice este faptul ca nu face distinctie neta ntre
fenomenul natural si instrumentul cu care se investigheaz
a, existand
o nedeterminare n orice masurare. Principiul de nedeterminare
al lui Heisenberg spune ca nu se poate cunoaste cu aceeasi precizie
at
at pozitia (localizarea) particulei c
at si impulsul (viteza) ei. Relatia
care exprima matematic acest lucru este:
p x


2

(1.2.1)

Pentru reprezentarea energie - timp (n cazul caracterului de und

a),
relatia echivalenta devine:
E t
unde  =

h
2


2

(1.2.2)

iar h = 6, 626 1034 J s este constanta lui Planck

In cadrul ecarei p
arti a zicii se expun si teoriile relativiste (pentru fenomene rapide, de ex. v >106 m/s). Pentru aceste teorii, notiunea de simultaneitate are o semnicatie diferit
a, compunerea vitezelor nu mai corespunde celei

12

CAPITOLUL 1. MATERIE S
I ENERGIE

galileene, masa depinde de vitez

a, forta nu mai este colineara cu acceleratia,
etc.

1.3

Etapele cunoasterii stiintice

Prima treapt
a a investigarii realit
atii zice este observatia. Aceasta observatie
nu este una contemplativ
a ci se realizeaza n mod sistematic, prin experiment
stiintic.
Propriet
atile observate ale materiei se reecta n constiiinta omului sub
forma unor notiuni zice. De exemplu senzatia de efort muscular depus la
deplasarea unui corp aat n repaus, este asociata marimii numit
a fort
a.
Fiecarei notiuni zice, i este asociat un simbol (ex. F ). Totodat
a, ecare
marime zica are proprietatea de exprima o relatie cantitativa. Cu alte cuvinte,
se poate masura. In limbaj matematic, procesul de m
asurare se exprima prin
ecuatia:

Valoarea numeric
a a unei marimi zice este data prin procesul de comparare
cu o marimi zica de aceeasi natur
a, considerata drept etalon. In aceste conditii,
exprimarea corecta a oricarei marimi se face sub forma:
M = nU

(1.3.4)

De exemplu: m = 3kg, G = 3N, T = 270K.

Intotdeauna trebuie scris
a at
at valoarea numerica cat si unitatea de m
asura!
Cea de a doua treapt
a a investigatiei stiintice consta n interpretarea
observatiilor si modelarea matematic
a. Acum intervine capacitatea de
sintetizare. Acest lucru implica descoperirea a ceea ce este cu adevarat fundamental pentru producerea unui fenomen si neglijarea celorlalte informatii.
Observatiile se pot transcrie acum sub forma unor principii si legi:
principiul zic este o armatie ce nu poate demonstrata dar a
carei consecinte nu sunt contrazise n natur
a; ex. principiul conservarii energiei.
legea exprima o legatur
a cantitativ
a reprezentata printr-o relatie
matematica.
Este surprinz
ator faptul c
a, folosind un num
ar redus de principii si legi, se
pot g
asi explicatii rationale pentru un num
ar mare de fenomene zice. Explicatii
pentru diferite comport
ari ale sistemelor zice sunt date cu ajutorul modelelor
zice: ex. modelul de gaz ideal, modelul de punct material, modelul de pic
atur
a,
etc.
Cea de-a treia treapta a cunoasterii stiintice consta n vericarea si mbun
at
atirea modelului. Aceasta etapa permite o corectie a ipotezelor considerate n construirea unui anumit model zic, pentru o corespondenta mai bun
a
ntre teorie si realitate: ex. modelul gazului Van der Waals, modelul n p
aturi
pentru atom, pentru nuclee, etc.


I FIZICE
1.4. MARIMI
SI UNITAT

1.4

13

M
arimi si unit
ati zice

Din punct de vedere al procesului de m

asura exista urmatoarea clasicare a
marimilor si unit
atilor zice:

1.4.1

M
arimi si unit
ati fundamentale

1. lungimea (1m; un metru este lungimea egala cu 1650763, 73 lungimi de

und
a ale radiatiei emise n vid de atomul izotopului 86 al Kriptonului la
tranzitia ntre nivelele 2p10 2d5 ; 1m = 1650763, 73 Kr );
2. masa (1kg; un kilogram este masa prototipului din platin
a si iridiu p
astrat
la Biroul international de masuri si greutati de la Sevre, Franta);
3. timpul (1s; o secunda este durata a 9192631770 perioade de oscilatie a
radiatiei corespunzatoare tranzitiei ntre dou
a nivele hiperne (F = 4, M =
0 si F = 3, M = 0) ale starii fundamentale (2 S1/2 ) a izotopului de
Cs; 1s = 9192631770 TCs );
4. intensitatea curentului electric (1A; un Amper este intensitatea curentului electric constant care se stabileste prin doi conductori paraleli,
rectilinii, innit de lungi, plasati n vid la distanta de 1m unul de altul, ntre care se manifesta o forta pe ecare metru de lungime egala cu
2 107 N/m );
5. temperatura (1K; un Kelvin este 1/273.15 din temperatura punctului
triplu al apei);
6. intensitatea luminoas
a (1cd; o candel
a este intensitatea luminii emisa
n directie normala de catre o suprafata de 1/600000m2 a unui corp negru
la temperatura de solidicare a platinei si la presiunea de o atmosfer
a);
7. cantitatea de substant
a (1mol; un mol este cantitatea de substanta a
unui sistem care contine at
atea entit
ati elementare cate exista n 0.012kg
de carbon 12).

1.4.2

M
arimi si unit
ati derivate

Toate marimile zice care nu se regasesc pe lista celor sapte si unit

atile de
masura corespunzatoare fac parte din categoria celor derivate. Aceasta categorie
se deneste cu ajutorul m
arimilor si unit
atilor fundamentale.

1.4.3

M
arimi si unit
ati auxiliare

1. unghiul plan (1rad ; un radian este unghiul plan care subntinde un arc
de cerc egal cu raza cercului);
2. unghiul solid (1sr; un steradian este unghiul solid care delimiteaz
a pe
suprafata unei sfere, o arie egala cu p
atratul razei acesteia).

CAPITOLUL 1. MATERIE S
I ENERGIE

14

1.5

Dimensiuni. Formule dimensionale.

Modul n care o marime derivata poate pus

a n leg
atur
a cu marimea fundamental
a este dat printr-o relatie simbolica, numit
a formul
a dimensional
a. Deoarece formulele dimensionale reecta doar caracterul dependentei dintre aceste
marimi, nu se iau n consideratie factorii numerici.
De exemplu, n mecanica, orice marime derivata se poate exprima n functie
de masa, lungime si timp. Not
am dimensiunile acestora, n mod corespunz
ator,
cu simbolurile M, L, T .
[m] = M ; [l] = L; [t] = T

(1.5.5)

S
a a
am dimensiunea fortei:
[F ] = [m][a] = M

[x]
[v]
= M T 1
= M LT 2
[t]
[t]

(1.5.6)

Dimensiunea marimii derivate este reprezentata de exponentii simbolurilor

marimilor fundamentale. Forta are asadar dimensiunea 2 n raport cu timpul si dimensiunea 1 n raport cu masa si cu lungimea.
Unitatea de masura corespunzatoare marimii derivate se gaseste nlocuind
n mod corespunz
ator unit
atile corespunzatoare marimilor fundamentale.
F SI = 1kg m/s2 = 1N

(1.5.7)

In partea st
anga jos se scriu initialele sistemului de unitati.
Avantajele formulelor dimensionale sunt urm
atoarele:
stabilesc unit
atile de masura pentru unit
atile derivate;
verica relatiile zice prin faptul c
a termenii corespunzatori trebuie s
a
aib
a aceeasi dimensiune (Formulele dimensionale sunt omogene!);
stabilesc relatii empirice.
De exemplu, s-a observat experimental ca marimea fortei ce actioneaza din
partea unui uid asupra unui obstacol, depinde de viteza uidului, de dimensiunea liniar
a a obstacolului si de natura uidului (coecientului de v
ascozitate) a
acestuia.
F vsc = F (v, l, )
(1.5.8)
Pentu a g
asi expresia acestei forte scriem formula dimensionala pentru o
dependenta oarecare de aceste marimi:
[F vsc ] = [v] [l] []

(1.5.9)

S
tiind dimensiunile ec
arei marimi si identic
and coecientii marimilor fundamentale, cunoscand ca [] = M L1 T 1 , se obtine:
M LT 2 = (LT 1 ) (L) (M L1 T 1 )

(1.5.10)

adica:
1 =
1 = +
2 =

(1.5.11)
(1.5.12)
(1.5.13)

1.6. STRUCTURA UNIVERSULUI

15

S-au obtinut asadar dimensiunile:

===1

(1.5.14)

Ca urmare, expresia fortei de vascozitate ce actionea asupra unui obstacol

trebuie sa e de forma:
F vsc = kvl
(1.5.15)
unde k este un coecient numeric de ajustare.

1.6

Structura Universului

Una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX a fost aceea a
explicarii universului si diverselor fenomene zice cu ajutorul unui num
ar limitat
de obiecte ntre care se manifesta un num
ar redus de interactiuni fundamentale
(doar patru!).
Dup
a cum se admite n prezent, nasterea Universului a nceput acum 12
miliarde de ani, odat
a cu marea explozie Big Bang. Universul primordial consta
ntr-o sup
a de particule elementare, foarte energetice, aate ntr-o continu
a
ciocnire. Temperatura universului primordial era n jurul valorii 1016 K . Fata
de acele valori incendiare, universul actual, care are temperatura de 3K, pare a
o usoara urm
a de fum
3.
La nceputuri, energia particulelor era prea mare ( T eV, GeV ) pentru ca
particulele sa se poata organiza n nuclee. Acest fenomen s-a produs mai tarziu.
Era nuclear
a a aparut la temperaturi ale universului de circa 1010 K.
Inainte de era atomica universul era opac, lumina creat
a se pierdea prin
captarea acesteia de catre electroni.
In era atomica au ap
arut primele nuclee usoare: hidrogenul, heliul, litiul,
prin captarea de c
atre nucleu a mai multor nucleoni si electroni.
Cand hidrogenul unei stele mari s-a transformat n heliu, miezul stelei s-a
contractat si s-a ncalzit. Acest lucru a condus la eliberarea de energii care au
permis atomilor de He sa ciocnesca cu viteza sucient de mare. In acest fel s-au
nvins barierele de potential electrostatic ale electronilor si nucleelor.
Dup
a consumarea heliului s-a produs o nou
a contractie si o nou
a crestere
a temperaturii. Au ap
arut astfel conditiile pentru crearea litiului. Stele precum Soarele nu ajung niciodat
a la temperaturi destul de mari pentru a conduce
la formarea de nuclee mai grele. Aceste nuclee s-au format printr-un lant de
transmutatii datorit
a exploziilor produse n interiorul miezului mult mai erbinte ale unor stele primordiale.
P
an
a la formarea erului (elementul cel mai stabil care contine un num
ar de
26 de protoni), transmutatiile conduceau la eliberare de energie. Pentru nucleele
cu num
ar mai mare de protoni se consuma energie. Ca urmare, n momentul n
care miezul unei stele s-a tranformat n er, steaua ajunge ntr-o stare de criza.
Daca miezul depaseste un prag de m
arime (circa 1, 4 mase solare) se produce
o implozie care creaza o energie colosala ce arunca n afar
a, printr-o puternic
a
explozie, materia de la suprafata. Se creaza astfel o supernov
a. Fragmentele
exploziei contin urme de oxigen, carbon, azot, etc. Sistemele solare de mai
t
arziu (cum este si sistemul nostru solar) contin astfel astfel de elemente.
3 Condit
iile supei primordiale si ale erei particulelor au fost obtinute n laborator n
acceleratori ce au realizat energii de circa 100 GeV pe particul
a.