Facultatea de Inginerie Economica in Agricultura si dezvoltare rurala- USAMV Bucuresti

Teledetectie si sisteme informatice

geografice
Proiect

Sef. Lucrari ing. Dr. Slave Camelia

Student: Enache Razvan Ionut

Grupa 8204

Teledetecie este tehnica de a obine informaii despre obiecte prin intermediul unor
instrumente care nu au fost fac direct n contact cu informaii. De mai jos include n primul
rnd aeriene i fotografii din satelit .
Exist o distincie ntre sistemele pasive i sisteme active.
Un sistem pasiv nseamn c senzorii de aeronave, satelit caracteristica reflectate radiaiile
electromagnetice de la soare i s livreze nregistrare de imagini de suprafaa pmntului.
Un senzor poate nregistra undele electromagnetice care nu sunt vizibile cu uman ochi .
Deci, exist senzori infrarosii i cldur s se nregistreze. Acest lucru va apoi compozite de
culoare false fcut. Intervalul n care un senzor poate registru numit sensibilitatea
spectral a senzorului. Un sistem activ nseamn c senzorii de aeronave, satelitul -te n
primul rnd un radar semnal i apoi scoate de captare a semnalului radar reflectat i de
prelucrare. Aceasta are avantajul c imaginile pot fi, de asemenea, fcute din moment ce nu
are nevoie de lumina soarelui n ntuneric.
TELEDETECIE
Detectarea de la distan informaii asupra obiectelor, fenomenelor dinrealitatea
nconjurtoare fr a veni n contact direct cu ele.Lintz i Simonette achiziia de date
fizice asupra unui obiectBarrett i Curtis observarea unei inte, corp material cu un
aparat situat la oanumit distan.Shot achiziia de date i informaii derivate asupra
obiectelor saumaterialelor localizate la suprafaa Pmntului sau n atmosfer prin
utilizarea desenzori montai pe platforme situate la distan de inte pentru a face
msurtori(multispectrale) ale interaciunii dintre int i radiaia electromagnetic.
Un complex de metode tehnici capabile s conduc la obinerea deinformaii de la
distan asupra Pmntului, celorlalte planete i a spaiului extraterestru pe baza
nregistrrilor realizate n diferite benzi ale spectrului magnetic prin intermediul
platformelor aeriene sau spaiale.
Teledetecia nu este o tehnologie nou. De mai mult timp omul s-a ridicatdeasupra
Pmntului, n primul rnd pentru a-l observa de la distan i, apoi, pentrua obine mai
multe informaii despre forma i structura sa, n general desprecaracterele suprafeei n
toat complexitatea alctuirii ei. Aplicaiile tehnicilor deteledetecie n domeniul nelegerii
i cunoaterii resurselor planetei, sunt acceptate n prezent de comunitile tiinifice i
guvernamentale drept instrument tehnologicperfect adaptat obinerii de informaii
obiective care pot fi utilizate cu mare eficien nsistemele informaionale.Naterea
teledeteciei satelitare se situeaz n anii '60, odat cu lansareaprimelor platforme cu
destinaie meteorologic. Dup 1972 progresul tehnologic apermis plasarea pe orbit a
primilor satelii pentru monitorizarea resurselor naturale,dar numai dup 1980 se poate
2

spune c acest domeniu de activitate a devenitoperaional. Treptat tehnicile de captare a

semnalului au permis dezvoltarea unor algoritmi sofisticai de exploatare a informaiilor
provenite de la satelii, a cror utilizare rmne, din nefericire, accesibil numai celor
iniiai. n sens larg teledetecia (en.remote sensing , fr.tldtection) este ansamblul de
mijloace care permit nregistrarea de la distan a informaiilor asupra suprafeei terestre.
O definiie sintetic a teledeteciei a fost formulat deColwell(1983) : "achiziia de date
despre un obiect sau un grup de obiecte cuajutorul unui senzor situat la distan de
acestea". O alt definiie a teledeteciei, deaceast dat mai detaliat, s-ar putea enuna
astfel :
Teledetecia este o tehnicmodern de investigare care permite detectarea de la distan a
variaiilor deabsorbie, reflexie i de emisie caracteristice undelor electromagnetice i
stocarea semnalelor sub forma de fotografii, de nregistrri (care pot constitui imagini), sau
de profile spectrale
.Fiecare din definiiile reproduse mai sus a fost enunat de specialitiaparinnd unor
domenii de activitate particulare (construcii aerospaiale, fizic). Dinpunct de vedere al
geografului definiia ar putea fi formulat astfel:
Ansamblu decunotine i tehnici utilizate pentru determinarea caracteristicilor fizice i
biologice ale suprafeei terestre prin msurtori efectuate de la distan fr aintra n
contact material cu acestea
.Observarea suprafeei terestre din spaiu faciliteaz cunoaterea obiectelor naturale i
antropice care o constituie i mbuntete nelegerea relaiilor dintreacestea, comparativ
cu un studiu n situ. Problematica teledeteciei se rezum lastudiul fenomenelor
urmrindu-se analizarea acestora n funcie de :
natura, specificitatea i caracteristicile lor ; durata acestora cu ordin de mrime
difereniat de natura fenomenelor derulate (ore, luni, ani, decenii...) sau, generaliznd, se
pot lua n considerareelemente temporale (trecutul, mai mult sau mai puin cunoscut,
prezentulstudiat, viitorul prognosticat) spaiul geografic definit de : dimensiunile laterale
x,y referitoare la un plan sau o suprafa, dimensiunea vertical (altitudine, nlime,
profunzime, grosime), relaiile dintre obiecteDin punct de vedere conceptual datele
provenind de la sistemele de observarea planetei permit ordonarea spaial-temporal a
acestora, evoluia lor fiind tratatdifereniat : pentru trecut : este posibil arhivarea
evoluiei istorice a mediului iconstituirea de baze de date referitoare la resurse (pentru
realizarea studiuluitendinelor), n prezent : este posibil monitorizarea i analiza
schimbrilor survenite(funcia de evaluarea strii actuale), pentru viitor : se simuleaz
situaia posibil a mediului i se estimeazdisponibilul de resurse (funcia de prevenire i
planificare).Folosirea imaginilor provenite de la sateliii de observare a Pmntului
inecont de caracteristicile proprii fiecrui satelit utilizat, mai precis de cei trei
3

parametriifundamentali: rezoluia spaial, rezoluia spectral i repetitivitatea

spaiotemporal.Orice analiz multitematic este realizat, obligatoriu, innd cont
decaracteristicile sateliilor la care analistul are acces, n cazul nostru LANDSAT
TM,SPOT, ERS, NOAA-AVHRR i care furnizeaz periodic date interesante i utilepentru
cunoaterea i gestionarea spaiului.
2.2 Spectrul electromagnetic
Mrimea cea mai des msurat de sistemele de teledetecie actuale esteenergia
electromagnetic emanat sau reflectat de obiectul studiat. Aceasta pentruc elementele
constitutive ale scoarei terestre (rocile, solurile), vegetaia, apa, ct iobiectele care le
acoper au proprietatea de a absorbi, reflecta sau de a emiteenergie. Cantitatea de energie
depinde de caracteristicile radiaiei (lungimea de undi intensitatea acesteia), de
proprietatea de absorbie a obiectelor i de orientareaacestor obiecte faa de soare sau faa
de sursa de radiaie.Toate categoriile de obiecte de la suprafaa Terrei au proprietatea de
absorbio parte a radiaiei electromagnetice, n funcie de aceasta fiind definit
semnturaspectral a obiectului respectiv. Pe baza cunotiinelor referitoare la categoriile
deradiaii cu lungimi de und absorbite i reflectate este posibil analizarea iinterpretarea
imaginilor de teledetecie. Elementele care stau la baza acestor analizesunt urmtoarele :
lungimea de und; intensitatea radiaiei incidente;

caracteristicile obiectelor i elementelor (n particular caracteristici deabsorbie) ;

orientarea acestor obiecte i elemente n raport cu poziia soarelui sau asursei de
iluminare.Teledetecia aerospaial se bazeaz pe nregistrarea radiaieielectromagnetice cu
ajutorul senzorilor special concepui n acest scop, utilizndradiaia luminii, de la
ultraviolet la microunde, folosind ca form de stocare a datelor imagini numerice sau
analogice. Acest spectru nu este disponibil n totalitate,atmosfera acionnd ca un filtru de
absorbie i de difuzie, rmnnd la dispoziiecteva ferestre de transparen. Acestea sunt
zonele spectrale utilizate pentruteledetecie, senzorii instrumentelor de captare a
semnalului fiind calate n acestelungimi de und.

- imagini la scari medii: 1:50.000 1:500.000- imagini la scari mici : sub 1:500.000
2.
Rezolutia imaginilor
permite identificarea unui obiect de catre analistul care utilizeaza imaginea2.1.
Rezolutia spatiala
reprezinta dimensiunea lineara a celui mai mic obiect din teren prezent intr-o imagine. La
imaginile digitale, rezolutiaspatiala corespunde dimensiunii in teren a laturii unui pixel.O
imagine de rezolutie mica permite identificarea unor detalii de mari dimensiuni (grupe
montane...) printr-un numar limitat de pixeli, in timp ce pe oimagine de rezolutie mare se
pot identifica detalii mici din teren. Rezolutia este cu atat mai mare, cu cat scara este mai
mare.Clasificarea imaginilor in functie de rezolutia spatiala:
-imagini de foarte mica rezolutie peste 1000 m-img de mica rezolutie 1000 m 100 mrezolutie medie 100 m 10 m
-rezolutie mare 10 m 1 m-foarte mare rezolutie sub 1 mPuterea de rezolutie
exprima performanta unui senzor de a permite obtinerea de imagini de cea mai
bunacalitate si arata cat de performant este acesta.
2.2. Rezolutia spectrala
reprezinta intervalul spectral in limitele caruia s-a realizat inregistrarea imaginii.In cazul
imaginilor multispectrale, rezolutia spectrala se exprima prin numarul de benzi sau
intervale spectrale in care s-au obtinut in mod simultanimagini ale aceleiasi suprafete de
teren si raportarea lor la spectrul electromagnetic.Rezolutia spectrala permite identificarea
unui obiect din teren, prin intermediul radiatiei electromagnetice reflectate in limitele unei
ferestreatmosferice. Astfel, unele obiecte din teren, mai mici decat rezolutia spatiala a
imaginii, se pot identifica datorita rezolutiei spectrale.Rezolutia spectrala depinde de doua
elemente: de comportamentul spectral al obiectelor raportat la lungimea de unda a
radiatieielectromagnetice, respectiv de nsensibilitatea senzorului in raport cu diferitele
intervale spectrale.
Reflectanta
procentul din radiatia solara incidenta pe care un corp il reflecta in atmosfera. Pe baza
reflectantei in raport cu lungimile deunda ale spectrului electromagnetic, se genereaza o
reprezentare grafica numita si

curba spectral care este specifica fiecarui obiect si exprima variatiareflectantei in raport cu
lungimea de unda a radiatiei reflectate.
Radiana
valoarea cantitativa a energiei emise in spatiu de un obiect.Clasificarea imaginilor dupa
rezolutia spectrala:- imagini de mica rezolutie:3 4 benzi spectrale- rezolutie medie:3-4
14-15 benzi spectrale- rezolutie mare:15 220 benzi spectrale obtinute simultan in
intervale inguste ale spectrului. In aceastacategorie se inscriu imaginile hiperspectrale.2.3.
Rezolutia temporala
localizeaza in timp caracteristicile imaginii si reprezinta momentul de timp bine precizat
la care a fost inregistratao imagine; intervalul de timp in limitele caruia un sistem de
teledetectie a inregistrat imagini.
Timpul de revizitare
reprezinta intervalul de timp dintre doua imagini inregistrate consecutiv. Din acest punct
de vedere, aplicatiile pot fi grupate in:-sisteme de mare rezolutie temporala: revizitare intre
24 ore si 3 zile.-rezolutie medie:4 16 zile-rezolutie mica: mai mult de 16 zile.Rezolutia
temporala explica, in egala masura, prezenta sau absenta unui element din imagine la un
moment dat.
3.Signatura spectrala
nuanta/ tonul de culoare prin care un obiect cu trasaturi omogene apare in cadrul unei
imagini. Signatura spectrala nu esteintamplatoare, ci exprima comportamentul obiectelor
in raport cu radiatiile electromagnetice.Din punctul de vedere al signaturilor spectrale,
imaginile de teledetectie se clasifica in doua tipuri:
a) Imagini alb-negru
prezinta signaturi spectrale sub forma trecerii de la alb la negru, numite si tonuri de
culoare (ce definesc scara degri). Acestea se subimpart in imagini spectrozonale si imagini
pancromatice.
b) Imaginile color
se grupeaza in imagini in culori naturale si imagini falscolor.Prin cunoasterea varfurilor de
reflectanta si raportarea lor la intervalele benzilor spectrale se va stabili combinatia optima
din care va rezulta cea mai buna imagine color, cea mai expresiva imagine aplicabila in
interpretarea unui element de mediu.

4 Stralucirea si tonul de culoare

exprima variatia intensitatii luminii reflectata, difuzata sau emisa de catre obiectele care
apar in spatiul cuprins inimagine. Aceasta este o componenta a signaturii spectrale si
contribuie la definirea comportamentului spectral al unui obiect.Stralucirea este perceputa
subiectiv de catre ochiul uman, printr-o senzatie de o anumita intensitate. Aceasta se
exprima cantitativ cu ajutorulradiantei, mai exact, a cantitatii de radiatie pe care un corp o
emite in spatiu.
Tonul de culoare
reprezinta trasatura unui obiect de a reflecta radiatia solara incidenta, pe fondul
caracteristicilor atmosferice si a sensibilitatiisenzorului de teledetectie.
5.Contrastul imaginilor
este exprimat prin raportul dintre partile cele mai luminate si partile cele mai
intunecate ce compun imaginile. O imagineare un contrast bun, atunci cand numarul de
tonuri de culoare ce pot fi identificate cu ochiul liber este mai mic (7, 8 sau cel mult 10).
Imaginile cu uncontrast slab nu permit identificarea exacta a numarului de tonuri de
culoare, chiar si cu ajutorul scarilor de ton. In acest caz, tonurile sau nuantele deculori se
contopesc, iar anumite obiecte sunt greu de identificat.Contrastul se poate exprima prin
formula:CR = Bmax/BminCR raportul de contrastBmax, Bmin stralucirea maxima si
minima a pixelilor din aceeasiimagine
5Aprecierea cantitativa se face pe o scara de la 1 la 10. Valorile mai mari de 4,5 reprezinta
un contrast bun, iar cele sub 1,5, un contrast slab.O modalitate de corectare a contrastului
este folosirea
histogramei imaginii, grafic ce exprima distributia numerica a numarului digital lanivelul
unei imagini alb-negru. Imaginile color prezinta trei histograme, cate una pentru fiecare
banda (RGB).Valoarea spectrala sau
numarul digital este un numar intreg, cuprins intre valorile 0 (negru) si 255 (alb), asociat
fiecarui pixel in parte la nivelde imagine alb-negru. Prin modificarea acestor valori ce
compun imaginea, rezulta posibilitatea imbunatatirii contrastului.

6.Capacitatea de detectare
exprima in ce masura o imagine de teledetectie permite analistului sa sesizeze prezenta
unui obiect si a unor caracteristici ale acestuia, folosind ochiul liber dar si instrumente
optice. Aceasta depinde de toate proprietatile importante ale imaginii, in special derezolutia
spatiala, rezolutia spectrala si de cea temporala.Detectarea obiectelor si a particularitatilor
7

acestora depinde in mare masura si de experienta analistului.In practica analizei

imaginilor de teledetectie, exissta algoritmi matematici care permit clasificarea automata a
pixelilor. In functie de informatia dinteren si algoritmul utilizat, exista doua tipuri
principale de clasificari:
a)Clasificarile nesupervizate
presupun gruparea pixelilor care au aceeasi signatura speectrala, fara a se cunoaste de
la inceput semnificatialor in teren. Aceasta delimiteaza gruparile de pixeli din imagine
numai pe baza signaturii spectrale. In final, se acorda fiecarei grupari de pixeli
semnificatia acesteia in teren.
b)Clasificarile supervizate
presupune cunoasterea semnificatiei in teren a pixelilor cu diferite signaturi speectrale,
astfel incat analistul sagenereze esantioane de pixeli pe baza carora toti ceilalti pixeli din
imagine sa fie separati in clase sau categorii.
7.Acoperirea spatiala a imaginilor
exprima cat de extins este terenul ce corespunde unei scene satelitare sau unei fotograme
aeriene.Fotogramele aeriene sau aerofotogramele au o acoperire spatiala mult mai mica
decat imaginile satelitare. Exista fotograme
-Vertical sau nadirale, care prezinta obiectele prin imagini apropiate de proiectia lor, fiind
utilizate pe scara larga, inclusiv la intocmirea deharti si planuri. Acoperirea spatiala se
poate aprecia usor cunoscand scara imaginii.oblice si inclinate Fotografierea aeriana efectuata in sistemul benzilor, pe trasee paralele de
zbor ce acopera in final zona deinteres in diverse aplicatii, implica posibilitatea extinderii
acoperirii spatiale in mod considerabil. Suprapunerea laterala a imaginilor, extinde
suprafataacoperita de imagini, dar, in conditiile in care ea reprezinta un procent de 60%
din cele doua imagini alaturate. Astfel se formeaza un dublet, ce se poateexploata cu
aparate optice ce utilizeaza principiul stereoscopiei. Acest model 3D pe care ochii il percep
prin lentilele stereoscopului, se mai numeste sistereomodel.Extinderea acoperirii spatiale se
realizeaza prin foto asamblaje de imagini

8.
Proprietatile geometrice
Orice imagine de teledetectie este un model al realitatii terenului la o scara redusa, si
reprezentat in contextul proiectarii suprafetei pamantului pe un plan. Asemeni hartilor, si
8

in cazul imaginilor apar deformari ce afecteaza pozitia obiectelor dar si elemente spatiale,
cum ar fi distante, suprafetesau unghiuri. Acestea se impun a fi cunoscute, a fi controlate
dar si eliminate intr-o cat mai mare masura. Procedeul prin care se realizeaza acest lucru
presupune georeferentierea imaginilor si ortorectificarea acestora.Exista doua situatii:cazul imaginilor satelitare digitale-cazul fotogramelor aeriene si al imaginilor satelitare de
rezolutie mare si foarte mareIn cazul imaginilor satelitare digitale unde nu se specifica
proiectia, aceasta exista dar are un caractr arbitrar. Astfel, exista posibilitatea asocierii
pixelilor unei imagini cu proiectia exacta raportata la un anumit elipsoid.
Georeferentierea sau geocorectia reprezinta procesul prin care se atribuie unei imagini de
teledetectie o proiectie cunoscuta, cu un anumitelipsoid. Prin georeferentiere, imaginea este
transformata geometric datorita deplasarii pixelilor pe noi pozitii definite de coordonate
reale, fiegeografice, fie rectangulare.Georeferentierea este in fapt o transformare
matematica ce implica alocarea unor noi pozitii, reale, pixelilor din imagine. Este pasul
decisiv de laimagine la harta digitala bazata pe imagine ca sursa de informatii geografice.
9.Cheia de descifrare, legenda si informatiile auxiliare
Cheia de descifrare
este legata de caracteristicile prin care obiectele apar in continutul imaginii si care au
valoarea unor criterii de interpretarece permit identificarea, localizarea, descrierea si
analiza obiectelor.La imaginile satelitare sau multispectrale mai recente, in format digital,
sunt furnizate benzile spectrale ce compun scena satelitara dar si unfisier cu date despre
imagine, numit si fisier de metadata care cuprinde o serie de informatii necesare in
aplicarea de calibrari si corectii radiometrice.In cazul fotogramelor aeriene, fiecare
imagine este insotita de datele de identificare, parametrii imaginii, necesari in procesul
deortorectificare sau ortocorectie. Aceste elemente pot fi eliminate in functie de cerere, dar
pot insoti sub forma unui fisier suplimentar imaginile in formatdigital.Se deosebesc
urmatoarele elemente:
- Nivela sferica
ajuta la orizontalizarea camerei de fotografiere aeriana, indicand unghul dintre axul
acesteia si verticala locului
-Ceasul indicator
arata ora exacta a fotografierii
- Altimetrul
indica plafonul de zbor in metrii, raportat la nivelul marii.
-Contorul de pozitii
9

 indica numarul cadrului de pe filmul de fotografiere aeriana

- Numarul imaginii
este indicat in coltul din dreapta al acesteia, cu alb, si se compune din cifra propriu-zisa
ce permite identificarea imaginiiin mozaicul zborului si in banda, respectiv anul
fotografierii.
-Marcile fiduciale
apar in fiecare colt al imaginii sau la mijlocul fiecarei laturi. Prin unirea acestora rezulta
punctul central al imaginii.Legenda imaginilor de teledetectie este valabila doar pentru prelucrarea avansata a
acestora sub formahartilor sau ortofotoplanurilor. Imaginile in starea lor initiala nu au
legenda.Harta satelitara este o reprezentare avansata a datelor de teledetectie, folosind de
cele mai multe ori subscene satelitare ce au trecut prin etapte de procesari complexe,
inclusiv corectii radiometrice si geometrice.
10. Nivele de prelucrare ale imaginilor
exprima complexitatea diferitelor transformari sau modificari aplicate imaginilor in
scopul corectariiacestora si mai ales al imbunatatirii calitatii lor.Fiecare aplicatie ce
utilizeaza imagini necesita, de cele mai multe ori, aplicarea unor procesari sau tratamente
acestor date reprezentandrealitatea terenului. In practica, se remarca patru niveluri de
prelucrare a imaginilor:-nivelul 0 corespunde imaginii brute, adica al imaginii imediat
rezultata de la senzor.
-nivelul 1A corespunde imaginii la care s-au aplicat corectiile radiometrice.-nivelul 1B
este imaginea calibrata, corectata radiometric si restabilita geometric.
-nivelul 2A corespunde imaginilor corectate radiometric si geometric, carora le-a fost
atribuita o proiectie cartografica definita de un sistemreal de coordonate.
-nivelul 2B apartine tot imaginilor georeferentiate dar conregistrate cu o harta, prin
realizarea corespondentei dintre pixelii din imagine si punctele de control din teren.
-nivelul 3A corespunde imaginilor la care deplasarea radiala sau de relief a fost
eliminata prin ortorectificare.-nivelul 3B este cel mai avansat, deoarece implica
mozaicurile de imagini, corectate radiometric, geometric si ortorectificate, asimilabile
produselor cartografice de mare acuratete.ELEMENTE DE INTERPRETARE A
IMAGINILOR Prin interpretarea geografica, imaginea de teledetectie isi atinge scopul. O
imagine care nu a fost supusa interpretarii reprezinta numai unansamblu sau o colectie de
signaturi spectrale, mai precis un volum de date.
10

1. Evolutia istorica
Constientizarea importantei abordarii analitice a imaginilor este legata de infiintarea in
1910, la Viena, a Societatii Internationale deFotogrametrie (ISP), devenita in 1980,
Societatea Internationala de Fotogrammetrie si Teledetectie (ISPRS). Aceasta confirma
vechimea de aproape unsecol a acestei metode.Primele preocupari in exploatarea
imaginilor aeriene apartin domeniului militar. In perioada interbelica sunt cunoscute
primele aplicatii indomeniul civil, insa marile realizari apartin perioadei postbelice.In
Romania, fotografierea aeriana a intregului teritoriu s-a realizat in anii 60. Principalele
aplicatii au fost legate pe langa intocmirea hartilor si planurilor topografice, de agricultura,
silvicultura si gestionarea resurselor de apa.
2. Notiuni de baza
Interpretarea imaginilor
constituie un ansamblu de metode, procedee, criterii ce au ca scop extragerea, pe baza de
analiza calitativa sicantitativa a informatiilor despre obiectele din teren cuprinse in
imagine. Interpretarea geografica a imaginilor realizeaza legaturile dintre
domeniileteledetectiei si diferitele domenii ale stiintelor geografice. Se aplica intr-un timp
mai scurt decat alte metode, permite analiza zonelor greu accesibile,dar necesita si
verificarea sau validarea in teren a rezultatelor obtinute.Interpretarea imaginilor prezinta
doua aspecte:
-Calitativ , care se bazeaza pe examinarea vizuala a imaginilor, in vederea extragerii de
informatii de natura calitativa descrieri, localizari,diferite schite sau reprezentari simple.

-Cantitativ , se refera la utilizarea imaginilor in vederea obtinerii de informatii cantitative

legate de obiectele si fenomenele din teren, prinaplicarea de metode bazate pe algoritmi
matematici; se obtin harti tematice iar rezultatul poate fi completat cu tabele de date,
grafice,diagrame...Aplicatiile de analiza cantitativa ale imaginilor s-au perfectionat in
ultimele 2-3 decenii si au dus ladezvoltarea unui domeniu distinct de cercetare, legat de
interpretarea imaginilor, denumit
procesarea digitala a imaginilor
Rectificarea/repararea imaginilor (preprocesare) are ca scop obtinerea de imagini cat
mai corecte in raport cu reprezentarea terenului, princalibrari radiometrice si corectii
geometrice.

11

Perfectionarea sau imbunatatirea imaginilor ansamblu de operatii matematicestatistice ce permite obtinerea unei imagini de calitate superioara,in care detaliile sa poata
fi diferentiate vizual.
Clasificarile de pixeli tehnici cantitative de identificare si extragere a informatiilor
geografice. Pixelii sunt grupati in clase distincte si rezultaharti tematice utile in analiza
SIG.
Validarea are ca scop compararea informatiilor geografice cu realitatea terenului.
Integrarea datelor in SIG presupune integrarea imaginilor in proiecte, alaturi de date
topografice, geologice, de cadastru etc, in scopul obtineriide harti tematice
simple.Interpretarea imaginilor utilizeaza in principal, doua procedee:Procedeul cautarii globale, reprezinta identificarea unui obiect din imagine dupa ce
aceasta a fost examinata integral, vizual (cu ochiul liber sau cuaparatura stereoscopica), in
format analogic sau digital.Procedeul cautarii selective, presupune mai multa experienta din partea examinatorului,
obiectele fiind identificate in functie de caracteristicile lor sicontextul in care apar (o gara
apare doar pe traseul unei cai ferate)
3.Etapele interpretarii imaginilor
a. Documentarea presupune documentarea bibliografica si cartografica a problemelor
ce urmeaza a fi rezolvate prin interpretareaimaginilor. b. Alegerea imaginilor consta in
stabilirea caracteristicilor imaginilor ce vor fi utilizate (rezolutie spatiala, spectrala,
temporala, scara etc).Stabilirea corecta a imaginilor este cheia obtinerii unor rezultate cat
mai bune in analiza bazata pe imagini satelitare sau aerienec. Pregatirea pentru
interpretarea imaginilor este o etapa facultativad. Interpretarea propriu-zisa a
imaginilor imaginile sunt examinate, sunt analizate calitativ si cantitativ, in vederea
obtinerii de informatiinoi despre obiecte si fenomene

12