Insula serpilor

Insula erpilor este o insul din Marea Neagr, la 45 de km de rmurile

Romniei i Ucrainei, n dreptul golfului Musura. Insula, odinioar
romneasc, a fost ocupat de URSS dup sfritul celui de-al doilea rzboi
mondial i anexat n cursul anului 1948. n prezent este parte a raionului
Chilia al regiunii Odessa din Ucraina. Cu o suprafa de doar 17 hectare,
insula erpilor nu prezint o importan mare din punct de vedere teritorial,
n schimb are importan din punct de vedere strategico-militar i economic.
n primul rzboi mondial, n anul 1917, nava de rzboi german Breslau a
bombardat insula erpilor, distrugnd farul construit de inginerul francez
Michel de Pierredon pentru Otomani n 1860 (far care a fost reconstruit de
Romnia n anul 1922).
Tratatul de pace de la Versailles din 28 octombrie 1920 a confirmat
stpnirea romneasc asupra Insulei erpilor, administrat de Comisia
European a Dunrii (mai anume sectorul Dunrii maritime). Conferin a din
data de 18 august 1938 de la Sinaia a trecut sectorul Dunrii maritime
inclusiv insula erpilor n administrarea direct a statului Romn, n cadrul
creia a a rmas pn dup sfritul celui de-al doilea rzboi mondial, char
dac o patrul sovietic a debarcat pe insul n vara anului 1944.
La data de 4 februarie 1948, la Moscova, prim-ministrul Republicii Populare
Romne, dr. Petru Groza i ministrul de afaceri externe al URSS, Viaceslav
Molotov, semneaz Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei
frontierei de stat ntre Romnia i URSS, care, dei se referea la Tratatul de
pace din 1947, stabilete, mpotriva prevederilor acestui Tratat, c Insula
erpilor, situat n Marea Neagr, la rsrit de gurile Dunrii, intr n
componena URSS.
n cursul delimitrii pe teren a frontierei, comisia sovieto-romn sub
comandament sovietic, s-a abtut de la talvegul braului Chilia n mai multe
rnduri, fixnd frontiera nu pe acesta, ci pe brae laterale pe partea dreapt,
incluznd n teritoriul sovietic nu numai ostroavele Coasta Dracului (Ttarul
mic), Dalerul mare i Dalerul mic, ci i insula Maican i mai ales Ostrovul
Limba de la gurile braului Chilia, prelungind astfel linia frontierei de la
golful Musura la sud de insula erpilor. n procesul-verbal de descriere a
traseului s-a menionat trecerea acesteia la fosta U.R.S.S. n schimb,
ostroavele Tatomirului (Ttarul mare sau Tatanir) i Cernofci, i ele ocupate
n vara 1944, sunt oficial recunoscute ca aparinnd Romniei, grnicerii
sovietici retrgndu-se din ele.
Acest protocol nu a fost niciodat ratificat de ctre Romnia. Cu toate
acestea, la data de 23 mai 1948, reprezentanii ministerelor de externe din
cele dou ri (Nikolai P. utov, prim-secretar al ambasadei sovietice din
Bucureti i Eduard Mezincescu, ministru plenipoteniar) au semnat chiar pe
insula erpilor un proces-verbal de predare a insulei. n acel document, se
afirm c Insula erpilor a fost napoiat U.R.S.S. de ctre R.P. Romnia i
ncadrat n teritoriul U.R.S.S., dei aceasta nu aparinuse niciodat Uniunii
Sovietice. Aceste documente au fost pstrate mult timp secrete astfel c n
martie 1949, cpitanul Constantin Copaciu, membru al comisiei de
delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru c nu recuno tea URSS-lui
Insula erpilor i nici celelalte 5 insule de pe braul Chilia. n august 1949,

nave militare sovietice, au debarcat pe insul, au arestat grnicerii i paznicii

romni, i i-au debarcat n oraul Sulina.
Imediat dup ocuparea insulei erpilor, sovieticii au nceput s construiasc
aici o baz militar de supraveghere maritim i aerian, prevzut cu antene
radar. n mai multe rnduri, pescarilor romni care au fost surprini de
furtun pe mare nu li s-a permis s se adposteasc pe insul, fiind respini
de ctre autoritile militare sovietice, incidentele ncheindu-se, de mai multe
ori, cu victime.
Posesia sovietic asupra insulei erpilor a fost confirmat prin Tratatul
ncheiat ntre Guvernul Republicii Populare Romne i Guvernul Uniunii
Sovietice cu privire la regimul frontierei romno-sovietice, de colaborare i
asisten mutual, semnat la Bucureti la 27 februarie 1961.
Dup anul 1980, odat cu descoperirea de rezerve considerabile de iei (10
milioane de tone) i de gaze naturale (1 miliard m), interesul pentru
mprejurimile insulei a crescut mult. Convenia O.N.U. asupra mrii de la
Montego Bay recunoate dreptul statelor s-i extind apele teritoriale la 12
mile, i n zona de exclusivitate economic, la 200 de mile marine.
Dup destrmarea Uniunii Sovietice n anul 1991, Insula erpilor mpreun
cu baza militar i cu apele sale teritoriale, a trecut de facto n componena
Ucrainei. Un tratat frontalier Romno-Ucrainean semnat la Constana la data
de 2 iunie 1997, intrat n vigoare la 22 octombrie 1997, a confirmat
dispoziiile tratatului Romno-Sovietic de la Bucureti din 27 februarie
1961, i a fost confirmat la rndul lui (penru a treia oar n ceeace prive te
insula erpilor) de ctre Tratatul dintre Romnia i Ucraina privind regimul
frontierei de stat, colaborarea i asistena mutual n problemele de frontier,
semnat la Cernui la data de 17 iunie 2003.
Pe insul, n jurul farului odinioar romnesc, a fost stabilit o garnizoan
militar care face parte din sistemul de paz i aprare a granielor de stat ale
Ucrainei, deservit printr-un helicodrom, un debarcader militar, depozite,
instalaii energetice (generator electric cu motor diesel) i un rezervor de
ap. Staiile de radiolocaie aflate pe insul execut o cercetare herian la
mare distan, ntr-un perimetru ce cuprinde Marea Neagr i Marea
Mediteran.
Podiul continental din sudul Insulei erpilor, n dreptul Sulinei, a intrat n
litigiul teritorial dintre Romnia i Ucraina, care a fost judecat la Curtea
Internaional de Justiie (CIJ) de la Haga. Zona litigioas a fost artificial
lrgit pn la suprafaa maritim de 12.000 km prin extinderea
revendicrilor ucrainene mult la apus de linia echidistant ntre coastele sale
i cele ale Romniei. Miza disputei era ndeosebi economic: posibilitatea
explorrii i, eventual, exploatrii resurselor de hidrocarburi. Ambele pr i
au declarat de la nceput c vor respecta judecata Curii, indiferent care va fi.
CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009, a acordat 79,34% din zona
n disput Romniei, anume 9.700 km cu o adncime medie de peste 50 m,
iar Ucrainei 20,26% din zona n disput anume 2.300 km cu o adncime
medie sub 50 m, incluznd totalitatea apelor teritoriale ale insulei erpilor,
inclusiv n dreptul Sulinei. Prin acceptarea acestei judeci, litigiul teritorial
major s-a stins, litigiul minor privind insula Maican de pe bra ul Chilia i
partea de sud a golfului Musura din nordul imediat al Sulinei, rmnnd

singura divergen teritorial ntre Romnia (care le revendic) i Ucraina

(care le stpnete).

Conflictul Transnistrean
Cazul Ilascu
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a pronuntat ieri, verdictul
in cazul grupului Ilascu. Plingerea a fost depusa de catre Ilie Ilascu
impotriva Republicii Moldova si a Federatiei Ruse pe 14 iunie 1999. Cazul
se judeca de mai bine de patru ani, chiar daca a fost examinat in regim de
urgenta, fiind unul extrem de dificil. Ilie Ilascu si ceilalti trei membri ai
grupului au acuzat incalcarea citorva drepturi fundamentale ale omului
Republica Moldova (careia ii apartine de jure teritoriul transnistrean) si
Federatia Rusa, care - potrivit lui Ilascu - controleaza de facto Transnistria.
Despagubiri totale de 772.000 euro
CEDO a hotarit punerea de indata in libertate a celor doi membri ai grupului
Ilascu incarcerati inca la Tiraspol, respectiv Andrei Ivantoc si Tudor PetrovPopa, ceilalti patru membri ai grupului, Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Petru
Godiac si Valeriu Garbuz, fiind deja liberi. Judecatorul roman la CEDO,
Corneliu Birsan, a afirmat ca sentinta CEDO poate fi pusa in executare de
catre cei care exercita autoritatea in acest moment in Transnistria. De
asemenea, CEDO a hotarit ca Ilie Ilascu trebuie sa primeasca cu titlu de
despagubiri peste 3.000 de euro de la Republica Moldova si aproape 190.000
de euro de la Federatia Rusa. Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru
Lesco au si ei de primit, tot cu titlu de despagubiri, peste 63.000 de euro de
la Republica Moldova si aproape 130.000 de euro de la Federatia Rusa.
Alexandru Tanase - care este avocatul senatorului roman Ilie Ilascu - a spus
ca decizia de ieri a Inaltei Curti este irevocabila, deoarece a fost adoptata de
Marea Camera a CEDO.
Rusia, pina la git in conflictul transnistrean
Potrivit judecatorului Corneliu Birsan, Curtea a constatat ca persoanelor
arestate le-au fost incalcate drepturile la corespondenta si viata privata, la
libertate, precum si ca au fost supusi la rele tratamente, iar pentru unul dintre
ei - Ilie Ilascu, s-a retinut faptul ca a fost torturat. Judecatorul roman a
adaugat ca Rusia a exercitat un anume control asupra teritoriului
transnistrean si nu a depus nici un efort pentru a indeparta aceasta situatie.
Responsabilitatea Republicii Moldova consta in faptul ca nu a depus
eforturi, prin oficiile diplomatice sau organizatii internationale, pentru
rezolvarea cazului grupului Ilascu.
CEDO a incriminat in premiera in sistemul juridic international
responsabilitatea Federatiei Ruse in conflictul transnistrean din 1991-1992.
Astfel, Curtea a constatat faptul ca, in timpul conflictului moldo-rus din
1991-1992, fortele armatei a XIV-a stationate in Transnistria - forte care au
apartinut succesiv URSS, CSI si Rusiei, au luptat alaturi de fortele
separatiste. S-a mai constatat ca, de-a lungul conflictului, conducatorii rusi
au sustinut in declaratiile lor autoritatile separatiste iar autoritatile ruse au
contribuit atit militar cit si politic la crearea unui regim separatist in

Transnistria, regiune care face parte din teritoriul Republicii Moldova. De

aceea, considera Curtea, ce s-a intimplat cu grupul Ilascu este si
responsabilitatea Rusiei. In sentinta de condamnare a Federatiei Ruse si
Republicii Moldova, Curtea Europeana de la Strasbourg subliniaza si ca
armata rusa continua sa stationeze pe teritoriul Moldovei incalcind
angajamentele de retragere totala luate de Rusia la conferintele OSCE din
1999 si 2001. Cazul Ilascu nu constituie un precedent, astfel de spete mai
fiind judecate de CEDO, in acest sens Corneliu Birsan dind exemplu cazul
Cipru versus Turcia.
Ilascu, terorizat psihic in culoarul mortii
Ilie Ilascu in timpul perioadei foarte lungi pe care a petrecut-o in culoarul
mortii a trait in umbra omniprezenta a mortii, cu angoasa unei executii
potentiale, sustine CEDO in motivarea sentintei de condamnare a Rusiei si
Moldovei. In ceea ce priveste conditiile de detentie a reclamantului Ilascu in
culoarul mortii, Curtea observa ca?acesta a fost detinut timp de opt ani in
regim de izolare stricta: fara contact cu alti detinuti, fara nici o informatie
venita din exterior, deoarece nu avea permisiunea sa trimita sau sa primeasca
corespondenta si privat de dreptul de a-si contacta avocatul sau familia;
celula neincalzita nici chiar in conditiile vitrege de iarna, era lipsita de
lumina naturala si de aerisire.?Ilascu a fost, de asemenea, privat de mincare
in semn de pedeapsa si, tinind cont de restrictionarea primirii de colete, chiar
si mincarea pe care o primea din exterior era adesea neconsumabila. El nu
putea decit rareori sa faca un dus, adesea la un interval de citeva luni. In
aceasta privinta, Curtea face trimitere la raportul Comitetului de Prevenire a
Torturii realizat in urma vizitei facute in Transnistria in 2000, care califica
drept reprobabila o izolare prelungita de-a lungul mai multor ani. Conditiile
de detentie au cauzat prejudicii sanatatii lui Ilascu, care s-a deteriorat de-a
lungul acestor numerosi ani de detentie, el nefiind ingrijit corespunzator,
fiind privat de vizite si tratamente medicale regulate si de mincare dietetica.
Odiseea grupului Ilascu
Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivantoc, Petru
Godiac si Valeriu Garbuz au fost intemnitati fiind acuzati de autoritatile
transnistrene de crime de razboi si actiuni de terorism. La momentul
faptelor,?Ilascu era liderul local al Frontului Popular si milita pentru unirea
Moldovei cu Romania. Intre 2 si 4 iunie 1992, reclamantii au fost arestati la
domiciliul lor de la Tiraspol de catre mai multe persoane, dintre care multi
purtau o uniforma cu insemnele Armatei a 14-a a fostei URSS. Reclamantii
au fost acuzati de activitati antisovietice si de a fi combatut, prin mijloace
ilegale, statul legitim al Transnistriei, sub conducerea Frontului Popular al
Moldovei si al Romaniei. De asemenea, le-a fost reprosat ca au comis mai
multe infractiuni si, mai ales, doua asasinate. Pe 9 septembrie 1993,
tribunalul suprem al RMT l-a condamnat pe Ilascu la pedeapsa capitala si
la confiscarea bunurilor si i-a condamnat pe ceilalti reclamanti la pedepse
privative de libertate intre 12 si 15 ani, cu confiscarea bunurilor. Unul din
membrii grupului Ilascu, Valeriu Garbuz, a fost eliberat dupa citeva luni,
dupa ce a recunoscut vina incriminata acestui grup de catre autoritatile
transnistrene. La scurt timp dupa eliberare, Garbuz a declarat ca a fost
maltratat de angajatii Ministerului securitatii din Tiraspol. Vadim Sevtov,
seful acestui departament, i-a propus sa vorbeasca conform scenariului in
schimbul eliberarii, ceea ce Garbuz a si facut, el fiind singurul dintre acuzati

care a recunoscut toate invinuirile aduse grupului Ilascu. Petru Godiac a

fost eliberat la 12 iunie 1994, dupa ce i-a expirat termenul de doi ani de
detentie. Dupa ce s-a tratat un timp indelungat, Petru Godiac, parasit de
sotie, s-a stabilit in Romania. Ilie Ilascu, care a fost condamnat la moarte, a
fost eliberat in mai 2001. Ilascu a primit cetatenie romana si este senator din
partea partidului Romania Mare. In iunie 2004 a fost eliberat Alexandru
Lesco, dupa expirarea termenului de 12 ani de detentie la care fusese
condamnat. In detentie au mai ramas Tudor Petrov-Popa si Andrei Ivantoc.
Prima victorie in fata Rusiei!
Referindu-se la sentinta data ieri de CEDO, Ilie Ilascu a declarat ca s-a facut
dreptate, atit el cit si fostii sai camarazi fiind exonerati de etichetele de
criminali cu care ii caracterizasera autoritatile transnistrene. De asemenea,
considera Ilascu, decizia CEDO arata ca Rusia nu mai poate figura ca
garant in cazul rezolvarii crizei din Transnistria de vreme ce este un stat
agresor. Nu in ultimul rind, Ilascu a afirmat ca pentru prima data in istorie,
romanii au cistigat in fata rusilor. Din cite stiu eu istoria, romanii doar au
pierdut pina acum in fata Moscovei. Ilie Ilascu considera ca ultimii doi
membri ai grupului aflati in detentie vor fi eliberati in urma deciziei CEDO,
intrucit cheile de la celulele lor se afla la Moscova, nu la Tiraspol.
Justitia de la Chisinau, decapitata
Ministrul moldovean al Justitiei, Vasile Dolghieru, a fost demis ieri printr-un
decret semnat de presedintele Vladimir Voronin. In comunicatul de presa al
Presedintiei nu sint date publicitatii motivele demiterii lui Dolghieru, de
aceea nu este clar daca decizia sefului statului are vreo legatura cu sentinta
CEDO referitoare la dosarul Ilascu impotriva Republicii Moldova si
Federatiei Ruse. Dolghieru este al doilea ministru al Justitiei din Guvernul
Tarlev, dupa Ion Morei, care a fost demis in februarie 2003. Ieri, presedintele
a numit-o in locul lui Dolghieru pe Victoria Iftodi, pina acum adjunct al
ministrului Justitiei.
Rusia a ramas stupefiata
Rusia este stupefiata de condamnarea sa de catre Curtea Europeana pentru
Drepturile Omului (CEDO) in cazul Ilie Ilascu, denuntind subiectivitatea
si partizanatul politic al Curtii de la Strasbourg. Moscova se declara
perplexa din cauza contradictiilor, subiectivitatii si partizanatului politic al
CEDO, se arata intr-un comunicat al Ministerului rus de Externe. Din
punct de vedere juridic, aceasta decizie este departe de a fi ireprosabila,
adauga comunicatul. In primul rind, Rusia a subliniat ca faptele?incriminate
au avut loc inainte de mai 1998, data la care a ratificat Conventia pentru
Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Rusia regreta
manipularea constienta la care au recurs membrii CEDO: In timpul
atacului NATO din Iugoslavia,?Curtea i-a protejat pe?membrii Aliantei
invocind principiul jurisdictiei teritoriale. In cazul Ilascu, CEDO a folosit
principiul jurisdictiei extrateritoriale, denunta Ministerul rus de Externe.
Moscova a adaugat ca CEDO a refuzat audierea martorilor, acuzind Curtea
de la Strasbourg de folosirea unor dovezi obtinute pe cai ilegale. (Mihai
MITRICA)