Sunteți pe pagina 1din 4

Concept si caracterizare

Problema pluritatii de infractiuni prezinta importanta sub aspectul naturii juridice a insititutiei , a
conditiilor necesare existentei pluritatii si cu privire la raspunderea penala, fiind dezbatuta mult in
literature juridical , in legislatie si in jurisprudenta.
Majoritatea autorilor definesc pluritatea de infractiuni ca fiind situatia in care o persoana
savarseste mai multe infractiuni concomintet sau la diferite intervale de timp. Pluritatea de infractiuni nu
trebuie confundata cu participatia penala intrucat prima institutie se caracterizeaza prin savarsirea mai
multor infractiuni de aceeasi persoana , iar cea de-a doua , prin comiterea aceleiasi infractiuni , iar in al
doilea caz exista o infractiune si mai multe persone. Intrucat cele doua situatii sunt diferite si au
semnificatie juridical diferita , au fos reglementate in NCP in capitole distinct , pluritatea de infractiuni
facand obiectul art . 38-45.
Formele pluritatii de infractiuni
NCP consacra 3 forme ale pluritatii de infractiuni : 1. Concursul de infractiuni
2. Recidiva
3. Pluritatea intermediara

Prin concurs de infractiuni se intelege acea forma a pluritatii de infractiuni care consta in
savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de aceeasi persoana mai inainte de a fi condamnata definitive
pentru vreuna din ele. In literatura juridical se retine ca studierea acestor conditii prezinta importanta din
mai multe puncte de verdure :
-

Sunt indispensabile pentru a delimita concursul de infractiuni de celelalte forme ale pluritatii de
infractiuni recidiva si pluritatea intermediara
Trebuie avute in vedere atunci cand se pune problema diferentierii concursului de infractiuni de
unitatea naturala sau legea de infractiune
Pe baza lor de poate distinge intre concursul de infractiuni si situatiile in care s-au comis mai
multe fapte ce nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii ori in care ar fi concurente
astfel de fapte si infractiuni .
Conditii de existenta :
Sa se fi savarsit doua sau mai multe infractiuni prin actiuni sau inactiuni distincte ;
Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana
Infractiunile sa fie savarsite inainte de condamnarea definitiva a faptuitorului
Infractiunile savarsite sau cel putin doua dintre ele sa poata fi supuse judecatii

Concursul real de infractiuni este cunoscut in literature juridica si in legislatie sub doua forme :
concursul real sau material si concursul ideal sau formal . Noul cod penal reglementeaza ambele
forme ale concursului de infractiuni prin art. 38 alin. 1 si 2.
Potrivit art. 38 alin. 1 exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au
fost savarsite de aceeasi persoana , prin actiuni sau inactiuni distinct , inainte de a fi condamnata
definitive pentru vreuna dintre ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una dintre
infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altor infractiuni .
Concursul real de infractiuni prezinta doua modalitati : concursul real simplu si concursul real
caracterizat sau cu conexitate.
Concursul real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infractiunile savarsite nu exista o alta
legatura decat cea personala , respective , sunt savarsite de aceeasi persoana. Lovirea de catre
faptuitor , cu aceeasi ocazie a doua sau mai multe persoane constituie doua infractiuni de lovire aflate
in concurs real .
Concursul real caracterizar sau cu conexitate exista atunci cand intre infractiunile in concurs
exista o legatura interna de la cauza la efect sau de la mijloc la scop. Cu alte cuvinte, exista concurs
real de infractiuni si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea
altei infractiuni .
Concursul ideal de infractiuni , conform NCP , exista atunci cand o actiune sau o inactiune
savarsita de o persoana , din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs
, analizeaza continutul mai multor infractiuni . In literatura juridica s-au exprimat opinii diferite cu
privire la concursul ideal de infractiuni . Astfel , potrivit unei opinii, concurslui ideal este o pluritate
adevarata , reala , ca si concursul real. Asa fiind, s-a considerat ca nu este nevoie de notiunea
concursului ideal, fiindca ea nu este o forma esential distincta a pluritatii de infractiuni. Devenind
inutila notiunea concursului ideal , s-a exprimat opinia ca nu arece cauta in viitoarea legislatie
penala.Codul penat din 1969 a consacrat concursul ideal drept o pluritate de infractiuni , reglementare
ce a fost preluata si de noul Cod penal , solutie ce este acceptata de intreaga doctrina si de
jurisprudenta. Concursul ideal de infractiuni are o sfera mai restransa decat concursul real si se
intalneste mai ales in domeniul circulatiei rutiere si a protectiei muncii.
Sanctionarea concursului de infractiuni
Sisteme de sanctionare
In literature juridical si in legislatile penale s-au conturat 3 sisteme de sanctionare a
concursului de infractiuni : sistemul cumulului arithmetic, sistemul absorbtiei si sitemul cumulului
juridic.
Sistemul cumulului aritmetic consta in stabilirea unei pedepse pentru fiecare infractiune ( quod
delicta, tot poena ) , dupa care pedepsele se totalizeaza. Fiind cel mai vechi mechanism de
sanctionare a concursului de infractiuni , cumulul aritmetic este considerat ca un sistem natural ,
conform cu criteiile logicii, morale si represiunii , ca fiecare fapta sa fie pedepsita. S-a reprosat
acestui sistem ca este exagerat intrucat prin totalizarea pedepselor se ajunge la un cuantum excesiv si

Nerational care ar putea depasi viata unui om. Doctrina dominanta a recunoscut ca aceste criteii
privesc o totalizare nelimitata, excesiva si nu o totalizare limitata a pedepselor , ajungandu-se la un
cuantum rezonabil. Noul cod penal a consacrat acest sistem prin art 39 alin 1 lit d ) care prevede ca se
aplica pedeapsa inchisorii la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii.
Sistemul absorbtiei porneste de la principiul major poena absorbit minorem si are in vedere
stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune , dupa care se aplica cea mai severa, considerandu-se ca
aceasta le absoarbe pe celelalte. Sistemul absorbtiei a fost consacrat de Codul penal din 1864 si
reglementat de codul penal din 1937 , in ceea ce priveste sanctionarea concursului ideal si de noul
Cod penal prin art. 39 alin 1, lit a) in ipoteza in care pentru una dintre infractiunile concurente s-a
aplicat pedeapsa detentiunii pe viata.
Sistemul cumulului juridic este consacrat de art 39 alin 1 lit b) , c) si e ) si consta in stabilirea
unei pedepse pentru fiecare infractiune aflata in concurs, dupa care se aplica pedeapsa cea mai grea ,
careia i se aplica un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite .
Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni
Noul cod penal a unificat tratamentul sanctionator al celor doua forme de baza ale concursului ,
real si ideal , optand in privinta pedepsei principale pentru sistemul absorbtiei in ipoteza in care
pentru una dintre infractiunile concurente s-a aplicat pedeapsa detentiunii pe viata, pentru cumulul
juridic cu spor obligatoriu si fix in cazul in care pentru infractiunile concurente s-au aplicat numai
pedepse cu inchisoarea sau amenda , si in fine, sistemul cumulului aritmetic in cazul in care s-au
stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenta.
Noul cod penal cuprinde o dispozitie de exceptie care permite ca in situatia comiterii mai multor
fapte deosebit de grave , instanta sa poata aplica pedeapsa detentiunii pe viata, chiar daca aceasta nu a
fost stabilita pt niciuna dintre infractiunile concurente. Sub acest aspect , art. 39 alin. 2 prevede ca
atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea daca prin adaugare la pedeapsa cea mai
mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoarea stabilite s-ar depasii cu 10
ani sau mai mult maximul general ak pedepsei inchisorii . iar pentru cel putin una dintre infractiunile
concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoare de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica
pedeapsa detentiunii pe viata. Spre exemplu , autorul a comis un omor si 4 infractiuni de viol sau
talharie urmate de moartea victimei si instanta a stabilit pentru prima fapta pedeapsa inchisorii de 20
de ani , iar pentru celelalte cate o pedeapsa de 15 ani . pedeapsa rezultanta fiind de 40 de ani , se
depaseste cu 10 ani maximul special al pedepsii inchisorii , care este cu 30 de ani , incat insanta de
judecata ar putea aplica detentiunea pe viata.
Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente
Infractiunile concurente sunt judecate, de regula , concomitent , insa uneori apar situatii cand
judecata are loc la date diferite si chiar de instante diferite.
Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta , se
aplica dispozitiile art . 39 . Aceste dispozitii se aplica si in cazul in care , dupa ce o hotarare de
condamnare a ramas definitiva , se constata ca cel condamnat suferise o condamnare definitiva pentru
o infractiune concurenta.

Daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara , ceea
ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente. Dispozitiile
privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in cazul in care
condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuia cu pedepsa inchisorii .
In cazul contopirii conform art 40 alin 1-4 se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarare
de condamnare pronuntata in strainatate , pentru o infractiune concurenta , daca hotararea de
condamnare a fost recunoscuta potrivit legii, prevedere care este o noutate in domeniu.