Sunteți pe pagina 1din 16

Scopul prezentei comunicari

NOTIUNE DE DOMENIU
DISTINCTIA DINTRE DOMENII
DELIMITAREA DOMENIULUI PUBLIC DE CEL PRIVAT AL STATULUI
DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI
CONSTITUIREA DOMENIULUI PRIVAT AL STATULUI
REGIMUL JURIDIC AL ACETUIA

TERENURILE DIN DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SI ENUMERAREA


ACESTORA.
REGIMUL JURIDI AL TERENURILOR DIN PROPRIIETATEA PRIVATA A
STATULUI

Conceptul de domeniu
Categoria de domeniu in special cea de domeniu public are o istorie
indelungata, ea primind de-a lungul timpului diverse interpretari stiintifice.
Din vremuri stravechi s-a simtit nevoia ca anumite bunuri, datorita naturii lor sau
din alte ratiuni, sa fie destinate, prin reglementari speciale, uzului sau folosintei colective.
Epoca moderna a adus in discutie conceptul de serviciu public, iar pentru
prestarea acestuia s-a relevat din nou necesitatea existentei unei categorii speciale de
bunuri bunurile publice.
S-a conturat astfel teoria potrivit careia colectivitatile publice organizate juridic
statale sau locale pot detine, ca si particularii, bunuri mobile si imobile, corporale si
incorporale pe care le utilizeaza in procesul de asigurare a intereselor generale. Acestea
sunt bunuri publice care apartin unei personae morale (juridice) de drept public.
Regimul juridic aplicabil acestor bunuri cuprinde reguli specifice de forma si de
fond care privesc gestionarea, administrarea sau instrainarea lor. Unele dintre bunuri
apartin proprietatii private, altele proprietatii publice.
Ratiunea care justifica necesitatea existentei unor reglementari specifice,
derogatorii de la reglementarile de drept comun, in material bunurilor administratiei
publice, este reprezentata de interesul public, general, pe care administratia are misiune
de a-l infaptui.
Erast Diti Tarangul aprecia ca [..]administratia are nevoie pentru girarea
serviciului public de bunuri mobile si imobile. Aceste bunuri care fac parte din
patrimoniul

administratiei

constituie

domeniul

administrativ[].

Domeniul

administrative este, de obicei, impartit in doua categorii, si anume: domeniul public si


domeniul privat. Din domeniul public fac parte bunurile mobile si imobile ale
administratiei care sunt afectate unui interes general, fie ca ele sunt afectate unui serviciu
public (ca, de exempu: cladirile, materialul rulant al cailor ferate, armamentul), fie ca ele

sunt afectate uzului tuturora (drumurile, pietele, malul marii etc.). Din domeniul privat al
administratiei fac parte terenurile, bunurile mobile si imobile ale administratiei, ce nu
sunt afectate in mod direct unui interes general.
Conceptul de domeniu isi are originea in latinescul dominium, care inseamna
stapanire, proprietate.
Existenta domeniului, a unor bunuri aflate in patrimonial detinatorilor de
autoritate publica, este legata de scopul asigurarii de catre aceste autoritati a interesului
public general al colectivitatii respective.
Acest fapt a indus necesitatea supunerii domeniului unor reglementari specifice,
distincte de cele aplicabile unor bunuri similare apartinand particularilor.
Legatura juridica dintre titularii domeniului si bunurile care alcatuiesc domeniul
este contituita prin intermediul intitutiei proprietatii. Exercitarea dreptului de proprietate
de catre stat sau o colectivitate locala asupra bunurilor domeniului lor este supusa unor
regulispecifice, care se suprapun or se adauga regimului general al proprietatii
reglementat de dreptul comun.
Domenialitatea impune chiar reglementarea unei forme specifice de proprietate
proprietatea publica apartinand doar titularilor puterii de a administra treburi publice,
respectiv statul ori colectivitatile locale.
Normele juridice care reglementeaza aceasta materie sunt norme exorbitante,
derogatorii de la dreptul comun, ele apartinand diviziunii dreptului public.
Distinctia dintre domenii
Conceptul unei distinctii intre bunurile persoanelor publice, in functie de
apartenenta acestora la domeniul public sau privat, este relativ recent, aparand la
jumatatea secolului al XIX-lea.
In Evul Mediu, domeniul Coroanei ingloba toate bunurile detinute de catre
monarh de la investitura sa, precum si pe cele aduse de catre acesta in momentul
accesiunii la tron. Compozitia domeniului Coroanei era eterogena datorita prezentei
drepturilor incorporate (regale, fiscale, seniorale) alaturi de elemente materiale (drumuri,
rauri etc.), supuse impreuna inalienabilitatii.

Desi timid, in doctrina s-a manifestat si ideea ca in cadrul acestui ansamblu


trebuie sa se distinga bunurile afectate folosintei tuturor (cai de comunicatie, malurile
marii) de alte componente ale domeniului regal. Primele nu erau susceptibile aproprierii,
nici chiar din partea regelui, care nu era decat depozitarul si superintendentul acestora.
Celelalte bunuri erau susceptibile aproprierii, insusirii private. Aceasta distictie
doctrinara nu a fost insa cosacrata si de catre dreptul public al vechiului regim francez.
Revolutia de la 1789, punand in practica principiul suveranitatii nationale, va
transfera de la rege catre natiune sediul domeniului, caruia ii va da un nou continut
curatat de toate drepturile incorporate. Codul domenial, adoptat prin Decretul din 22
noiembrie 1 decembrie 1790, renunta la principiul inalienabilitatii instaurat de vechiul
drept. Revolutionarii vor da o destinatie speciala diferitelor cai de comunicatie: tarmul
marii, radele porturilor, zonele riverane, strazi, piete, cursuri de ape navigabile s.a.,
considerand ca acestea nu pot face obiectul unei aproprieri particulare. Era un prim pas
catre distinctia domeniului public si a domeniului privat, fara a antrena insa consecinte
juridice: bunurile mentinate faceau parte, ca si celelalte, din domeniul national.
Codul napoleonian (art. 538 541) face din stat un proprietar ca oricare alta
persoana. Toate bunurile detinute de catre stat alcatuiau domeniul sau public, fiind supuse
aceluiasi regim juridic.
Este meritul doctrinei de a fi contribuit la conturarea distinctiei actuale in masa
bunurilor domeniale.
V. Prudhon, profesor la Facultatea de Drept din Dijon, are meritul de a fi
sistematizat aceste ideiintr-un ansamblu coerent in lucrarea sa Tratatul domeniului public
(1833 1834). Acest autor sustine necesitatea admiterii pentru anumite bunuri publice a
unui regim exorbitantde la dreptul civil, supus principiului inalienabilitatii. Potrivit lui
Prudhon, puterea omului asupra lucrurilor cuprindea trei grade diferite: domeniul
suveranitatii, domeniul public, domeniul privat.
Existenta unui drept de proprietate asupra domeniului statului continua a fi
respinsa.

Ca

si

regele

Frantei,

statul

nu

este

decat

paznicul

domeniului,

superintendentul sau. Jurisprudenta, cu mici exceptii, se va alatura acestei conceptii


doctrinare bazate pe dualitatea domeniului colectivitatilor publice, pe care legiuitorul a
ratificat-o prin Legea din16 februarie 1851 cu privire la statutul proprietatii in Algeria.

In literatura de specialiate s-a apreciat ca notiunea domeniului public trebuie


aplicata ansamblului bunurilor utilizate sau exploatate de sau pentru colectivitatile
umane.(M.T.Oroveanu)
C.civil utilizeaza notiunea domeniului public in acceptiunea domeniului statului,
de interes national. Prin acest text se stabileste ca drumurile mari, drumurile mici si
ulitele, care sunt in sarcina statului, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile,
adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau
artificiale, malurile unde trag vasele si indeobste toate partile din pamantul Romaniei,
care nu sunt proprietate perticulara, sunt considerate ca dependinte ale domeniului
public.
Pe baza acestei reglementari s-a facut distinctia intre domeniul public si domeniul
privat, considerandu-se ca domeniul public este alcatuit din bunurile afectate utilizarii
generale si nesusceptibile de a fi proprietate particulara.
Intr-o alta aopinie, s-a considerat ca bunurile statului, judetelor si comunelor,
oricare ar fi natura lor, intra in domeniul public de indata ce sunt afectate unei utilizari
publice sau unui serviciu public.
In concluzie, domeniului public ii sunt atasate caile de comunicatii, monumentele
publice, cladirile si bunurile utilizate pentru functionarea prestarea serviciilor publice,
bunurile care prin natura lor sau prin destinatia legii sunt de uz sau de interes public.
Celelalte bunuri mobile sau imobile, care nu fac parte din domeniul public si sunt
proprietatea statului, judetului, orasului sau comunei, alcatuiesc domeniul privat al
acestora.
Delimitarea domeniul public de domeniul privat al statului
Art.136, pct.3 din Constitutie enumera bunurile apartinand domeniului public,
dar in partea finala mentioneaza ca si alte bunuri stabilite de lege fac parte din acest
domeniu. Prin urmare, legea arata bunurile care fac parte din domeniul public sau
domeniul privat. Numai ca pentru unele bunuri din domeniul public aceasta lege este
Constitutia, iar pentru altele aceasta este o alta lege decat Constitutia. Legea poate sa
treaca un bun dintr-un domeniu in altul. Dar aceasta numai daca este vorba de bunuri
trecute in domeniul public printr-o alta lege decat Constitutia, deoarece in acest ultim caz
ar insemna sa se modifice art.136, pct.3 din Constitutie. Este insa posibil, fara a se

modifica Constitutia, ca printr-o lege sa se desfiinteze o anumita cale de comunicatie ori


portiune din aceasta, ceea ce inseamna ca nu va mai face parte din domeniul public,
putand apartine domeniului privat. Asemenea solutie nu se poate da pentru unele din
bunurile prevazute de art.136, pct.3 din Constitutie.
Fata de cele aratate se ridica problema de a sti criteriul in raport cu care se
stabileste ca un bun apartine domeniului public sau celui privat.
S-au propus criterii diferite:
a) Natura bunurilor. Unele bunuri, prin natura lor, nu pot apartine particularilor, de
exemplu, drumurile. Ar rezulta ca toate bunurile care sunt susceptibile de proprietate
particulara apartin domeniului privat. Acest criteriu poate rezulta din articolul 476 C.civ.,
care in partea sa finala prevede ca apartin domeniului public toate partile din pamantul
Romaniei care nu sunt proprietate particulara. De asemenea, art.4 alin.1 si art.5 alin.1 din
Legea nr.18/1991 privind fondul funciar prevad ca bunurile, prin natura lor, sunt de
domeniul public sau de domeniul privat.
In legatura cu acest criteriu, se poate observa ca anumite bunuri care fac parte din
domeniul public sunt susceptibile prin natura lor sa fie proprietate privata. In acest sens,
art.478 alin.2 C.civ. prevede ca bunurile la care se refera (portile, zidurile fortaretelor) nu
mai fac parte din domeniul public daca li se schimba destinatia initiala. In aceeasi situatie
pot fi si alte bunuri.
b) Afectarea bunului. Bunul afectat serviciului public apartine domeniului public.
Se considera ca acest criteriu este prea larg, ceea ce ar insemna ca multe bunuri ar face
parte din domeniul public, de indata ce ele ar fi destinate unui serviciu public.
c) Afectarea bunului la uzul direct al publicului, deci nu afectat unui serviciu
public sau de utilitate publica. Acest criteriu restrange domeniul public.
Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, art.4, alin. ultim, prevede ca terenurile
din domeniul public sunt afectate unei utilitati publice. Domeniul public poate fi de
interes local (judetean, comunal, orasenesc, municipal). Art.4 - 6 din Legea nr.18/1991
determina domeniul public si privat
Pe de alta parte, Constitutia (art.136, pct. 1) prevede ca proprietatea este pblica si
privata. Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (art.
136, pct.2). Rezulta ca proprietatea privata este aceea care nu este publica.

Art.136, pct.3 din Constitutie arata bunurile care apartin domeniului public. Deci,
nu se confunda cu art.5 din Legea18/1991, care arata terenurile din domeniul public, cele
doua texte avand sfere diferite.
In concluzie, domeniul public cuprinde:
a) bunuri care sunt afectate utilitatii publice (art.4 alin, ultim, Legea nr. 18/1991 si
Legea nr.215/2001 cu modificarile si competarile ulterioare)
b) bunuri care prin antura lor apartin domeniului public (art.5 alin.1, partea finala,
Legea nr.215/2001 cu modificarile si completarile ulterioare).
In legatura cu criteriul distinctiei intre domeniul public si domeniul privat trebuie
mentionat si art.1844 C.civ., care declara imprescriptibile bunurile care prin natura lor
proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata, fiind scoase
din circuitul civil. La o asemenea concluzie a ajuns si jurisprudenta romaneasca
anterioara. Intr-adevar, s-a considerat ca apartin domeniului public bunurile care prin
destinatia lor sunt afectate uzului direct si general al publicului, dar, de asemenea, s-a
considerat ca apartin domeniului public numai acele bunuri care prin natura lor ori printro declaratie a legii nu pot fi obict al unei proprietati private si sunt scoase din comert.
Fata de cele aratate, rezulta ca intr-o anumita masura, fiecare din criteriile aratate
poate fi folosit pentru a stabili daca un bun apartine domeniului public. Dar, in final,
bunurile din domeniul public sunt declarate ca atare de lege si tot legea este aceea care
prevede ca anumite bunuri, prin natura sau prin destinatia lor, apartin domeniului public.
Prin urmare, criteriul pentru distinctia domeniului public si domeniului privat este, cu
precizarile aratate, declaratia legii. Intr-adevar, legea stabileste daca bunul aprtine
domeniului public sau domeniului privat. In acest sens, art.5 alin.1 din Legea nr.18/1991
si art.1 din O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, aprobata prin Legea
nr.243/2002, arata bunurile care fac parte din domeniul public si tot astfel este art.136,
pct.3 din Constitutie, primul text mentionat fiind concordant cu Constitutia.
Bunurile din domeniul public de interes local sau judetean sunt prevazute de
art.121 din Legea administratiei

publice locale nr.215/2001, cu modificarile si

completarile ulterioare.
De asemenea, legea poate sa prevada ca un bun este scos din domeniul public, cu
precizarile facute.

Domeniul privat al statului


O a doua componenta a domeniului administrativ, alaturi de domeniul public, este
domeniul privat, care cuprinde bunuri supuse normelor dreptului comun, daca prin lege
nu se prevede altfel.
Potrivit art.1845 C.civ.: Statul, stabilimentele publice si comunale, in ceea ce
priveste domeniul lor privat, sunt supuse la aceleasi prescriptii ca particularii si, ca si
acestia, le pot opune.
In temeiul art.4 din Legea nr.213/1998, domeniul privat al statului sau al
unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si acre
nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativteritoriale au drept de proprietate privata.
Punerea bunurilor statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale sub regimul a
doua forme de proprietate a fost necesara datorita faptului ca nu toate bunurile unor astfel
de titularisunt strict si direct legate prin natura lor ori prin destinatie uzului ori satisfacerii
interesului public. Exista in patrimoniul statului ori al colectivitatilor locale si o categorie
de bunuri care asigura functionarea entitatilor publice, nefiind de uz sau de interes public
direct, imediat, participarea lor la realizarea interesului general fiind indirecta, auxiliara sau
bunuri care au servit sau urmeaza sa serveasca acest interes. Domeniul privat poate fi astfel
inteles ca si anticamera sau rezervadomeniului public, in acesta regasindu-se bunuri
acre prin natura lor sau prin afectare urmeaza sa devina de uz/interes public sau bunuri care
temporar sau la un moment dat nu sunt de uz/interes public ori bunuri care datorita
degradarii fizice nu mai pot indeplini astfel de misiuni si trebuie casate, dezafectate.
Domeniul are si un rol important in realizarea veniturilor administratiei, prin
exploatarea sa putandu-se obtine insemnate resurse bugetare (mult mai putine insa decat
cele fiscale, obtinute din impozite si taxe).
Constituirea domeniului privat
In principiu, toate aspectele privind domeniul privat sunt reglementate de dreptul
comun, titularii sai, respectiv statul si unitatile administrativ-teritoriale, actionand ca
persoane juridice de drept civil. Consecinta este aceea ca pentru constituirea domeniului
privat pot fi folosite toate mijloacele juridice de drept civil cunoscute.

In acelasi timp insa, statul si unitatile administrativ-teritoriale nu inceteaza sa fie


subiecte de drept public, imprejurare care isi pune amprenta si asupra modului de
constituire a domeniului privat. Astfel, axista si mijloace specifice de constituire a
domeniului privat, inaccesibile altor subiecte de drept.
Intra in categoria mijloacelor de drept civil vanzarea-cumpararea, volunatara sau
silita, schimbul, donatia, legatul, construirea unor edificii, accesiunea, uzucapiunea.
Sunt considerate modalitati specifice, in sensul ca nu pot fi folosite de particulari,
urmatoarele: dobandirea, in conditiile legii, a bunurilor fara stapan sau abandonate sau
ratacite; dobandirea mostenirilor vacante; dezafectarea dependintelor domeniului public;
exercitarea dreptului de preemptiune recunoscut statului de lege in anumite situatii.
Regimul juridic al domeniului privat
Referitor la bunurile din domeniul privat, sub imperiul Codului Civil,s-a spus ca
acestea nu sunt afectate uzului public. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decat
prin aceea ca proprietarul lor este statul,orasul sau comuna in loc de a fi o persoana
particulara, asa ca si regimul lor juridic trebuie sa fie cel de drept comun.
Ca regula generala, regimul juridic al bunurilor din domeniul privat este cel de
drept comun. La aceasta concluzie conduc mai multe dispozitii legale. Astfel, potrivit
C.civ., statul si unitatile administrativ-teritoriale, in ceea ce priveste domeniul lor privat,
sunt supuse la aceleasi prescriptii ca particularii si,ca si acestia, le pot opune; art.6 teza a
II-a din Legea nr.18/1991 este in sensul ca domeniul privat este supus dispozitiilor de drept
comun, daca prin lege nu se prevede altfel; prin art.4 , partea finala, din Legea nr.213/1998
se arata expres ca asupra bunurilor din domeniul lor privat statul si uniatile administrativteritoriale au un drept de proprietate privata, pentru ca art. 5 alin.2 sa prevada ca regimul
juridic al acestor bunuri este cel de drept comun daca legea nu dispune altfel; conform
art.123 alin.3 din Legea nr.215/2001 bunurile ce fac parte din domeniul privat al unitatilor
administrativ-teritoriale sunt supuse dispozitiilor de drept comun, daca pri lege nu se
prevede altfel.
In sfarsit, Constitutia, prevede: Proprietatea privata este ocrotita si garantata in
mod egal de lege, indiferent e titular.

Ca urmare, bunurile care formeaza obiectul domeniului privat vor putea face
obiectul a diverse acte juridice, vor putea fi instrainate sau uzucapate, asupra lor se vor
putea constitui dezmembraminte ale dreptului de proprietate, iar proprieatatea bunurilor
mobile va putea fi dobandita prin posesie de buna-credinta.
Dat fiind faptul ca bunurile din domeniul privat al statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale sunt supuse regimului juridic de drept comun, nu este exclusa
posibilitatea ca ele sa fie urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor, daca prin
lege nu se dispune altfel cu privire la anumite categorii de asemenea bunuri.
Repetatele referiri la posibilitatea ca legea sa dispuna altfel, adica sa instituie
unele reguli derogatorii de la dreptul comun, sunt expresia necesitatii de a se tine seama de
caracteristica statului si a unitatilor administrativ-teritoriale de a fi atat persoane juridice
civile, cat si subiecte de drept public. Ca urmare, elemente de drept public vor putea altera,
intr-o oarecare masura, regimul juridic de drept comun al bunurilor care formeaza obiectul
domeniului privat. Asemenea situatii constituie insa exceptii, asa ca vor trebui reglementate
expres de lege.
O asemenea derogare de la dreptul comun este reglementata de art.8 alin.1 din
Legea nr.213/1998, care dispune: Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al
unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, potrivit art.7 lit.e), se
face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului,a consiliului judetean, respectiv a Consiliului
General al Municipiului Bucuresti ori a consiliului local. De vreme ce art.7 lit.e) din
acelasi act normativ prevede ca aceasta masura se adopta pentru cauza de utilitate
publica, fara ca ea sa aiba semnificatia unei exproprieri, faptul ca ne aflam in prezenta
unei derogari de la dreptul comun este evident.
Regulile speciale consacrate acceptarii donatiilor si legatelor de catre stat si
unitatile administrativ-teritoriale, obligatia ca vanzarea si inchirierea bunurilor din
domeniul privat sa se faca prin licitatie publica, organizata in conditiile legii [art.125 alin.2
din Legea nr.215/2001], constituie si ele asemenea derogari.
In sfarsit, concesionarea bunurilor din domeniul privat si constituirea drepturilor
reale de folosinta asupra unora dintre ele sunt moduri de exercitare a dreptului de
proprietate privata numai atunci cand este vorba despre bunuri care fac parte din domeniul
privat.

Terenurile din domeniul privat al statului


Din categoria terenurilor proprietate public fac parte terenurile cu drept de
proprietate al statului sau al UAT, dreptul de posesiune, de folosin i de dispoziie asupra
crora ine de competena Guvernului sau a autoritilor administraiei publice locale
(AAPL).
Proprietatea public asupra terenurilor poate fi:
a) de interes naional, regim de drept n care proprietatea aparine statului
(proprietate public a statului);
b) de interes local, regim de drept n care proprietatea aparine satului (comunei),
oraului (municipiului), raionului, unitii teritoriale autonome Gguzia (proprietate
public a unitilor administrativ-teritoriale).
Din domeniul public al statului, al raionului, al unitii teritoriale autonome
Gguzia, al oraului (municipiului), al satului (comunei), dup cum sunt de interes
naional sau local, fac parte terenurile determinate de lege, precum i terenurile care, prin
natura lor, sunt de uz sau de interes public.
Terenurile care sunt n proprietatea statului sau a UAT i care nu fac parte din
domeniului public aparin domeniului privat al statului sau domeniului privat al UAT.
Regimul juridic al terenurilor din domeniul public al statului sau al
unitilor administrative teritoriale
Terenurile din domeniul public al statului sau al UAT sunt inalienabile,
insesizabile i imprescriptibile, dup cum urmeaz:
a) nu pot fi nstrinate, ci pot fi date numai n administrare, n concesiune, n
arend sau n locaiune n condiiile legii;
b) nu pot fi supuse executrii silite; asupra lor nu se pot constitui garanii reale;
c) nu pot fi dobndite de teri prin uzucapiune.
Actele juridice ncheiate cu nclcarea interdiciilor indicate mai sus sunt lovite de
nulitate absolut.
Terenurile din domeniul public pot fi trecute n domeniul privat doar n condiiile
legii. Dreptul de proprietate asupra terenurilor din domeniul privat al statului sau al UAT
este supus regimului de drept comun, astfel c acestea, dac legea nu prevede altfel, sunt
alienabile, sesizabile i prescriptibile, fiind incluse n circuitul civil al bunurilor.

Terenurile din domeniul public pot fi date, dup caz, n administrare ministerelor,
altor autoriti ale administraiei publice centrale, autoritilor administraiei publice locale,
instituiilor publice, ntreprinderilor de stat sau municipale. Darea n administrare se
efectueaz, dup caz, prin hotrre de Guvern, prin decizie a consiliului raional, a Adunrii
Populare a unitii teritoriale autonome Gguzia, a consiliului orenesc (municipal),
stesc (comunal).
Concesionarea, arendarea i locaiunea terenurilor din domeniul public se fac,
dup caz, prin hotrre de Guvern, decizie a consiliului autoritii administraiei publice
locale de nivelul nti sau al doilea.
Concesionarea, arendarea i locaiunea terenurilor se fac prin licitaie public. Pot
fi ncheiate contracte directe doar cu proprietarii construciilor amplasate legal pe teren
pn la intrarea n vigoare a prezentei legi.
Contractul de locaiune va cuprinde n mod obligatoriu clauze care s asigure
exploatarea terenului n locaiune potrivit specificului acestuia. Statul sau, dup caz, UAT
poate atribui terenuri n folosin persoanelor juridice cu scop nelucrativ care desfoar
activitate de binefacere sau de utilitate public.
Delimitarea terenurilor proprietate public
Delimitarea terenurilor proprietate public n terenuri proprietate public a
statului i terenuri proprietate public a UAT, inclusiv a terenurilor ce in de domeniul
public sau cel privat, are drept scop:
a) protecia i folosirea eficient a terenurilor proprietate public a statului n
interesul deintorilor de terenuri i al RM;
b) protecia i folosirea eficient a terenurilor proprietate public a unitilor
administrative teritoriale n interesul deintorilor de terenuri i al unitilor administrativteritoriale.
Delimitarea terenurilor proprietate public se efectueaz prin aciuni de
identificare i formare a terenurilor proprietate public a statului i a terenurilor proprietate
public a unitilor administrativteritoriale n modul stabilit de legislaie. n cazul n care
terenurile proprietate public a statului se mrginesc cu terenuri proprietate public
dobndite de unitatea administrativ-teritorial, reprezentanii statului i reprezentanii
unitii administrativ-teritoriale coordoneaz hotarele acestor terenuri.

Dac reprezentanii prilor nu convin asupra hotarelor, litigiul se examineaz n


instan de judecat. n cazul n care terenurile proprietate public a unitii administrativteritoriale de nivelul nti se mrginesc cu terenurile proprietate public dobndite de
unitatea administrativ-teritorial de nivelul al doilea, reprezentanii acestor uniti
administrativ-teritoriale coordoneaz hotarele terenurilor.
Dac reprezentanii prilor nu convin asupra hotarelor, litigiul se examineaz n
instan de judecat.
Executarea lucrrilor de delimitare a terenurilor proprietate public a statului i a
terenurilor proprietate public a unitilor administrativ-teritoriale, inclusiv a terenurilor
care aparin domeniului public sau celui privat, de identificare a lor, precum i a lucrrilor
de elaborare a planului geometric, este asigurat de ARFC, n comun cu autoritile
administraiei publice centrale competente i autoritile administraiei publice locale, prin
intermediul ntreprinderilor de stat al cror fondator este ARFC. Lucrrile de delimitare a
terenurilor proprietate public includ urmtoarele etape:
a) ntocmirea de ctre ministere, alte autoriti administrative centrale i
autoritile administraiei publice locale a listei bunurilor imobile proprietate public pe
care le dein n proprietate, n gestiune i prezentarea acesteia ctre Agenia Relaii
Funciare i Cadastru pentru sistematizare i crearea bazei de date;
b) identificarea i formarea bunurilor imobile proprietate public incluse n list,
ntocmirea procesului-verbal al edinei comisiei de lucru privind delimitarea bunurilor
imobile proprietate public, elaborarea proiectelor planurilor geometrice i coordonarea
acestora cu persoanele i autoritile interesate. Proiectele planurilor geometrice se
elaboreaz n baza materialelor cartografice existente, n hotarele generale. Cheltuielile de
executare a lucrrilor de identificare i de formare a terenurilor proprietate public a
statului i a terenurilor proprietate public a unitilor administrativ-teritoriale se suport de
la bugetul de stat.
Din domeniul public al statului fac parte:
a) terenurile institutelor i staiunilor de cercetri tiinifice, ale unitilor de
nvmnt agricol i silvic, destinate cercetrilor, producerii de semine i de material
sditor din categoriile biologice, precum i obinerii animalelor de ras;

b) terenurile fondului silvic proprietate public a statului; terenurile fondului


apelor proprietate public a statului, inclusiv terenurile obiectivelor acvatice de suprafa
situate pe teritoriul a dou sau mai multor raioane, ori situate pe teritoriul unui singur raion
i destinate proteciei sistemului energetic, necesitilor domeniului transporturilor i ale
altor servicii de stat; terenurile obiectivelor acvatice de frontier; terenurile declarate arii
naturale protejate de stat; terenurile staiunilor balneare de importan naional; terenurile
zonelor de protecie a apelor i zonelor sanitare, conform datelor din cadastrele respective;
c) terenurile aferente cldirilor n care i desfoar activitatea ministerele, alte
autoriti ale administraiei publice centrale, instituiile subordonate lor;
d) terenurile ocupate de drumurile naionale, inclusiv de plantaiile rutiere, de
poduri, viaducte, pasaje denivelate, tuneluri, de construciile de aprare i consolidare, de
locurile pentru parcare i staionare i de alte dotri pentru sigurana circulaiei rutiere de
cile ferate i de zonele lor de protecie, terenurile ocupate de conductele naionale i
internaionale de transport al gazelor, de terenurile pe care sunt amplasai pilonii liniilor de
transport electric de tensiune nalt (de la 35 kV i mai mare), de alte reele de transport
proprietate public a statului;
e) terenurile destinate ocrotirii naturii, inclusiv ariile naturale protejate de stat,
ocrotirii sntii, activitii recreative i terenurile de valoare istorico-cultural
(rezervaiile

istorico-culturale,

parcurile memoriale,

monumentele

arheologice

arhitecturale etc.) care sunt de interes public naional;


f) terenurile destinate necesitilor de aprare, necesitilor organelor din
subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
Din domeniul privat al statului fac parte terenurile aferente aflate n posesiunea i
folosina ntreprinderilor de stat, alte terenuri care aparin statului conform cadastrului
funciar sau terenurile dobndite de stat, dac nu fac parte din domeniul public.
Terenurile din domeniul public i din domeniul privat al unitilor administrativteritoriale
Din domeniul public al satului (comunei), oraului (municipiului) fac parte:
a) terenurile aferente cldirilor n care i desfoar activitatea primria,
instituiile publice de interes local, cum ar fi: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele,
policlinicile, instituiile de educaie i de nvmnt etc.;

b) terenurile mpdurite, cu excepia terenurilor proprietate public a statului,


fiile forestiere terenurile destinate reinerii apei, terenurile zonelor de protecie a apelor i
zonelor sanitare, terenurile destinate msurilor antierozionale, coridoarelor ecologice i
altor scopuri de protecie a mediului;
c) terenurile aferente obiectivelor de menire social-cultural proprietate public a
unitilor administrativ-teritoriale, terenurile ocupate de piee, strzi, pasaje, terenurile
folosite pentru cile de comunicaie, terenurile ocupate de parcuri, grdini publice, scuaruri,
terenurile folosite pentru cimitire i pentru alte necesiti ale gospodriei comunale locale;
d) terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, transportului
prin conducte, liniilor de telecomunicaii, liniilor de transport de energie electric,
exploatrilor miniere i altor necesiti industriale ale autoritilor administraiei publice
locale, cu excepia terenurilor proprietate public a statului;
e) terenurile zonelor verzi;
f) terenurile ocupate de obiective acvatice artificiale, cu excepia terenurilor
proprietate public a statului, precum i a celor aflate n proprietate privat.
Din domeniul public al raionului, unitii teritoriale autonome Gguzia fac
parte:
a) terenurile aferente cldirilor n care i desfoar activitatea consiliul raional i
aparatul lui, administraia unitii teritoriale autonome Gguzia, instituiile publice de
interes raional, instituiile publice ale Gguziei, cum ar fi: biblioteci, muzee, spitale etc.;
b) drumurile de interes raional;
c) alte terenuri de interes raional.
Din domeniul privat al satului (comunei), oraului (municipiului) in:
a) terenurile neprivatizate aferente obiectivelor privatizate sau private, inclusiv
cele aferente construciilor nefinalizate, precum i terenurile aferente obiectivelor din
fondul de imobile nelocuibile date n locaiune (arend) dac nu fac parte din domeniul
public;
b) terenurile neprivatizate aferente cldirilor i altor construcii date n proprietate
privat n contul cotelor valorice, conform legislaiei cu privire la privatizare;
c) terenurile aferente ntreprinderilor municipale dac nu fac parte din domeniul
public;

d) loturile neprivatizate ale ntovririlor pomicole;


e) terenurile fondului de rezerv dac nu fac parte din domeniul public;
f) alte terenuri dobndite de UAT dac nu sunt destinate uzului public.
Bibliografie
Teac I. Drept funciar // Schi de curs. - Chiinu: U.T.M., 2007
Teac I. Despre dreptul de proprietate asupra terenurilor prin prisma Codului
funciar // n: Materialele conferinei tiinifice a colaboratorilor, doctoranzilor i studenilor
U.T.M. // Ed.U.T.M.-Chiinu, 2011
Chelaru, Eugen Administrarea domeniului public si a domeniului privat, Editura All
Beck, Bucuresti, 2005
Balan, Emil Dreptul administrativ al bunurilor, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007
Filipescu, Ion, Filipescu, Andrei Drept civil: dreptul de proprietate si alte drepturi
reale, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2006
Marian, Nicolae Tratat de publicitate imobiliara, vol.II, Editura Universul juridic,
Bucuresti, 2006
Jugastru, Calina Unitatile administrativ-teritoriale: domeniul public, domeniul privat,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2001
Constitutia RM din 29.07.1994.