Povestea lui Harap-Alb - Ion Creanga

I.

Unul dintre cei mai importanti scriitori romni este Ion Creanga. Acesta a scris
numeroase opere printre care se numar i basmul Povestea lui Harap-Alb.
Tema acestei opere o reprezinta lupta dintre bine i rau. Ea este reliefata prin
prezentarea conflictului dintre Harap-Alb, protagonistul i Spnul, care reprezinta antagonistul.
Personajul principal parcurge astfel o aventur eroica imaginar, un drum al maturizrii morale
i etice presrat de diferite probe i obstacole. Lumea n care se petrece aciunea este una
miraculoas, hiperbolizata; o oglindire exagerat, carnavalesc i fabuloas a realitii, ce nu
provoac o reacie particular cititorului sau personajelor, acestea acceptnd mbriarea unor
convenii diferite dect cele ale lumii reale, raionale.
Titlul reprezinta continutul de idei al textului i este format din grupul nominal Povestea
lui Harap-Alb care se refera la personajul principal. Personajul dobandeste acest nume dupa
incalcarea sfatului parintesc, datorita inocentei si naivitatii . Statutul inferioir in care decade
este in opozitie totala cu firea, caracterul si educatia sa . Acest oximoron , Harap semnifica
sluga neagra si alb- lipsa maturitatii, neinitierea personajului, indica incapacitatea acestuia
de a distinge Binele si Raul. De asemenea substantivul povestea se refera la specia literara
creia i apartine textul, anuntand prezenta fantasticului. Acest titlu anunta tema operei i
prefigureaza destinul personajului central.
II.
1. Basmul este o specie literara narativa care are ca tema lupta dintre bine i rau
cu ajutorul unor intamplari fabuloase la care participa personaje supranaturale i
care are un final fericit, binele invingand raul i eroul fiind rasplatit.
2. Opera literara Povestea lui Harap-Alb apartine genului epic, deoarece modul de
expunere predominant este naratiunea imbinata cu dialogul i cu descrierea. Se remarca
prezenta unui narator omniscient si omniprezent care nareaza faptele la persoana a III-a dintr-o
perspectiva narativa nonfocalizata, fiind vorba despre o naratiune heterodiegetica.
3. Actiunea este cronologica i se deruleaza pe momentele subiectului. In expozitiune
este prezentat cronotopul i viata linistita a craiului i a familiei sale.
Intriga consta intr-un eveniment care distruge echilibrul initial, respectiv sosirea scrisorii
de la Verde Imparat, fratele craiului, care i cere acestuia sa-i trimita unul dintre fii pentru a- i
mosteni tronul, el avand numai fete. Desfasurarea actiunii prezinta incercarile fiilor de crai de a
ajunge la celalalt capat al lumii. Fiii mai mari nu depasesc proba curajului la care-i supune tatal
lor. Mezinul, ajutat de Sf. Duminica, pe care o milostiveste, ingrijeste hainele, armele i calul din
tineretea tatalui sau. l infrunta pe acesta i primeste binecuvantarea lui insotita de sfatul de a
se feri de omul spn i de omul ro.
In padurea labirint, fiul craiului se rataceste i accepta sa fie insotit de Sp n dupa ce
acesta i se infatisase de trei ori. Adevaratele intentii ale spanului ies la suprafata in secventa
narativa a fantanii cnd Spnul l inseala pe mezin i-l obliga sub juramant sa devina sluga sa,
dandu-i numele de Harap-Alb.
Ajunsi la curtea lui Verde Imparat, Spnul incearca sa scape de Harap-Alb i-l supune la
incercari din ce in ce mai dificile. Pentru aducerea salatei din gradina Ursului i a pieii cu
nestemate a cerbului, Harap-Alb este ajutat de Sf. Duminic. Pentru aducerea fetei Imparatului
Ro, el este ajutat de Craiasa furnicilor, Craiasa albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila,
Pasari-Lati-Lungila. La curtea Imparatului Ro este supus la alte probe: proba focului in casa de
arama, proba ospatului, alegerea macului de nisip, pazirea fetei de imparat, identificarea
adevaratei fiice de imparat, aducerea apei moarte, apei vii i a celor trei smicele de mar dulce.
Punctul culminant este reprezentat de intoarcerea la curtea lui Verde Imparat, unde fata
Imparatului Ro l demasca pe Spn, iar acesta, crezand ca este tradat, l decapiteaza pe HarapAlb. Spnul este ucis de cal, iar fiul craiului este inviat de fata Imparatului Ro.
Deznodamantul consta in rasplatirea eroului care se casatoreste cu fata de imparat i
mosteneste tronul unchiului sau.
4. La nivelul textului se remarca trasaturi specifice basmului. In primul rand, cronotopul
se realizeaza prin indici spatio-temporali vagi, precum cel din formula initiala: Amu cica era
odata care contureaza un univers situat intr-un spatiu indepartat i nederminat, fiind vorba de
atemporalitate si aspatialitate.
Alta trasatura a basmului este prezenta fantasticului. Acesta se manifesta prin intamplari
ce depasesc limitele realitatii, precum invierea fiului craiului de catre Fata Imparatului Ros,
dupa ce este decapitat de Span Sunt prezente i personaje fabuloase, precum Gerila, Setila,
Flamanzila. De asemenea, in text apar personaje cu puteri fabuloase: Spnul se
metamorfozeazeaza de trei ori, calul vorbeste, Craiasa furnicilor si a albinelor vorbesc si il

rasplatesc pe mezinul Craiului. Un alt aspect al fantasticului l reprezinta utilizarea cifrelor i

obiectelor magice: trei fii de crai, trei smicele de mar dulce, un foc de douazeci si patru de
stanjeni, apa moarta i apa vie.
Inca o trasatura a acestei specii literare este prezenta formulelor specifice, precum cea
initiala:
Amu cica era odata, care face trecerea din realitate in planul fantastic. Formula
mediana mentine lectorul implicat i asigura succesiunea episoadelor: i mersera i mersera,
ca cuvantul din poveste inainte mult mai este. Formula finala face trecerea inapoi la realitate:
cine merge acolo, be i mananca, iara aici numai cine are be i mananca, cine nu, se uita i
rabda.
Un alt atribut al basmului il constituie finalul fericit : Spnul este ucis de cal , iar fiul
craiului mosteneste imparatia lui Verde Imparat i se casatoreste cu fata Imparatului Ro.
5. Personajele sunt numeroase, cele mai multe dintre ele fiind episodice: Craiasa
furnicilor, Craiasa albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila. Personaje
secundare sunt Spnul i calul.
Personajul principal este Harap-Alb, deoarece participa la toate momentele subiectului. In
conturarea trasaturilor acestuia este folosita atat caracterizarea directa cat i cea indirecta.
Caracterizeara directa este realizata de catre narator care-l numeste boboc de felul lui la trebi
de aistea, evidentiindu-i lipsa de experienta. El este caracterizat direct i de catre alte
personaje, Sf. Duminica, adresandu-i-se cu apelativul luminate craisor, iar calul apostrofandul cu o comparatie plastica: nu te mai olicai ca o baba.
Cele mai multe trasaturi se evidentiaza in mod indirect. Din faptele sale, din probele la
care este supus rezulta milostenia i curajul. Mezinul Craiului i da cersetoarei un banut i isi
infrange tatal imbracat in blana de urs.
Din comportamentul pe care-l are fata de fiintele neajutoarate, da dovada de altrusim,
construind un stup pentru albine i riscandu-i viata, trece apa inot pentru a nu distruge nunta
furnicilor. Atitudinea pe care o manifesta fata de cei cinci monstri pe care-i face prieteni,
dezvaluie firea sa impaciuitoare i recunostinta.
Personajul este caracterizat i prin numele sau, Harap-Alb insemnand Negrul- Alb.
Acest oximoron sugereaza incapacitatea personajului de a face distinctia intre bine i rau, dar si
drumul pe care-l parcurge personajul de la intuneric catre lumin, prin procesul de initiere.
Principala sa trasatura o reprezinta naivitatea care este determinata de lipsa sa de
experienta. Ea se manifesta in relatie cu Spnul care profita de inocena sa i i se arata sub trei
infatisari diferite, stiind ca in cele din urma va ceda. O alta secventa narativa ce scoate in
evidenta aceasta trasatura priveste motivul inselaciunii: dupa ce varsa apa din plosca, Spnul l
imbie cu racoarea din interiorul fantanii, iar mezinul craiului nu ezita i este prins in capcana de
acesta.
6. Relatia dintre Span i protagonist este definitorie pentru caracterizarea acestuia din
urma. Inca de la inceput cele doua personaje sunt prezentate in antiteza, viclenia i ipocrizia
Spanului scoate in evidenta naivitatea i sinceritatea fiului craiului.
Dupa coborarea in fantana, cnd cei doi isi schimba identitatile i cnd Spnul isi da
arama pe fata, acesta se adreseaza jignitor i crud, in timp ce Harap-Alb se supune,
constientizandu-i si acceptandu-si greseala. La curtea lui Verde Imparat, Spnul devine tot
mai autoritar i mai aspru, in timp ce Harap-Alb devine din ce in ce mai umil, mai temator,
pierzandu-i increderea n sine.
In cele din urma, ambele personaje mor, dar moartea fiecaruia are o alta semnificatie.
Moartea lui Harap-Alb este una simbolica, simetrica juramantului fiului craiului, si reprezinta
singura posibilitate de a-i recupera identitatea i statutul social. Moartea Spanului
simbolizeaza biruinta binelui asupra raului i se constituie intr-o pedeapsa pe masura faptelor
lui.
In opinia mea, relatia dintre fiul craiului si Spn are un rol de initiere pentru protagonist,
Spnul reprezentand raul necesar fara de care mezinul nu ar fi reusit sa evolueze. Calitatile
acumulate datorita probelor la care il supune supune Spanul, il transforma intr-un tanar demn
de originle sale nobile si de statutul de imparat.
7. Un rol important in arhitectura operei, il are relatia incipit- final. Incipitul consta in
prezentarea unui spatiu i a unui timp nederminat, cu distante ce nu se pot masura, fiecare
imparatie se afla la cate o margine a unei lumi fictive. Cei doi frati, Craiul si Verde- Imparat, nu
se mai vazusera din tinerete si nici nu au nicio sansa in acest sens. Legatura dintre ei se poate
realiza doar prin intermediul urmasilor, fiul cel mai pregatit al Craiului fiind solicitat sa

mosteneasca tronul lui Verde-Imparat. Naratorul isi dezvaluie prezenta in text: dar, ia, sa nu ne
departam cu vorba i sa incep a depana firul povestii. Astfel, lumea reala se delimiteaza de
cea imaginara, cu mentiunea ca la granita dintre cele doua se afla naratorul, in calitate de
martor.
Finalul consta in nunta lui Harap-Alb cu fata Imparatului Ro, la care iau parte Soarele i
Luna, personificate pentru a da importanta evenimentului. In acest context, mezinul Craiului
reuseste sa restabileasca legatura dintre cei doi frati, unind cele doua capete ale lumii.
Formula de incheiere, tipica basmului popular, este modificata.. Astfel naratorul sterge
subtil granitele dintre real i imaginar i prelungeste iluzia: i a tinut veselia ani intregi i acum
mai tine inca. La fel ca i in incipit, naratorul l implica pe ascultator, elementele de oralitate
sunt o dovada in acest sens.
In opinia mea intre incipitul i finalul operei se stabileste o relatie de simetrie i de
opozitie care da textului ciclicitate. Este, astfel, sugerata continuitatea i ciclicitatea vietii ,
specifica viziunii populare asupra lumii.
III.
Consider ca opera literara Poveste lui Harap-Alb ocupa un loc aparte in literatura
romana prin complexitatea ei i prin cea a personajului principal. Acesta
intruchipeaza viziunea populara asupra lumii, conform careia binele invinge
intotdeauna raul. Bunatatea, blandetea, milostenia, curajul, spiritul de sacrificiu,
onestitatea sunt calitati pe care traditia populara le propune ca valori morale
supreme si care sunt preluate si de literatura culta. Autorul, ca i unul dintre
personajele sale Ochil , are o viziune propire asupra realitii, cci el vede
toate i pe toi altfel de cum vede lumea cealalt....
In concluzie, basmul Poveste lui Harap-Alb se constituie intr-o capodopera o scriitorului,
prin originalitatea i capacitatea acestuia de a contura destine.