Sunteți pe pagina 1din 15

FORME FARMACEUTICE STERILE

Produsele sterile sunt forme farmaceutice dozate de agenti terapeutici, lipsite de


microorganisme viabile (sub forma vegetativa sau sporulata).
In principal acestea includ: formele parenterale, formele oftalmice si preparatele pentru
irigarea organelor. De asemenea, in conditii sterile se prepara si formele farmaceutice care se
aplica pe plagi deschise, arsuri, pielea sugarilor, sau cele care contin antibiotice.
Toate componentele si procesele implicate in fabricarea acestor forme farmaceutice
trebuie sa fie selectate si proiectate in scopul de a elimina orice tip de contaminare: fizica,
chimica sau microbiologica.
MEDICAMENTE PARENTERALE
Reprezint o grup mare de preparate farmaceutice sterile sub forma de soluii,
suspensii, emulsii, pulberi sau comprimate, destinate a fi administrate transcutanat, printr-un
procedeu care lezeaz esuturile (injectare sau implantare), n corpul uman sau animal. =>
starea de sterilitate este obligatorie!
Denumirea de parenteral are dou origini, ambele din limba greac, astfel:
- par = n afar, alturi, si ,,enteron = intestin, indica faptul c medicamentele
parenterale sunt acelea care se administreaz n organism pe alt cale dect tubul digestiv;
- parenthitenai = a injecta, se refera la modul de administrare.
CATEGORII DE PREPARATE PARENTERALE:
1. Preparate injectabile
lichide
- soluii, suspensii, emulsii sterile repartizate in fiole sau flacoane;
solide
- pulberi sterile repartizate in recipiente, care inainte de administrare se
dizolva sau se suspenda in volumul de solvent steril si formeaza o solutie sau o
suspensie;
- comprimate pentru solutii injectabile, care se dizolva in solventul
respectiv in momentul administrarii (comprimate hipodermice);
seruri si vaccinuri = biopreparate obtinute din specii microbiene vii, atenuate sau
omorate, pecum si toxine microbiene modificate prin diferite procedee si conditionate
steril, administrate tot prin injectare; se utilizeaza in metodele terapeutice bazate pe
accelerarea /modificarea imunitatii.
solutii injectabile cu substante radioactive = produse radiofarmaceutice ce se
utilizeaza in scop diagnostic sau terapeutic. Alcatuiesc un capitol separat.
2. Preparate perfuzabile = preparate fluide - soluii apoase sau emulsii U/A, izotonice, sterile
si apirogene care se administreaz doar i.v. n cantiti mari, cu ajutorul perfuzorului
(Infundibilia FR X).

Indeplinesc condiii suplimentare fa de medicamentele injectabile:


- conditia de apirogenitate (absena pirogenelor)
- lipsa conservantilor antimicrobieni.
3. Implantele - sunt preparate solide, sterile, sub form de comprimate mici i subiri, denumite
impropriu pelete, avnd diametrul de 2-3 mm. Se introduc aseptic sub piele printr-o incizie, iar
substana activ se resoarbe foarte lent; au actiune prelungita (sapt, luni). Se mai numesc
comprimate subcutanate.
Medicamentele injectabile sunt prevzute n FR X sub denumirea de Iniectabilia (=
preparate injectabile) i conform definiiei din FR X sunt soluii, suspensii sau emulsii sterile
sau pulberi sterile, care se dizolv sau se suspend ntr-un solvent steril nainte de folosire. Sunt
repartizate n fiole sau flacoane i administrate prin injectare.
AVANTAJELE FOLOSIRII PREPARATELOR PARENTERALE:
1. Dozaj exact al substantelor medicamentoase;
2. Rapiditate de actiune: efect imediat si chiar instantaneu in cazul caii i.v. (folosite in
urgente medicale: stop cardiac, astm, soc);
3. Dirijarea timpului de actiune, in functie de calea de administrare si de gradul de
dispersie a substantei, de la efect instantaneu la actiune prelungita (saptamani, luni);
aciunea prelungit (eliberarea n timp a s.a.) => prin folosirea unor vehicule vscoase
(nemiscibile cu apa uleiuri vegetale) i prin dispersarea s.a. n vehicul sub form de
suspensie;
4. Se poate realiza o aciune terapeutic localizat (utila in anestezie local);
5. Absorbia integral a medicamentelor administrate pe cale parenteral. Prin injectare
absorbia se produce prin transferul direct al s.a. n lichidele de distribuie ale
organismului (snge i esuturi fluide), transfer ce nu implic trecerea prin membrane
(epiteliul tractului gastro-intestinal sau piele);
6. Sunt evitate aciunile secundare ale medicamentelor asupra tubului digestiv;
7. Se pot administra medicamente ce sunt inactivate n tubul digestiv sau ficat (insulin,
hormoni, antibiotice);
8. Se nltur aciunea unui gust sau miros neplcut;
9. Posibilitatea administrarii la pacienii la care nu se poate utiliza calea oral: in stare de
inconstienta, in stare de oc, in stare de voma, in afeciuni psihice, stri grave de boal;
10. Terapia parenterala furnizeaza mijloacele de corectare a tulburrilor hidro-electrolitice
grave, mijloacele de restabilire a volumului de lichid pierdut;
11. Permite alimentarea organismului pe cale artificial pentru o perioad scurt;
12. Face posibila dezintoxicarea organismului prin accelerarea diurezei osmotice cu soluii
pentru dializ peritoneal.
DEZAVANTAJELE PRODUSELOR PARENTERALE:
1. Modul de administrare traumatizant, durere la locul de administrare, timpul de
administrare mai mare;

2. Necesitatea unui instrumentar adecvat i a unui personal competent pentru


administrare;
3. Nerespectarea unei asepsii riguroase la injectare poate duce la contaminarea
pacientilor cu alte afectiuni;
4. Riscuri crescute de infecii, de sensibilizri si ocuri grave, mai ales la bolnavii
sensibili la unele medicamente ; odata ce un medicament a fost administrat
parenteral este dificil sa se revina asupra efectului fiziologic;
5. Folosirea de materii prime cu inalta puritate fizica, chimica si microbiologica;
6. Condiii speciale de fabricare, tehnologie complexa si costisitoare pentru a realiza
preparate sterile, stabile, tolerabile si eficace.
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR PARENTERALE
Se poate face dupa mai multe criterii:
1. dupa compozitie:
- preparate ce contin substante medicamentoase (prod. farmaceutice)
- preparate ce contin produse biologice (seruri, vaccinuri);
2. dup gradul de dispersie: soluii, suspensii, emulsii, pulberi, comprimate;
3. dup natura vehiculului: sol/susp. apoase, sol/susp. uleioase, in alti solventi miscibili
sau nemiscibili cu apa, in cosolventi, cu vehicul viscozifiant;
4. dup calea de administrare: i.v., i.m., s.c. si cai secundare ;
5. dup cantitatea de vehicul:
- preparate injectabile: volumul de administrare este ntre 1 20 ml;
- preparate perfuzabile: volumul de administrare este peste 100 ml (100....500....1000
ml), exceptand perfuziile pentru copii (20 200 ml) sau cele concentrate care au 10 100 ml,
dar se folosesc numai dupa diluare;
6. dup viteza de eliberare a s.a.:
prep. parenterale cu eliberare conventionala (clasica, imediata- secunde,
minute)
pulberi si comprimate sterile pentru solutii injectabile apoaseprep.
parenterale cu aciune retard = dept sau prelungit
- solutii injectabile apoase cu vehicul vascos
- solutii injectabile uleioase
- emulsii si microemulsii parentarale
- latexuri injectabile
- suspensii uleioase
- implante;
forme cu eliberare la int
- forme cu cedare controlat
sisteme perfuzoare
pompe implantabile;
7. dup aciunea farmacologica (grupa terapeutica): anestezice, antibiotice,
vasodilatatoare, vasoconstrictoare, hipnotice, antiinflamatoare, diuretice, citostatice,
etc.

8. dupa modul de conditionare


- unidoza
- multidoze
CAILE DE ADMINISTRARE PARENTERALE :
Proprietile biofarmaceutice ale preparatelor parenterale sunt influenate de calea de
administrare, cele mai frecvente ci fiind: calea intravenoasa (i.v.), intramusculara (i.m.),
subcutanata (s.c.), dar n afara lor se mai ntalnesc: calea intradermic (i.d.), intraarteriala,
intraarticular, intrarahidian, peridurala, intrasternal (in osul stern), intracardiaca,
intraperitoneal, intrapleurala, intraoculara si altele.
1. Caile intravasculare:
Calea intravenoasa (i.v.)
- medicamentul se introduce direct n fluxul sanguin;
- se folosesc soluii sau emulsii tip U/A la care mrimea particulelor este controlat, astfel
globulele fazei interne nu trebuie s depeasc 5 m;
- volumul administrat variaz de la 1ml la 10 20 ml (injecii) i 500 1000 ml
(perfuzii);
- locul cel mai folosit este vena median bazilic, la suprafaa anterioar a cotului;
- volumele mici au un efect rapid (adm. de anestezice);
- daca vol > 5 ml => administrare lenta pt a nu se realiza o concentratie prea ridicata intrun timp f scurt;
- volumele mari se folosesc pentru a nlocui volumele de lichid pierdute sau pentru
asigurarea unei concentraii terapeutice nalte un timp ct mai ndelungat (perf. cu
metronidazol).
Calea intraarteriala
- se folosete rar, pentru un efect imediat, ntr-un organ periferic, medicamentul fiind
administrat sub presiune;
- de exemplu, vasodilatatoarele (clorura de tolazolin) pentru a mbunti circulaia spre
extremiti atunci cnd fluxul este mpiedicat de spasm arterial sau gangren;
- are aciune local n organele periferice (picioare).
2. Calea intramusculara (i.m.)
- injectarea se face prin ptrunderea acului n esutul muscular, strbtnd pielea, esutul
subcutanat i membranele ce nconjoar muchii;
- se administreaz volume de aproximativ 2 4 ml, maxim 10 ml;
- se utilizeaz pentru solutii/ suspensii apoase i uleioase.
3. Caile subcutanate:
Calea intradermica (i.d.)
- administrarea se face imediat sub suprafata pielii, ntre epiderm i derm;
- se administreaz volume mici de medicamente (0,1 0,2 ml), din cauza slabei
vascularizaii de la acest nivel;
- se foloseste pentru intradermoreactie (tuberculina) si imunoterapie.
Calea hipodermic sau subcutanata (s.c.)
- administrarea se face sub piele, in tesutul subcutanat, care este tesut conjunctiv din
hipoderm (coapsa, umar, abdomen);
4

se administreaz volume mai mari, dar maxim 1 ml;


nu se folosete pentru suspensii apoase sau uleioase i nici pentru soluii vscoase pentru
c se produce iritare la locul de administrare;
produsul injectat formeaza depozit de unde se absoarbe treptat (se obtine actiune
prelungita).

Preparatele injectabile sunt adesea folosite pentru aciunea rapid (absorbia rapid a s.a.) sau
pentru aciunea localizat;
- injectarea direct n circuitul sanguin asigur rspndirea rapid a s.a. n tot organismul,
aceasta producndu-se nainte ca ali factori s reduc din concentraia terapeutic activ
a medicamentului;
- spre deosebire de preparatele perorale (comprimate), n medicaia parenteral se produce
direct trecerea n circuitul sanguin, ceea ce duce la concentraii sanguine ridicate;
- pentru aciunea rapid pot fi utilizate calea i.venoasa, intracardiac;
- administrarea i.m. i s.c. mai ales, duce la resorbie mai lent i se poate obine o aciune
prelungit.
FORMULAREA MEDICAMENTELOR INJECTABILE
Formularea are ca scop realizarea de forme dozate care trebuie sa prezinte
calitati obligatorii:
-sterilitate
-lipsa particulelor insolubile (pentru solutii)
-apirogenitate
-inocuitate si
calitati dorite:
-izotonie
-izohidrie si capacitate tampon
-toleranta.
n compoziia medicamentelor injectabile intr:
1. substanele active;
2. vehiculul => apa distilata pt preparate parenterale = sterila si apirogena, alti solventi neaposi
miscibili sau nemiscibili cu apa;
3. substane auxiliare: solubilizanti, izotonizani, corectori de pH, stabilizani chimici
(antioxidani, ageni de chelatare), conservani, ageni de stabilizare, de ngroare, de
suspendare, emulgatori;
4. ambalajul (recipientele).
Apirogenitatea este o conditie obligatorie pentru preparatele injectabile cu volum peste
15 ml, si pentru preparatele perfuzabile.
Pirogenele sunt substantele responsabile de reactii febrile, observate la om dupa
injectarea de preparate parenterale.

Substantele pirogene care pot fi introduse in timpul fabricarii provin in principal de la


bacteriile gram-negative ; si alte microorganisme (ciuperci inferioare, levuri, virusuri, bacterii
gram-pozitive) pot constitui o sursa. Nu intreaga bacterie este responsabila de activitatea
piretogena, ci numai partea legata de endotoxina peretelui microbian, fie ca sunt bacterii vii sau
omorate, intacte sau dezagregate.
Controlul impuritilor pirogene prob specific pentru soluiile injectabile care se
administreaz n volum de 20 ml sau mai mare i pentru preparate suspectate de pirogenitate,
datorit naturii materiilor prime: opoterapice, glucoz, gluconat de calciu.
Testul de pirogenitate urmrete creterea temperaturii la iepuri, dup administrarea unui
medicament bnuit de a fi impurificat cu pirogene. Temperatura animalului nu trebuie s
creasc cu mai mult de 0,60C. (FR X)
Un alt test urmrete numrul de globule albe, dup injectare la iepuri. Leucopenia de la
11.000 la 4.000/ml denot pirogenitatea soluiei.
n prezent se nlocuiete testul pe iepuri cu testul Limulus, folosind un lizat de celule
sanguine de la un crab numit Limulus poliphemus.Extractul de Limulus se tulbur n prezena
impuritilor pirogene.
Izotonia
Soluiile injectabile care intr n contact cu lichidele tisulare dup administrare, trebuie
s aib aceeai presiune osmotic, deci aceeasi concentratie molara cu aceste lichide
pentru a fi:
-compatibile cu eritrocitele din snge;
-bine tolerate (nedureroase);
-resorbabile.
Soluiile injectabile a cror presiune osmotic este diferit de cea a plasmei produc
dureri musculare i modificri ale sngelui.
Pentru a demonstra importana izotoniei la administrare i.v. se urmrete
comportamentul globulelor roii n soluii de NaCl de diferite concentraii:
- eritrocitele introduse n sol de NaCl 9 nu isi modific nici forma, nici volumul;
- eritrocitele plasate n sol mai diluate de NaCl (4) sufer o mrire a volumului, adic o
turgescen, pentru c apa din soluie intr n eritrocite, ele plesnesc, hemoglobina difuznd
n lichidul exterior; astfel are loc hemoliza globulelor roii;
- eritrocitele introduse n solutii mai concentrate de NaCl (50) se aplatizeaz, se
zbrcesc, se creneleaz, pt c apa intern trece n exteriorul hematiei. Fenomenul se
numete plasmoliz.
Astfel, se recomand ca soluiile injectabile hipotonice s se izotonizeze; obligatoriu se
izotonizeaz sol. ce se administreaz i.v. n volume mari (5 ml sau mai mari).
Formula de calcul a concentratiei izotonice:
0,2308 c i
m = -------------------- Mr
i
m = masa (in grame) de substanta care izotonizeaza 1000 ml solutie;

c = conc. molar a subst active - raportul dintre concentraia %o i masa molecular a


subst din soluia de izotonizat (c/Mr)
i = coeficientul de disociere al substantei active;
i = coeficientul de disociere al substantei izotonizante;
Mr = masa moleculara relativa a substantei izotonizante.
Pt mai multe substane active dintr-o solutie ce trebuie izotonizata:
0,2308 (c1i1+c2i2+......cnin)
m = --------------------------------------- Mr
i
Izohidria
PH-ul are rol important in prepararea medicamentelor injectabile lichide, datorita
faptului ca acest parametru conditioneaza toleranta de catre organism (mai ales de catre
hematii) a prep injectabile, stabilitatea solutiilor si nu in ultimul rand activitatea.
Senzatia de durere la injectare este data de presiunea osmotica a solutiei, de pH-ul
acesteia, de natura substantei medicamentoase si a solventului.
Valoarea pH-ului solutiilor injectabile trebuie sa fie in limite apropiate de valoarea pHului sanguin. In conditii fiziologice normale, pH-ul sangelui, al limfei si al lichidului
cefalorahidian, are o valoare de 7,35-7,40.
Daca natura substantei medicamentoase o permite, solutiile injectabile se aduc la un pH
cat mai aproape de neutralitate : in toate cazurile pH-ul solutiilor trebuie sa asigure
stabilitatea medicamentului.
FR X prevede un interval larg de pH pentru solutiile injectabile (2,5-9,5), functie de
stabilitatea diferitelor substante medicamentoase.
In cazul administrarii unor cantitati mici de solutie injectabila pe cale i.m., cu un pH slab
alcalin sau slab acid, acesta va fi reglat de sistemele-tampon din organism.
Tamponul extracelular cel mai important este sistemul H 2CO3/HCO3-, iar la nivel
intracelular, un rol important il are tamponul H2PO4-/HPO42-.
O solutie injectabila care are un pH egal cu cel al sangelui este considerata o solutie
izohidrica.
STERILITATEA
Este o condiie de calitate absolut obligatorie pentru toate preparatele parenterale.
Starea steril este definit de absena complet a microorganismelor vii, n form
vegetativ sau sporulat. Este o stare efemer, greu de realizat i nu e posibil dect n cazul
unor msuri speciale de protecie.
Operaia de sterilizare ce st la baza obinerii produselor sterile reprezinta distrugerea
sau ndeprtarea microorganismelor vii, n form vegetativ sau sporulat (FR X).
Preparatele injectabile sunt, n general, sterilizate dup condiionare, cu excepia
cazurilor n care produsul, datorit naturii sale (1. conine substane termolabile, 2. este o
suspensie, 3. este o emulsie) nu poate fi supus sterilizrii. n aceste cazuri, preparatele sunt
realizate n condiii i prin metode astfel concepute nct s evite orice contaminare
7

microbian, dup ce n prealabil, s-a luat msura ca recipientele, sistemele de nchidere i


componentele preparatelor injectabile s fie supuse separat unor metode de sterilizare. Acest
procedeu se numete preparare pe cale aseptic.

Metode de sterilizare
Distrugerea microorganismelor poate fi efectuata prin:
caldura;
agenti chimici;
radiatii ionizante;
iar eliminarea lor se poate realiza mecanic prin:
filtrare sterilizanta.
Metodele de sterilizare se clasific dup mai multe criterii:
I. In functie de procedeul de sterilizare ales:
Procedee fizice de sterilizare:
metode termice:
-caldura uscata;
-caldura umeda;
metode netermice:
-radiatii ultraviolete;
-radiatii ionizante;
-filtrare sterilizanta;
-procedeul aseptic;
Procedee chimice de sterilizare:
-sterilizarea prin gaze;
-cu substante antiseptice.
II. In functie de natura produselor care urmeaza sa fie sterilizate:
A. Procedee pentru produse care pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva:
-sterilizarea prin caldura uscata si umeda;
-sterilizarea prin substante antiseptice si gaze;
-sterilizarea prin radiatii;
B. Procedee pentru produse care nu pot fi sterilizate dupa conditionare definitiva:
-sterilizarea prin filtrare;
-prepararea pe cale aseptica.
FR X => prevede urmtoarele metode de sterilizare:
1. sterilizarea cu vapori de ap sub presiune (prin caldura umeda);
2. sterilizarea prin cldur uscat (in etuva);
3. sterilizarea prin filtrare;
4. sterilizarea cu gaze;
5. produsele care nu se pot steriliza prin aceste metode se vor prepara pe cale aseptica.

Sterilizarea cu cldur umed i cea cu cldur uscat sunt cele mai eficiente metode i
se aplic de cte ori este posibil. Sterilizarea prin caldura este metoda cea mai sigura,
economica, ce se aplica pentru produsele termorezistente.
Principiul acestei metode consta in denaturarea macromoleculelor bacteriene (nucleu,
pereti) sub actiunea oxigenului, caldurii, umiditatii si presiunii, care antreneaza o hidroliza
partiala a lanturilor peptidice.
Sensibilitatea microorganismelor la un tratament termic este n funcie de:
- specia microbian si forma sub care se gsete (vegetativ sau sporulat);
- durata tratamentului termic;
- temperatura de sterilizare;
- mediul n care se afl microorganismele;
- numarul de germeni prezeni n preparat nainte de tratamentul termic.
Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune
Mecanismul - Alterarea microorganismelor se produce prin coagularea proteinelor
germenilor microbieni datorita actiunii a trei factori: forta de penetratie a umiditatii si
temperaturii, ca urmare a presiunii la care sunt supusi vaporii de apa.
Sterilizatorul de vapori este numit si autoclav.
Coditiile de sterilizare oficinale:
Conform FR X sterilizarea cu vapori de ap sub presiune se utilizeaz pentru soluiile
apoase i pentru pansamente i produsele analoage.
Timpul de sterilizare variaz cu temperatura:
- minim 15 min la 121C la 1 atmosfera
- minim 30 min la 115C la o jumtate de atmosfer.
Pansamentele chirurgicale se sterilizeaz la 134-138C, la 2 atmosfere, timp de 5
minute. Ele sunt condiionate n recipiente care s asigure penetrarea vaporilor de ap.
Se pot steriliza articole de sticl, metal, porelan la 121-124C timp de 20 minute.
Durata minim se msoar din momentul n care s-au realizat condiiile de temperatur
prevzute.
Sterilizarea cu aer cald
Utilizeaza ca agent sterilizant oxigenul din aer, adus la o temperatura crescuta,
care provoaca denaturarea proteinelor bacteriene, prin oxidare.
Se efectueaza in cuptoare sau etuve cu aer cald.
Etuvele perfecionate au 2 deschideri care evit confundarea materialelor ce intr la
sterilizat cu materialele ce au fost sterilizate.
In industrie se utilizeaza tuneluri de sterilizare, care permit o sterilizare continua.
Condiii oficinale de sterilizare:
- 160C timp de minim 3 ore;
- 170C timp de minim 1 or;
- 180C timp de minim 30 minute.
Sterilizarea la etuv se utilizeaz:
-pentru produsele rezistente la cldur

-pentru produsele neapoase ce nu pot fi sterilizate cu vapori de ap: pulberi, produse


uleioase;
-materiale termorezistente (de sticl i porelan, instrumente metalice medicale fr
sudur cu cositor).
Materialele se ambaleaz pentru a se evita contaminarea ulterioar.
Sterilizarea cu gaze
- procedeu oficializat de FR X; metoda chimica;
- nu exista un gaz sterilizant cu proprietati optime: sa distruga rapid microorganismele si sa fie
lipsit de toxicitate pt personal;
- gazele patrund prin ambalaje de hartie si carton, prin dopurile flacoanelor;
- sterilizeaza substante solide, patrunzand prin sistemul de retele capilare;
- permit o sterilizare la temperatura mai scazuta faa de metodele prin caldura si se utilizeaza
pentru materialele termosensibile (materiale plastice), pulberi, articole chirurgicale.
- in dozele in care actioneaza bactericid nu sunt toxice pentru macroorganisme.
Totusi se folosesc pe scara redusa.
Mecanismul de actiune are la baza distrugerea celulei bacteriene, prin denaturarea
chimica a proteinelor, inlaturand posibilitatile de reproducere.
Ideal, un gaz antiseptic trebuie:
- sa aiba putere letala pentru germeni in concentratii cat mai mici;
- sa difuzeze usor in produsul de aterilizat;
- sa aiba actiune rapida la temperatura joasa;
- sa fie putin iritante si putin toxice;
- sa nu fie corozive sau inflamabile.
Oxidul de etilen:
- gaz toxic si exploziv, miscibil cu apa;
- in stare de vapori este foarte usor inflamabil.
- formeaza cu numeroase gaze amestecuri explozive, in particular cu aerul (amestecuri care
contin intre 3-83% oxid de etilen si aer sunt explozive).
Acest dezavantaj poate fi remediat prin amestecarea cu un gaz inert.
Formaldehida= formol
Oxidul de propilen
Sterilizarea prin radiatii => nu e prevazuta de FR X
Pentru sterilizare se folosesc:
radiaii electromagnetice (radiaii uv, ir, raze gamma);
radiaii corpusculare electronice (radiaii beta);
unde elastice (ultrasunete).
Sterilizarea prin radiaii ultraviolete:
Se utilizeaza radiaiile cu lungimea de unda 240-280 nm.
Au putere bactericida mare, dar penetrare foarte mica (pot fi oprite de sticl cu grosimea
0,1 m sau de un strat de ap de 1,5-2 cm).

10

Se folosesc pentru sterilizarea aerului din zonele sterile (bloc, boxe sterile, sali de
operatie) i pentru conservarea apei distilate.
Se folosesc lampi de uv cu vapori de mercur.
Dezavantaje:
pentru a avea aciune sterilizant asupra aerului nu trebuie s existe obstacole ntre surs
i obiect, adic acioneaz prin iradiere direct;
ca msuri pentru protejarea ochilor se folosesc ochelari fumurii.
Sterilizarea prin filtrare
Metod de eliminare a germenilor microbieni prin trecerea fluidului de sterilizat printrun material poros (pori foarte fini, cca 1m), sub influena unei diferene de presiune.
In domeniul farmaceutic, se aplic:
soluiilor apoase (mai ales cele termolabile);
pentru sterilizarea aerului necesar n incintele n care se prepar aseptic
medicamente.
Difer de celelalte tipuri de sterilizare prin aceea c microorganismele sunt ndeprtate
fizic, nu sunt distruse, fapt pentru care diametrul eficace al porilor trebuie sa fie de 0,22 m,
pentru a retine formele vegetative si sporii; este o tehnica de microfiltrare.
Mecanismele filtrarii - reinerea microorganismelor are loc prin:
1 efectul (fenomenul) de cernere, care este pur mecanic
- sunt reinute microorganismele cu dimensiuni mai mari dect dimensiunea porilor;
- aceste microfiltre se mai numesc membrane filtrante sau filtre ecrane;
2. efectul de adsorbie, care implica pe langa cernere si reinerea particulelor n interiorul
canalelor filtrului, prin fixarea pe pereti.
Cele mai folosite filtre sunt cele cu membrana (Millipore).
PREPARAREA IN CONDITII ASEPTICE
Acest mod de preparare este rezervat produselor care nu pot fi supuse nici unui
tratament de sterilizare in recipientele de conditionare definitiva.
Metoda este utilizata pentru a preveni accesul microorganismelor vii si particulelor
contaminate in produsele parenterale si oftalmice.
In general exista doua faze distincte: prepararea si repartizarea in recipiente
(conditionare primara).
Prepararea in conditii aseptice necesita precautii speciale:
- zone de lucru sterile cu sisteme de ventilatie (sli albe, vitrine, boxe sterile);
- suprafete interioare usor de decontaminat;
- mentinerea spatiilor de productie in suprapresiune;
- atmosfera controlata si sterila;
- personal calificat, echipat steril in zonele de preparare si repartizare in recipiente;
- materii prime sterile;
- echipament de productie steril;
- recipiente de conditionare primara curate si sterilizate inainte de utilizare;
- se pot asocia subst antiseptice;
- aplicarea de etichete cu mentiunea preparat aseptic si termenul de valabilitate.
11

Spatiile sterile:
Spaii sterile n care se realizeaz prepararea aseptic, sunt de dimensiuni diverse:
box steril (vitrine, cutii);
spaiu ce nconjoar o main de umplut i nchis fiole;
sal ntreag = bloc steril.
Dificultatea de meninere a unui nivel ridicat de asepsie crete cu dimensiunea spaiului, astfel:
n boxe toate operaiile sunt comandate din exterior;
n sli operatorul ptrunde i e o surs de infestare.
Exist o diversitate n cerinele de asepsie n funcie de produse:
asepsia e mai puin riguroas n cazul condiionrii unor pulberi ale unui medicament ce
nu e mediu favorabil de dezvoltare a unor microorganisme;
asepsie riguroasa la soluii apoase dintr-un produs opoterapic.
Cele mai importante surse de contaminare sunt:
Atmosfera: ca atare nu e un suport pentru microorganisme, dar poate fi contaminat cu particule
ce conin germeni, astfel un rol important l are sterilizarea aerului prin filtrare sterilizant;
Operatorul: -microorganismele provin din piele, pr sau cile respiratorii superioare;
Materiile prime:
-cele naturale pot fi infestate cu microorganisme saprofite (drojdii, ciuperci) sau cu germeni
patogeni (prod. de origine animal);
-cele de sintez sunt lipsite de microorganisme dac sunt pstrate n condiii corespunztoare;
Apa: incorect pstrat, se contamineaz cu bacterii gram negative, cum este Pseudomonas;
Ambalajele i sistemele de nchidere;
Echipamentul de lucru i instalaiile incorect concepute:
- pot fi surse de praf n timpul lucrului;
- pe suprafeele lor se pot depune particule ncrcate cu germeni patogeni.
Este necesar sterilizarea aerului:
aceasta este precedat de o prefiltrare care oprete praful;
se mpiedic colmatarea;
se folosesc prefiltre umede sau uscate;
aerul sterilizat prin filtre este i climatizat (temp, umiditate) i uneori e supus i radiaiilor
u.v.
Exist dou feluri de circulaie a aerului n ncperi:
- curgere convenional care se produce atunci cnd aerul e pompat n camera steril
pentru a produce o presiune pozitiva, are o curgere turbulent (se produc vrtejuri) i
astfel cur particulele care se depun;
- curgere laminar:
o aerul se mic n camera aseptic cu o vitez egal de-a lungul unor linii de
curgere paralele (verticale sau orizontale);
o nu se creeaz vrtejuri de aer;
o se utilizeaz filtre absolute sau filtre HEPA (Haut Efficacite pour les Particules
de lAir) -> ndeprteaz peste 99% din particulele cu dimensiuni sub 1m;
12

Fazele principale de lucru la prepararea soluiilor injectabile


1. pregtirea fiolelor i flacoanelor;
2. prepararea soluiilor injectabile;
- aceste dou faze se fac concomitent (1+2);
- urmtoarele faze se succed:
3. umplerea i nchiderea fiolelor, numit i nfiolare sau condiionare primar;
4. sterilizarea soluiilor nfiolate;
5. controlul nchiderii fiolelor;
6. controlul vizual al coninutului;
7. condiionarea final, care se refer la ambalare sau nti signarea fiolelor i apoi
ambalarea.
Se efectueaz un control final precum i controale pe tot parcursul procesului de
fabricaie.
Pregtirea fiolelor:
Fiolele pot veni nchise sau deschise la vrf.
Pentru cele nchise prima operaie este cea de tiere, care se face n mic cu pile de oel,
iar n mare cu cuite cu lam circular cu randament mare.
Fiolele trebuie tiate la acelai nivel, fr zimi; se pot produce particule fine de sticl,
care datorit vidului, sunt aspirate n interior, fiind greu de ndeprtat.
Fiolele care vin cu gtul deschis trebuie splate: n industrie se face cu ajutorul
suprapresiunii sau vidului.
Signarea sau inscripionarea se poate face i nainte de umplere, pentru a se evita
confuziile dar trebuie folosit un tu de calitate care s reziste la sterilizare.
Signarea se face automat, imprimnd pe peretele fiolei:
- denumirea preparatului;
- concentraia soluiei;
- coninutul n volum (uneori);
- numrul arjei;
- modul de administrare;
- marca fabricii productoare;
- termenul de valabilitate.
Se folosete cerneal litografic cu diverse culori n funcie de produs i de calea de
administrare.
Prepararea soluiilor injectabile:
Se realizeaz prin dizolvarea substanelor active, eventual a substanelor auxiliare
(cntrite mai nti) n ap distilat sau n solventul respectiv, n ordinea indicat n fia de
fabricaie, care ine seama de solubilitatea acestora. Dizolvarea se face la rece sau la cald, ntr-

13

un volum mai mic de solvent, innd seama i de solubilitate; dup dizolvare se aduce la
volumul final cu restul de solvent (preparare m/V)
Se completeaz la volum pentru c administrarea se face tot la volum. Uneori
completarea se face la greutate innd seama de raportul mas/volum (densitate). Completarea
la greutate se face la soluiile care se prepar la cald.
Filtrarea - prin materiale filtrante, cu filtre poroase (sticl) sau membrane filtrante. Se
face fie sub presiune fie sub vid pentru volume mari. Se poate face cu aer sub presiune sau
pentru soluii cu substane uor oxidabile se face cu dioxid de carbon sau azot.
Prepararea i filtrarea se fac n vase mari de sticl neutr sau de oel inoxidabil, la cald
folosindu-se vase cu manta pentru nclzire i ventile de admisie i evacuarea soluiei.
Dup filtrare, care se face n circuit nchis, soluia se nchide n recipiente etane i este
dus n ncperea de umplere i nchidere a fiolelor.
Repartizarea n fiole:
Folosete dou metode:
1. umplerea unitar, aplicat att la fiole ct i la flacoane;
2. umplerea colectiv, numai pentru fiole, cu ajutorul vidului.
Dup umplere, urmeaz nchiderea cu arc voltaic i cu un cletior vrful topit este
ncins; apoi sunt transportate i sunt incluse n casete pentru sterilizare.
Sterilizarea se face n autoclave de mare capacitate. Dup sterilizare trebuie fcut
imediat controlul nchiderii fiolelor, aducnd fiolele calde ntr-o baie cu soluie de colorant:
albastru de metilen, iar pentru soluii cu substane care se oxideaz se folosete fluoresceina.
Fiolele scoase din baie, se spal i se ndeprteaz cele colorate.
Controlul vizual al coninutului, obligatoriu pentru toate fiolele, se realizeaz n
compartiment special, de personal selectat i antrenat n acest scop. Metoda este descris n FR.
Signarea sau inscripionarea fiolelor se face la fel ca pentru fiolele goale; aplicarea
etichetelor se face numai la sfrit.
Ambalarea sau condiionarea secundar => n cutii de carton, care au i rolul de a
prezenta produsul la beneficiar. Cutiile de carton au diferite mrimi, n interior fiind prevzute
cu jgheaburi n form de U, compartimente ondulate sau sistem de grtar, n care plasm fiolele
i le protejm de spargere. n cutie se introduce o fi de control, n care sunt trecute: numrul
arjei, data fabricaiei, termenul de expirare. n cutie se introduce prospectul.
Pe cutie se menioneaz:
denumirea produsului,
modul de administrare,
marca productorului,
termenul de valabilitate.
Controlul produsului finit => conf FR X:
1. aspect: limpede, lipsit de particule n suspensie.
2. culoarea cu etaloane de culoare.
3. pH-ul poteniometric.
4. variatiile de volum, care depind de volum i de densitate. Volumul de soluie din fiol
este mai mare dect volumul declarat.
5. determinarea cantitativ.

14

6. controlul impuritilor pirogene prob specific pentru soluiile injectabile care se


administreaz n volum de 20 ml sau mai mare i pentru preparate suspectate de pirogenitate,
datorit naturii materiilor prime: opoterapice, glucoz, gluconat de calciu.
7. sterilitatea trebuie controlat la toate preparatele injectabile dup normele oficinale de la
controlul sterilitii.

15