Sunteți pe pagina 1din 2

Puterea judecatoreasca

In teoria clasica a separatiei puterilor, una dintre puteri este


puterea judecatoreasca. De altfel, asa cum deseori se afirma, separatia
puterilor in stat este in realitate o justificare a unui scop politic concret: sa
slabeasca guvernantii in ansamblul lor, limitandu-i pe unii prin altii. Intr-o
asemenea viziune, doua aspecte bine distincte se contureaza si anume:
a) separatia Parlamentului vis-a-vis de Guvern, care se refera la
guvernanti in sensul larg al cuvantului; b) separatia jurisdictiilor in raport
cu guvernantii, care permit controlul acestoraprin judecatorii
independenti
Evolutia teoriei clasice a separatiei puterilor a implicat si evolutia
explicatiilor si practicilor privind puterea judecatoreasca. Aceasta explica
chiar terminologia diferita sub care aceasta putere este exprimata in
constitutii si doctrina si anume: Putere judecatoreasca, putere
jurisdictionale. Denumirea de autoritate judecatoreasca evoca foarte clar
justitia ca functie distincta si ca sistem distinct.
Justitia s-a impus din cele mai vechi timpuri, ca o functie de
judecare a proceselor, de reprimare a persoanelor care produc pagube si
suferinte altora prin incalcarea regulilor sociale convenite sau stabilite, de
anulare a actelor ilegale sau abuzive. Justitia si-a imbogatit continutul, ea
privind direct chiar exercitiul puterii politice in sensul efectuarii controlului
asupra modului cum guvernantii actioneaza in limitele constitutiei si
dreptului, adica in realizarea principiului egalitatii.
Statul de drept ca atare a devenit de neconceput fara justitie,
lipsa justitiei veritabile insemnandarbitrariu si nedreptate. Daca viata
sociala trebuie sa se desfasoare conform constitutiei si legilor, in mod
firesc trebuie sa existe o functie care sa le cunoasca si sa le poata
interpreta si aplica concret atunci cand sunt incalcate, cand drepturile si
libertatile cetatenilor sunt periclitate, neglijate.
Aceasta functia a fost si este incredintata unei autoritati (puteri)
distincte, investita cu puteri statalecare ii dau eficienta si care trebuie sa
fie independenta si impartiala. Dealtfel este indeobste cunoscut si admis

ca nupoti fi judecator in propria cauza, pentru ca, obiectiv, nu poti fi nici


independent, nici impartial.
Conceputa astfel, ca o functie realizata independent si
impartial, justitia s-a impus ca o idee si realitate in care oamenii cred ca-I
poate apara atunci cand drepturile si interesele legitime sunt incalcate.
Justitia este coloana vertebrala a oricarei societati demografice.
Fara ea, statul de drept s-ar prabusi . Toate cele 3 puteri trebuie sa
contribuie la functionarea si organizarea justitie : rolul acesteia este
acela de a restabili ordinea de drept si de a proteja drepturile si libertatile
omului .
Responsabilitatea judiciara trebuie sa fie o caracteristica atat a
sistemului cat si a fiecarui individ in parte . Acolo unde inceteaza
responsabilitatea , incepe raspunderea .
Fara indoiala, angajatii statului trebuie sa beneficieze de un
anumit statut care sa le asigure stabilitatea in functie si independenta in
loare deciziilor . In acelasi , timp ei sunt datori sa fie responsabili pentru
actiunile indeplinite in exercitarea functiei .