LUCRARI PRACTICE DE ETICA MEDICALA, DEONTOLOGIE

SI BIOETICA

LP 1 MORALA, ETICA SI NEVOIA DE ETICA MEDICALA

Teme in discutie in curs: Ce este morala? Ce este etica medicala? Importanta eticii medicale si a
invatamantului de etica medicala. Dualitatea medicului: umanitate-competenta. Independenta
profesionala. Respectul drepturilor pacientului. Responsabilitatea profesionala.
Dileme ridicate de materia de curs:
1) Legea sau morala?
2) Valorile morale ale societatii pot debalansa valorile morale profesionale?
3) Morala profesionala sau morala societala?
4) Umanitate mai multa sau profesionalism mai mult?
5) Responsabilitatea profesionala continua si dincolo de usa cabinetului medical/spital?
6) Drepturile pacientului sau drepturile medicului?
7) Interesele pacientului sau interesele medicului?
1.Medicul va urma legea sau morala?
Ce alegem intre lege si morala (bine, comportamentul bun) atunci cand legea nu ne apare morala
sau cand ne apare a fi injusta?
Legea exprima vointa majoritatii in democratie. Orice lege democratica poarta cu ea valori morale,
respectiv valorile morale ale majoritatii. Valorile societale se pot schimba si sunt formate din
valorile individuale. O lege in exercitiu este legal sa fie respectata si respectiv ilegal sa nu fie
respectata. Majoritatea care a votat legea isi recunoaste valorile morale in cuprinsul legii pe cand
minoritatea nu dar respecta legea din respect pentru lege, democratie si justitie. Exercitiul
democratic ofera posiblitatea amendarii legii, modificarii legii sau inlocuirii legii atunci cand
printre altele valorile morale devenite majoritare ale societatii se schimba.
In conflictul dintre o lege democratica care nu corespunde valorilor noastre morale si valorile
noastre morale ce alegem? Respectul legii.
In conflictul dintre o lege nedemocratica care nu corespunde valorilor noastre morale si valorile
noastre morale ce alegem? Valorile noastre morale sunt cele care primeaza. Integritatea valorilor
moarale si unitatea dintre cele spuse si cele facute determina integritatea persoanei. Integritatea sta
la baza onorabilitatii si a onoarei, a loialitatii, a solidaritatii si empatiei ca fundamente morale
societale.
Caz
Actiunea T4 din perioada nazista a semnificat actiunea de eutanasie indreptata de guvernul nazist
impotriva propriilor cetateni nativi ce prezentau diferite deficiente precum epilepsia, oligofrenia,
etc. Acestia au fost transportati catre unitati medicale unde dupa triajul medical, efectuat aparent
pentru evaluarea starii de sanatate, au fost eutanasiati in spatiul medical. Actiunea nu se putea
pune in aplicare fara concursul personalui medical. O parte din medici au oferit sprijin pentru
aceasta actiune, o alta parte nu a dorit sa o faca atragandu-si riscuri. In anul 1941 protestele intregii
societati determina retragerea oficiala a directive de eutanasiere (eutanasia reprezinta uciderea

de catre medic a pacientuliu competent legal care cere voluntar, repetat sa fie ajutat sa moara
intrucat sufera de afectiuni incurabile aflate in stadiu final in care are suferinte si dureri foarte mari,
definitie ce nu avea nici o legatura cu diagnosticul pacientilor in cazul actiunii T4, str. Tiergarten
nr. 4 in Berlin unde s-a aflat initial sediul central al actiunii).
2. Valorile morale ale societatii pot debalansa valorile morale profesionale? Morala
profesionala sau morala societala?
Caz a.
Daca in urma unui atentat un atentator este ranit dar viata sa inca mai poate fi salvata, medicii ar
trebui sa se indrepte cu prioritate catre victimele mai putin sever ranite pentru ca acestea sunt
victimele si sunt victime ale atentatorului?
Medicul va ingriji in raport cu criterile medicale care determina urgenta cea mai mare si va indrepta
ingrijirea sa pentru a salva cat mai multe vieti, adica dupa ce va salva o viata va trece la salvarea
altei vieti, etc. apoi va evalua si din nou va ingriji pe cei aflati in cel mai ridicat pericol, etc.
Va trata astfel fara discriminare acordand tuturor pacientilor sanse egale, justa la tratament care se
va aplica exclusiv pe criterii medicale cu respectarea demnitatii umane. Valorile sociale pot sa
difere de valorile profesionale. Medical este chemat sa nu faca diferente intre pacientii sai sis a
practice cu justitie, egal si echitabil, indreptand cat mai mult bine catre toti pacientii: in cazul in
care se impune alocarea unor resurse limitate va oferi sanse egale tuturor pacientilor si va aplica
exclusive criterii medicale. Sanatatea pacientului meu este principal mea indatorire, Declaratia
Geneva 1948. Atunci cand medicul se afla in conflictual dintre morala profeisonala si morala
societala se afla intr-o alegere dificila in care se regasesc dreptul de libera practica, loialitatea,
solidaritatea, recunoasterea sa ca membru al societatii de o parte , empatia, datoria profesionala,
justitia actului medical, beneficenta si non-maleficenta, profesionalismul medical de cealalta parte.
Medicul va ramane un profesionist indreptand cu justitie cunoasterea si abilitatile sale pentru a
ingriji fara a face deosebiri intre pacientii sai.
Caz b.
Daca un medic de urgenta are in ingrijire raniti din tabara din care social, religios, politic face si
el parte ii va ingriji pe ai lui cu prioritate fata de ceilalti raniti?
Nu va face deosebire (non-discriminare) intre raniti. Legislatia specifica razboiului prevede
acordarea asistentei umanitare de urgenta, egala, neabandonul, salvarea iar nu uciderea. Dar pana
la urma ii va ingriji pe ceilalti raniti cat de cat sau ii va abandona pentru ca nu sunt dintre ai lui?
Va ingriji pe toti pacientii sai fara discriminare (a face deosebiri intre pacienti ca si intre cetateni
pe orice criteriu care va conduce la tratament diferentiat: gen, nationalitate, varsta, conditie
economica, grup minoritar etc.). Sanatatea pacientului meu este principal mea indatorire, Nu va
ucide. Voi manifesta cel mai inalt respect pentru viata umana, Declaratia Geneva Sept. 1948.
3. Umanitate mai multa sau profesionalism mai mult?
Caz
Intr-un spital dintr-o tara defavorizata din Africa in care este o mare epidemie in care mor zeci de
copii prin grave tulburari gastro-intestinale. In focar mai multa umanitate sau mai mult
profeisonalism, ce ar fi de preferat in cazul in care ne-am oferi voluntari pentru asistenta medicala
in aceste conditii?

Doar atitudinea umanitara lipsita de profesionalism probabil ar conduce la periderea tuturor

vietilor prin nepracticarea masurilor specifice preventive, etc. Doar profesionalism lipsit de
atitudine umanitara (empatia ar face ca sa nu fie posibil un astfel de scenariu in imprejurari in care
exista suferinta si pierderi omenesti) ar determina raceala afectiva, indiferentism, lipsa de
implicare, lipsa de sacrificiu, si astfel ar aduce limitarea reala a profesionalismului. De la medic se
asteapta sa manifeste deopotriva cele doua laturi ale sale: in ciuda sindromului de burn-out
medicul isi va pastra empatia, intreaga intelegere a suferintei, sustinerea pentru viata, dorinta de a
face bine (benevolenta) si actiunile de a face bine (beneficenta) si se va feri sa produca rau (nonmaleficenta/non-vatamare).
4. Responsabilitatea profesionala continua si dincolo de usa cabinetului medical/spital?
Caz
Pacientul solicita externarea la cerere. Nu motiveaza cererea dar insista sa ii fie respectate
drepturile printre care dreptul la libertate.
Din expunerea cererii reiese ca pacientul este autonom. Medicul are obligatia sa incerce sa ii
explice pacientului ca alegerea sa este defavorabila celor mai bune interese ale sale, sa ii ceara o
motivatie pentru alegerea sa sis a incerce sa isi motifice decizia in raport cu indicatia
medicala/chirurgicala. Nu poate obliga un pacient autonom la tratament dar va aduce colegi in
comisie de arbitraj pentru a-si verifica diagnosticul si recomandarea si pentru a-I arata pacientului
ca face o alegere periculoasa. Actiunile medicului sunt purtate de empatie, benevolenta,
beneficenta, non-maleficenta si exercitiul datoriei profesionale. Astfel responsabilitatea
profesionala continua si dincolo de usa cabinetului. Medicul are obligatia sa verifice daca
tratamentul sau este urmat iar daca nu, care sunt motivele pentru lipsa de support din partea
pacientului. Finalmente un tratament neurmat este un tratament nereusit care va putea aduce
sanctiuni asupra medicului chiar daca el a fost prescris corect.
5. Drepturile pacientului sau drepturile medicului?
Caz
Pacientul agresiv loveste medicul. Sa mai ingrijeasca sau sa externeze?
Medicul are datorie de ingrijire continua pana la vindecare sau ameliorare daca vindecarea nu este
posibila. Este posibil ca agresivitatea sa fie rezultatul bolii (uremie, encefalopatie portala in ciroza,
etc.). va institui protectie asupra celor in pericol pentru care va solicita ajutorul personalui de paza,
etc. dar va continua sa trateze cat timp pacientul este in stare de urgenta si un pericol pentru sine
si/sau pentru altii.
6. Interesele pacientului sau interesele medicului?
Caz
Medicul este inclus intr-un program de studiu impreuna cu toti pacientii sai. Va putea fi sustinut
financiar de catre firma care sponzorizeaza studiul nuami daca va prescrie un anume medicament
tuturor pacientilor sai fara deosebire adica si celor care au nevoie de el si celor care nu au nevoie
de el, astfel incat acest tratament sa conduca la cat mai multe medicamente vandute.
Medicul se afla in conflict de interese. Va trebui sa faca tot ce este necesar pentru a iesi din acest
conflict in care s-au intersectat interesele pacientului (de a se face bine, beneficenta, non-

maleficenta) cu interesele sale personale (de a prescrie cat mai multe medicamente cee ace conduce
la sustinerea sa financiara). Sanatatea pacientului meu este principala mea indatorire, Declaratia
Geneva Sept. 1948. Medicul poate avea mai multe indatoriri precum cele catre pacient, catre sine,
catre familia sa, etc., dar cele catre pacient sunt prevalente.

LP 2 DILEMA ETICA
Teme in discutie in curs: Dilema etica. Dilema etica medicala. Caile deciziei in dilema etica:
teoriile binelui
Dileme ridicate de materia de curs:
1) Binele individului vs. binele comunitar
2) Conflictul loialitatii (loialitatea vs. tradarea)
3) Beneficenta vs. non-maleficenta
4) Vatamarea vs. non-vatamarea
O dilema etica exista atunci cand se afla in conflict valori morale, sisteme de valori care produc in
acelasi timp binele precum si raul, in care aplicand fie o solutie fie cealalta pe care dilemma o
propune, se vor genera prejudicii si astfel nici una dintre solutii nu apare a fi justa, morala.
O solutie la o dilema etica nu poate fi vatamarea, maleficenta, uciderea, raul, abandonul,
prejudicial cu buna stiinta, etc. In aceste situatii optiunile dilemei nu urmaresc producerea binelui
si astfel dilema este falsa, optiunea corecta fiind cea care urmareste binele sau o alta solutie care
nu este inca atribuita ori numita.
Caz 1.Alegerea Sofiei
In nuvela Alegerea Sofiei (William Styron, Vintage books, 1976, film in 1982), o poloneza, Sophie
Zawistowska este arestata de nazisti si trimisa la Auschwitz. La sosire se produce alegerea
detinutilor care sunt gazati imediat si pentru ca ea nu este de orgine evreiasca primeste sansa de
a alege care dintre copii ei va fi gazat si care nu. In agonia deciziei sale ambii copii ii sunt luati
spre a fi ucisi si atunci striga pentru a-i fi salvat baiatul mai mare si mai puternic spunand ca fata
este mai mica si mai slaba si probabil nu va supravietui infernului. Baiatul este astfel salvat de
camera de gazare dar isi pierde urma si ea nu mai stie nimic despre el. A procedat corect? A
procedat bine? Este totuna corect si bine? Ani mai tarziu supravietuieste ororii lagarului si in
depresia deciziei luate se invinovateste si se omoara. Ar fi trebuit sa simta vinovatie sau nu?
O dilema intre viata si moarte in care o mama nu ar trebui sa aleaga intre copii sai. Fiecare copil
al sau este unic, fiecare poarta patrimoniul sau genetic, nimeni nu poate cunoaste ce va ajunge
fiecare copil dupa cum daca va trai. Parintele este oricand dispus sacrificiului pentru oricare dintre
copii sai. Corect a putut fi, bine sigur nu. Nu este totuna corect si bine. De obicei ce este corect
este si bine precum si invers. Solutia corecta poate fi lipsita de binele general atunci cand urmareste
doar binele individual si este apreciata discretionar sau de binele individual atunci cand este
sacrificat pentru obtinerea binelui general (utilitarian) dupa cum corect poate fi chiar lipsit de bine
precum in actiunea T4 in care nu exista in mod real bine, binele individual fiind sacrificat iar binele
general fals apreciat astfel incat in raport cu norma juridica impusa dictatorial corect insemna
acordul si sustinerea sa. Tot astfel ceea ce poate fi bine poate sa nu fie apreciat ca si corect de
exemplu pentru ca intelegerea binelui sau acceptarea binelui sau dorinta de a face bine nu exista.
Oricand exista greseala exista vinovatie daca exista diemensiunea etica a constiintei. De asemenea
oricand exista suferinta exista vinovatie. De asemenea oricand exista obligatie morala si deci
datorie exista vinovatie in cazul esecului obligatiei. De asemenea oricand exista datorie exista
responsabilitate si astfel vinovatie. Asumarea vinovatiei este un demers subiectiv (ce poate fi
indrumat si din afara) si tine de constiinta si moralitate.

Folosind modelul societal se genereaza in etica profesionala medicala doua urmari ale acestei
dileme:
Datoria de loialitate in practica medicala: Sanatatea pacientului meu este principala mea
indatorire, Declaratia de la Geneva 1948. Imperativul Declaratiei este explicit privind
faptul ca putem avea mai multe indatoriri si cea catre pacientul nostru este deasupra tuturor
celorlalte. Conform acestei indatoriri Sofia ar fi trebuit sa salveze copii iar nu pe sine fiind
dispusa oricand de sacrificiu in acest scop (cee ace de altfel ar fi facut daca I s-ar fi oferit
aceasta optiune)
Datoria de dubla loialitate in practica medicala: medicul va avea o dubla loialitate atat fata
de pacientul sau cat si fata de tert atunci cand pacientul sau pune in pericol pe acest tert
(sau societatea): daca medicul poate salva terta persoana (societatea) ce este in pericol este
dator a o face; medicul devine reprezentantul acestui tert (socetatea) fara insa a-si abandona
propriul pacient, continuand in a-l avea in ingrijire (datorie extinsa). Conform acestei
indatoriri Sofia ar fi trebuit sa isi protejeze ambii copii si nu sa aleaga intre ei , in intelesul
valorilor etice profesionale dar care nu se pot aplica in acest caz in care tocmai ea poate
proteja doar facnd o alegere de viata si de moarte. Un exemplu in care valorile etice
profesionale nu pot oferi o rezolvare de ordin general.
Caz 2. Alegerea Corinei (interesului personal/interesul public, beneficenta-non-maleficenta,
responsabilitate)
In 7 ianuarie 2015 Corrine Rey, un desenator la revista satirica franceza Charlie hebdo, cunoscuta
sub numele de Coco, a luat-o pe fata ei de la gradinita si apoi impreuna s-au indreptat spre revista
ziarului unde lucra. La intrare a fost abordata de catre doi jihadisti francezi care sub amenintarea
ca ii omoara fetita i-au cerut sa introduca codul de siguranta prin care se deschidea usa de intrare.
Din dorinta de a-si salva fata a tastat codul. Cei doi au intrat si au omorat 12 oameni inclusiv pe
cei doi politisti care aparau intrarea.
Ar fi trebuit Corina sa isi sacrifice fata si probabil propria sa viata salvand pe cei dinauntru, colegi
ai ei pe care ea ii aprecia foarte mult? Dar daca nu si-ar fi apreciat sau iubit colegii decizia de a
tasta codul ar fi continuat sa fie o optiune?
O decizie de viata si de moarte asemanatoare cu cea din alegerea Sofiei. De data aceasta alegerea
nu este intre proprii copii ci intre copil si propria viata de o parte si terte persoane de alta parte.
Alegerea vietii unuia/unora cu pretul vietii altuia/altora care nu are optiune sau alegere este
imorala, este ucidere. Cantitatea supravietuirii poate distribui cantitativ viata dar nu si
moralitatea. Toti oamenii se nasc egali in drepturi. Valoarea fiintei umane este egala in demnitatea
sa. Orice fiinta umana este unica. Beneficenta fata de copil/beneficenta fata de ceilalti; nonmaleficenta fara de copil, non-maleficenta fata de ceilalti; interesul propriu fata de interesul public;
loialitatea fata de copil fata de loialitatea fata de ceilalti (dubla loialitate), etc. Sunt multe dileme
complexe etice in acest caz care pot aduce sisteme de valori ori valori individuale in conflict si
deci sa genereze opinii diferite, toate pe argumentatie rationala, critica. Cel ce este pus in alegere
este sfasiat de pierderea ce nu poate fi oprita in nici o varianta. Nimeni nu ar fi putut cere sacrificiul
de sine si al propriului copil din partea Corinei. Corina nu era agent de paza aflat in exercitiul
datoriei de aparare al usii la exteriorul ei prin urmare sacrificiul de sine si al copilului sau nu ar fi
fost o datorie pentru ea si astfel nu s-a aflat in nivelul de asteptare nici al grupului sau si nici al
societatii.
Datoria de loialitate in practica medicala: Sanatatea pacientului meu este principala mea
indatorire, Declaratia de la Geneva 1948. Imperativul Declaratiei este explicit privind faptul ca

putem avea mai multe indatoriri si cea catre pacientul nostru este deasupra tuturor celorlalte. Daca
Corina ar fi fost medicul in exercitiul datoriei ar fi avut datorie fata de pacientul ei care pe acest
model ar fi fost copilul aflat in ingrijire iar nu fata de ceilalti si ca urmare ar fi protejat copilul dupa
cum de altfel s-a si intamplat. Prin urmare in acest caz s-a aplicat o moralitate de tip profesional
medical iar nu de tip societal ceea ce in general a fost privit cu intelegere de catre societate.
Caz 3. Dilema troleului
Caz a). Philippa Foot (1920-2010, fata lui Esther cea care era fata presedintelui Grover Cleveland
a propus urmatoarea dilema: un vagon de tren cu troleu si pe sina coboara cu viteza in deal catre
un macaz. In drumul sau se afla legati 5 oameni pusi acolo de un nebun. Daca se schimba macazul
vagonul o poate lua pe o alta sina de siguranta unde si acolo se afla legat un om de catre acelasi
nebun. Ce ati face se intreaba, ati schimba macazul pentru a ucide doar pe unul salvand pe cei 5
sau ati lasa vagonul sa isi continue drumul sau ucigas ucigand pe toti cei 5 dar fara a ucide pe cel
singur? Toate persoanele sunt inocente fiind victime ale unui nebun. Sa moara unul si sa scape
cinci sau sa moara cinci pentru a nu ucide noi pe unul? Intrebarea este correct pusa? Stiind ca puteti
salva cu pretul vietii unui om pe alti cinci ati folosi aceasta oportunitate? Dar daca ar fi numai 3
sau numai 2 sau numai unul si ar fi unul pentru unul? De exemplu sa decuplati pe unul de pe
ventilatorul cu care respira de ceva timp fiind din coma dupa un grav traumatism (in coma
pacientul este viu) pentru a cupla pe altul pe aces tunic ventilator care este si el tot victima a unui
alt grav traumatism de data aceasta foarte recent si apoi daca acesta supravietuieste similar pentru
altul, etc.
Uciderea celui ce se afla pe sina singur ca sacrificiu sau optiune pentru a-I salva pe ceilalti
distribuie binele cantitativ dar genereaza uciderea. Imoralitatea nebunului este preluata de noi:
ceea ce nu a indreptat el nu indreptam nici noi intrucat din perspectiva morala maleficenta fata de
un om are aceeasi valoare cu maleficenta pentru mai multi. El este de doua ori imoral pentru ca a
dorit raul si pentru ca a creat situatia prin care a inlesnit infractiunea noastra in cazul in care deviem
cursul troleului dar legal vom fi vinovati separat purtand fiecare responsabilitatea pentru faptele
fiecaruia. Moral si legal vom gresi deviind (deontologic). Utilitarian probabil alegerea inclina de
partea devierii troleului desi o analiza mai atenta privind pretul supravietuirii, deci pretul fericirii,
ar putea sa creeze reconsiderarea acestei solutii utlitariene. Nici un medic nu va abandona pacientul
sau, nu il va ucide, etc. pentru binele stiintei sau binele societatii, avand datorie de ingrijire pentru
si fata de pacientul nostru. Sanatatea pacientului meu este principala mea indatorire, Declaratia
Geneva Sept. 1948.
Medical poate exista un caz similar, de exemplu in cazul intreruperii suportului respirator fata de
o persoana in viata pentru a dispune salvarea altora prin transplantul de tesuturi si organe.
Caz b).Exista si o a doua varianta: pe sina sunt legati trei oameni, lucratori la caile ferate, pusi
acolo de acelasi nebun. Va aflati pe un pod inainte de grupul oamenilor legati alaturi de o persoana
foarte sollida. Trenul se apropie si urmeaza sa treaca pe sine pe sub podul pe care va aflati impreuna
cu acea persoana foarte solida. Va ganditi sa impingeti persoana pentru a face trenul sa deraieze.
Sa o faceti sau sa nu o faceti? Care ar fi diferenta fata de prima varianta?
Un sondaj in societatea americana arata ca numai 10% ar arunca de pe pod strainul solid pentru a
salva grupul celor 5 fata de circa 70% care ar schimba macazul in prima variant.
Acelasi raspuns cu mentiunea ca uciderea si deci vatamarea este in aceasta ipostaza si mai clara,
atat de clara incat a generat temeri etice la majoritatea celor intervievati.

Medical poate exista un caz similar, de exemplu in cazul intreruperii suportului respirator fata de
o persoana in viata pentru a dispune salvarea altora prin transplantul de tesuturi si organe.
Caz 4. Dilema barcii prea pline
In 1842 un vapor s-a scufundat lovit de un iceberg. Mai mult de 30 dintre supravietuitori au fost
pescuiti si inghesuiti intr-o barca de salvare care avea capacitate pentru 7. Marea se agita si devine
clar ca vor muri cu totii datorita excesului de incarcatura. Capitanul care se afla in barca se decide
sa ceara ca unii dintre cei din barca sa se sacrifice aruncandu-se in apa. Acestia ar muri oricum
prin scufundarea barcii cand vor muri cu totii dar prin sacrificiul lor creaza o sansa mica de
supravietuire celorlalti. Ceilalti nu sunt de acord spunand ca nimeni nu are drept de viata si de
moarte asupra nimanui si ca oricine ia decizia cine traieste si cine moare va purta responsabilitatea
morala si legala; de asemenea spun ca daca barca se scufunda cu toti atunci nimeni nu este
responsabil de ucidere. Capitanul spune ca el se simte responsabil de viata tuturor ceea ce il
determina sa se simta in autoritate sa ia decizii de viata si de moarte. Ia decizia sa fie sacrificati cei
slabi care oricum au sanse minime si in plus nu pot ajuta comunitatea intrucat fiind slabi nu pot
vasli iar acum pe furtuna singura sansa a barcii este ca cei din barca sa vasleasca puternic pentru a
mentine barca cu prova pe valuri. Ii arunca peste bord pe cei slabi. Ceilalti de frica mortii incep sa
vasleasca si dupa mai multe zile reusesc sa se salveze dupa furtuna fiind pescuiti de un vas. Cu toti
insa il reclama pe capitan care este arestat pentru omucidere. In sala de judecata vin toti
supravietuitorii iar capitanul este in boxa acuzatilor cu catuse. Judecatorul priveste sala si isi da
seama ca decizia si cunostiintele capitanului in furtuna au salvat pe cei din barca aflati acum in
sala de judecata in viata probabil numai datorita deciziei capitanului. Daca ati fi judecatorul l-ati
considera pe capitan vinovat sau nevinovat? (Robert Heinlein (1907-1988), The Libertarian in the
Lifeboat [http://www.friesian.com/heinlein.htm].
Raspunsul legii a fost: vinovat. Purta responsabilitate dar uciderea ramane ucidere, fapta ramane
fapta. Ei nu s-au aruncat peste bord (sacrificiu) ci au fost aruncati peste bord impotriva vointei lor
de a trai, adica au fost ucisi. Decizia a fost prioritariana conducand la alegerea pe criteriul biologic
al sansei de supravietuire care nu este un criteriu medical ci unul filozofic utilitarian (criteriul
medical ar fi fost nevoia de ingrijire si posibilitatea implinirii ei). Actiunea a putut fi morala dupa
cum s-a intentionat dar a fost nelegala din perspectiva legii si imorala din partea familiilor celor
aruncati peste bord. Nu este o certitudine ca ei s-au salvat pentru ca au fost mai putini ci doar ca
s-au salvat mai putini.
Medical poate exista un caz similar, de exemplu in cazul intreruperii suportului respirator fata de
o persoana in viata pentru a dispune salvarea altora prin transplantul de tesuturi si organe.
Caz 5.Dilema lui Jean Vlajean
Pornind de la Mizerabilii, V. Hugo, in care eroul Jean Vlajean este arestat si condamnat la munca
silnica in ocna pentru ca fiindu-i foame a furat o paine, apoi evadand si in libertate ducand o viata
prin care a reusit sa faca numai bine celorlalti, in reeditarea din 1998 in filmul Mizerabilii se
prezinta o dilema modificata in sensul ca Jean Valjean care nu si-a ispasit pedepasa pentru o
infractiune petrecuta cu ani in urma se stabileste intr-un oras unde devine primar si aparator al
drepturilor celor multi precum si filantrop. Afla intr-o zi ca cineva a fost retinut pentru fapta sa si
din eroare identificat ca fiind Jean valjean. Se gandeste ca astfel poate scapa definitiv de acuzatia
ce i-a fost adusa daca il va lasa pe acesta sa fie mai departe arestat si condamnat pentru faptele lui
ceea ce I se pare a fi chiar un act al providentei. Judeca insa ca acest comportament ar fi monstruos
si ipocrit si ca este de datoria lui sa declare ca acel om este nevinovat asumandu-si

responsabilitatea. Pe de alta parte se gandeste sunt atatia oameni care depind de el, si pentru care
binele pe care il aduce va inceta pe cat timp cel in cauza este este o persoana care nu a facut bine
nimanui pana acum si pe care nu l-ar regret in mod real nimeni. In agonia deciziei in sala de
judecata isi declara vinovatia si il scapa pe nevinovat de inchisoare preluand asupra sa
responsabilitatea ce ii revine ceea ce insa aduce consecinte asupra tuturor care aveau avantaje de
pe urma pozitiei si bunavointei sale.
A facut el ce trebuia? In final, da.
Tot astfel medicul care comite o eraore sau o greseala in timpul unui act medical este dator a
recunoaste greseala si a o repara astfel incat sa indeparteze prejudicul creat. Medicul ar fi intr-o
situatie de imoralitate si nelegalitate daca nu ar spune pacientului ca s-a petrecut o eroare cu
consecinte ce nu sunt reparate in speranta ca nu se va afla si cu grija privind interesele lui pentru
ca sa nu patesca ceva legal sau sa nu fie obligat sa plateasca daune.