MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELATII INTERNATIONALE,STIINTE
POLITICE SI ADMINISTRATIVE
CATEDRA REALATII INTERNATIONALE

Referat: Democratia in Grecia Antica

Conducator stiintific:

Solcan Alexandru
Doctor in istorie

Elaborat:

Ermicioi Aliona
gr.103 RI

Chisinau,2015
1

Tema: Democratia in Grecia Antica

Cuprins:
1. Introducere: Originile democratiei
2. Caracteristicile generale ale democratiei grecesti
3. Atena - simbolul democratiei grecesti
4. Institutiile democratice ateniene
5. Concluzii
6. Surse bibliografice

1. Originile democratiei.
Ar fi o greseala sa spunem ca democratia a fost inventata o singura data. Atunci cind
istoricii si antropologii descopera ca unelte si practici asemanatoare au aparut in locuri si
unitati diferite de timp,in general ei tind sa afle cum au luat nastere aceste aparitii separate. Au
2

fost acestea raspindite prin difuziune de la inventatorii lor la alte grupuri,sau au fost inventate
independent de catre diferite grupuri? Pentru a oferi un raspuns acestei intrebari este deseori
dificil,in unele cazuri si imposibil. La fel si cu evolutia democratiei in lume. In ce masura este
explicabila raspindirea acesteia, si cum ar putea fi explicata inventarea ei in locuri si perioade
diferite de timp? Conform izvoarelor istorice democratia a fost inventata mai mult de o data,si
in mai multe locuri in concordanta cu conditiile existente si anume conditii favorabile care au
sustinut o tendinta spre evolutia unui guvernamint democratic.
Dupa Robert A. Dahl, inca din perioada existentei triburilor erau anumite tendinte
democratice si anume acestea se reflecta in ideea ca membrii tribului puteau sa se conduca
fara vreun amestec din exterior, iar un numar substantial din membrii grupului - batrinii
tribului se considerau aproximativ egali in a fi imputerniciti la guvernarea grupului, de aici si
si se considera ca un impuls catre participarea democratica se dezvolta din ceea ce am putea
numi "logica egalitatii".
Cuvantul democratie are o vechime de aproximativ 2500 ani. Democratia ca termen si
democratia ca forma a vietii politice si au ambele originea n Grecia antica. Aceasta provine
din limba greaca demos insemnand popor iar kratos insemnand putere, intr-un cuvant
puterea poporului si conducerea de catre acesta.
Pentru greci, democratia nseamna guvernarea de catre oameni obisnuiti, dintre care
multi erau needucati, fara experienta si saraci. Deoarece acesti oameni formau majoritatea
cetatenilor, democratia a fost identificata, asa cum se ntmpla adesea n zilele noastre, cu
guvernarea de catre majoritate. Dar este important sa mentionam ca aceasta majoritate consta
n principal dintr-o singura clasa, demosul. Multi greci au nteles democratia ca fiind o forma
de conducere a unei clase - guvernare prin si n beneficiul clasei inferioare sau a clasei
muncitoare. Astfel, ea se opunea aristocratiei, conducerea de catre aristoi - cei mai buni,
cei despre care se presupunea ca erau cei mai n masura sa guverneze.

2.Caracteristiciloe generale ale democratiei grecesti

In secolele VIII-VI i.Hr, din Grecia si lumea greaca a Asiei Mici a pornit ,,marea
colonizare, ce a urmat doua directii principale. Prima directie, spre vest, are ca tinta Sicilia
si Italia meridionala, sudul Frantei si Spania. Cealalta directiva, spre nord, are ca obiectiv
3

colonizarea coastelor Traciei si ale Pontului Euxin. Cauzele colonizarii au fost puse pe seama
unei explozii demografice, dar si a proceselor sociale din Grecia, unde aristocratia gentilica
isi insuseste importante fonduri financiare. Colonistii au difuzat in lumea celtica si tracica
produse superioare grecesti, monede si tehnici constructive. Aceste contacte economice au
avut consecinte majore si pentru evolutia societatii din orasul-stat grecesc. In vreme ce unele
cetati se democratizeaza, altele se inchid treptat.
Centrul activitatii n Grecia antica, ce nu era unita sub un guvern unic, devine polisul care se autoguverna, sau orasul-stat. Polis,care in greceste inseamna oras,era o unitate
teritoriala cu o forma de guvernare colectiva ,un mic stat fundat pe comunitatea de origine a
familiilor care il compuneau ,precum si o comunitate de interese ,de traditii si de credinte
religioase. In intreaga lume greceasca exista un numar neprecizat de asemenea state,intre
200 si 300 cu aproximatie.Un asemenea stat, un polis avea doar cateva mii de cetateni,
uneori numai o mie sau doua, in alte cazuri mult mai multi. In numai trei orase
grecesti (poleis) numarul lor trecea de 20.000. Acestea erau: Atena, Siracuza si Agrigente
(ultimele doua din Sicilia). Intr-o mica insula, Chios, erau patru poleis, adica aici erau patru
armate, patru guverne, probabil patru feluri de calendare si patru tipuri diferite de moneda.
Acest polis a fost un tip de institutie social-politica si administrativa unic in intrega lume a
Antichitatii, o creatie originala a grecilor. In secolul al V-lea i.Chr, insitutiile democratice
de felul celei ateniene vor da acestor orase-state,acestor poleis o forma democratica de
organizare si de conducere.
Putem sa vorbim despre o democratie limitata Pentru ca titlul si drepturile de cetateni il
aveau numai oamenii liberi ,nascuti din parinti originari" din statul respectiv. Erau exclusi
din randurile cetatenilor femeile, strainii si sclavii. Incat in statul atenian ,la o populatie cam
de o jumatate de milion de locuitori , cetatenii cu drepturi politice erau abia 40.000. Acesti
cetateni , prin variatele organisme care alcatuiau mecanismul complet al statului aveau cu
totii acces, daca erau alesi sau numiti prin tragere la sorti, la toate functiile politice, sociale,
juridice si religioase. De aceea, cand filosoful Platon stabilea numarul ideal al cetatenilor
unui polis la numai 5.040, cifra isi avea justificarea sa, deoarece pentru greci
un polis insemna un organism statal bine structurat , dar mai ales insemna o comunitate
umana concreta. Insemna de fapt un sentiment al comunitatii, o dorinta si o posibilitate a
cetatenilor de a lua parte in mod direct, nemijlocit, la treburile comunitatii lor si posibilitatea

fiecarui cetatean de a vedea, in acest minuscul stat, cu ochii lui totul, de a cunoaste direct
realitatile, necesitatile, posibilitatile, problemele , faptele si oamenii din polis-ul sau.
Prin urmare,un polis nu era numai un sistem de autoguvernare, de organizare si de
administrare ci, intr-un fel mult mai intim, un adevarat sistem de viata. Polisul i-a format
grecului antic simtul de solidaritate cu comunitatea sa ,sentimentul patriotic, cum s-a
intamplat, de pilda, in timpul celor cincizeci de ani de razboaie contra invaziei persane.
Intrucat fiecare cetatean al unui polis se interesa si era consultat in toate problemele statului,
le putea cunoaste , impartea dreptatea in tribunale, alegea pe slujbasii statului si-i controla in
intreaga lor activitate, forma si apartenenta la comunitatea unui polis i-a dat grecului
nepretuitul sentiment al demnitatii umane,dovedindu-se a fi o adevarata institutie capabila sa
educe mintea si sa formeze caracterul cetatenilor.
Nu toti au acceptat de buna voie aceasta stare de lucruri, dar cei care au facut-o se pare
ca au aderat cu entuziasm la democratie. Cuvintele atribuite lui Pericle (Oratia Funerara), cel
mai faimos conducator al democratiei ateniene evidentiaza acest lucru:
" Forma noastra de guvernamnt nu rivalizeaza cu institutiile altora. Nu-i copiem pe
vecinii nostrii, ci suntem un exemplu pentru ei. Este adevarat ca suntem numiti o democratie,
deoarece administratia se afla n minile celor multi, si nu ale celor putini. Dar n timp ce
legea asigura dreptate egala tuturor n disputele lor particulare, este recunoscuta si cerinta de
a fi cel mai bun si atunci cnd un cetatean se distinge n vreun fel, el este preferat pentru
functii publice nu ca un privilegiu, ci ca o rasplata a meritului sau. Saracia nu este o piedica,
dimpotriva, un om poate aduce beneficii tarii sale (polis) orict de obscura ar fi conditia sa."1
Cuvintele lui Pericle fac referire la tensiunea dintre aristocrati si democrati n Atena
antica. Aristocratii, n general, credeau ca numai cetatenii nstariti, cei cu proprietati
importante si de familie buna erau ntr-adevar capabili sa guverneze. Cu toate acestea,
Pericle si democratii erau de parere ca cei mai multi dintre cetateni erau capabili de a
guverna cu conditia sa-si ia din timpul destinat fermelor si muncii lor. Pentru aceasta n
democratia ateniana cetatenii erau platiti cu un salariu zilnic mediu care sa le permita tuturor,
si bogati si saraci, sa participe la adunari si sa decida politica prin vot direct. Ca o dovada a
ncrederii pe care o aveau n demos, atenienii ocupau un anumit numar din posturile politice
nu prin vot, ci n urma tragerii la sorti.
1 "Pericles Funeral Oration " din Tucidide, History of the Peloponnesian
War (vol.4 ed. a II-a) trad. Benjamin Jowett (Oxford : Claredon Press,
1990) , pp. 127-128
5

2.Atena - simbolul democratiei grecesti

Exemplu de democratie din epoca sclavagista era orinduirea de stat a Atenei.
Democratia ateniana era considerata drept forma cea mai desavirsita de orinduire
democratica astatelor sclavagiste antice. "Secolul de Aur" al democratiei ateniene a devenit
mijlocul secolului al V-lea pina la mijlocul secolului al IV-lea i.e.n. Formarea sistemului de
organe politice ale acesteia a fost rezultatul perioadei istorice de lunga durata, incepind cu
reformele lui Solon, care a dat prima constitutie a Atenei. El interzice vanzarea atenienilor
datornici ca sclavi, rascumpara sclavii atenieni, anula ipotecile pe pamanturi si limita
marea proprietate a eupatrizilor. Orice sistem politic, inclusiv si democratia ateniana, are
drept scop reglementarea relatiilor atit intre clase, cit si intre anumite grupuri sociale, mai
apoi si intre oameni aparte, ce, in ultima instanta, formeaza societatea respectiva.
Dupa inlaturarea tiraniei, instaurata de Pisistrate, Clistene a restabilit constitutia lui
Solon. El a sustinut adoptarea uor importante reforme politice, care pot fi considerate
,,actul de nastere" al democratiei ateniene. Atena si regiunea rurala Attica sunt impartite in
100 de circumscriptii (deme). Pentru a preveni reinstaurarea tiraniei, Clistene a introdus
ostracismul. Odata pe an, membrii adunarii poporului scriau pe un ciob numele celor
banuiti ca vor sa aduca prejudicii vietii publice.
Democratia ateniana atinge forma clasica in vremea lui Pericle. Puterea apartine
adunarii poporului. Ea are putere legislativa si desemneaza principalii magistrati prin
tragere la sorti. Rolul areopagului, dominat de descendentii eupatrizilor, devine decorativ.
Legile sunt pregatite de consiliu (bule), format din 500 de membri, desemnati si ei prin
tragere la sorti. Democratia ateniana este una directa, nu reprezentativa. Cetatea avea in
secolul al V-lea i.Hr 420000 de locuitori, dintre care jumatate erau sclavi, lipsiti de drepturi
politice. Nici strainii (metecii), nu se bucura de cetatenie. Aproximativ 140 000 de atenieni
apartin corpului civic, demosul. Atena ramane simbolul democratiei in lumea greaca. In
timpul reformei lui Pericle avea loc epoca de Aur a societatii ateniene. Sacrificiul suprem
al cetatenilor atenieni, fost dovedit admirabil in razboiul impotriva persilor pe campul de
lupta, la Maraton si Salamina.Acesta a promulgat, la fel 2 legi esentiale:
1) Legea cetateniei - putea fi cetatean cu drepturi depline acel locuitor al Atenei, nascut in
Atena cu ambii parinti atenieni
2) Renumeratia functiilor publice - Supravegherea functionarilor statului si a legalitatii,
exercitata anterior de Areopag, a fost trecuta in sarcina Consiliului celor 500, institutie
reprezentativa a demosului atenian. Din 458 i.H., la initiativa lui, reprezentantii cetatenilor
6

mai putin bogati au avut acces neingradit la exercitarea atributiilor legate de participarea la
Consiliul celor 500 sau la diverse magistraturi, deoarece a fost introdusa plata
(remuneratia) functionarilor statului. Teoretic, oricare cetatean putea fi ales pentru o functie
de conducere, practic insa numarul acestora a fost considerabil restrans prin revizuirea
listelor cetatenilor care se bucurau de drepturi politice depline. Domeniile gestionate de
Adunarea cetatenilor (Ecclesia) au fost, de asemenea, mai clar delimitate: primirea soliilor
straine, purtarea tratativelor, declararea razboiului si a pacii, controlul activitatii
magistratilor, supravegherea activitatii Consiliului celor 500, judecarea proceselor de inalta
tradare, ostracizarea persoanelor considerate indezirabile pentru cetate. Inca din perioada
arhontatului lui Clistene, la cererea arhontilor sau a strategilor, cetatenii bogati erau
obligati sa organizeze pe cheltuiala lor diverse serbari sau manifestari publice, extrem de
costisitoare, numite leiturghiai sau sa devina choregi - finantatori ai marilor festivaluri
dedicate zeului Dionysos. Aceasta sarcina, care putea ruina pe organizator, era considerata
o adevarata onoare pentru cel desemnat sa o indeplineasca.
Modelul democraiei directe adus de Pericle este criticat de filozofi precum Platon sau
Aristotel, acetia considerindu-l o form de despotism, n care poporul devine aliatul de
ndejde al demagogilor. Principalul critic era Platon care credea ca democratia este
periculoasa deoarece ea plaseaza puterea politica n minile poporului ignorant si plin de
invidie. El argumenta ca, datorita ignorantei lor, oamenii nu vor sti cum sa utilizeze puterea
politica pentru binele comun. Pentru ca sunt invidiosi, oamenii vor fi interesati numai de
propriul lor bine, pe care vor ncerca sa-l promoveze jefuindu-i pe cei care sunt mai
nstariti. Fiind si invidiosi si ignoranti oamenii vor fi usor influentati de demagogi, ceea ce
se traduce literal prin lideri ai demosului, care i vor flata, vor face apel la invidia lor si i
vor strni unii mpotriva celorlalti. Pe scurt, din democratie decurg razboiul civil si anarhia,
distrugerea orasului!stat. Cnd democratia va fi lasat polisul n aceasta stare mizerabila,
dupa analiza lui Platon, oamenii vor cere lege si ordine. Atunci ei se vor strnge n jurul
oricarui suficient de puternic pentru a pune capat anarhiei. Dar o astfel de persoana va fi un
despot, spune Platon, un tiran careia nu-i pasa de polis sau de popor, ci numai de putere.
Astfel, democratia, conducerea poporului, nu este alt ceva dect o serie de pasi marunti
spre despotism.2

2 Pentru parerea lui Platon asupra democratiei " Republica "

Acest argument mpotriva democratiei este privit favorabil de un numar de gnditori

politici, inclusiv elevul lui Platon, Aristotel, care afirma ca democratia este una din cele
sase tipuri principale de regim politic sau constitutii. Puterea de guvernare, spunea el n
"Politica", trebuie sa fie n minile unei persoane, n minile ctorva sau ale mai multora, si
aceasta putere poate fi folosita fie spre binele ntregii comunitati - caz n care este buna
sau adevarata, sau numai pentru binele conducatorilor - caz in care este pervertita.
Doua caracteristici ale clasificarii regimurilor a lui Aristotel sunt de remarcat. Prima
dintre ele este ca l-a urmat pe Platon n a considera ca democratia este rea si de nedorit.
Pentru Aristotel, democratia este o forma de conducere corupta, deoarece demosul tinde sa
aiba vederi nguste si sa fie egoist. Oamenii simplii si vor urmarii propriile interese numai
pe termen scurt lund proprietati, bogatii si putere de la cei putini fara sa fie interesati de
pacea si stabilitatea polisului ca ntreg. Dar aceasta serveste scopurilor lor numai pe termen
scurt, iar n final ei vor instaura haosul si nu n ultima instanta despotismul n ntreg
polisul. Cea de-a doua trasatura a clasificarii aristoteliene este includerea politeiei, ca
forma buna a organizarii de catre cei multi. Pentru Aristotel, politeia difera de democratie
prin aceea ca ea mixeaza elemente ale guvernarii celor putini cu elemente ale guvernarii de
catre cei multi. Virtutea acestei constitutii mixte consta n faptul ca fiecare grup l poate
supraveghea pe celalalt - cei putini pe cei multi, cei multi pe cei putini, astfel nct niciuna
dintre clase nu-si poate urmarii propriul interes n detrimentul binelui comun. Aristotel
sugera deasemenea, ca politeia poate diferi de democratie prin modul de distributie a
bogatiei si a proprietatii. Intr-o democratie cei multi vor fi cei saraci. Potrivit lui
filosofului, acesta este modul n care decurg lucrurile si el nu poate fi schimbat. Totusi, n
conditiile rare dar norocoase n care cei mai multi oameni nu sunt nici bogati nici saraci,
ci au o proprietate de bogatie moderata si suficienta, ne putem astepta ca ei sa conduca
de o maniera prudenta. Aceasta datorita faptului ca majoritatea, cnd formeaza clasa de
mijloc va evita excesele caracteristice saracilor invidiosi si cele ale bogatilor aroganti.
Vaznd binele polisului ca propriul lor bine, cei multi din starea de mijloc vor lucra pentru
a mentine pacea si stabilitatea orasului-stat.3
Efectuind o analiza asupra ideilor aristotelice, ne dam seama ca acesta subliniaza
faptul ca societatea in sine ar trebui sa tinda catre cel mai bun sistem politic ce poate fi
atins. Aristotel, in lucrarile sale, este adeptul ideii ca oamenii de la natura sunt animale
politice (Zoon-Politikon), adica fiinte care traiesc numai in societate, si ca societate
3 Aristotel "Politica" III V, Editura Antet, 1996, p. 7.
8

Recunoaste si la animale forme de viata sociale, dar omul insa este "o fiinta mai sociala"
avand "simtul binelui si al raului, al dreptului si al nedreptului si al tuturor starilor morale"
(in "Politica").Din acest punct de vedere politica nu este o creatie de arta ci o realitate
"naturala".Dupa cum Aristotel nu se limiteaza la constatarea faptului ca omul este fiinta
sociabila ci implica si ideea ca omul este asa de la natura, este subordonat statului.Daca
Platon a admis o egalitate limitata in sfera conducatorilor statului, Aristotel dimpotriva, i-a
apararea proprietatii private si a familiei, considera ca forma ideala de stat este aceea in
care puterea politica apartine celor cu stare mijlocie. El admite ca pot fi alte forme de stat:
monarhie, aristocratie si democratie. Aristotel face o pledorie remarcabila in favoarea
democratiei. Arata ca multimea are capacitatea de a judeca mai bine in orice imprejurare
decat un grup restrans de oameni. Vorbeste de faptul ca omul trebuie sa se supuna legii, ca
legea are putere suprema in stat. Este intemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la
inceputul majoritatii stiintelor.

4.Institutiile democratice ateniene

1.Adunarea poporului - organ suprem al puterii de stat (Ecclesia),la care se adunau toti
cetatenii care locuiau in orasul Atena, in Pireu si in Attica sau pe alte teritorii, ce faceau
parte din componenta Statului Atenian.Femeile nu aveau dreptul sa participe la viata
politica si obsteasca.
Adunarea poporului era cel mai important organ de stat cu imputerniciri largi. La
Adunare se adoptau legi de stat, se confirmau decizii de a declara razboi si de a incheia
pace,rezultatele tratativelor cu alte state, se ratificau tratatele cu ele.Aici se alegeau
persoane oficiale , magistratii Statului Atenian, la fel se discutau darile de seama dupa
incheierea anului de guvernare,. De competenta acestuia, era ocrotirea orinduirii de stat
impotriva uneltirilor persoanelor aristocrate cum era ostracizarea, adica izgonirea pe un
termen de 10 ani a oricarui cetatean care era banuit ca are intentia de a rasturna orinduirea
democratica.
O actiune de cea mai mare importanta era discutarea si aprobarea bugetului de stat,
acordarea dreptului de cetatenie persoanelor din alte tari, cu toate ca acest lucru se intimpla
foarte rar. La Adunarea Poporului era respectata o ordine destul de democratica de discutare
a ordinii de zi. Pe marginea chestiunii luate in discutie putea lua cuvintul fiecare cetatean,
libertatea discutiei nu se limita.
9

2.Consiliul
Pentru ca demos-ul sa poata lua hotararile, era necesar ca munca sa fie pregatita, ca
decretele sa fie formulate, conform regulilor, inainte de a-i fi prezentate pentru ca el sa
poata vota pe texte precise si intelept cantarite. Pe de alta parte, el nici nu putea sa lucreze
in permanenta pentru a asigura in detaliu executarea vointelor sale si pentru a supraveghea
administratia publica si nici sa duca negocierile cu reprezentantii puterilor straine. El tebuia
deci sa delege cu suveranitatea sa un corp investit cu putere deliberativa si plasat in fruntea
puterii executive. Acesta este corpul pe care atenienii il chemau Consiliu, Boule, si pe care
il considerau ca fiind prima magistratura, prima arche a republicii.
Cand Clistene a inlocuit vechiul Consiliu al Celor Patru Sute, prin acela al Celor Cinci
Sute, el i-a dat o organizare care, usor schimbata in 501 i.Hr., a durat timp de secole. Cele
cinci sute de scaune de consilieri erau impartite intre deme, proportional cu importanta lor,
50 pentru fiecare trib. Se poate spune, deci, pe drept cuvant, ca Boule este marele Consiliu
al comunelor. Membrii Consiliului erau alesi prin tragere la sorti, prin hazardul bobului,
dintre demotii mai varstnici de 30 de ani care isi depun candidatura. Totusi, pentru a putea
candida, era necesar ca, inainte, sa isi fi consacrat un an intreg treburilor politice.
Exista o Comisie permanenta careia ii reveneau mai multe atributii. Boule se punea in
legatura cu Ecclesia, cu magistratii si cu simplii cetateni, cu ambasadorii si cu crainicii
straini, prin intermediul pritanilor. In caz de urgenta ei convocau Consiliul, adunarea si
strategii. Ii introduceau in Consiliu pe aceia pe care poporul sau ei insisi ii socoteau
vrednici de a fi ascultati. Ei aveau la dispozitia lor forte politienesti nu numai pentru a
mentine ordinea in Consiliu si in Adunare, ci si pentru a opera arestarile cerute de delictele
grave ce aduc prejudicii cetatii. La ordinul Adunarii, erau insarcinati, ca fiind imputerniciti
de Boule, sa-i trimita pe strategi tribunalelor spre judecare si sa vegheze la restituirea
sumelor imprumutate de stat.
3.Magistratii
Nici chiar cu ajutorul Consiliului sau permanent, poporul nu-si putea pune in aplicare
vointele decat incredintand o parte din suveranitatea lor unor magistrati. Intre functiile
publice se pot distinge magistraturile propriu-zise, de ordin guvernamental sau politic
(archai) si functiile pur administrative (epimeleiai), lasand la o parte functiile subordonate
(hyperesiai) ce puteau fi incredintate atat metecilor si sclavilor cat si cetatenilor.
10

Delegatia de suveranitate conferea inaltilor magistrati, in limitele atributiilor lor,

urmatoarele puteri:
1. dreptul de a actiona spontan in conformitate cu legile ce le dadeau aceasta imputernicire sau
de a consulta Adunarea sau Consiliul in vederea unor noi hotarari;
2. dreptul esential de a comanda si de a lua masuri obligatorii, drept care il implica si pe acela de
a pedepsi pe delincvent cu o amenda al carei maxim varia, dupa natura magistraturii, de la 50
la 500 de drahme, sau de a-l anunta tribunalelor pentru o pedeapsa mai mare;
3. competenta judiciara in anumite cauze, competenta ce nu mai comporta dreptul de a decide, ci
numai pe acela de a primi plangeri de a face cercetarile si de a prezida sedintele tribunalului.
Dat fiind ca puterea magistratilor emana din suveranitatea populara, principiul democratic
cerea ca ea sa poata fi detinuta de orice cetatean. Deci nici un cetatean nu a fost exclus de la onoruri
oricare ar fi fost originea sau averea sa.
Numirea magistratilor se facea prin tragere la sorti. Incepand din secolul al V-lea, tragerea la
sorti devine procedeul democratic, prin excelenta si ea ii desemneaza pe toti magistratii care nu
trebuie alesi dupa ideile lor politice sau dupa aptitudinile lor.
4.Areopagul - compus din 9 arhoni, la care Clistene adugase pe al zecelea (secretar),
corespunztor celor 10 triburi, reprezenta un organism al vechiului regim aristocratic,
care n noile condiii ale democraiei i-a restrns prerogativele la unele funcii
religioase, organizarea funerariilor naionale pentru cetenii Atenei czui n lupt sau n
instrucia unor procese referitoare la strini.
5.Colegiul celor 10 strategi - organism ales de Adunarea Poporului pe criterii de
competen i nu prin tragere la sori, de aceea strategii puteau fi realei de mai multe
ori. Funcia esenial a acestor strategi era de aprare a statului, exercitnd totodat o
influen deosebit n toate domeniile cetii. Din rndul celor 10 strategi, unul era ales
prim-strateg, cum a fost Pericle, care a ndeplinit mai muli ani aceast funcie, fiind de
fapt conductorul recunoscut al Atenei. Comparativ cu ali funcionari, strategii nu
ddeau rapoarte anuale n faa Adunrii Poporului, dar ei puteau fi judecai i pedepsii
n caz de nfrngeri militare sau trdare.
6.Justitia
Tribunalul cu jurati (hellaia) era instana judiciar suprem, emanaie a Adunrii
Poporului, care administra justiia (cu excepia unor cazuri rmase n competena
11

Areopagului). n componena tribunalului ntrau 6.000 de jurai, trai la sori din

propunerile naintate de cele 10 triburi ateniene, fiind ulterior repartizai diverselor
tribunale n aa fel nct nici acuzaii i nici acuzatorii s nu cunoasc componena
juriului respectiv. Tribunalul judeca diverse procese, cu excepia celor intrate n
competena Adunrii Poporului sau a Areopagului, ns judectorii i avocaii nu aveau
pregtire de specialitate, lipsa de profesionalism a justiiei ateniene genera carene mari
legate de arbitrariul ce nsoea deciziile instanei. n timp ce Atena i-a etalat strlucirea
n sfera creaiilor filosofice i artistice, pe plan juridic, lipsa unor principii unitare de
drept, a unui cod de legi sistematizat, remarca G.Glotz,4 evidenia inexistena harului
juridic al atenienilor. Aspectul formal al justiiei n Atena era determinat i de faptul c
n instan nu exista procurorul n calitate de acuzator public, iniiativa acuzrii era
lsat la latitudinea oricrui cetean, situaie prin care s-a ncurajat delaiunea, mai ales
c delatorul era recompensat cu bani. Delatorii de profesie (sicofanii) devenise o
categorie parazitar ceea ce evidenia nc o lacun important n existena democraiei
ateniene, confruntat n sfera justiiei cu un numr de procese ngreunate de cele mai
arbitrare i stupide proceduri de judecat.
Progresul justiiei ateniene, comparativ cu justiia babilonian, era incontestabil
legat de suprimarea legii talianului sau de renunarea la pedeapsa colectiv, susinnd
necesitatea rspunderii personale pentru fapta svrit. Din prezentarea succint a
atribuiilor instituiilor specifice democraiei ateniene se constat, pe lng amatorismul
(diletantismul) celor care ndeplineau funcii publice i limitele constituiei din Atena
care au generat amalgamarea autoritii legislative cu cea executiv, precum i a celei
legislative cu cea judectoreasc. Teama grecilor de a nu lsa treburile publice ale
statului n seama unui guvern reprezentativ a condus la structurarea unui sistem politic n
care fiecare cetean avea posibilitatea s ajung n cele mai nalte funcii de conducere
pentru un anumit timp.
n epoca clasic democraia atenian asigura ns doar unei minoriti de cca.
40.000 de ceteni dreptul de a guverna o populaie de peste 500.000 locuitori, ct avea
Atena n timpul lui Pericle, ceea ce evideniaz imperfeciunea acestei democraii.
Democraia n Atena clasic, n ciuda faptului c era apanajul unei minoriti de ceteni
i prezenta diverse carene funcionale, ntruchipa n premier pe plan istoric idealul
4
12

libertii i responsabilitii civice a omului. Astfel, libertatea glorificat de Pericle n

viaa politic a Atenei, bazat pe imparialitatea legilor, pe competena i prestigiul
moral a celor ce aspirau la demniti publice, justifica modelul democratic al atenienilor
pentru celelalte ceti greceti. Dimensiunea esenial a prestigiului democraiei ateniene
n epoca clasic se afla, mai ales, n sfera creaiilor culturale cnd Atena a devenit coala
recunoscut de ntreaga lume greceasc antichitii.

2.Concluzii
Dintre cele mentionate deducem ca realizarile civilizatiei grecesti au determinat evolutia
ulterioara a istoriei umanitatii, reprezentind fundamentul formarii regimurilor politice
democratice. Grecia antic a inaugurat n istorie formulele superioare de organizare politic
practic, a inventat politica, reguli de drept referitoare explicit la proprietatea privat,
conducere reprezentativ i libertate juridic. Pe fundalul unei dezvoltri a agriculturii,
comerului, meteugurilor, a circulaiei monetare, s-a constituit polisul cetatea-stat, ca
13

unitate de teritoriu, locuire, instituii, valori juridice, religioase, morale.In Grecia existau cu
aproximatie intre 200-300 astfel de polisuri. n vreme ce unele ceti, care promoveaz o
politic de deschidere spre exterior, se democratizeaz, altele, ce refuz contactele cu lumea
exterioar, se nchid treptat, meninndu-i structurile aristocratice. Dou mari ceti greceti,
Sparta i Atena, sunt reprezentative n acest sens.
Sparta, ca si in Atena,orinduirea de stat intruchipa in sine principiile de baza ale
polisului de aceea aveau trasaturi comune. Insa Sparta a rmas o cetate agrar, ostil oricrei
deschideri spre exterior, pentru a menine controlul asupra regiunii cucerite. Regimul ei politic
s-a pietrificat n forma sa aristocratic din veacul al VII-lea .Hr. i avea ca principal obiectiv
supravegherea prin mijloace militare a hiloilor, care susineau ntregul edificiu aristocratic i
militar al Spartei.
Democratia in Grecia antica a avut grija de formarea unor conditii reusite de participare
a cetatenilor in conducerea treburilor statului. Multumita folosirii muncii robilor (fiecare
familie avea de la unul la 10 robi) cetatenii aveau pentru aceasta destul timp. In afara de asta
cei saraci primeau ajutoare din partea statului. Prin acest mod toti erau asigurati cu timp liber
pentru a se ocupa de problemele societatii. Parerea societatii de asemenea, influenta parerea
politica a poporului socotind participarea lui la viata politica ca singura indeletnicire de vaza a
cetatenului atenian. Toate aceste fapte ne permite sa caracterizam modelul grecesc antic de
puterea poporului ca o dominatie nemijlocit sociala. In polisul atenian nemijlocit domnea
democratia directa, principala institutie a puterii fiind adunarea populara. In cadrul acestei
adunari fara anumite grupari sociale ca: parlament, partie, birocratie, se forma vointa comuna
se adoptau legi , se luau decizii. Puterea adunarii poporului nu era de nimic limitata si era
prezenta chiar si in viata personala a indivizilor. Atita timp cit adunarea popotului se afla sub
influenta unor conducatori cu o asa autoritate ca Pericle, si conflictele dintre bogati si saraci se
rezolvau cu usurinta. Dar odata cu schimbarea autoritatii, si marimea bunurilor posedate de
indivizi, s-a intarit si influenta saracimii asupra conducerii ducind la caderea Atenei, care la
rindul sau a luat calea ohlocratiei si tiraniei majoritatii. Facatorii de legi in numele majoritatii
au devenit puterea suprema. Ei luau hotaririle in privinta preturilor pietei, conduceau actiunile
militare condamnind la moarte conducatorii militari pentru infringerile suferite in diferite
campanii. Tot mai intilnite erau rafuielile celor saraci cu bogatii, cu fetele bisericesti si
filozofii, ca exemplu clasic servindu-ne soarta marelui filozof Socrate care a fost otravit de
14

cetatenii Atenei. Cotitura oligarhica din anii 411 i.e.n a marcat inceputul perioadei de
instabilitate si de lichidare lenta a democratiei ca forma de guvernamint.
Aa cum a fost conceputa si aplicata, democraia ateniana a avut o serie de limite,
cum ar fi:
- era aplicata in cadrul unei comuniti mici - ora, cetate, rezumndu-se la Atena si
zonele limitrofe.
-democraia ateniana se baza pe egalitatea reala a cetenilor, dat de proprietate,
fiind conceput i bazat pe proprietate.Mai intii de toate democratia ateniana era o
democratie sclavagista, nu aveau , deci, voie sclavii sau metecii (persoanela de origine
neateniana care traiau in Atena).
-asigura o protectie redusa minoritatii, toi cetenii erau egali n fata legii, dar
aceasta nu nseamn ca orice cetean era liber sa-si exprime prerile, orict de nepopulare
ar fi fost acestea.
Limitat de propriile manifestri democraia atenian care a fost cea mai
reprezentativ form de guvernare pentru aceast perioad istoric, punnd bazele
principiilor care au dat contur democraiei moderne: accesul tuturor cetenilor n
exercitarea puterii; alegerea reprezentanilor puterii; posibilitatea revocrii acestora,acesta
avind valabilitate si pina in prezent.

Bibliografie:

V. I. Cuzniscin, V. Potlog "Istoria Greciei antice ". Editura Universitatas, 1992

Robert A. Dahl "Despre Democratie" Editura Institutul European, 2003
Aristotel "Politica". Editura Antet, 1996.
15

 http://www.scritub.com/stiinta/matematica/VIATA-SI-ACTIVITATEA-LUIARIST31648.php (vizitat: 17.02.2015)

http://politeia.org.ro/magazin-istoric/platon-despre-democratie-in-republica/4214/
(vizitat: 18.02.2015)

16