Omul si destinul

Zeii sunt indeajuns de puternici incat pot oferi eroului glories au ii pot adduce nenorociri, il pot ridica pe culmile fericirii sau ii pot curma firul
vietii. Dar nu ii pot schimba destinul. Cand par a ceda rugamintilor eroului, o fac tocmai stiiind ca totul este in zadar, iar soarta nu poate fi
schimbata. Pot lua doar cunostinta cu tristete de vointa Moirelor (cele trei zeite ale destinului, care vegheaza asupra firului vietii umane,), precum
Tetis, care ii cere lui Zeus, cinstire pentru fiul ei, Ahile care scris e sa moara, sarmanul, mai timpuriu decat altii, dar nu si o viata mai lunga.
Darurile zeilor sunt arareori ceea ce par a fi la prima vedere. Iar efectele lor sunt cu atat mai cumplite, cu cat se manifesta chiar in momentul
cand eroul crede ca este aproape de victorie.
Insa nu tot ceea ce I se intampla omului este conditionat de soarta. Exista si situatii in care aceasta se manifesta doar in masura in care omul ia
o anumita decizie; iar hotararea de a o lua sau nu ,ii apartine. Un bun exemplu ar fi cele trei personaje apartinand atat literaturii universale, cat si
literaturii romane- Ghilgames, Orfeu si Fat-Frumos. Toti trei au crezut ca pot schimba destinul celor dragi sau chiar al lor. Si toti trei vor intelege
ca acest lucru este imposibil.
Epopeea lui Ghilgames, cea mai veche scriere literara a umanitatii, datand de la inceputul mileniului al III-lea i.H. si apartinand culturii sumerobabiloniene, s-a pastrat, lacunar, pe 12 tablite de lut (lupta contra regelui Akka din Kish , expediia, mpreun cu prietenul su Enkidu, de prindere i
distrugere a monstrului Humbaba; lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeia Itar s-l ucid pe erou, care-i refuzase dragostea; cltoria n imperiul
subteran dup floarea nemuririi; moartea eroului -dei nu rezult clar din nici un text dac e vorba i de moartea lui Ghilgame sau numai a lui Enkidu; n
varianta akkadian, Ghilgame cltorete n lumea cealalt ca s afle secretul imortalitii de la stamoul su Uta-napitim, care-i comunic i
amnuntele desfurrii potopului; aceast versiune e de altfel cea mai unitar epic)., in biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive si povesteste
faptele eroice ale legendarului rege al cetatii Uruk. Pentru a-I domoli firea nestapanita , zeii ii trimit un adversari pe masura, un animal cu chip omenesc,
Enkidu. Dar cei doi se imprietenesc si vor colinda lumea incautare de aventuri, ucigand Taurul Ceresc trimis impotriva lor de zeita Istar. Enkidu va muri in
cele din urma, iar Ghilgames va pleca in cautarea nemuririi, sperand sa-si poata readuce astfel prietenul la viat. Infruntand primejdii teribile, va ajunge in
cele din urma la inteleptul Uta-napistim, care ii destainuie secretul nemuririi. Va pierde insa darul obtinut cu greu si va reveni in Uruk , unde va imbatrani si
va muri asemeni tuturor semenilor sai.
Despre Orfeu, legendarul poet pre-homeric, se spune ca ar fi fost fiul Calliopei, muza poeziei, si a regelui trac Oiagros. A fost initiat de muze in tainele
poeziei si protejat de Apollo, care i-a daruit propria lira. Se spune ca prin puterea artei sale izbutea sa insufleteasca pana si pietrele sis a imblanzeasca
fiarele salbatice. Participa la expediatia Argonautilor condusi de Iason, porniti in cautarea lanii de aur, potolind furia valurilor, si intrece in maiestrie
cantecele ispititoare ale Sirenelor. Dup ace isi pierde iubita, nimfa Euridyce, pentru a doua oara, va colinda pamantul povestindu-si nefericirea si va pieri
ucis de bacante, onsotitoarele lui Dyonisos, furioase ca le-a respins ofertele de dragoste, capul si lira fiindu-I aruncate in fluvial hebrus. Ele vor pluti pana in
insula Lesbos, care devine astfel lacasul poeziei, iar lira ii va fi salvata de Muze care o vor transforma in constelatie.
Povestea celui ce doreste tinerete fara batranete si viata fara de moarte este probabil cea mai cunoscuta dintre cele trei. Este vorba despre FatFrumos. Un imparat vrea cu tot dinadinsul copii, desi este avertizat ca dorinta ce are o sa-I aduca intrastare. Mai mult, afland ca va avea doar un singur
fiu, dar parte n-o sa aiba de e, hotaraste sa infrunte totusi destinul. Iar copilul se va naste numai dup ace tatal ii promite ceea ce pare imposibil : tinerete
fara batranete. Ca si in cazul regelui Laios, nesabuinta tatlui va marca soarta fiului. Crescand, acesta ii va cere sa-si respecte promisiunea. Si cum
imparatul nu-si poate tine cuvantul dat, Fat-Frumos porneste la drum pentru a obtine singur ceea ce nu putuse capata de la parintele sau. Punandu-si viata
in cumpana la tot pasul, precum Ghilgames, va infrunta primejdii teribile si isi va implini visul, in cele din urma. Dar capatand ceea ce isi dorea atat de mult,
il cuprinde un dor nestapanit de mama sa si tatal sau incat se hotaraste sa se intoarca ca sa-I revada pentru ultima ora. Insa o data ajuns pe ruinele
palatului ce era odata al sau, se intalneste cu Moartea, care ii spune bine ai venit, ca, de mai intarziai, si eu ma prapadeam, ii da o palma si el se preface
in scrum. Astfel basmul devine unul unic prin finalul sau nefericit, ce nu se gaseste in nicun alt basm.