Tipuri de relaii interpersonale

CRITERIUL 1: nevoile si trebuintele psihologice resimtite de oameni atunci cand

acestia se raporteaza unii la altii:
Relatii de intercunoastere cu cat indivizii au mai multe informatii
despre ei, cu atat relatia se va desfasura mai usor; importante in acest tip
de relatie e imaginea pe care partenerii o au despre ei insisi, dar si despre
celalalt. In raport cu aceste imagini ne comportam unii fata de altii intr-un
anumit fel.
Relatii de intercomunicare generate de nevoia de comunicare intre
oameni si considerate a fi fundamentul aparitiei societatii; in acest tip de
relatie pot aparea fenomene de perturbare a comunicarii precum: blocajul
ei (imposibilitatea de a comunica); bruiajul (deformarea continutului unui
mesaj din cauza galagiei), distorsiunea informatiilor (deformarea
neintentionata a mesajului atunci cand el trebuie sa parcurga mai multe
verigi);
Relatii afectiv- simpatetice care nu sunt altceva decat relatiile de
simpatie/antipatie intre oameni, de preferinta sau de respingere afectiva.
Acestea pot fi unilaterale sau reciproce (impartasite).
CRITERIUL 2:in functie de latura procesuala a relatiilor interpersonale:
Relatii de cooperare bazate pe coordonarea eforturilor in vederea
realizarii unui obiectiv comun
Relatii de competitie bazate pe rivalitatea partenerilor in atingerea unei
tinte individuale;
De conflict ce au ca suport opozitia mutuala raportata la un scop indivizibi
CRITERIUL 3: in functie de modificarile produse inpropria persoana:
Relatii de acomodare (cand partenerii se obisnuiesc unul cu celalalt)
Relatii de asimilare (are loc o fuziune, un transfer reciproc de gusturi,
mentalitati, opinii, partenerii gandind si comportandu-se aproximativ la fel)
Relatii de stratificare (ierarhizarea pertenerilor in functie de statutele pe
care le detin)
Relatii de alienare (echivalenta cu fuga,, cu indepartarea de celalalt, cu
ruperea relatiilor)

Recomandri de optimizare a relaiilor interpersonale la

serviciu
La locul de munca trebuie sa prevaleze relatiile profesionale, alaturi de dorinta de a evolua
si de a fi bine vazut de superiori. Cand permitem colegilor sa ne calce intimitatea, riscam sa fim
judecati nu numai dupa performanta profesionala, ci, automat, si prin prisma vietii private, iar acest
lucru nu este intotdeauna in avantajul nostru. Si acest lucru nu il putem reprosa nimanui, deoarece
noi suntem cei care am permis sa se intample acest lucru. Nu trebuie sa uitam ca, la serviciu,
scoatem la iveala doar partile pozitive ale personalitatii noastre, in ideea de a ne forma o imagine
cat mai buna in ochii colegilor si a superiorilor.
Odata insa ce vom permite cuiva din imediata noastra apropiere sa patrunda in intimitatea
noastra, acesta poate descoperi anumite aspecte ale vietii noastre private, aspecte pe care nu am
dori sa le afisam, iar aceasta persoana ar putea influenta in mod negativ perceptia celorlalti
asupra noastra. Omul este o fiinta eminamente sociala, si ar fi pacat sa ne refuzam dreptul la
comunicare, dar trebuie sa fim vigilenti. Trebuie sa ne asiguram in primul rand de sinceritatea
persoanei fata de care nutrim o simpatie si abia apoi ne putem permite sa legam o prietenie
sincera. La locul de munca, este necesar sa incepem prin a ne proteja mai intai, sa nu ne lansam
prea repede intr-o relatie intima, chiar daca o anume complicitate este evidenta. Acordarea de
incredere in mod progresiv reprezinta garantia unei relatii durabile si senine, fara surprize
neplacute.
Cat despre relatiile de prietenie cu superiorii, aici implicatiile sunt multiple, iar
consecintele, in cazul in care aceste relatii nu sunt bine gestionate, pot fi mult mai
neplacute. Acest gen de prietenii, daca nu sunt bine delimitate, pot fi percepute de catre ceilalti
colegi ca fiind o sursa de favoritisme, ne explica acelasi psiholog, Fanie Zuchowski. Riscam sa nu
mai fim recunoscuti pentru calitatile noastre profesionale, ci pentru ca suntem amici cu sefu.
Sfatul psihologului este ca acest gen de relatii sa fie bine delimitate de mediul profesional,
discutiile pe teme private sa fie purtate in afara orelor de program, iar orele suplimentare sa nu fie
efectuate in week-end.
O atentie deosebita din partea psihologilor este acordata relatiilor sentimentale dintre
superiori (seful/sefa) si subordonati. Acest gen de relatii sunt cele mai periculoase, pentru ca
au cele mai mari repercusiuni asupra reputatiei si/sau a carierei celor implicati. Astfel de relatii pot
duce la cenzura, la o atmosfera ostila din partea colegilor si chiar actiuni in instante judecatoresti.
In cazul in care relatia se destrama, de cele mai multe ori angajatul aflat in pozitie inferioara va fi
obligat sa demisioneze. Chiar daca nu exista in regulamentul companiei prevederi care sa
reglementeze posibilele relatii sentimentale dintre angajati, totusi cele mai multe interzic explicit
relatiile de aceasta natura intre angajati si personalul de conducere.

Cauzele conflictelor profesionale

Cauzele conflictului interpersonal:
a) Aspecte individuale( valori, comportamente.
b) Deficitul de resurse
c) Definirea ambigua a obiectivelor individuale
d) Ealonrile ierarhice diferenierea dintre simbolurile puterii
e) Sexismul tratarea diferita a sexelor;
f) Hruirea sexuala;
g) Diferena dintre pregtirea profesionala, capacitatea de efort i rezistena la stres;
h) Diferena de caracter, comportament i stil de munca;
i) Criza comunicrii.

Cauzele conflictului dintre grupuri

a) Interdependenta dintre posturi i compartimentele structurii formale;
b) Diferenele de obiective;
c) Diferenele de percepere existenta stereotipurilor;

d) Definirea ambigua a obiectivelor colective.

e) Deficitul de resurse

Strategii de solutionare a conflictelor

C. Thomas evideniaz urmtoarele strategii de soluionarea conflictelor:

Confruntarea (forarea) - urmrirea propriilor scopuri, neinnd cont de nevoile celuilalt, dominare,
folosirea diferitor metode pentru tensionarea oponentului (inclusiv psihologici). Persoana care alege aceast
strategie percepe situaia ca victorie sau nfrngere, ocup o poziie ferm fixat. Comportament specific:
RECHIN. Nu se recomand s fie forat o persoana cu care urmeaz s ne intersectm curnd, pentru c nu
va mai fi posibil s ne nelegem, s comunicm.

Evitare subiectul nu ia nici o atitudine fa de conflict, el nu-i urmrete interesele, nici pe ale celorlali,
se struie s nu ia nici o responsabilitate asupra sa, nu acord atenie contradiciilor, consider conflictul ca
ceva absurd sau implic renunarea la obiective n scopul meninerii relaiei la cel mai nalt nivel (aa e
bine!). Const n nivelarea asperitilor, cererea de scuze, abordarea cu umor / ironie fin, cald a celuilalt,
acordarea de prioritate celeilalte persoane. Se recomand s fim conciliani atunci cnd dorim s meninem
colaborarea. Comportament specific: URSULE (conciliant).

Colaborare (cooperare) aciunile de obicei sunt orientate spre cutarea unei soluii care ar satisface
interesele att unei din pri ct i ai celeilalte. Persoana care alegea aceast strategie, opteaz pentru o
discuie care ar duce la o hotrre adecvat. Comportament specific: BUFNIA.

Cedare (renunare) - individul i neglijeaz propriile interese pentru a le satisface pe ale celuilalt, acesta
este prototipul sacrificiului de sine. Persoana este de acord cu toate propunerile, preteniile, nvinuirile, tinde
s-l susin pe altul s nu-i ating sentimentele. Comportament specific: BROASCA ESTOAS.

Compromisul scopul este de a gsi o soluie rapid, reciproc avantajoas sau s satisfac parial ambele
pri. Strategia COMPROMISUL implic renunarea la o parte din principiile dvs. i din calitatea relaiei,
pentru a ajunge la o nelegere (prin cedare reciproc). Presupune contientizarea de ctre ambii
participani a faptului c trebuie de venit unul n ntmpinarea celuilalt, cu o doz rezonabila de mecherie,
renunare, viclenie i negociere. Este totui o impunere indirect i amnat.