Bivolul i coofan

de George Toprceanu
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coofan
Cnd in sus i cnd n jos.
Un cel trecnd pe-acolo s-a oprit mirat in loc:
-Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aa de prost
S ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, c e rost
S m plimbe i pe mine!
Cugetnd aa, se trage ndrt s-i fac vnt,
Se pitete la pmnt
i deodat -zdup!-i sare
Bivolului n spinare...
Ce s-a intamplat pe urm nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fr veste, bivolul a tresrit,
Dar i-a fost destul o clip s se scuture, i-apoi
S-l rstoarne,
S-l ia in coarne
i ct colo s-l arunce, ca pe-o zdrean, n trifoi.
-Ce-ai gndit tu oare, javr? Au crezut-ai c sunt mort?
Coofana, treac-mearg, pe spinare o suport
C m apar de mute, de nari i de tuni
i de alte spurcciuni...
Pe cnd tu, potaie proast, cam ce slujb poi s-mi faci?
Nu mi-ar fi ruine mie de viei i de malaci?
Bivol mare i puternic, gospodar cu greutate,
S te port degeaba-n spate?...