Hipoglicemiile

Definitie. Hipoglicemia reprezinta scaderea concentratiei glucozei in plasma

venoasa sub pragul de 70 mg/dl. Astfel definita, simptomele nu sunt obligatorii
pentru diagnostic. In absenta lor, se pune diagnosticul de hipoglicemie
asimptomatica daca valoarea glicemiei este 70 mg/dl.
Creierul este responsabil pentru 50% din consumul periferic de glucoza.
Preluarea glucozei este insulino-independenta. Creierul nu poate folosi eficient
alti combustibili, iar in conditiile deficitului de glucoza apare rapid o insuficienta
functionala cerebrala.
Principalii factori de risc pentru aparitia hipoglicemiei sunt urmatorii:
1.
2.
3.
4.
5.

Aport alimentar insuficient de carbiohidrati.

Supradozarea medicatiei antidiabetice (insulina, sulfonilureice).
Efort fizic intens si prelungit.
O hipoglicemie recenta.
Sindromul
de
nerecunoastere
a
hipoglicemiilor
(hypoglycemia
unawareness).
6. Tratamentul intensiv antidiabetic, mai ales fara automonitorizarea
glicemiilor.
Evenimente asociate cu scaderea glicemiei sub pragul hipoglicemiei:
1. Glicemia < 70 mg/dl duce la descarcarea hormonilor de contrareglare.
2. Glicemia < 60 mg/dl duce la aparitia simptomelor date de
neurotransmitatorii
sistemului
nervos
vegetativ.
Hormonii
de
contrareglare nu intervin semnificativ in aparitia acestor simptome.
3. Glicemia < 50 mg/dl duce la aparitia simptomelor date de
neuroglicopenie.
4. Glicemia < 30 md/dl duce la apartia convulsiilor si comei. Persistenta
pentru mai multe ore a acestor valori glicemice poate duce la leziuni
cerebrale definitive sau deces.
Principalele simptome si semne date de neurotransmitatorii sistemului nervos
vegetativ sunt urmatoarele:
1. Parasimpatic:
a. Foame.
b. Parestezii.
c. Cresterea motilitatii gastrice.
2. Simpatic:
a. Palpitatii.
b. Tremor.
c. Hiperhidroza. Este o reactie adrenergica mediata prin exceptie prin
descarcarea de acetilcolina.
d. Anxietate.
e. Paloare.
f. Vasoconstrictie cutanata.
1

g. Cresterea debitului cardiac.

h. Cresterea perfuziei cerebrale.
Principalele simptome neuroglicopenice sunt urmatoarele:
1.
2.
3.
4.
5.

Scaderea performantelor cognitive.

Tulburari de comportament.
Agitatie psihomotorie.
Convulsii.
Coma.

In functie de gravitate, hipoglicemiile pot fi:

1. Usoare: persoana afectata poate sa iasa din hipoglicemie prin propriile
puteri.
2. Severe: persoana afectata nu poate interveni singura, fiind nevoie de
ajutorul unei alte persoane pentru tratarea hipoglicemiei.
Clasificarea etiologica a hipoglicemiilor adultului cuprinde urmatoarele afectiuni:
1. Hipoglicemii a jeun:
a. Cu nivel neadecvat de insulina:
Iatrogen.
Autoinduse pe ascuns de pacient.
Tumori secretante de insulina.
Hipoglicemia autoimuna.
b. Cu nivel adecvat de insulina:
Insuficienta hepatica severa.
Insuficienta renala severa.
Inanitia.
Hipocorticismul.
Intoxicatia cu alcool.
Tumori nonpancreatice.
2. Hipoglicemii nelegate de postul alimentar:
a. Postprandiale.
b. Functionale.
c. Sindromul
hipoglicemic
pancreatogen
noninsulinomic
Noninsulinoma pancreatogenous hypoglycemic syndrome (NIPHS).
d. Diabet inca nediagnosticat.
e. Ingestia de etanol combinat cu alte zaharuri (cocteiluri).
f. Hipoglicemia autoimuna.
Hipoglicemia datorata sulfonilureicelor este mai periculoasa decat cea indusa de
insulina atat prin profunzime cat mai ales prin durata mai lunga. Tratamentul se
prelungeste in acest caz mult dupa revenirea pacientului, iar nevoia internarii in
spital este mai frecventa.
Insulinomul este o tumora cel mai adesea pancreatica, ce secreta insulina in
mod autonom si are punct de plecare celula beta pancreatica. Diagnosticul se
pune prin testul de post de 72 de ore. Testul se intrerupe daca se indeplineste
una din urmatoarele conditii:

1. Glicemia din plasma venoasa este < 45 mg/dl, indiferent de prezenta sau
nu a simptomelor.
2. Simptome severe neuroglicopenice, indiferent de valoarea glicemiei.
3. Trecerea a 72 de ore de post.
Diagnosticul de insulinom se pune prin prezenta urmatoarelor rezultate
concomitente de laborator la momentul intreruperii testului de post
[Masharani 2011]:
1. Glicemia plasmatica < 45 mg/dl.
2. Insulina plasmatica (RIA) 6 microU/ml. Daca metoda de analiza este
ICMA pragul scade la 3 microU/ml.
3. Peptidul C 200 pmol/l.
4. Suplimentar, in masura in care se pot determina:
a. Testare negativa pentru sulfonilureice (urinar sau sanguin).
b. Proinsulina 5 pmol/l.
c. Beta hidroxibutirat sanguin < 2,7 nmol/l.
Tratamentul hipoglicemiei presupune urmatoarele masuri:
1. Ingestia de catre pacientul constient a 20 g hidrati de carbon rapid
absorbabili, de exemplu din fructe, suc de fructe, bomboane, prajituri sau
zahar. Ingestia se repeta dupa 15 minute daca hipoglicemia persista
(preferabil verificat prin automonitorizare glicemica).
2. Administrarea la pacientul inconstient a unui gel special cu glucoza,
aplicat intre buza si arcada dentara. Este interzisa administrarea per os de
alimente solide sau lichide care trebuie inghitite, datorita riscului foarte
mare de aspiratie pulmonara.
3. Administrarea la pacientul inconstient a 20 g glucoza intravenos rapid, cu
repetarea administrarii in functie de evolutia starii de constienta si a
valorilor glicemiei.
4. Administrarea la pacientul inconstient a 1 mg glucagon intramuscular sau
intravenos, daca hipoglicemia nu a fost data de sulfonilureice. Glucagonul
agreaveaza hipoglicemia data de sulfonilureic prin stimularea secretiei de
insulina endogena. Glucagonul nu va avea efect in conditiile in care
depozitele hepatice de glicogen sunt consumate (de exemplu dupa un
post prelungit).
Lipsa de sesizare a hipoglicemiei (hypoglycemia unawerness) se corecteaza prin
ridicarea tintelor glicemice si evitarea completa a hipoglicemiilor pentru 2
saptamani. Ulterior, tintele glicemice pot fi scazute treptat.